1ra-1154/2021 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 11 iunie 2020, Cîrlan Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru minori. În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 1 an. 1 Munteanu Dumitru a fost a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal la 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității. S-a respins solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că la data de 25 ianuarie 2018, în jurul orei 21:00, Cîrlan Constantin urmărind scopul de a sustrage pe ascuns bunurile altei persoane prin înțelegere prealabilă cu Munteanu Dumitru, aflându-se în hotelul amplasat în municipiul Xxxx, strada Xxxxxxx și profitând de faptul că Stîngă Nicolae era ieșit din odaie, au sustras pe ascuns: un telefon mobil de model „Samsung J5”, cu valoarea de 6700 lei; un portmoneu din piele, cu valoarea de 150 lei; bani 300 euro (EUR), echivalentul sumei de 6000 lei; buletinul de identitate la prețul de 150 lei; bani în sumă de 1850 lei (MDL), cauzându-i proprietarului Stîngă Nicolae o daună în proporții considerabile în sumă totală de 15.100 lei. Acțiunile inculpaților Cîrlan Constantin și Munteanu Dumitru au fost încadrate conform indicilor calificativi prevăzuți de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod Penal ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Temeinicia și legalitatea sentinței a fost atacată cu apeluri de către: 3.1. Avocatul Palencu Victoria în numele inculpatului Munteanu Dumitru prin care a solicitat casarea sentinței, cu dispunerea rejudecării cauzei. În motivarea apelului a indicat că: - instanța de fond la pronunțarea sentinței de condamnare nu a apreciat probele acuzării din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate la probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor; - soluția instanței de fond trebuia să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la condamnarea persoanei, fiind în final una superficială și fără o argumentare cuvenită, iar probele administrate puse în sarcina sentinței de condamnare nu probează intenția infracțională, ba mai mult, atestă lipsa determinării prejudiciului cauzat prin infracțiune; - în cadrul ședinței de judecată au fost invocate declarațiile părții vătămate Stângă Nicolae și a martorului Calin Andrei, însă aceste probe, nici separat și nici în cumul nu coroborează între ele și nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare așa cum a făcut instanța de fond; - declarațiile părții vătămate Stângă Nicolae care au fost date citire în cadrul ședinței de judecată de către partea acuzării, nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare deoarece persoana care se consideră că i-au fost încălcate careva drepturi, necesită să se prezinte în fața instanței de judecată, pentru a-și expune poziția referitor la dreptul încălcat fiindu-i oferită posibilitatea atât lui cât și altor participanți la proces de a putea adresa întrebări, însă partea vătămată a ignorat să 2 se prezinte în cadrul ședințelor de judecată, așa cum are pornită o cauză penală de învinuire a lui în tentativa de abuz sexual în privința minorilor (în cadrul căreia Munteanu Dumitru este parte vătămată). În atare situație declarațiile lui Stângă Nicolae date în cadrul urmăririi penale sunt neobiective; - în cadrul ședinței de judecată a fost audiat martorul Calin Andrei, declarațiile cărui nu confirmă săvârșirea infracțiunii de către Munteanu Dumitru; - acuzarea nu a prezentat suficiente probe directe, utile și veridice, care în ansamblu ar corobora între ele și care ar confirma integral vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii ce i se incriminează, Organul de Urmărire Penală, s-a bazat exclusiv pe declarațiile părților vătămate; - sentința este neîntemeiată și urmează să fie casată or, prima instanță urma să emită o sentință de achitare în temeiul art. 390 alin.(l) pct. 3) Cod de procedură penală, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii încriminate. 3.2. Avocatul Reșulschii Galina în interesele inculpatului Cîrlan Constantin, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Cîrlan Constantin să fie achitat. În susținerea solicitărilor înaintate, a menționat că: - instanța de fond la pronunțarea sentinței s-a bazat doar pe declarațiile părții vătămate Stîngă Nicolae, care nu a fost audiat pe viu în cadrul ședinței de judecată pentru a concretiza care este prejudiciul cauzat, ori în cererea de tragere la răspundere a indicat suma de 8 100 lei (f.d. 22), dar fiind audiat a declarat că i s-a sustras suma de 15.100 lei, care este un prejudiciu considerabil pentru el, fapt ce indică la divergențele din declarațiile ultimului; - martorul Calina Andrei fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a declarat că Stîngă Nicolae este socrul lui Plenin Dumitru, la data de 25.01.2018 a fost în ospeție la Dumitru la care ulterior s-au înțeles să meargă la o cafea în centru. Fiind acasă la Dumitru a văzut la partea vătămată că avea euro, dar nu știe ce sumă, nu poate spune cu certitudine dacă a luat Stîngă N. banii cu el, nu a socotit banii lui, nu cunoaște dacă a primit transfer de peste hotare. Pe inculpați nu i-a văzut în seara aceia. Ulterior Plenin Dumitru a comunicat că Stîngă Nicolae s-ar fi bătut în seara aceia, de furt nu a comunicat nimic; - partea vătămată duce în eroare organul de urmărire penală și instanța, mai mult, fapta a fost comisă pe data de 25.01.2018, dar plângerea părții vătămate este depusă la 06.02.2018 după ce s-au adresat inculpații cu plângere împotriva lui Stîngă N. cu privire la acțiuni cu caracter sexual; - instanța de fond nejustificat tratează probele în favoarea părții vătămate, or martorul Calin Andrei fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a declarat că a văzut la partea vătămată acasă euro, ultimul nu a declarat că acești bani i-a luat Stîngă N. cu el în bar, mai mult el nu a comunicat cu certitudine ce sumă avea 3 partea vătămată în portmoneu, astfel, concluziile instanței sunt neîntemeiate și neprobate; - instanța nu poate indica refuzul inculpaților de a face declarații ca fiind o eschivare de la răspundere, ori, instanța este în imposibilitate de a verifica versiunea ultimilor; - acuzatorul de stat nu a prezentat probe suficiente pentru condamnarea lui Cîrlan Constantin, ori, doar declarațiile părții vătămate care nu a fost audiat pe viu nu pot fi puse la condamnarea inculpatului, alte probe nu au fost cercetate în cadrul ședinței de judecată care ar constata vinovăția inculpaților. Sarcina probei în ceia ce privește stabilirea vinovăției îi revine procurorului, deci declarațiile părții vătămate de la urmărirea penală nu pot fi puse la condamnarea inculpaților, conform art. 389 Cod de procedură penală, așa cum instanța nu a avut posibilitate și nu a audiat partea vătămată pe viu, însă a dat o apreciere de credibilitate a declarațiilor acesteia de la urmărirea penală și le-a acceptat integral, dar în ansamblu cu alte probe nu coroborează. Declarațiile martorului Calin A. nu indică direct la comiterea infracțiunii de către inculpați,

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 15 februarie 2021, au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința, în latura penală, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în această parte, prin care: S-a încetat procesul penal în privința lui Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin, recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție a răspunderii penale, prevăzut de art. 60 Cod penal. În rest, sentința a fost menținută. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Probe noi la examinarea cauzei în instanța de apel nu au fost administrate, însă au fost cercetate suplimentar probele administrate în prima instanță, precum și au fost date citirii materialele cauzei penale, așa cum, acuzatorul de stat a formulat un demers în acest sens. Colegiul judiciar a constatat, că la pronunțarea sentinței prima instanță just a ajuns la concluzia, că fapta penală reținută în culpa inculpaților Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin, a avut loc și a fost săvârșită de către ultimii, în circumstanțele 4 descrise mai sus. La momentul judecării cauzei și pronunțării sentinței, prima instanță corect a calificat infracțiunea în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, conform indiciilor - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane și cauzarea de daune în proporții considerabile. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate în cauza penală de instanța de fond, și care au fost corect apreciate prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, respectând-se prevederile art.101 Cod de procedură penală. Analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în cererile de apel, Colegiul judiciar a constatat că acestea nu-și găsesc confirmarea la judecarea apelurilor declarate de către apărători în interesele inculpaților, însă instanța de apel a constatat la caz intervenirea termenului de prescripție de atragere la răspundere penală, fapt ce instituie motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării sentinței și încetării procesului penal în privința inculpaților Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, în legătură cu prescripția tragerii la răspundere penală. Verificând aspectele de drept operate de prima instanță la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă inculpaților Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 7, 75, 61 alin. (1) și (2) Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celor vinovați, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării celor vinovați. Reieșind din materiale cauzei, Colegiul judiciar a reținut că fapta inculpaților Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin întrunește semnele obiective și subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal. Sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani, care în raport cu dispozițiile art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave. Citând atât prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală care statuează că, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285 alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă, cât și prevederile art. 398 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală că, sentința de condamnare se adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazurile prevăzute în art. 57 și 58 din Codul penal, cu liberarea de pedeapsă în cazurile prevăzute în art. 93 din Codul penale sau al expirării termenului de prescripție Colegiul judiciar a constatat că inculpații 5 Munteanu Dumitru a.n. xx.xx.xxxx și Cîrlan Constantin a.n. xx.xx.xxxx la momentul comiterii infracțiunii au fost minori, iar infracțiunea prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. b),d) Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, și că termenul de prescripție de tragere la răspundere penale, stabilit în art. 60 alin.(1) lit. b), (7) Cod penal, pentru asemenea categorii de infracțiunii se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii infracțiunii erau minori, și anume jumătate din 5 ani constituie 2 ani și 6 luni de la data săvârșirii infracțiunii, iar la caz inculpații Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin au săvârșit infracțiunea la data de 25.01.2018, dată de la care au expirat mai mult de 2 ani și 6 luni. Pe cale de consecință, Colegiul judiciar a concluzionat ca fiind necesar de a înceta procesului penal intentat în privința numiților Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin, recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, din motiv că a expirat termenul de prescripție pentru tragerea acestora la răspundere penală. Colegiul judiciar a respins argumentul acuzatorului de stat precum că, la caz nu a expirat termenul necesar de atragere la răspundere penală, invocând că curgerea prescripției a fost suspendată pe perioada în care inculpații s-au sustras de la prezentarea în instanța de judecată, fapt confirmat prin încheierile de aducere silită, or curgerea termenului de prescripție se întrerupe odată cu anunțarea în căutare a inculpatului și nici de cum prin încheierile de aducere silită. Astfel, reieșind din materialele cauzei, Colegiul judiciar a constatat cu certitudine că, la etapa judecării apelurilor termenul era deja prescris, ceea ce condiționează încetarea procesului penal și liberarea inculpaților Cîrlan Constantin și Munteanu Dumitru de răspunderea pe care urmau să o poarte pentru infracțiunea comisă în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, or prin liberarea de la răspunderea penală se prezumă renunțarea statului la condamnarea și aplicarea unei pedepse penale față de inculpați.

Temeinicia și legalitatea deciziei instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către, procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, prin care, invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 16) Cod de procedură penală, și anume că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărârii de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție, solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cîrlan Constantin și Munteanu Dumitru să fie considerați condamnați în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, cu liberarea de pedeapsă penală, pe motivul expirării termenului de prescripție prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) și alin. (7) Cod penal. În motivarea recursului, invocă următoarele argumente: 6 - contrar prevederilor art. 389 alin. (1), (4) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, deși la argumentarea poziției face trimitere la prevederile art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, cât și la prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal. Or, în acest context devine incertă poziția instanței de apel care încetează procesul penal pornit în privința inculpaților, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție prevăzut de art. 60 Cod penal, dar nu liberează inculpații Cîrlan Constantin și Munteanu Dumitru de pedeapsă penală, soluție ce corespunde prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală; - cu privire la norma de drept ce reglementează intervenirea termenului de prescripție tragerii la răspundere penală, de liberarea de pedeapsa penală și soluția ce urmează a fi adoptată de instanțele de judecată (art. 389 alin. (4) pct. 3) CPP), hotărârea atacată contravine unor hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție într-un șir de cauze (decizia din 26.05.2020 pe dosarul nr. lra-329/20, privindu-l pe Boicenco N., și decizia din 17.11.2020, dosarul nr. 1ra-2085/2020 privindu-l pe Ababi C.)

Judecând recursul ordinar și verificând legalitatea hotărârii atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit, conchide că recursul acuzatorului urmează a fi admis, din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului. Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Astfel, Colegiul lărgit menționează că, declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat. În speță se atestă că, recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului însă, critică hotărârea recurată sub aspectul încetării procesul penal de învinuire a lui Cîrlan Constantin și Munteanu Dumitru pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal. Având în vedere motivele care au servit temei pentru pronunțarea soluției enunțate mai sus, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind întemeiate 7 argumentele recurentului cu privire la netemeinicia soluției instanței de apel, din considerentele ce urmează a fi desfășurate în continuare. În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă 1) lipsește plângerea părții vătămate, plângerea a fost retrasă sau părțile s-au împăcat; 2) a intervenit decesul inculpatului; 3) persoana nu a atins vârsta pentru tragere la răspundere penală; 4) există o hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă; 5) există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de clasare a procesului penal; 6) există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală; precum și 7) în cazurile prevăzute în art. 54-56 din Codul penal. Însă, instanța de apel, dispunând încetarea procesului penal în cauza penală în privința lui Cîrlan Constantin și Munteanu Dumitru, a omis să indice în temeiul cărui punct, din cele prevăzute la art. 391 alin. (1) Cod penal, încetează procesul penal. Astfel, se reține că, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal în privința inculpaților Cîrlan Constantin și Munteanu Dumitru, conducându-se de prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală. Potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei recurate, se atestă că instanța de apel a reținut drept temei de încetare a procesului penal, prevederile art. 60 Cod penal - intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. În acest context, instanța de recurs ține să accentueze, că potrivit prevederilor art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)–9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. Din alineatul (5) al aceleiași norme rezultă că, în cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului și în acest caz, procedura continuă în mod obișnuit. Conform art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia. Totodată, potrivit prevederilor art. 53 lit. g) Cod penal, persoana care a săvârșit o faptă ce conține semnele componenței de infracțiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul urmăririi penale și de către instanța de judecată la judecarea cauzei în cazul prescripției de tragere la răspundere penală. 8 Colegiul penal lărgit constată că, soluția instanței de apel cu privire la încetarea procesului penal în privința inculpaților Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin pe temeiul expirării termenului prescripției răspunderii penale, prevăzute de art. 60 Cod penal, este greșită și nu poate fi menținută, deoarece aceasta contravine prevederilor legale enunțate supra. În sensul vizat, se punctează că, pe tot parcursul desfășurării procesului penal, inculpații Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin au pledat nevinovați, aducând în acest sens diferite argumente, iar poziția lor contravine din start prevederilor art. 332 alin. (5) Cod de procedură penală și denotă imposibilitatea încetării procesului penal în ședința de judecată, din motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. Or, având în vedere că încetarea procesului penal în ședința de judecată are loc pe temeiuri de nereabilitare, o condiție necesară în acest sens este mai întâi de toate constatarea vinovăției inculpaților, Colegiul penal lărgit constatând la caz că, soluția instanței de apel contravine esenței prevederilor legale citate și temeiurilor de încetare a procesului penal în contextul în care inculpații Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin vinovăția de săvârșirea faptelor incriminate, nu au recunoscut. De notat este și faptul că, potrivit procesului verbal al ședinței instanței de apel, apărarea a susținut apelurile declarate prin care au solicitat achitarea inculpaților, iar careva cerere de încetare a procesului penal, din partea apărării nu a parvenit. Instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a indicat ca fiind necesar „de a înceta procesul penal intentat în privința lui Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, invocând prevederile art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, după care, se contrazice făcând deja trimitere la prevederile art. 398 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, indicând că intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală condiționează atât încetarea procesului penal cât și liberarea de răspundere penală a inculpaților, iar în dispozitiv, a dispus „încetarea procesul penal de învinuire a lui Munteanu Dumitru și Cîrlan Constantin pe faptul infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, soluție care este una greșită și care denotă faptul că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii. Pe cale de consecință, având în vedere că instanța de apel a comis eroarea prevăzută la pct. 6 alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, ținând cont de faptul că, recursul respectiv este o cale de atac, în principal, de drept, deoarece provoacă verificarea legalității hotărârii atacate, iar rejudecarea cauzei de către instanța de apel se dispune dacă există temeiurile stipulate în art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de 9 procedură penală, Colegiul penal lărgit urmează să caseze integral decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de ape, în alt complet de judecată. În mare parte soluția instanței de recurs de a dispune rejudecarea se bazează pe statuările Curții Europene în speța Năvoloacă c. Moldovei (cererea nr. 25236/02), hotărârea din 16.12.2008, unde Curtea având a se pronunța asupra acestei cauze a considerat că chestiunile care urmau a fi hotărâte de către Curtea Supremă de Justiție nu puteau fi examinate în mod corespunzător, ca chestiuni ce țin de un proces echitabil, fără o apreciere directă a circumstanțelor factologice prezentate de părți pe marginea speței deferite judecății. Având în vedere că, Curtea Supremă de Justiție nu are competența să facă o examinare directă în fapt, ea are competența de a dispune rejudecarea cauzei de către instanța ierarhic inferioară, în speță, echitatea cere ca Curtea Supremă de Justiție să dispună rejudecarea cauzei. La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, și ținând cont de motivele casării deciziei atacate și practica CEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit d e c i d e : Admite recursul ordinar declarat de procurorul – șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 15 februarie 2021, în cauza penală privindu-i pe CÎRLAN Constantin Xxxxxx, MUNTEANU Dumitru Xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 30 iulie 2021. Președinte Nadejda TOMA Judecători Liliana CATAN Iurie DIACONU Ion GUZUN Victor BOICO 10