ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 03.02.2022

1ra-1879/2021 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

HOTĂRÂRE
03.02.2022
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 217 alin. 4 lit. b CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct.6, 10 CPP
Citează această cauză
1ra-1879/2021 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1879/2021

Curtea Supremă de Justiție

14 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Plămădeală

Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2021,

în cauza penală privindu-l pe

Ignatov Lev Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

cauza fiind examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală în

baza art.3641 Cod de procedură penală, Ignatov Lev a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și în baza

acestei legi, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi)

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții sau de a exercita activitate privind gestionarea sau circulația

drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora, pe un termen de 3 (trei) ani.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat

pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

A fost admisă cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Ignatov Lev în contul statului a cheltuielilor judiciare suportate pentru

efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12-1-R-3116 din 03

septembrie 2020, în sumă de 1680 (una mie șase sute optzeci) lei.

prevederilor Legii nr. 382 din 06 mai 1999 cu privire la circulația substanțelor

1

stupefiante, psihotrope și precursorilor, ilegal a păstrat droguri, în următoarele

circumstanțe.

Astfel, pe 03 august 2020, aproximativ la ora 23:09, Boțico Valeriu, inspector

al plutonului nr. 1 al companiei batalionului nr. 3 a Unității Militare 1001 a

Inspectoratului General de Carabinieri, patrulând pe str. Xxxxx, din mun. Chișinău,

în scopul menținerii ordinii publice, în urma manifestării unui comportament

neadecvat, fiind suspectată de consum de droguri sau de alte substanțe stupefiante,

a stopat o persoană de gen masculin care, în urma verificării s-a dovedit a fi Ignatov

Lev.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 03 august 2020, de

la Ignatov Lev a fost ridicat din buzunarul stâng un pachețel transparent în interiorul

căruia se afla o substanță gălbuie, mărunțită, cu miros specific.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/l-R-3116 din 03 septembrie

2020, masa vegetală uscată, mărunțită, de culoare galbenă, prezentată spre

examinare într-un pachet de polimer, ridicată în urma efectuării cercetării la fața

locului reprezintă produs etnobotanic ce conține cannabinoizii sintetici - MDMB

(N)-2201 și ADBICA-F, care nu se atribuie la categoria substanțelor stupefiante,

psihotrope și/sau precursorilor acestora. Cantitatea produsului etnobotanic îmbibat

cu cannabinoizii sintetici MDMB (N)-2201 și ADBICA-F, constituie 1,61 gr.

Conform concluziei Comitetului permanent pentru controlul asupra drogurilor

din cadrul Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, cannabinoidul

sintetic ADBICA-F (C20H28FN3O2) este analog al substanței canabibimetice

ilicite 5F-PB-22 și 5F-APINACA. Conform concluziei Comitetului permanent

pentru controlul asupra drogurilor din cadrul Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale, substanța MDMB (N)-2201, cu formula moleculară

C20H28FN3O3, este cunoscută sub denumirea 5F-ADB, 5F-methyl-AMB,

5FMDMB- PINACA, care reprezintă un produs cannabinoid sintetic cu proprietăți

psihotrope fiind analog al unor substanțe canabimimetice psihotrope similare, și

anume 5F-AMB, ABPINACA, care se regăsesc în Hotărârea Guvernului nr.79 din

23 ianuarie 2006, pe pozițiile 191, 188 și, respectiv, ca mase vegetale indicate pe

poziția 193. Conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 privind

aprobarea Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel

de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, cantitatea de 1,61

gr de substanță 5F-MDMBPINACA și 5F-AMB, constituie proporții deosebit de

mari .

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Ignatov Lev a comis infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, individualizată prin „circulația

ilegală a drogurilor, a etnobotanicelor sau a analogilor acestora fără scop de

înstrăinare, adică păstrarea drogurilor, săvârșite în proporții deosebit de mari și

fără scop de înstrăinare”.

2

Chișinău, Casian Cornel a declarat apel, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Ignatov Lev să fie recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal,

urmând ai fi stabilită o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 4 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că, dependența de droguri

este o boală care are impact asupra creierului, și din cauza aceasta, nu poate fi vorba

doar de voință. Consumul de droguri reprezintă o afecțiune cronică a creierului, care

deseori recidivează și care provoacă consumul de droguri compulsiv, în ciuda

consecințelor dăunătoare pentru cel dependent și pentru cei din jurul său. Este o

afecțiune a creierului pentru că duce la schimbări în structura și funcționarea

creierului. Deși este adevărat că pentru majoritatea oamenilor decizia de a lua prima

dată droguri este voluntară, în timp schimbările din creier provocate de abuzul de

substanțe poate afecta controlul de sine al persoanei și capacitatea de a lua decizii

sănătoase, și în același timp să creeze un intens impuls să ia droguri.

Apelantul a considerat că corectarea inculpatului fără izolarea lui de societate

nu este posibilă, iar ceea că el ar conștientiza existența pericolului de a fi anulată

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, în cazul încălcării

condițiilor termenului de probă, nu depinde doar de voința acestuia, întrucât

consumul de droguri reprezintă o afecțiune cronică a creierului, care deseori

recidivează.

Faptul că inculpatul a trecut un program de reabilitare fiind codificat la Centrul

medical „încredere” pe un termen de 3 ani împotriva alcoolismului, reprezintă un

factor mai grav de revenire a ultimului la consumul de alcool, cât și la cel de droguri.

Recunoscându-și vina în comiterea infracțiunii, nu înseamnă neapărat că se

căiește sincer de cele săvârșite, când doar pentru a reduce, a ușura din pedeapsa

prevăzută la infracțiunea în cauză.

Procurorul a susținut, că fiindu-i aplicată o pedeapsă mai blândă, nu înseamnă

că acesta își v-a corecta comportamentul, v-a duce la respectarea ordinii stabilite în

societate, ci dimpotrivă poate fi predispus, motivat la comiterea de noi infracțiuni

similare sau de alt gen.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pentru a răspunde

cerințelor procesului echitabil, motivarea unei hotărâri ar trebui să evidențieze că au

fost examinate cu adevărat chestiunile esențiale ce au fost prezentate.

Principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul

având posibilitatea să cunoască motivele care au condus la adoptarea uneia sau altei

soluții și să le conteste dacă sistemul prevede o cale de atac împotriva acestei

3

hotărâri, lipsa motivării unei hotărâri, punând în pericol dreptul la un proces echitabil

(cauza Kaufland împotriva Belgiei).

Prin urmare, acuzarea a insistat că, circumstanțele reale și personale reținute în

sarcina lui Ignatov Lev, indică la faptul că pentru a atinge scopul pedepsei prevăzut

de legiuitor la art. 61 Cod penal, cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, din care

motive, s-a apreciat că aplicarea unei asemenea pedepse va atinge scopul pedepsei

penale. A considerat că, instanța a aplicat o pedeapsa prea blândă.

fost respins apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul reprezentare

acuzării în instanța de judecată, Casian Cornel, ca fiind nefondat, cu menținerea fără

modificări a sentinței contestate.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat că, judecata în instanța de

fond s-a desfășurat pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, potrivit

art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală și legalitatea sentinței atacate este

verificată sub aspectele de drept: dacă există erori procesuale și dacă măsura de

pedeapsă este stabilită în limitele legii.

Astfel, instanța de apel a reținut, că cauza penală în prima instanță a fost

judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform

prevederilor art. 3641 Cod procedură penală, în baza cererii scrise personal de

inculpat (f.d.99), acceptată prin încheierea protocolară a instanței de judecată din

09.11.2020 (f.d.104).

Astfel, fiind audiat în ședința instanței de judecată, inculpatul Ignatov Valeri, a

susținut declarațiile date în cadrul urmăririi penale, fiind avertizat pentru darea

mărturiilor false, conform art. 312 Cod penal, potrivit căruia a recunoscut în

totalitate faptele indicate în rechizitoriu, a acceptat examinarea cauzei în ordinea

prevăzută de art.3641 Cod procedură penală și nu a solicitat administrarea de probe

noi.

Analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de

apel a constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641

alin. (1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei

potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost

încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce a condiționat

concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea

reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Astfel, la caz s-a constatat, că instanța de fond a respectat normele procesuale,

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

4

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Ignatov Lev în baza art. 217

alin.(4), lit. b) Cod penal, după indici calificativi - circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogii acestora, manifestată prin procurarea și păstrarea

etnobotanicelor, săvârșită în proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare.

Examinând probatorul administrat, instanța de apel a considerat dovedită în

afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Ignatov Lev, pe deplin prin următoarea

sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între

ele, cum ar fi: declarațiile martorului Boțico Valeriu (f. d. 19, 20); declarațiile

martorului Chezîm Oleg (f. d. 21, 22); procesul-verbal de cercetare la fața locului

din 03 august 2020, prin care a fost ridicată substanța necunoscută, mărunțită, de

origine vegetală (f. d. 13); raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12-1-R-

3116 din 03 septembrie 2020, prin care s-a stabilit că masa vegetală uscată,

mărunțită, de culoare galbenă, prezentată spre examinare într-un pachet din polimer,

ridicată în urma efectuării cercetării la fața locului, reprezintă produs etnobotanic ce

conține cannabinoizii sintetici - MDMB(N) - 2201 și ADBICA-F, care nu se atribuie

la categoria substanțelor stupefiante, psihotrope și/sau precursorilor acestora, pe

teritoriul Republicii Moldova. Cantitatea produsului etnobotanic îmbibat cu

cannabinoizii sintetici MDMB(N)-2201 și ADBICA-F, constituie 1,61 gr. (f. d. 26-

29); ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict din 25 septembrie 2020 a

plicului cu nr. 3116-1/1, în care se află un pachețel cu masa vegetală de culoare

gălbuie, (f.d. 31).

Instanța de apel, examinând probatorul, a considerat dovedită indubitabil vina

inculpatului Ignatov Lev în comiterea circulației ilegale a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogii acestora, manifestată prin procurarea și păstrarea

etnobotanicelor, săvârșită în proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare,

acțiunile acestuia just au fost calificate în temeiul art. 217 alin.(4), lit. b) Cod penal,

iar personalitatea acestuia susceptibilă supusă răspunderii penale.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art.27 Cod de procedură

penală, verificând probele administrate prin prisma prevederilor art.95 Cod de

procedură penală, adică din punct de vedere a admisibilității lor, le-a apreciat ca fiind

pertinente, concludente și utile, ori în ședință nu s-au stabilit circumstanțe care să

indice la admiterea a careva încălcări esențiale, ce ar determina neadmiterea lor.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că, la stabilirea

pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, potrivit

căruia persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale. La stabilirea modului, măsurii, categoriei și termenului pedepsei, instanța

de apel la fel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care este una gravă, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care este supus răspunderii penale,

anterior a fost condamnat, a recunoscut vina, de influența pedepsei aplicate asupra

5

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Așadar, instanța de apel a constatat că instanța de fond și-a argumentat riguros

soluția referitor la capitolul numirii pedepsei și a motivat hotărârea pronunțată

invocând motive clare din care considerent a ajuns la concluzia necesității numirii

inculpatului a pedepsei în formă de închisoare.

În acest sens, instanța de apel a remarcat că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, pedeapsa

se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond a aplicat inculpatului, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin.(4), lit. b) Cod penal, pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani închisoare.

În temeiul art.90 Cod penal, instanța de fond a suspendat condiționat

inculpatului Ignatov Lev, pedeapsa numită, stabilindu-i un termen de probațiune de

3 ani.

Prin urmare, instanța de fond a considerat, că în privința inculpatului Ignatov

Lev poate fi atins scopul legii penale, aplicând prevederile art. 90 Cod penal,

învederând lipsa circumstanțelor agravante, prezența circumstanțelor atenuante ca

căința sinceră și contribuția activă la descoperirea infracțiunii.

Totodată, instanța de fond a ținut cont de faptul că, inculpatul a recunoscut

vinovăția integral, prin urmare a concluzionat că este echitabilă aplicarea unei

pedepse cu suspendarea condiționată pe un termen de probațiune de 3 ani.

În acest context, instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a

conchis că o pedeapsă privativă de libertate cu suspendare în condițiile art. 90 Cod

penal este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității

sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, or, inculpatul urmează să

conștientizeze faptele comise fără a fi privat real de libertate.

Instanța de apel a notat că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ei este un incident în viața acestora.

În același rând, instanța de apel a remarcat că în textul art. 90 alin. (1) Cod

penal, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a

aplica prevederile acestei norme.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii;

circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

6

La rândul său, instanța de apel a constatat că la individualizarea pedepsei penale

stabilite inculpatului în prezenta speță, instanța de fond a pus accentul și pe

personalitatea persoanei vinovate, învederând și celelalte criterii de individualizare

a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de fond întemeiat a conchis că împrejurările prezentei cauze penale,

îndeosebi cele reținute de către această instanță, ce vizează personalitatea

inculpatului, sunt suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal,

astfel că dânsul nu are antecedente penale, dar și având în vedere faptul că

prejudicierea relațiilor sociale cu privire la circulația legală de plante care conțin

substanțe narcotice sau psihotrope, are consecințe cu un pronunțat caracter grav,

reprezentând una din cele mai importante probleme sociale, cu atât mai mult că

acesta reprezintă tendințe ascendente, însă cu toate acestea pedeapsa închisorii, nu

urmează a fi executată real, dar în condițiile suspendării acesteia cu stabilirea unui

termen de probaține.

Sancțiunea art. 217 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

În concluzie, instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de către instanța de

fond cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat executarea

pedepsei, este echitabilă, întrucât este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor

ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către inculpat, precum și de alte

persoane.

În cele din urmă, instanța de apel a concluzionat că scopul prestabilit al legii

penale privind corectarea și reeducarea inculpatului Ignatov Lev, v-a fi pe deplin

atins, doar prin menținerea pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău

sediul Buiucani din 24 decembrie 2020.

Instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat privind aplicarea

pedepsei în privința inculpatului cu executare reală în penitenciar, or, instanța de

judecată la individualizarea pedepsei, pe lângă faptul că a ținut cont de gravitatea

infracțiunii comise de inculpat, care face parte din categoria infracțiunilor grave, a

luat în considerație și personalitatea acestuia.

Țurcanu Svetlana, prin care indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.6),

10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei atacate în partea pedepsei în

privința inculpatului Ignatov Lev și dispunerea rejudecării cauzei penale în instanța

de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul indică următoarele motive:

7

- potrivit prevederilor art.427 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile în care instanța de apel nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția;

- subsidiar, în sensul prevederilor art.427 alin.(l) pct. 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului și în cazul în care s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- în cazul dat, în opinia subsemnatului, instanța de apel, judecând în fapt și în

drept cererea de apel a procurorului a admis erori de drept cu privire la motivarea

soluției de respingere a argumentelor procurorului apelant, pe dimensiunea alegerii

de către instanța de fond a modalității de executare a pedepsei închisorii numite în

sarcina inculpatului Ignatov Lev, erori de drept prevăzute explicit de pct.6, 10)

alin.(l) art.427 Cod de procedură penală;

- acuzarea de stat consideră că modalitatea de executare a pedepsei închisorii

aleasă de către instanța de fond și acceptată de către cea de apel nu este în acord cu

principiul proporționalității având în vedere fapta săvârșită, impactul social al ei,

personalitatea inculpatului și comportamentul acestuia în timpul și după consumarea

evenimentului prejudiciabil;

- ținând cont de sensul prevederilor legii materiale indicate în art. 90 Cod penal,

în cauza lui Ignatov Lev nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, or, personalitatea inculpatului nu

prezintă garanțiile unei bune conduite, care ar fi permis instanțelor de fond și apel

de a da dovadă de indulgență în privința inculpatului;

- recurentul opinează că instanțele de fond și cea de apel nu au ținut cont de

faptul că inculpatul Ignatov Lev s-a aflat anterior în conflict cu legea în legătură cu

săvârșirea unor infracțiuni similare, iar după termenul de probă ispășit nu s-a corectat

în spiritul respectării legalității și ordinii de drept;

- potrivit actelor cauzei penale (f. d. 39-40), Ignatov Lev s-a aflat anterior în

conflict cu legea urmare a săvârșirii cu intenție directă, a infracțiunilor prevăzute la

art. 225/5 alin.(l) lit. b), c), d) Cod penal și respectiv de 2 ori a art.217 alin.(l) Cod

penal;

- deși procurorul care a reprezentat acuzarea în fața instanței de fond nu a anexat

la cauza penală materialele relevante despre istoricul infracțional al inculpatului

Ignatov Lev (urmare a insuficienței de informații despre mișcarea cauzelor penale

indicate în cazierul penal), în cadrul cercetărilor judecătorești în instanța de apel,

inculpatul a confirmat faptul tragerii anterioare a dânsului la răspundere penală, însă

nu a putut explica pentru săvârșirea cărei fapte a fost urmărit penal, dar și dacă a fost

supus unor pedepse penale;

8

- în condițiile în care inculpatul Ignatov Lev s-a aflat anterior în conflict cu

legea, dacă nu instanța de fond atunci instanța de apel trebuia să țină cont de această

împrejurare (confirmată nemijlocit de către inculpat în cadrul cercetărilor

judecătorești) și să o valorifice în ordinea stabilită de lege la individualizarea

modalității de executare de către inculpat a pedepsei numite în sarcina acestuia de

către instanța de fond;

- subsidiar, instanța de apel urma să țină cont de faptul că datorită impunității

inculpatului (urmare a liberării lui de răspundere penală din motivul aplicării Legii

amnistiei din 20.08.1999 pentru infracțiunea prevăzută de art. 225/5 alin. (1) Cod

penal, precum și suspendării condiționate a executării pedepsei pentru infrcațiunea

prevăzută de art. 217 alin. (1) Cod penal) acesta nici nu a realizat că a fost tras la

răspundere penală, devreme nu își mai amintește nici evenimentele/faptele pentru

care a fost urmărit penal;

- se reține dincolo de orice dubiu rezonabil în această ordine de idei că

inculpatul Ignatov Lev nu și-a făcut concluziile necesare urmare a tragerii anterioare

la răspundere penală și a săvârșit cu intenție directă o nouă infracțiune similară;

- deasemenea, în opinia părții acuzării, instanțele de fond și apel nu au

valorificat efectiv în cazul procesului logico-juridic de individualizare a modalității

de executare a pedepsei închisorii de către inculpatul Ignatov Lev faptul că

respectivul nu a fost sincer pe tot parcursul procesului penal devreme ce a încercat

să inducă în eroare atât organul de urmărire penală cât și instanțele de fond și apel

despre consumul de droguri care în cadrul cercetării judecătorești în instanță de apel

a declarat că „... în a. 2005 a fost plasat în arest preventiv, după care s-a luat în mâni

și nu a mai consumat droguri” ca tot el să declare că „deși nu consumă regulat

droguri, …”, astfel acesta a continuat și continuă comiterea de noi infracțiuni

similare până când nu este depistat de către organul de urmărire penală;

- în condițiile respective, partea acuzării consideră că Ignatov Lev nu a

conștientizat pericolul social pe care îl prezintă fapta sa, nu se căiește sincer și în

condițiile respective nu poate beneficia de indulgența instanțelor de judecată

împuternicite de a-i numi pedeapsa penală;

- într-o altă ordine de idei, nu trebuia neglijată de către instanțele de fond și apel

atitudinea inculpatului față de normele sociale și în special cele derivate morale,

unanim recunoscute în societatea modernă, pe care inculpatul le-a încălcat în timpul

săvârșirii infracțiunii;

- astfel, așa cum rezultă din probele administrate de către partea acuzării și

asupra veridicității căreia inculpatul nu a obiectat, ultimul a fost depistat la locul

derulării evenimentelor prejudiciabile fiind drogat și în stare de inconștientă, înt-un

loc public intens populat - în apropiere de stația de așteptare a transportului public

de pe str. Xxxxx, la o oră la care adolescenții revin spre domiciliu, asupra cărora

starea fizică și psihică a inculpatului ar putea influența negativ;

9

- instanța de apel, devreme ce s-a solidarizat cu soluția dată de către instanța de

fond pe dimensiunea individualizării modalității de executare de către inculpatul

Ignatov Lev a pedepsei închisorii, era obligată să argumenteze motivat privind

împrejurările care o fac să creadă că inculpatul nu va mai recidiva așa cum s-a

întâmplat în speța dată și în corelație cu care date despre persoana vinovatului ele

servesc temei pentru aplicarea art.90 Cod penal;

- acuzarea consideră că instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului

Ignatov Lev nu a ținut cont de faptul că: fapta săvârșită de inculpat se prezintă de o

rezonanță socială deosebit de sporită; rolul și scopul pedepsei penale de a curma și

preîntâmpina săvârșirea de noi infracțiuni, în special din categoria analizată, or în

situația constatării majorării amplorii infracțiunilor analogice, statul are scop

primordial de a contracara săvârșirea acestora; modul în care fost săvârșită

infracțiunea, cantitatea și categoria substanțelor psihotrope depistate la inculpatul

Ignatov Lev, or s-a dovedit că prin aceasta, inculpatul a negat și acele relații și norme

sociale care vin să protejeze drepturile și intereselor cetățenilor țării noastre;

- reieșind din cele enunțate supra, instanța de apel urma a ține cont de faptul că

inculpatul Ignatov Lev, potrivit cazierului contravențional (f.d 43) anterior a fost

pedepsit în a. 2019 pentru încălcarea ordinii publice, iar în a. 2017 pentru apariția în

locuri publice în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice sau alcoolice, se

află la evidența medicului narcolog din a. 2017 cu d-za „alcoolism cronic” ceea ce

denotă faptul că inculpatul este o persoană cu un comportament agresiv, și

intenționat sfidează legea, recidivează - căința inculpatului de săvârșirea infracțiunii

incriminate a fost una formală, exprimată de inculpat, exclusiv în scopul atenuării

pedepsei ce urma a-i fi stabilită, fapt ce denotă că careva concluzii necesare de pe

urma faptelor criminale nu și-a făcut, respectiv în cadrul cercetării judecătorești

inculpatul nu a manifestat o căință sinceră care ar putea dovedi faptul existenței la

acesta a unor sentimente de retrăiri și autocritică pentru faptele incriminate care au

fost săvârșite în circumstanțele reale ale cazului;

- acuzarea consideră că recunoașterea vinovăției în sine nu poate fi catalogată

ca o circumstanță atenuantă odată ce este o condiție impusă la aplicarea prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală, prin urmare, se constată că aceasta nu urma a fi

luată în considerație de instanțe ca o circumstanță în contextul art. 76 Cod penal;

- prin urmare, acuzarea este de părerea că, în prezenta cauză, instanța de apel

nu s-a condus de dispoziția art. 61 și art. 75 alin. (1) Cod penal;

- acuzarea consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate de către procuror în apel, din ce reiese că hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția iar motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, ceea ce echivalează conform prevederilor art. 435 Cod de

procedură penală cu nerezolvarea fondului apelului, din care considerente decizia

urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel;

10

- în condițiile expuse supra, subsemnatul constată că instanța de apel nu s-a

expus motivat asupra tuturor argumentelor invocate de către apelant, și că a aplicat

o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, fapt care echivalează cu

erorile prevăzute la art.427 alin.(l) pct.6), 10) Cod de procedură penală.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze

hotărârea, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre dacă nu se agravează

situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate. Or, art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs

ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct.8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, drept temeiuri pentru

declararea recursului a indicat prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de

procedură penală și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

argumentelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală și-a

găsit confirmarea în cauza dată.

Din conținutul recursului declarat de către procurorul Țurcanu Svetlana, rezultă

că acesta nu este de acord cu decizia instanței de apel în latura stabilirii pedepsei lui

Ignatov Lev privind aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, considerând-o

11

neîntemeiată.

Colegiul penal lărgit menționează că prima instanță, corect a constatat că

vinovăția inculpatului Ignatov Lev de comiterea infracțiunii prevăzute de art.217

alin.(4) lit. b) Cod penal, a fost dovedită prin cumulul de probe administrat la

urmărirea penală, verificate în instanța de apel, analizat prin prisma art.101 Cod

de procedură penală.

Astfel, cu privire la constatarea instanței de apel din decizia sa (f.d.157), în care

aceasta menționează că „ [...] instanța de fond întemeiat a conchis că împrejurările

prezentei cauze penale, îndeosebi cele reținute de către această instanță, ce vizează

personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin.

(1) Cod penal, astfel că dânsul nu are antecedente penale, dar și având în vedere

faptul că prejudicierea relațiilor sociale cu privire la circulația legală de plante

care conțin substanțe narcotice sau psihotrope, are consecințe cu un pronunțat

caracter grav, reprezentând una din cele mai importante probleme sociale, cu atât

mai mult că acesta reprezintă tendințe ascendente, însă cu toate acestea pedeapsa

închisorii, nu urmează a fi executată real, dar în condițiile suspendării acesteia cu

stabilirea unui termen de probaține. [...]”, Colegiul penal lărgit atestă că este una

generală, neconcretă și inadmisibilă, deoarece potrivit art.90 Cod penal, instanța de

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, motivând obligatoriu condamnarea cu suspendare condiționată a

executării pedepsei, ținând cont de toate circumstanțele cauzei stabilite.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea depinde de

întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres și limitativ prevăzute de lege,

care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura infracțiunii - condiții

obiective, iar pe de altă parte, situația și persoana infractorului - condiții subiective.

În cadrul condițiilor suspendării, persoana condamnatului interesează sub

raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și din împrejurările

în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care

trebuie studiată pentru a se putea constata dacă aceasta se poate corecta fără

executarea pedepsei.

Pentru a-și formula o astfel de convingere, instanța trebuie să efectueze o

analiză completă a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportarea sa

în viața socială, la locul de muncă, înainte și după săvârșirea faptei, în timpul

judecății etc.

Mai mult, potrivit prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Conform prevederilor art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

12

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii unei pedepse sub formă de închisoare, continuă

operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja

stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa

stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității

acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei

se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința

vinovatului pe un termen de probațiune stabilit de instanța de judecată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă că aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de

a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

La caz, potrivit materialelor cauzei rezultă că prima instanță a dispus în

temeiul art.90 Cod penal, suspendarea executării pedepsei închisorii de către

inculpatul Ignatov Lev pe un termen de probațiune de 3 ani, cu obligarea să nu-și

schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului competent,

soluție menținută și de către instanța de apel. În virtutea celor menționate, Colegiul

penal lărgit reține că această concluzie este greșită, or inculpatul Ignatov Lev a comis

o infracțiune gravă, prevăzută de art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, care se atribuie la

capitolul infracțiuni contra sănătății publice și convețuirii sociale. Totodată, se reține

că acesta nu este la prima abatere, anterior a fost condamnat pentru infracțiuni

similare, fiindu-i aplicate prevederile art. 90 Cod penal, inculpatul nu și-a făcut

concluziile necesare urmare a tragerii anterioare la răspundere penală și a săvârșit cu

intenție directă o nouă infracțiune similară și respectiv aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia nu va duce

la realizarea scopului preventiv - educativ a legii penale.

Aplicarea suspendării condiționate a pedepsei stabilită inculpatului nu este una

echitabilă în raport cu cele săvârșite, la stabilirea ei instanțele de fond urmau să țină

cont atât de scopul preventiv și educativ al pedepsei, de împrejurările în care a fost

comisă fapta, circumstanțele cauzei, de caracterul și gradul prejudiciabil al

13

infracțiunii săvârșite și de pericolul social pe care îl prezintă inculpatul în societate,

de personalitatea inculpatului, care nu este la prima abatere penală, săvârșind cu

intenție directă, infracțiunea prevăzută la art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, a fost

depistat la locul derulării evenimentelor prejudiciabile fiind drogat și în stare de

inconștiență, în loc public, intens populat - în apropiere de stația de așteptare a

transportului public de pe str. Xxxxx, la o oră la care adolescenții revin spre

domiciliu, asupra cărora starea fizică și psihică a inculpatului ar putea influența

negativ, comportamentul sfidător și neserios în timpul săvârșirii infracțiunii, nu a

conștientizat pericolul social pe care îl prezintă fapta sa, precum și de faptul că

traficul ilicit de substanțe narcotice și consumul abuziv de droguri este problema

majoră a societății, care și menține tendințele de influență negativă atât asupra

situației infracționale, cât și asupra sănătății publice.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

O condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 din Cod penal constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită. Astfel,

este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins

chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu

îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la

posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea

obligă instanța să-și motiveze soluția de suspendare condiționată a executării

pedepsei, indicînd precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea

pedepsei, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care considerente

a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real termenul pedepsei

stabilite.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei,

rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de

judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a considerat eronat

posibilă atingerea scopului pedepsei penale în condiții non-privative de libertate,

luând în considerație faptul că inculpatul nu are antecedente penale, fără a lua în

calcul celelalte circumstanțe importante ale cauzei și în special: pericolul social al

14

faptei, personalitatea inculpatului, nefiind la prima abatere, anterior a mai comis

infracțiuni similare (f.d. 39-40), fiindu-i acordată o șansă, prin aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal, totodată, potrivit cazierului contravențional (f.d 43) inculpatul

Ignatov Lev anterior a fost pedepsit în anul 2019 pentru încălcarea ordinii publice,

iar în anul 2017 pentru apariția în locuri publice în stare de ebrietate produsă de

substanțe narcotice sau alcoolice, se află la evidența medicului narcolog din anul

2017 cu diagnoza „alcoolism cronic” ceea ce denotă faptul că inculpatul este o

persoană cu un comportament agresiv, și intenționat sfidează legea, recidivează,

circumstanțe, care în cumul condiționează aplicarea unei pedepse cu executarea

reală, fiind eronat aplicate prevederile art.90 Cod penal.

Prin urmare, rejudecând cauza, ținând cont de circumstanțele cauzei, gravitatea

infracțiunii săvârșite, de urmările prejudiciabile a acestei infracțiuni, care

comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav

pentru societate, instanța de recurs conchide că în privința lui Ignatov Lev, urmează

a fi menținută pedeapsa stabilită de către instanța de fond în baza art. 217 alin. (4)

lit. b) Cod penal, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau de a exercita activitate privind gestionarea sau circulația drogurilor, a

etnobotanicelor sau a analogilor acestora, pe un termen de 3 (trei) ani, dar urmează

a fi stabilită cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis, adică

cu excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, deoarece doar prin executarea

reală a pedepsei, inculpatul va conștientiza gravitatea acțiunilor sale, precum și va fi

atins scopul legii penale de restabilire a echității sociale, de corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane.

Totodată, Colegiul penal lărgit specifică că, în speță, sunt respectate

exigențele art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, privitor la neagravarea situației

inculpatului, menționându-se că urmează a fi diferențiată noțiunea de individualizare

a pedepsei de noțiunea de individualizare a executării pedepsei. Prin actul de

individualizare a executării pedepsei cu suspendarea executării instanța pune pe cel

condamnat în situația de „condamnat cu executarea pedepsei condiționat

suspendată”. În acest mod suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a

fi o problemă privind executarea pedepsei dat fiind faptul că obiectul suspendării

este executarea pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea

pedepsei.

În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că recursul procurorului Țurcanu

Svetlana, urmează a fi admis, cu casarea în partea modului de executare a pedepsei

în baza art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, a hotărârilor judecătorești inferioare, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, confirmându-se temeiul pentru

recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală.

15

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, casează sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 24 decembrie 2020 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 mai 2021, în partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în cauza

penală în privința lui Ignatov Lev Xxxxx, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre

în această parte, prin care exclude aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, stabilind

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei stabilite lui Ignatov Lev Xxxxx urmează a fi

calculat din momentul reținerii acestuia.

În rest celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

16

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-04-29
0,95
1ra-339/2021 — art. 217 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-339/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 31 martie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, examinând admisibilitatea în principi
CSJ 2023-11-21
0,95
1ra-1426/2022 — art. 217-1 alin. 4 lit. d, art. 219 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1426/2022 1-19009220-01-1ra-14092022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 21 noiembrie 2023 mun. Chişinău Curtea Supremă de Justiţie Completul de judecată în componența: Președinte Țurcan Anatolie Jude
CSJ 2021-11-19
0,95
1ra-1603/2021 — art. 217 alin. 4 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1603/2021 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 12 octombrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, judecători – Cobzac Elena, Timofti Vladimir, Ţurcan A
CSJ 2021-11-19
0,95
1ra-1682/2021 — art. 217 al. 4 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1682/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 13 octombrie 2021 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Toma Nadejda Judecători - Cobzac Elena și Timofti Vladimir examinând
CSJ 2022-12-08
0,95
1ra-1029/2022 — art. 217 alin.4 lit.b CP
Dosarul nr.1ra-1029/2022 1-121037168-01-1ra-14072022 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 01 noiembrie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Timofti Vladimir Judecători - Cobz
Sursă