1ra-2210/21 — art.186 al.2 lt.d CP

1ra-2210/21 — art.186 al.2 lt.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2210/21

1-17155775-01-1ra-10122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Toma Nadejda,

Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

Judecând recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2021, în cauza penală privind

acuzarea lui

Donică Andrei xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx, domiciliat în xxxxx

Termenii de examinare:

prima instanță: 06.04.2017 - 04.04.2019;

instanța de apel: 03.05.2019 – 04.06.2020;

instanța de recurs: 22.09.2020 – 10.11.2020.

instanța de apel: 28.12.2020 – 12.10.2021;

instanța de recurs: 10.12.2021 – 22.03.2022.

A C O N S T A T A T :

Donică Andrei a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de

art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

rechizitoriului inculpatul, Donică Andrei se învinuiește precum că în perioada

21 ianuarie 2017, ora 16:00 până la 23 ianuarie 2017, ora 07:10, avocatul

Biroului Asociat de Avocați „CENTRU" cu sediul în mun. Chișinău str.

Armenească 61 „a” Donică Andrei, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, din incinta biroului a sustras pe ascuns o masă cu costul de 2000 lei,

care aparține avocatului Chirilenco Olga, după ce cu bunul sustras a părăsit

locul comiterii infracțiunii, cauzând astfel părții vătămate o pagubă materială

considerabilă în sumă totală de 2000 lei.

Tot el, în perioada 21 ianuarie 2017 ora 16:00, până la 23 ianuarie 2017,

ora 07:10, fiind avocat, membru al Biroului Asociat de Avocați „CENTRU” cu

sediul în mun. Chișinău str. Armenească 61 „a”, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, din incinta biroului a sustras pe ascuns o masă cu

costul de 2000 lei, care aparține Biroului Asociat de Avocați „CENTRU”, după ce

cu bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii cauzând astfel părții

vătămate o pagubă materială considerabilă în sumă totală de 2000 lei.

Acțiunile inculpatului, Donică Andrei au fost încadrate juridic în baza

art.186 alin. (2), lit. d) Cod penal, după indicii calificativi - ”furt, adică

1

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.”

3.1. Procurorul Cebotari Denis, care a solicitat casarea sentinței

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Donică Andrei să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 1 000 unități convenționale.

În motivarea cererii de apel, procurorul a invocat că:

- probele cercetate în cadrul judecării cauzei au confirmat pe deplin

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate, însuși inculpatul

Donică Andrei a declarat în ședința de judecată, că la data de 21 sau 22 ianuarie

seara, aproximativ la ora 17.00 în lipsa colegilor a scos mesele din birou și le-a

pus în automobilul său. La fel, acesta a declarat că o masă aparține cet.

Cerneavscaia Tatiana și alta cet. Chirilenco Olga, iar mesele le-a luat fără acordul

persoanelor menționate;

- atât la urmărirea penală cât și în instanța de judecată s-a dovedit cu

certitudine: latura obiectivă a componenței de infracțiune, și anume fapta

prejudiciabilă - inculpatul a scos efectiv mesele din birou și le-a pus în

automobilul său; urmările prejudiciabile - a cauzat părților vătămate un

prejudiciu patrimonial efectiv în sumă totală de 4000 lei și a prevăzut acest

lucru; legătura cauzală – există; modul ascuns - Donică Andrei a sustras mesele

din incinta biroului duminică, la 22 ianuarie 2017, în jurul orelor 17:00, pe

ascuns, fiind de unul singur, deoarece la birou nu se afla nimeni;

- instanța de fond nu a luat în considerație probele acumulate la faza de

urmărire penală, ulterior cercetate în cadrul procesului de judecată care

dovedesc incontestabil vinovăția lui Donică Andrei la comiterea furtului, a

ignorat tendențios declarațiile martorilor și s-a axat mai mult pe declarațiile

inculpatului.

3.2. Șeful Biroului Asociat de Avocați Centru, Draguță Petru, a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Donică Andrei să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d)

Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 1000

unități convenționale.

În motivarea cererii de apel a menționat că:

- instanța de fond nu a dat apreciere faptului că inculpatul a încercat să

însceneze existența unor raporturi juridice civile cu bunurile sustrase, întrucât

acesta a expediat notificarea după ce fusese depusă o plângere privitoare la

sustragerea meselor, iar la data de 23 ianuarie 2017, membrii BAA „Centru” au

sesizat faptul furtului. Inculpatul a trimis scrisoarea de informare pe 24 ianuarie

2017 și recepționată pe 25 ianuarie 2017, la birou, fapt confirmat prin ștampila

aplicată pe plicul poștal;

- la 24 ianuarie 2017, inculpatul aflându-se în birou, auzind de la colegii

din birou că, șeful Biroului s-a adresat și a solicitat conducerii BC

„Moldindkonbank” eliberare discului cu imprimările video de la video- camerele

instalate la filiala BC „Moldindkonbank” amplasată alături de sediul Biroului

Asociat de Avocați „Centru”, împreună cu martorul Malai Sergiu a vizitat filiala

băncii, posibil să se convingă dacă sunt instalate video-camere, iar la 25 ianuarie

2017, au recepționat scrisoarea nominalizată, fapt ce se probează prin

declarațiile martorului Malai Sergiu în instanța de fond;

2

- instanța nu a dat apreciere faptului, că inculpatul a sustras cele două

mese noaptea pe ascuns în zilele de odihnă, că nu a informat pe șefului Biroului

Asociat de Avocați „Centru” sau pe alți colegi și nu a recunoscut că anume el a

sustras mesele;

- faptul că inculpatul avea intenția se folosească mesele la un alt birou a

fost probat prin: declarațiile martorului Curnic Mihail care a declarat că „...a

descărcat două mese [...], l-am întrebat pe cât termen, această mi-a comunicat

că caută un oficiu și când vă găsi un alt oficiu le va lua”; prin extrasul din

procesul-verbal din 02.02.2017, prin care Donică Andrei a fost exclus din

membrii Biroului AA „Centru” din 03.02.2017, pentru sustragerea meselor și

respinsă cererea din 13.12.2016;

- sentința conține argumente contradictorii, instanța preferând să treacă

sub tăcere depozițiile contradictorii ale inculpatului, iar aceste împrejurări

denotă existența unei înscenări orientate spre încercarea de a camufla

sustragerea;

- pretinsul act de depozitare, are un caracter pur fictiv și formal, intrând

în categoria actelor juridice civile anulabile. Or, încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al făptuitorului de natură

să se eschiveze de la răspunderea și pedeapsa penală.

2020, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, instanța

de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării și just a adoptat o sentință de achitare în privința inculpatului

Donică Andrei în baza art.186 alin. (2), lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

Cu referire la argumentul invocat de procuror și reprezentantul părții

vătămate, în apelurile declarate, precum că, la adoptarea sentinței instanța de

fond incorect a apreciat probele administrate în cadrul urmăririi penale, instanța

de apel a notat că probe concludente ce ar confirma vinovăția inculpatului

Donică Andrei, nu au fost prezentate.

Instanța de apel a reținut că nu s-a demonstrat latura obiectivă a

infracțiunii, or, infracțiunea de furt este o infracțiune materială. Ea se consideră

consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se

folosi sau a dispune de bunurile altuia, la propria dorință. La caz, Donică Andrei

activa în calitate de avocat în cadrul Biroului Asociat de Avocați „Centru” cu

sediul în mun. Chișinău str. Armenească 61 „a”, a luat mesele din acest oficiu

pentru a crea spațiu în Biroul de avocați și le-a depozitat și pentru a-și crea

condiții în exercitarea activității de avocat și nu în scop de cupiditate, fapt

confirmat prin declarațiile martorilor acuzării, Barbacar Anatol și Malai Sergiu.

Instanța de apel a reținut că prima instanță corect a statuat că, în cazul

dat organul de urmărire penale nu a probat faptul că inculpatul, Donică Andrei

își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările

ei prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv cauzat părților

vătămate și a dorit în mod conștient, survenirea acestora și anume să intre în

posesia bunurilor părților vătămate, incluzându-le în sfera sa patrimonială și să

obțină un venit material.

Cu referire la argumentul apelanților, precum că la baza sentinței adoptate

instanța de fond s-a bazat doar pe declarațiile inculpatului, care urmau a fi

apreciate critic din punct de vedere al veridicității lor, s-a reținut că instanța a

3

apreciat corect probele acuzării și probele apărării din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor.

Astfel a concluzionat că, nu au fost prezentate probe pertinente,

concludente, utile și veridice care ar fi dovedit vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, ultima fiind bazată în exclusivitate pe presupuneri care

nu pot sta la baza emiterii unei sentințe de condamnare, iar toate dubiile

neînlăturate în condițiile legii urmează a fi interpretate în favoarea bănuitului,

învinuitului și inculpatului, or, acuzatorul în acest sens nu a întreprins măsuri,

nu a prezentat probe nici suplimentar celor existente, astfel încât s-au omis orice

posibilități legale de a mai dovedi cumva vinovăția lui Donică Andrei.

a declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea deciziei cu remiterea

cauzei la o nouă rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, procurorul a indicat că instanța de apel a omis să

se expună asupra argumentelor invocate de procurorul participant în instanța

de apel care a optat pentru soluția de reîncadrare a acțiunilor inculpatului prin

prisma art.335 Cod Contravențional;

Menținând soluția de achitare a inculpatului Donică Andrei pe acuzațiile

aduse în baza art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, instanța de apel nu a luat

măsurile necesare pentru ca probe concludente și utile, prezentate de partea

acuzării să fie cercetate și apreciate la justa lor valoare, astfel ca toate elementele

de fapt să aibă o relevanță juridică, iar prin această inactivitate/inacțiune

instanța de apel a încălcat exigențele art. 414 Cod de procedură penală;

noiembrie 2020, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată

total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

6.1. În argumentarea deciziei pronunțate, instanța de recurs a statuat că,

examinând apelurile declarate, instanța de apel a dispus menținerea sentinței de

achitare a inculpatului Donică Andrei, menționând că instanța de fond corect a

stabilit că fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.186

alin.(2), lit. d) Cod penal.

Instanța de recurs a notat însă că, instanța de apel a omis faptul că,

procurorul în ședința instanței de apel nici nu a mai susținut învinuirea lui

Donică Andrei pe art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, solicitând încetarea

procesului penal pe motiv că fapta inculpatului constituie o contravenție

administrativă prevăzută de art.335 Cod contravențional, or în conținutul

deciziei instanței de apel nu se regăsește nici o mențiune referitor la solicitarea

acuzatorului de stat, omițând să se expună asupra situației noi apărute în

legătură cu renunțarea procurorului la învinuirea pe art.186 alin.(2), lit. d) Cod

penal și solicitarea de tragere la răspundere contravențională, prin ce practic nu

a soluționat fondul apelului.

De asemenea, instanța de recurs a constatat că instanța de apel și-a

întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de

apel și neconsemnate în procesul-verbal, inclusiv pe declarațiile martorilor

Curnic Mihail, Malai Sergiu, Pruteanu Silvia; scrisoarea din 22.01.2017,

întocmită de Donică Andrei (f.d.63); scrisoare din 15 februarie 2017, întocmită

de Donică Andrei (f.d.69); ordonanța de recunoaștere și de anexare a mijloacelor

de probă la cauza penală din 20.02.2017 (f.d.65, Vol. I)

Prin urmare, instanța de recurs a conchis că, instanța de apel nu a respins

argumentat toate argumentele procurorului invocate în cererea de apel și nu a

4

formulat o motivare corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importanță

decisivă în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6), alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

2021, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței

atacate, fără careva modificări.

7.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și

just a ajuns la concluzia privind achitarea lui Donica Andrei de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel, a reluat cercetarea judecătorească potrivit modului

stabilit pentru prima instanță și a cercetat suplimentar probele, dispunând

audierea nemijlocită în ședința instanței de apel a inculpatului Donică Andrei și

a martorului Barbacar Anatolie precum și a bazei probante prezentată de către

procuror în susținerea învinuirii lui Donica Andrei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2), lit.d) Cod penal și anume: procesul-verbal de

sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 03

februarie 2017 (f.d.4); extrasul din procesul-verbal nr.3 al ședinței Consiliului

Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 31 martie 2000 (f.d.23); actul din

data de 16 februarie 2017 cu privire la constatarea restituirii mesei de către

avocatul Donică Andrei (f.d.39); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

14 februarie 2017 (f.d.45-46); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14

februarie 2017 (f.d.51-52); foto-tabel (f.d.47-50,53-55); procesul-verbal de

ridicare din 14 februarie 2017, prin care de la Drăguța Petru a fost ridicat un

plic cu o scrisoare (f.d.60); procesul-verbal de ridicare din 21 februarie 2017,

prin care de la Drăguța Petru a fost ridicat un plic cu o scrisoare (f.d.67);

procesul-verbal de ridicare din 20 februarie 2017, prin care a fost ridicat un CD

cu înregistrările video (f.d.74); scrisoare din data de 22 ianuarie 2017, întocmită

de Donică Andrei (f.d.63); scrisoarea din data de 15 februarie 2017, întocmită de

Donică Andrei (f.d.69); procesul-verbal de examinare a obiectului din data de 20

februarie 2017, prin care a fost examinat un plic în care se afla o cerere (f.d.64);

procesul-verbal de examinare a obiectului din dat de 23 februarie 2017, prin

care a fost examinat un plic în care se afla o cerere (f.d.70); ordonanță de

recunoaștere și de anexare a mijloacelor de probă la cauza penală din data de 20

februarie 2017, prin care a fost recunoscut drept mijloc material de probă și

anexat la materialele cauzei penale: un plic, scrisoare ridicate de la Drăguța

Petru, șef al BAA „Centru” (65); ordonanță de recunoaștere și de anexare a

mijloacelor de probă la cauza penală din data de 23 februarie 2017, prin care a

fost recunoscut drept mijloc material de probă și anexat la materialele cauzei

penale: un plic, scrisoare ridicate de la Drăguța Petru, șef al BAA „Centru” la 21

februarie 2017 (f.d.71).

Analizând probele administrate în prezenta speță și cercetându-le prin

prisma prevederilor art.101 Cod de procedura penală, instanța de apel a conchis

că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2),

lit. d) Cod penal nu a fost demonstrată, iar în contextul dat, prima instanță a

făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat, ajungând în mod legal la

concluzia că fapta încriminată lui Donica Andrei, nu întrunește elementele

infracțiunii de furt, la caz, nefiind confirmat faptul că inculpatul a acționat cu

intenție directă în scop de cupiditate.

Instanța de apel a reținut că în speță, nu s-a demonstrat latura obiectivă a

infracțiunii, or infracțiunea de furt este o infracțiune materială. Se consideră

5

consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se

folosi sau a dispune de bunurile altuia, la propria dorință.

La caz, Donică Andrei activa în calitate de avocat în cadrul Biroului Asociat

de Avocați „Centru” cu sediul în mun. Chișinău str. Armenească 61 „a”, a luat

mesele din acest oficiu pentru a crea spațiu în Biroul de avocați și le-a depozitat

și pentru a-și crea condiții în exercitarea activității de avocat și nu în scop de

cupiditate, fapt confirmat prin declarațiile martorilor acuzării, Barbacar Anatol,

care a relatat că, „Erau reacții referitor la faptul că era supraaglomerat biroul.

Dorea să fie dispersați avocații în mai multe birouri. Mesele au fost depozitate în

acele birouri. La acel moment după dispariția meselor, era o tăcere, la care Donica

Andrei ulterior a zis ca el a luat mesele pentru a le depozita în alt birou.”.

Prima instanță corect a statuat că, organul de urmărire penală nu a probat

faptul că inculpatul, Donică Andrei își dădea seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile sub forma prejudiciului

patrimonial efectiv cauzat părților vătămate și a dorit în mod conștient,

survenirea acestora și anume să intre în posesia bunurilor părților vătămate,

incluzându-le în sfera sa patrimonială și să obțină un venit material.

Cu referire la argumentul apelanților, precum că la baza sentinței adoptate

prima instanță s-a bazat doar pe declarațiile inculpatului, care urmau a fi

apreciate critic din punct de vedere al veridicității lor, instanța de apel a reținut

că instanța a apreciat corect probele acuzării și probele apărării din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, nu au fost prezentate

probe pertinente, concludente, utile și veridice care ar fi dovedit vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate, ultima fiind bazată în

exclusivitate pe presupuneri care nu pot sta la baza emiterii unei sentințe de

condamnare, iar toate dubiile neînlăturate în condițiile legii urmează a fi

interpretate în favoarea bănuitului, învinuitului și inculpatului, or, acuzatorul

în acest sens nu a întreprins măsuri, nu a prezentat probe nici suplimentar celor

existente, astfel încât s-au omis orice posibilități legale de a mai dovedi cumva

vinovăția lui Donică Andrei.

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat, privind încetarea procesului

penal pe motiv că fapta inculpatului constituie o contravenție administrativă

prevăzută de art.335 Cod contravențional, instanța de apel a menționat că

urmează a fi respinsă, or în cauză s-a constatat lipsa laturii subiective a

infracțiunii, și anume scopul cupidității, respectiv nefiind admisibilă

recalificarea.

Instanța de apel a reținut că lipsa existenței intenției directe în acțiunile

inculpatului pentru determinarea scopului de cupiditate a fost probată prin

însăși natura faptelor săvârșite, precum și prin declarațiile martorilor date în

cadrul ședinței de judecată și probelor materiale. Totodată, în speță s-a constatat

că plângerea depusă în adresa inspectoratului de poliție privind săvârșirea

infracțiunii de către Donică Andrei a fost depusă de Drăguță Petru, șeful Biroului

Asociat de Avocați „Centru” și nu de proprietara efectivă a bunului, Chirilenco

Olga(f.d.7, vol.I).

În urma celor relatate, instanța de apel a ajuns la concluzia că, instanța

de fond în prezența circumstanțelor analizate mai sus, corect a constatat

nevinovăția inculpatului pe art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal și întemeiat a aplicat

prevederile art.390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, adoptând o sentință

de achitare în privința lui Donică Andrei, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, argumentele expuse în apelul procurorului și

a reprezentantului BAA Centru fiind nefondate, fiind combătute în totalitate prin

6

conținutul sentinței, în care instanța de fond și-a argumentat pe deplin poziția

adoptată.

procuror, care invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului procurorul își exprimă dezacordul cu soluția

instanței de apel privind menținerea sentinței de achitare a inculpatului Donica

Andrei pe acuzațiile aduse în baza art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, pe care o

consideră neîntemeiată și eronată.

Recurentul menționează că, instanța de apel nu a luat măsurile necesare

pentru ca probele concludente și utile, prezentate de partea acuzării să fie

cercetate și apreciate la justa lor valoare, astfel ca toate elementele de fapt să

aibă o relevanță juridică, or prin această inactivitate/inacțiune instanța de apel

a încălcat exigențele art.414 Cod de procedură penală.

Invocând lipsa în acțiunile lui Donica Andrei a elementelor componenței

de infracțiune prevăzută de art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, instanța de apel a

reținut inocență inculpatului, deși acțiunile făptașului reieșind din suportul

probatoriul administrat legal de către organul de urmărire penală și ulterior

cercetat în ambele instanțe de judecată, denotă că acțiunile acestuia se regăsesc

în conjunctura unei norme contravenționale de samavolnicei, poziție înaintată

de acuzare încă în cadrul examinării anterioare a cauzei în cadrul Curții de Apel

Chișinău și care în acest sens a orientat instanța de apel în vederea înlăturării

erorilor de fapt și de drept admise de prima instanță. Aceste omisiuni au fost

motiv de casare a deciziei instanței de apel din 04.06.2020, ca rezultat cauza

fiind remisă la o nouă rejudecare, iar în final în cadrul examinării repetate a

cauzei în CA, prin decizia din 12.10.2021, au fost produse aceleași omisiuni.

Astfel, procurorul consideră că la caz acțiunile întreprinse de către

inculpatul Donica Andrei, deși formal conțin elementele componenței de

infracțiune, sunt lipsite de importanță, deoarece nu prezintă gradul prejudiciabil

al unei infracțiuni, raportat la art.14 alin.(2) Cod penal, respectiv aceste acțiuni

se regăsesc în conjunctura unei norme extrapenale prevăzute de art.355 Cod

contravențional.

În speță a fost demonstrat dincolo de orice dubiu că inculpatul exercitând

un drept, presupus, în mod arbitrar, a recurs la alte modalități decât cele

stabilite de lege, respectiv aceste acțiuni constituie samavolnicie

contravențională.

penală, Donica Andrei a depus referință asupra recursului declarat de procuror,

prin care solicită ca acesta să fie declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit verifică legalitatea

hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Conform art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

7

Reieșind din conținutul recursului declarat de către partea acuzării,

Colegiul penal lărgit constată că titularul acestuia invocă temeiul pentru recurs

stipulat la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, potrivit căruia decizia

instanței de apel poate fi atacată cu recurs în cazul în care instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În esență, Colegiul penal lărgit atestă, că criticile recurentului se referă la

faptul, că atât prima instanță cât și instanța de apel nu au intrat pe deplin în

esența acțiunilor inculpatului, dându-le o apreciere greșită, eronat dispunând

achitarea acestuia de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii proces prevăzute

de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, or în opinia procurorului procesul penal

urma a fi încetat pe motiv că fapta inculpatului constituie contravenția prevăzută

de art.335 Cod contravențional.

Referitor la temeiurile de recurs invocate de recurent prin prisma pct. 6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată, că astfel

de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art.art.414 alin.(1) și (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate,

aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar

prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc că instanță de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal lărgit respinge ca fiind declarative afirmațiile recurentului

prin care se susține că instanța de apel nu a motivat detaliat fiecare argument

susținut de partea acuzării în cererea de apel. Verificând decizia recurată în

raport cu argumentele invocate în cererea de apel, Colegiul penal lărgit ajunge

la concluzia că apelantul a primit răspuns la argumentele înaintate, iar simplul

dezacord al titularilor cererilor de recurs cu soluția pronunțată în speță nu

constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit menționează că motivarea hotărârii

este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp

cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și

sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale,

așa cum s-a procedat în speță.

Totodată, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit nu examinează criticele

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză,

a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită

8

de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpaților

conform infracțiunii încriminate.

Totodată, Colegiul penal lărgit ține cont că, prin decizia Colegiului penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 10 noiembrie 2020, a fost admis recursul

procurorului, casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în conținutul deciziei

nominalizate fiind desfășurate cu destulă claritate circumstanțele pe care urma

să le elucideze instanța de apel în decizia sa la rejudecarea cauzei în apel.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit reține ca, la rejudecarea

cauzei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.99-101, 414 și 436

Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le

și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Prin urmare, întemeiat ajungând la concluzia privind menținerea sentinței

de achitare a inculpatului Donica Andrei de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel corect a

reținut că în speță nu a fost demonstrată latura obiectivă a infracțiunii de furt,

evidențiind în acest sens că infracțiunea de furt este o infracțiune materială și se

consideră consumată din momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală

de a se folosi sau dispune de bunurile altuia la propria dorință. La caz, s-a

constatat că Donică Andrei activând în calitate de avocat în cadrul Biroului

Asociat de Avocați „Centru” cu sediul în mun. Chișinău str. Armenească 61 „a”,

a luat mesele din acest oficiu pentru a crea spațiu în Biroul de avocați și le-a

depozitat pentru a-și crea condiții în exercitarea activității de avocat și nu în scop

de cupiditate. Acest fapt a fost confirmat prin declarațiile martorului acuzării,

Barbacar Anatol, care a declarat că, „ (…) erau reacții referitor la faptul că era

supraaglomerat biroul. Dorea să fie dispersați avocații în mai multe birouri. Mesele

au fost depozitate în acele birouri. La acel moment după dispariția meselor, era o

tăcere, la care Donica Andrei ulterior a zis ca el a luat mesele pentru a le depozita

în alt birou.”

Prin urmare, luarea temporară a meselor de către Donică Andrei din

cadrul Biroului Asociat de Avocați „Centru”, pe care ulterior le-a restituit, și

depozitarea acestora în depozitul la care activa un cunoscut de al său, Curnic

Mihail nu a fost probată intenția inculpatului de a include aceste mese în sfera

sa patrimonială și a obține careva venit material.

La fel, la caz nu a fost probat faptul că, inculpatul Donică Andrei își dădea

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei

prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv cauzat părților

vătămate și a dorit în mod conștient, survenirea acestora și anume să intre în

posesia bunurilor părților vătămate, incluzându-le în sfera sa patrimonială și să

obțină un venit material.

Asupra celor menționate, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel

just a statuat că starea de fapt constatată în raport cu elementele constitutive

ale componenței de infracțiune prevăzută la art.186 alin.(2), lit. d) Cod penal, cu

certitudine rezultă că fapta imputată inculpatului Donică Andrei nu întrunește

semnele calificative ale componenței de infracțiune respective.

Argumentele invocate de către recurent, au o formulare generală și nu pot

servi temei pentru casarea deciziei instanței de apel, întrucât ultima a motivat

complet decizia, corespunzător rigorilor și exigențelor expuse în art. 6 CEDO.

9

Astfel, Colegiul penal lărgit reține, dispoziția art.335 Cod Contravențional

- samavolnicia, adică exercitarea în mod arbitrar a unui drept efectiv sau presupus

prin încălcarea ordinii stabilite de legislație, dacă fapta nu constituie

infracțiune.., deci este o normă de blanchetă și recurentul urma să indice concret,

care anume reguli stabilite de legislație au fost încălcate și respectiv să încadreze

juridic fapta.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că argumentele

recurentului precum că, în acțiunile inculpatului ar fi întrunite elementele

contravenției prevăzute de art.335 Cod contravențional, nu pot fi reținute și

urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate, întrucât partea acuzării nu a

prezentat nici o probă, care ar confirma faptul că Donica Andrei a săvârșit careva

acțiuni samavolnice, contrare ordinii legal stabilite de legislație, prin exercitarea

în mod arbitrar a unui drept efectiv sau presupus.

Mai mult ca atât, lipsa laturii subiective a infracțiunii, și anume a scopului

cupidității, denotă că recalificarea acțiunilor lui Donică Andrei nu este

admisibilă.

Rezumând cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că temeiurile pe care

s-a bazat procurorul în recursul declarat, nu sunt imputabile deciziei atacate,

deoarece în urma examinării acesteia, se atestă că instanța de apel a analizat

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate motivele și argumentele

invocate de către apelanți, în coraport cu poziția părților și a argumentelor de

motivare a soluției emise de prima instanță.

Astfel, fiind constatat că decizia instanței de apel corespunde normelor

procesual-penale, fiind legală și întemeiată, judecând speța cu respectarea

strictă a prevederilor dispozițiilor art. art. 19, 24, 325 alin.1 Cod de procedură

penală.

Față de lucrul judecat de primă instanță și instanța de apel, Colegiul penal

lărgit constată motivarea amplă și temeinică a hotărârilor pronunțate prin

prisma procesului de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în

raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului Donica Andrei, astfel Colegiul

penal lărgit conchide asupra faptului că hotărârea atacată este în corespundere

cu exigențele art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a dat o apreciere clară circumstanțelor cauzei, ajungând

la o concluzie corectă, pe care instanța de recurs o însușește, din motivul

temeiniciei acesteia, fiind inoportună repetarea acestora, fapt ce este în

corespundere și cu practica constantă a CtEDO, expusă în pct.37 din hotărârea

Albert vs România din 16.02.2010, potrivit cărei art.6 §1 deși obligă instanțele

să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-

un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În acest context, Colegiul penal lărgit conchide că argumentele recursului

ordinar declarat de către procuror nu și-au găsit confirmare, iar la examinarea

recursului nu s-au depistat erori de drept, care ar impune necesitatea casării

deciziei instanței de apel, de aceea a ajuns la concluzia respingerii recursului,

ca fiind inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

10

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2021, în

cauza penală în privința lui Donică Andrei xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

11