1ra-325/2021 — art. 190 alin.5 CP

1ra-325/2021 — art. 190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-412/2021

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

08 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecători - Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena, Guzun Ion,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Dumneanu

Radu în numele părții vătămate Colesnic Andrei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iulie 2020, în cauza penală în privința lui

Onica Spiridon

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.06.2015 - 26.09.2019;

Instanță de apel: 10.10.2019 - 23.07.2020;

Instanță de recurs: 17.10.2020 - 08.06.2021.

A C O N S T A T A T

încetat procesul penal în privința lui Onica Spiridon în baza art.196 alin.(1) Cod penal, din

motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintate de către Colesnic Andrei, urmând

ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța de judecată în ordinea

procedurii civile.

inculpatul Onica Spiridon se învinuiește în faptul că în perioada de timp a lunilor iulie 2013-

mai 2014, având scopul dobândirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane, sub pretextul că dorește să inițieze o afacere cu scop de profit, aflându-se în s.

Măgdăcești, r-nul Criuleni, a însușit de la cet. Colesnic Andrei: un camion de model ,,ZII 131

H”, cu n/î xxxx, care valorează suma de 60 000 lei, un ferestrău cu panglica ,,Nominal” cu preț

de 137 140 lei, un alt utilaj de prelucrare a lemnului fără denumire ce valorează suma de 10

000 lei și metal în sumă de 15 455 lei, prin ce a cauzat părții vătămate Colesnic Andrei un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari în sumă de 222 595 lei, acțiunile inculpatului

fiind încadrate baza art.190 alin.(5) Cod penal după semnele infracțiunii de excrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, acțiuni

săvârșite în proporții deosebit de mari.

Ulterior, prin ordonanța procurorului din 01.07.2019, din considerentul că prin Legea

nr. 179 din 26.07.2018 s-au modificat prevederile art.190 în dispoziția aliniatului (1), a fost

completată învinuirea lui Onica Spiridon prin faptul că, acesta în perioada de timp a lunilor

iulie 2013-mai 2014, ilegal, având scopul dobândirii ilicite prin inducerea în eroare a

persoanei, prin prezentarea ca adevărate a unei fapte mincinoase, sub pretextul că dorește să

1

inițieze o afacere cu scop de profit, aflându-se în s. Măgdăcești, r-nul Criuleni, a însușit de la

Colesnic Andrei un camion de model ,,ZIL 131 H” cu nr. de înmatriculare xxxx, care valorează

suma de 60 000 lei, un ferestrău cu panglică ,,Nominal” cu preț de 137 140 lei, și un utilaj de

prelucrare a lemnului fără denumire ce valorează suma de 10 000 lei și metal în sumă de 15

455 lei, cauzându-i astfel părții vătămate Colesnic Andrei un prejudiciu material în proporții

deosebit de mari în sumă de 222 595 lei.

Acțiunile lui Onica Spiridon au fost încadrate de către organul de urmărire penală, în

baza art.190 alin.(5) Cod penal, escrocheria, adică, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari.

Însă, prima instanță, a apreciat ca eronată încadrarea acțiunilor inculpatului, în

versiunea acuzării, în baza art.190 alin.(5) Cod penal, după semnele infracțiunii de

excrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a

persoanei prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, acțiuni săvârșite în proporții

deosebit de mari, a încadrat acțiunile inculpatului conform semnelor infracțiunii prevăzute de

art.196 alin.(1) Cod penal, adică, cauzarea de daune materiale în proporții mari proprietarului

prin abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire, iar în conformitate cu art.60 Cod

penal, art.332 alin.(1) Cod de procedură penală a dispus încetarea procesului penal în privința

inculpatului, pe motivul prescrierii termenului de tragere la răspundere penală.

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Onica Spiridon să fie

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, cu

stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu aplicarea art.84 alin.(1)

Cod penal, a-i stabili inculpatului Onica Spiridon pedeapsă definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 9 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu amendă în mărime

de 40 000 lei și privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani.

În motivarea cererii de apel, procurorul a reiterat că instanța de judecată incorect a

recalificat fapta inculpatului Onica Spiridon conform art.196 alin.(1) Cod penal, în pofida

faptului că procurorul la faza de urmărire penale cât și în instanță de judecată a prezentat

suficiente probe care confirmă faptul comiterii de către inculpat a infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(5) Cod penal.

Astfel, la adoptarea sentinței instanța de judecată, conform prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, urma să aprecieze fiecare probă prezentată de către acuzare din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei și să adopte o hotărâre legală.

Prin urmare, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii se confirmă prin cumulul

probelor acumulate în cadrul urmăririi penale și cercetate în instanță de judecată: declarațiile

părții vătămate, Colesnic Andrei, declarațiile martorilor Dediu Anatolie și Basiul Vitalie.

3.1. Avocatul Pruteanu Vasile în numele inculpatului, a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Onica Spiridon să fie achitat, pe motivul lipsei faptei infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat, că prima instanță, pronunțând о sentință de condamnare

în privința inculpatului Onica Spiridon în baza art.196 alin.(1) Cod penal, a apreciat superficial

și neargumentat circumstanțele cauzei.

A menționat apărarea că, depozițiile părții vătămate nu pot fi puse la baza unei sentințe

de condamnare atât timp cât cele relatate constituie părerea acesteia proprie, care nu indică

asupra faptului că inculpatul ar fi comis infracțiunea care i se încriminează mai multe probe

certe care ar confirma deducțiile părții vătămate și martorilor la materialele cauzei lipsesc.

A indicat că, automobilul de model ,,ZIL 131”, depistat în cadrul efectuării percheziției

la locul unde Colesnic Andrei și Onica Spiridon și-au desfășurat afacerea, și care din spusele

2

primului a fost procurat de ei pentru lucru, nu este acel automobil, ultimul având nr. de motor

xxxx, nr. caroserie xxxx fiind în posesia lui Onica Spiridon din 06.03.2015 în baza procurii

eliberate de Șchiopu V.

În acest sens, apărarea a indicat că Colesnic Andrei la etapa urmăririi penale a declarat

că automobilul de model ,,ZIL” a fost procurat de la S. Ududovici doar din banii săi, iar ulterior

a declarat că o parte din banii pentru procurarea automobilului (inițial a declarat suma de 1200

euro, mai târziu suma de 1300 euro) i-au fost dați de inculpat. La fel inițial partea vătămată

Colesnic Andrei a declarat că nu a procurat de comun cu Onica lemne pentru a fi realizate

persoanelor străine, ulterior declarând că au procurat lemne, însă nu poate spune în ce cantități,

ceea ce denotă cu certitudine nesinceritatea declarațiilor pretinsei părți vătămate și pun la

îndoială veridicitatea acestora.

Consideră că, între inculpatul Onica Spiridon și partea vătămată Colesnic Andrei există

raporturi juridice civile, nefiind dovedită latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, iar litigiu

dintre aceștia urma a fi soluționat într-un proces civil, fapt care atrage în mod incontestabil

achitarea inculpatului potrivit art.390 alin.(1) pct. 3) Cod de procedură penală.

Astfel, a precizat că sentința nu poate fi pronunțată dacă nu au fost înlăturare toate

dubiile privind vinovăția persoanei. Sentința de condamnare poate fi dată doar în situația când

toate probele în apărare au fost combătute de către probele în acuzare, fiind înlăturate toate

dubiile privind nevinovăția persoanei.

De asemenea, a sesizat instanța despre încălcările admise de partea acuzării la etapa

urmăririi penale, fapt care a fost omis de prima instanță și care fiind stabilit ar fi dus la emiterea

unei sentințe de încetare a procesului penal. Or, lui Onica Spiridon i-a fost atribuit statutul de

bănuit la data când în privința acestuia a fost pornită urmărirea penală, 09.03.2015 orele 16.30,

și nu la data aducerii la cunoștința ultimului a ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit,

16.04.2015. La data de 09.06.2015, după trei luni din data pornirii urmăririi penale, a expirat

termenul de menținere a lui Onica Spiridon în calitate de bănuit și doar la 10.06.2015, după

depășirea termenului legal de 3 luni, a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire a lui Onica

Spiridon în baza art.190 alin.(5) Cod penal, care i-a fost adusă la cunoștință în aceeași zi.

A indicat că, ținând cont de principiul contradictorialității și a egalității părților în

drepturi în procesul penal raportat la art.63 Cod de procedură penală, termenul de 3 luni este

un termen de care urmează să țină cont procurorul, căruia îi aparține dreptul și obligația de

punere sub învinuire în acest termen a persoanei bănuite în săvârșirea vreunei infracțiuni. Dacă

în acest termen nu se întreprinde acțiunea procesuală respectivă, după expirarea lui, apare

dreptul bănuitului de a solicita scoaterea sa de sub urmărire penală, având temei de a considera

că statul, în persoana procurorului, nu l-a găsit implicat în săvârșirea infracțiunii. Astfel,

acestea fiind stabilite și raportând la cele menționate prevederile art.230 Cod de procedură

penală, rezumă apelantul/avocatul inculpatului că ordonanța din 10.06.2015 de punere sub

învinuire a lui Onica Spiridon este nulă. Iar deoarece ordonanța de punere a persoanei sub

învinuire se consideră nulă, devin nule și toate celelalte acte procedurale, inclusiv judecarea

cauzei și pronunțarea sentinței.

3.3. Avocatul Dumneanu Radu în numele părții vătămate Colesnic Andrei, a solicitat

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care a admite acțiunea civilă înaintată și a încasa de la inculpatul Onica Spiridon în

beneficiul părții vătămate Colesnic Andrei suma de 120 000 lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat în rezultatul comiterii infracțiunii precum și obligarea inculpatului Onica Spiridon să

compenseze prejudiciul material cauzat părții vătămate, și anume:

- contravaloarea în lei a utilajului – ferestrău cu panglică ,,Nominal” cu valoarea de

10420 dolari SUA, calculat conform cursului stabilit de BNM la momentul încasării sumei;

- suma de 85 455 lei, ce constituie contravaloarea mijloacelor de transport de model

3

ZIL în mărime de 60 000 lei, a utilajului pentru prelucrarea lemnului în valoare de 10 000 lei

și a bunurilor procurate prin factura FB 5990645 din 22.05.2014 în valoare de 15 455 lei.

În motivarea apelului a invocat că în partea ce se referă la calificarea eronată și încetarea

cauzei penale în legătură cu invocarea expirării termenului de prescripție în care era posibilă

tragerea la răspundere penală a lui Onica Spiridon, se impune luarea în considerare a faptului

că dispoziția art.196 Cod penal sancționează faptele de cauzare a prejudiciului, doar în cazul

în care fapta nu constituie o însușire, în situația din speță, scopul lui Onica Spiridon a fost

anume acela de a însuși bunurile preluate de la partea vătămată Colesnic Andrei, fapt care se

confirmă atât prin constatările din cadrul urmăririi penale precum falsificarea elementelor de

identificare a utilajelor primite de la partea vătămată și a mijlocului de transport de model ZIL.

Mai mult, scopul și faptul însușirii bunurilor se confirmă și prin declarațiile vădit

eronate ale lui Onica Spiridon, care, urmărind scopul ducerii instanței de judecată în eroare, a

indicat în cadrul cercetării judecătorești că utilajul și mijlocul de transport cu numerele de

identificare șterse mecanic i-ar aparține, iar cele reclamate de către partea vătămată Colesnic

Andrei ar fi fost luate de ultimul, situație care a fost combătută prin audierea specialistului care

a ajutat la montarea utilajului și care a indicat că prin metoda explicată de către inculpat utilajul

respectiv nu putea fi încărcat și transportat.

Cu referire la aspectul menționat, raportat la declarațiile inculpatului și a părții vătămate

și argumentele instanței de fond precum că la momentul primirii bunurilor inculpatul nu a avut

intenția de a însuși bunurile părții vătămate, deoarece aceștia ar fi convenit de comun acord

inițierea unei activități comune pentru a produce profit, precum și faptul că valoarea bunurilor

însușite e mai mare de 52 de salarii medii prognozate pe economie, calificarea corectă a

acțiunilor inculpatului Onica Spiridon urma să se facă în baza art.190 alin.(5) Cod penal.

Prin urmare, anume prezența sau lipsa scopului însușirii bunurilor altei persoane,

potrivit art.113 Cod penal, impune calificarea faptelor persoanei, în dependență de situație în

baza componențelor de infracțiune prevăzute de art.190 sau art.196 Cod penal.

A menționat apărarea că, prima instanță a adus argumente contradictorii în sprijinul

soluții date, ori, pe de o parte a indicat că inculpatul nu ar fi avut scopul de a însuși bunurile

reclamate de către partea vătămată și, în același timp, făcând abstracție de cele constatate

nemijlocit în instanță a evitat să se expună în privința acțiunilor inculpatului de falsificare a

elementelor de identificare ale utilajului și mijlocului de transport primit de la Colesnic Andrei,

iar pe de altă parte a dispus transmiterea bunurilor părții vătămate, care au fost recunoscute în

calitate de corpuri delicte în cadrul urmăririi penale și care au fost ridicate de la Onica Spiridon.

Referitor la acțiunea civilă menționează că modificările art.225 alin.(3) Cod de

procedură penală, operate prin Legea nr.152 din 01.07.2016, în vigoare din data de 01.08.2016,

impuneau instanța de judecată să soluționeze acțiunea civilă odată cu soluționarea cauzei

penale în fond. Cadrul normativ relevant, care urma să fie luat în considerare pentru

soluționarea acțiunii civile în procesul penal sunt prevederile art.art.14, 514, 1416, 1398

alin.(1) Cod civil (în vigoare la momentul comiterii faptelor prejudiciabile) iar referitor la

repararea prejudiciului moral urma a fi aplicate prevederile art.1422 și art.1423 Cod civil,

potrivit cărora prejudicial moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial, în cazurile prevăzute de legislație, de către instanța de judecată, în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura

în care această compensare poate, aduce satisfacție persoanei vătămate.

Contrar prevederilor art.225 alin.(3) Cod de procedură penală, prima instanță a lăsat

fără examinare acțiunea civilă depusă de partea vătămată, fără a se expune asupra cauzei

neexaminării cererii de chemare în judecată înaintată de partea vătămată.

A mai invocat apărarea că, având la bază circumstanțele expuse, comiterea cu intenție

4

a unor infracțiuni grave, încercarea de a duce în eroare atât organul de urmărire penală cât și

instanța de judecată, cauzarea prejudiciilor părții vătămate, manifestate prin însușirea bunurilor

transmise în administrare, ne întreprinderea nici a unei acțiuni în vederea recuperării

prejudiciilor cauzate prin infracțiuni, consideră că în cauza dată s-a dispus ilegal încetarea

urmăririi penale în legătură cu invocarea expirării termenului de prescripție, or valoarea daunei

cauzate nu permite recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art.196 alin.(1) Cod penal.

respinse ca nefondate apelurile declarate de către procuror și avocatul Dumneanu Radu în

numele părții vătămate, admis apelul declarate de către avocatul Pruteanu Vasile în numele

inculpatului, casată integral sentința primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această

parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Onica Spiridon a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a invocat că, prima instanță greșit a

ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în baza art.196 alin.(1) Cod penal, or această

concluzie nu este fundamentată pe un cumul de probe pertinente, concludente, utile și veridice,

care ar corobora între ele, așa cum prevăd regulile de apreciere a probelor de la art.101 alin.(1)

Cod de procedură penală.

Astfel, în opinia instanței de apel, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de

escrocherie în proporții deosebit de mari nu a fost demonstrată, nu a fost probată prin

ansamblul de probe prezentate de către procuror și cercetate de instanța de apel, ceea ce

determină necesitatea achitării acestuia.

Instanța de apel a remarcat, că în susținerea învinuirii, partea acuzării a prezentat spre

cercetare următoarele probe care ar confirma faptele și vinovăția inculpatului: declarațiile

părții vătămate Colesnic Andrei, declarațiile martorilor Deliu Anatolie, Basiul Vitalie, precum

și probele scrise ordonanța de pornire a urmăririi penale din 09 martie 2015 (f.d.1, vol. I);

procesul-verbal de confruntare între bănuitul Onica Spiridon și partea vătămată Ceașnic

Andrei (f.d.84-85, vol. I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor martorului la fața locului

din 26.05.2015 (f.d.91, vol. I); ordonanța de recunoaștere în calitate de corp delict din

14.04.2015 (f.d.73, vol. I).

De asemenea, în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, apărătorul inculpatului

Onica Spiridon, Vasile Pruteanu a făcut referire la următoare materiale ale cauzei penale:

procura din 08.10.2013 eliberată de cet. Ududovici Svetlana prin care ultimul a împuternicit

pe Colesnic Andrei să vândă, să transmită în locațiune, să transmită în posesie și folosință

temporară cu titlu gratuit camionul de model ,,ZIL 131H”, anul producerii 1997, motorul

475698, de culoare verde închis cu nr. de înmatriculare xxxx (f.d.17, vol. I), procesul-verbal

de cercetare la fața locului.

Judecând apelurile în contextul verificării legalității și temeiniciei hotărârii atacate,

instanța de apel a conchis că prima instanță eronat a recalificat acțiunile inculpatului Onica

Spiridon de la art.190 alin.(5) Cod penal la art.196 alin.(1) Cod penal, și eronat a dispus

încetarea cauzei penale pe motivul prescrierii termenului de tragere la răspundere penală, or

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii încriminate nu a fost demonstrată prin probele

prezentate și analizate prin prisma art.101 Cod de procedură penală.

În opinia instanței, împrejurările ce determină necesitatea achitării lui Onica Spiridon

se constatată prin totalitatea de probe prezentate de partea acuzării și partea apărării în cauză.

Descriind infracțiunea de escrocherie din punct de vedere teoretic, instanța de apel a

considerat că în acțiunile inculpatului nu se regăsesc elementele infracțiunii imputate și acesta

urmează a fi achitat de sub învinuirea adusă în baza art.190 alin.(5) Cod penal.

Totodată instanța de apel a relatat că, în ședința de judecată s-a demonstrat cu

5

certitudine că între inculpat și partea vătămată există relații litigioase de natură juridică civilă

și faptul, că inculpatul nu recunoaște învinuirea adusă și faptul că partea vătămată declară că

inculpatul a însușit careva bunuri care-i aparțin deoarece acestea au fost procurate nemijlocit

din banii săi proprii nu poate servi ca temei de acuzare a lui Onica Spiridon în dobândirea

ilicită a bunurilor pretinse de partea vătămată, prin înșelăciune și abuz de încredere, în proporții

deosebit de mari. Caracterul civil al acestor pretenții a fost stabilit în speță, iar acuzarea nu a

prezentat probe, ce ar confirma natura juridică penală a relațiilor stabilite între inculpat și

partea vătămată.

Astfel, a relatat instanța de apel că, potrivit declarațiilor părții vătămată Colesnic Andrei

date la urmărirea penală și în instanța de judecată urmează că, în scopul desfășurării unei

activități de prelucrare a lemnului a convenit de comun acord cu inculpatul Onica Spiridon să

deschidă o afacere în care ambii să investească pentru obținerea unui venit, aceștia urmând să

procure utilajul necesar și să îl aducă în satul Măgdăcești r-nul Criuleni pentru instalare.

La fel din declarațiile părții vătămate Colesnic Andrei urmează și faptul că camionul

de model ,,ZIL” care-i aparține a fost procurat din mijloace financiare comune cu ale

inculpatului Onica Spiridon, ultimul investind pentru procurarea acestuia suma de 1200 euro

iar el, suma de 1800 euro, însă din rechizitoriul urmează că camionul de model ZIL a fost

procurat din mijloace financiare în sumă de 60 000 lei, bani care aparțin doar părții vătămate.

Instanța de apel a accentuat că din declarațiile martorului Lupu Sergiu audiat în ședința

instanței de fond, se confirmă cu certitudine faptul că Onica Spiridon și Colesnic Andrei

gestionau împreună o afacere de prelucrare a lemnului, Lupu Sergiu muncind în atelierul

acestora pentru o perioadă de 3 luni, iar pentru munca făcută a fost achitat de partea vătămată

Colesnic Andrei.

În concluzie, instanța de apel a menționat că, probele prezentate de către acuzare se

exprimă sub forma unor situații de fapt prin care se subînțelege o altă împrejurare, care la

rândul său, nu dovedește direct vinovăția inculpatului și nici nu se coroborează cu alte probe

din care ar rezulta participarea acestuia la săvârșirea faptei imputate, astfel învinuirea

inculpatului este întemeiată pe presupuneri, iar probarea învinuirii provoacă dubii cu privire la

vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei imputate.

Instanța de apel a mai menționat că, partea vătămată Colesnic Andrei împreună cu

inculpatul Onica Spiridon au decis să deschidă o afacere de prelucrare a lemnului, fiecare

dintre ei contribuind cu bani din care au procurat instrumente și alte obiecte necesare activității,

însă ulterior Colesnic Andrei a plecat luând cu el o parte din bunurile procurate și anume

camionul de model ,,ZIL” și ferestrăul cu panglică, acest fapt fiind confirmat și prin declarațiile

martorilor Onica Vasile și Onica Ana.

În consecință instanța de apel a reflectat că învinuirea adusă lui Onica Spiridon nu își

găsește confirmare în materialele cauzei, or, inculpatului i se impută escrocheria comisă prin

înșelăciune și abuz de încredere, care nu a fost dovedită în ședința de judecată.

În contextul pronunțării soluției de achitare a inculpaților, instanța de apel cu referire

la prevederile art.art.219, 221, 387 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia de a lăsa

acțiunea civilă fără examinare.

de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a reiterat argumentele expuse în apelul acuzării, indicând că

instanța de apel nu s-a pronunțat motivat asupra nici unuia dintre aceste argumente.

Menționează recurentul, că probele prezentate de către partea acuzării în totalitate

dovedesc vinovăția inculpatului Onica Spiridon, probe care în mod inexplicabil au fost

respinse și apreciate critic de către instanța de apel.

6

Mai mult, acuzarea consideră că instanța de apel și-a întemeiat concluzia predominant

doar în baza declarațiilor inculpatului, fără a ține cont de faptul că versiunea acestuia este

combătută prin probele administrate de către acuzare și cercetate de către instanța de apel.

Consideră că vinovăția inculpatului este dovedită prin declarațiile părții vătămate

Colesnic Andrei, prin declarațiile martorilor Deliu Anatolie, Basiul Vitalie, precum și prin

probele scrise, anexate la dosar.

Consideră că instanța de apel a interpretat greșit probele pe care le-a prezentat acuzarea

în sprijinul învinuirii lui Rusu Igor de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod

penal.

Aici, a mai declarat că instanța de apel nu și-a motivat aprecierea critică a probelor

acuzării și s-a limitat la o expunere succintă și pur teoretică a semnelor subiective și obiective

ale componențelor de infracțiune prevăzute de art.191 alin. (5) și 196 alin.(4) Cod penal, fără

a examina corespunderea între semne și acțiunile inculpatului.

A elucidat conținutul probelor acuzării și a punctat că instanța de apel nu a efectuat o

analiză amplă a acestora, ce ar fi conformă cu regulile de apreciere a probelor, prevăzute de

art.101 Cod de procedură penală.

A relevat că instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile inculpatului, or acestea

nu coroborează cu alte probe din dosar, inclusiv cu probele administrate la inițiativa apărării.

5.1. Avocatul Dumneanu Radu în numele părții vătămate Colesnic Andrei, în temeiul

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, solicitând casarea

integrală a deciziei instanței de apel, atât în partea laturii civile cât și în partea laturii penale,

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Onica Spiridon să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, admiterea integrală a acțiunii

civile înaintate de către partea vătămată Colesnic Andrei împotriva lui Onica Spiridon.

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel a dat o apreciere incorectă

probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate,

care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Apreciază critic opinia instanței de apel potrivit căreia inculpatul nu poate fi recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, deoarece în urma

analizei declarațiilor părții vătămate cât și a martorilor, precum și înscrisurile anexate la

materialele cauzei penale nu rezultă că inculpatul ar fi vinovat de dobândirea ilicită a bunurilor

prin înșelăciune și abuz de încredere în proporții deosebit de mari. Susține că instanța de apel

nu a verificat legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma probatoriului prezentat de

acuzare cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală.

declarate, pledând pentru inadmisibilitatea acestora.

penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din considerentele ce vor fi

desfășurate în continuare.

Astfel, potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, acestea sunt

7

întemeiate pe prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței.

Din conținutul recursurilor declarate, se atestă că titularii acestora critică decizia

instanței de apel, prin care inculpatul Onica Spiridon a fost achitat de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recursuri și

temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticile aduse de către titularii

cererilor de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art.414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima

instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care

prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit

ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect

au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au

fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să

fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,

pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă

sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

În speță, potrivit rechizitoriului Onica Spiridon a fost deferit judecății pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute art.190 alin.(5) Cod penal, conform indicilor calificativi – escrocherie,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari.

Ulterior, prin ordonanța procurorului din 01.07.2019, din considerentul că prin Legea

nr. 179 din 26.07.2018 s-au modificat prevederile art.190 în dispoziția aliniatului (1) Cod

penal, a fost completată învinuirea lui Onica Spiridon prin faptul că, acesta în perioada de timp

a lunilor iulie 2013-mai 2014, ilegal, având scopul dobândirii ilicite prin inducerea în eroare a

persoanei, prin prezentarea ca adevărate a unei fapte mincinoase, sub pretextul că dorește să

inițieze o afacere cu scop de profit, aflându-se în s. Măgdăcești, r-nul Criuleni, a însușit de la

Colesnic Andrei un camion de model ,,ZIL 131 H” cu nr. de înmatriculare xxxx, care valorează

suma de 60 000 lei, un ferestrău cu panglică ,,Nominal” cu preț de 137 140 lei, și un utilaj de

prelucrare a lemnului fără denumire ce valorează suma de 10 000 lei și metal în sumă de 15

455 lei, cauzându-i astfel părții vătămate Colesnic Andrei un prejudiciu material în proporții

deosebit de mari în sumă de 222 595 lei.

8

Astfel, Onica Spiridon prin acțiunile sale intenționate, a comis infracțiunea prevăzută

de art.190 alin.(5) Cod penal, escrocherie, adică, dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, acțiuni săvârșite în proporții deosebit de mari.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia că la caz

nu a fost dovedită vinovăția inculpatului Onica Spiridon în săvârșirea infracțiunii de

escrocherie și a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art.196 alin.(1) Cod penal, conform

indicilor calificativi: „cauzarea de daune materiale în proporții mari prin abuz de încredere,

dacă fapta nu constituie o însușire”.

Astfel, potrivit sentinței Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 26 septembrie 2019,

a fost încetat procesul penal în privința lui Onica Spiridon în baza art.196 alin.(1) Cod penal,

din motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

La rândul său, instanța de apel ajungând la concluzia respingerii ca nefondate a

apelurilor declarate de către procuror și avocatul Dumneanu Radu în numele părții vătămate și

admiterii apelului declarat de către avocatul Pruteanu Vasile în numele inculpatului, a casat

total sentința, și pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, a

dispus achitarea lui Onica Spiridon de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În acest context, Colegiul penal lărgit evidențiază că, potrivit instanței de apel

inculpatul nu poate fi recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5)

Cod penal, din motiv că în urma analizei declarațiilor părții vătămate cât și a martorilor,

precum și înscrisurile anexate la materialele cauzei penale nu rezultă că inculpatul ar fi vinovat

de dobândirea ilicită a bunurilor prin înșelăciune și abuz de încredere în proporții deosebit de

mari. Cu toate acestea, instanța de recurs atestă că, la aprecierea materialului probator instanța

de apel nu a ținut cont de argumentele apelurilor prin care a fost invocat, că bunurile ce aparțin

părții vătămate au fost duse și plasate la locul indicat de inculpat, loc la care el avea acces și a

întreprins măsurile necesare ca bunurile să nu fie returnate proprietarului.

Totodată, instanța de apel nu a ținut cont de argumentele din apelurile declarate prin

care a fost accentuat, că prima instanță nu a apreciat modul prin care inculpatul a însușit acele

bunuri, ori ultimul prin înlăturarea plăcuțelor ce conțineau numerele de înregistrare a utilajului

a atins scopul de a mușamaliza acțiunile sale. Aceste aspecte urmau a fi apreciate de către

instanța de apel din care se constată că fapta imputată inculpatului corespunde componenței și

elementelor infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, or, inculpatul în mod ilegal a

intrat în posesia bunurilor urmărind scopul și însușirea acestora. Cu toate acestea, instanța de

apel s-a limitat în a constata că din declarațiile martorilor și părții vătămate pe caz, nu rezultă

cu certitudine că Onica Spiridon ar fi vinovat de dobândirea ilicită a bunurilor prin înșelăciune

și abuz de încredere în proporții deosebit de mari.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că, argumentele recurenților sunt întemeiate,

iar concluziile instanței de apel cu privire la achitarea inculpatului sunt pripite, nu corespund

materialelor dosarului și sunt bazate exclusiv pe declarațiile inculpatului, fără ca probele

administrate în cauză să fie apreciate fiecare în parte și în ansamblu, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și coroborării lor, instanța de apel prematur ajungând la

concluzia privind achitarea inculpatului Onica Spiridon, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

În susținerea concluziilor sale, Colegiul lărgit reține, că de către instanța de apel probele

acuzării au fost lăsate fără apreciere, instanța neexpunându-se asupra pertinenței, concludenții,

utilității și coroborării lor, totodată concluziile instanței de apel se constată a fi bazate pe

declarațiile depuse de către inculpatul Onica Spiridon în cadrul cercetării judecătorești privind

nerecunoașterea vinovăției privind comiterea infracțiunii de care este învinuit, apreciindu-le

9

ca fiind veridice, or, concluziile respective instanța de apel și le-a format fără a da apreciere

din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității tuturor probelor

prezentate de acuzare, inclusiv declarațiile părții vătămate Colesnic Andrei cât și declarațiilor

martorilor Deliu Anatolie, Basiul Vitalie.

Reținând prevederile art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal lărgit, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține

proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea

lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea

loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele

procesului penal.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către

organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se

finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența și

utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după veridicitatea acesteia.

Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt examinată de

către instanță cu realitatea pe care aceasta o probează. Toate probele în ansamblu sunt apreciate

din punct de vedere al coroborării lor, cu respectarea art.101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează, că cercetarea judecătorească este un proces de stabilire a

adevărului și constă în analiza complexă și multilaterală a probelor de către instanțe pentru a

demonstra existența sau inexistența faptei reprobabile și dacă eventuala persoană inculpată a

comis sau nu fapta infracțională care i se impută.

Instanțelor de judecată le revine sarcina de a aprecia probele în baza legii. Exigențele

dreptului la un proces echitabil impun ca aprecierea probelor să nu fie arbitrară sau

nerezonabilă în mod evident. În caz contrar, se încalcă articolul 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (a se vedea De Tommaso v. Italia [MC], 23 februarie 2017, § 170, și

Hodžić v. Croația, 4 aprilie 2019, § 58; Makeyan și alții v. Armenia, 5 decembrie 2019, § 47).

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că libera apreciere a probelor

exclude posibilitatea conferirii unei puteri probante dinainte stabilite unei probe. Aprecierea

fiecărei probe se face de instanța de judecată ca urmare a examinării conjugate a tuturor

probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Libera apreciere a probelor nu presupune

arbitrariu, ci libertatea de a aprecia probele în mod rezonabil și imparțial, iar rezultatele

aprecierii probelor sunt prezentate de către instanța de judecată în acte procedurale, care

trebuie să fie motivate în mod obiectiv și sub toate aspectele potrivit legii. Motivarea constă în

faptul că la admiterea unor probe și la respingerea altora judecătorul este obligat să prezinte

argumentele unei asemenea soluții (a se vedea HCC nr. 18 din 22 mai 2017, § 68 și § 70).

În contextul celor expuse Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de apel la

examinarea cauzei, nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării sub toate aspectele,

nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată,

de asemenea instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de

acuzare și astfel nu a soluționat fondul apelurilor declarate.

În continuare instanța de recurs ține să accentueze, că pentru corectitudinea judecării

prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar, întrucât

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, iar justa

apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii desfășurate pentru toate

părțile la proces, or în decizia instanței de apel lipsește cu desăvârșire analiza și aprecierea

10

probelor, iar motivarea instanței de apel că „ … declarații ale inculpatului Onica Spiridon,

Colegiul Penal le consideră corespunzătoare adevărului, deoarece pe parcursul întregului

proces penal, atât la urmărirea penală, cât și în ședințele instanței de fond și celei de apel

dânsul a dat declarații consecvente, concludente, iar pe parcursul judecării cauzei n-au fost

aduse careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar

demonstra că inculpatul Onica Spiridon a comis fapta incriminată prevăzută de art.190

alin.(5) Cod penal.

Dimpotrivă, majoritatea absolută de probe, analizată și apreciată prin prisma

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, coroborează cu declarațiile inculpatului

Onica Spiridon și nu confirmă, că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.190

alin.(5) Cod penal.

[…] Colegiul penal relevă că acuzatorul de stat nu a adus probe incontestabile care în

ansamblu ar dovedi că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(5) Cod

penal.

Or, probele prezentate de către acuzare se exprimă sub forma unor situații de fapt prin

care se subînțelege o altă împrejurare, care la rândul său, nu dovedește direct vinovăția

inculpatului și nici nu se coroborează cu alte probe din care ar rezulta participarea acestuia

la săvârșirea faptei imputate, astfel învinuirea inculpatului este întemeiată pe presupuneri, iar

probarea învinuirii provoacă dubii cu privire la vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei

imputate.

Martorii audiați în prezenta cauză au făcut declarații, ce nu conțin circumstanțe de

constatare asupra inculpatului privind săvârșirea faptei incriminate.

Părerea părții vătămate sugerată, precum că inculpatul este vinovat de dobândirea

ilicită a bunurilor prin înșelăciune și abuz de încredere în proporții deosebit de mari, se

înfățișează sub forma unei păreri personale, de ordin subiectiv. Simplele afirmații de genul

dat nu sunt suficiente pentru a avea valoare probantă în sprijinul învinuirii. În atare situație,

valoarea probantă a declarațiilor respective nu este prestabilită și nu există temei pentru o

preferință probantă, deoarece simplele afirmații precum că inculpatul este implicat în

escrocherie în proporții deosebit de mari, nu sunt suficiente pentru a înlătura apărările

inculpatului.”, este una generală și superficială.

În atare circumstanțe, se relevă că au fost încălcate prevederile art.394 alin.(3) Cod de

procedură penală, care stipulează expres că, partea descriptivă a hotărârii de achitare trebuie

să cuprindă: 1) indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă

în judecată; 2) descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea

temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge

probele aduse în sprijinul acuzării.

În consecință, procedând în asemenea mod, instanța de apel a admis încălcarea art.6

paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptată împotriva sa”. În particular, instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile

procurorului cât și a avocatului Dumneanu Radu în numele părții vătămate invocate în cererile

de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importantă

decisivă în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel urma să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate lui Onica

Spiridon în baza art.190 alin.(5) Cod penal, să verifice și să aprecieze conform prevederilor

art.101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

11

acestora și să-și argumenteze corespunzător concluziile trasate.

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia, că în

speța discutată și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurenți și prevăzute în art.427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia

urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții

corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit

temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură

penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de

procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apeluri și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Dumneanu Radu în numele

părții vătămate Colesnic Andrei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Onica Spiridon xxxx, și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 10 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

12