1ra-1644/2021 — art. 145 alin. 2 lit. e, i CP

1ra-1644/2021 — art. 145 alin. 2 lit. e, i CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1644/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Ion GUZUN

Victor BOICO

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 aprilie 2021, în

cauza penală privindu-i pe

VICOL Dumitru născut la

xx xxxxx xxxx în or. Xxxxxx, Xxxxxxxx Xxxxx,

domiciliat în r-nul Xxxxxx, str. Xxxxxxx xx;

MIHAILOV Tudor Xxx

născut la xx xxxxxx xxxx în s. Xxxxxx, r-nul

Xxxxxx, domiciliat în r-nul Xxxxxxx, str. Xxxxxx

Xxxxxx xx, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.01.2019 – 30.12.2019;

Instanța de apel: 26.02.2020 – 21.04.2021;

Instanța de recurs: 14.07.2021 – 22.11.2021.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Vicol Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 2 ani.

Mihailov Tudor a fost liberat de răspundere penală pentru săvârșirea

1

infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu a atins vârsta

la care poate fi tras la răspundere penală, cu încetarea procesului.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare, a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin sentință a fost soluționată și soarta corpurilor delicte.

Tudor, se învinuiește că la 04 august 2018, în jurul orelor 15.20, aflându-se pe

teritoriul bazinului acvatic din extravilanul mun. Soroca ce aparține ÎI ”Focșa

Evghenia”, fiind în stare de ebrietate alcoolică și urmărind scopul omorului lui

Xxxxxx Xxxxxx din răzbunare pentru că, cu ceva timp înainte comise acțiuni

violente în privința lui Matei Anastas prin ținerea lui de mâini și încercarea

aplicării loviturilor cu palma și piciorul peste diferite părți ale corpului,

acționând cu intenție directă, de comun acord și prin înțelegere prealabilă,

cunoscând cu certitudine, că acesta se află în stare de ebrietate alcoolică și nu

poate înota, precum și că adâncimea piscinei depășește 5 metri, având

vizibilitatea redusă a apei, nebazându-se pe nici un temei care ar putea

preîntâmpina producerea impactului ci doar pe hazard, l-au prins pe Xxxxxx

Xxxxxx cu brațele, târându-l spre marginea bazinului pentru a-l arunca în apă,

deși opunea rezistență, liberându-se din mâinile lor și îndreptându-se cu spatele

spre peretele construcției de pe teritoriul adiacent al bazinului acvatic, fiind

împrejmuit, cuprins simultan și prin tragerea cu forța spre marginea bazinului,

aruncat în apă, urmare a cărui fapt, potrivit raportului de expertiză judiciară nr.

201829C0139 din 16.08.2018 a decedat în urma asfixiei mecanice prin înec.

În drept, procurorul a încadrat acțiunile inculpatului Mihailov Tudor în

baza art. 145 alin. (2) lit. e), i) Cod penal, ca omor săvârșit cu bună știință

asupra unui minor, de două persoane.

Vicol Dumitru, se învinuiește că la 04 august 2018, în jurul orelor

15.20, aflându-se pe teritoriul bazinului acvatic din extravilanul mun. Soroca

ce aparține ÎI „Focșa Evghenia”, fiind în stare de ebrietate alcoolică și

urmărind scopul omorului lui Xxxxxx Xxxxxx din răzbunare pentru că, cu ceva

timp înainte comise acțiuni violente în privința lui Matei Anastas prin ținerea

lui de mâini și încercarea aplicării loviturilor cu palma și piciorul peste diferite

părți ale corpului, acționând cu intenție directă, de comun acord și prin

înțelegere prealabilă, cunoscând cu certitudine, că acesta se află în stare de

ebrietate alcoolică și nu poate înota, precum și că adâncimea piscinei depășește

5 metri, având vizibilitatea redusă a apei, nebazându-se pe nici un temei care ar

putea preîntâmpina producerea impactului ci doar pe hazard, l-au prins pe

Xxxxxx Xxxxxx cu brațele, târându-l spre marginea bazinului pentru a-l arunca

în apă, deși opunea rezistență, liberându-se din mâinile lor și îndreptându-se cu

spatele spre peretele construcției de pe teritoriul adiacent al bazinului acvatic,

2

fiind împrejmuit, cuprins simultan și prin tragerea cu forța spre marginea

bazinului, aruncat în apă, urmare a cărui fapt, potrivit raportului de expertiză

judiciară nr. 201829C0139 din 16.08.2018 a decedat în urma asfixiei mecanice

prin înec.

În drept, procurorul a încadrat acțiunile inculpatului Vicol Dumitru în

baza art. 145 alin. (2) lit. e), i) Cod penal, ca omor săvârșit cu bună știință

asupra unui minor, de două persoane.

Prima instanță a conchis asupra altei calificări a faptei comise de

Mihailov Tudor și Vicol Dumitru, ce se subscrie art. 149 alin. (1) Cod penal, ca

lipsirea de viață din imprudență.

Astfel, instanța de fond a constatat că, inculpații nu și-au dat seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale de îmbrâncire a lui Xxxxxx Xxxxxx în

apă, nu au prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor lor prejudiciabile, că

Xxxxxx Xxxxxx putea să se înece pe motiv că înota rău, deși trebuiau și puteau

să le prevadă.

Procurorul în Procuratura r-nului Soroca, Alexandru Cebanciuc, prin care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 145 alin.

(2) lit. e), i) Cod penal, la câte 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru

minori și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului, a invocat că, instanța de fond a reîncadrat eronat

acțiunile inculpaților de la art. 145 alin. (2) lit. e), i) Cod penal la art. 149 alin. (1)

Cod penal, în lipsa unei aprecieri obiective a probatoriului administrat la caz, ce

confirmă intenția directă cu care au acționat inculpații, aruncându-l pe Xxxxxx

Xxxxxx în apa bazinului, prevăzând urmările ce pot surveni și acceptând

posibilitatea producerii lor, întrucât cunoșteau cu certitudine starea de ebrietate

alcoolică în care se afla victima și incapacitatea lui de a înota.

Totodată, a menționat că, contrar prevederilor art. 227, 229 Cod de

procedură penală, instanța de judecată a respins cerința procurorului de încasare a

cheltuielilor judiciare în mărime de 2625 lei din contul inculpaților.

apelul procurorului a fost admis, din alte motive decât cele invocate, casată parțial

sentința inclusiv din oficiu, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Vicol Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Procesul penal în privința lui Mihailov Tudor pe art. 149 alin. (1) Cod

3

penal, a fost încetat, cu liberarea lui de răspundere penală, pe motiv că nu a atins

vârsta tragerii la răspundere penală prevăzută de art. 21 alin. (1) Cod penal.

De la Vicol Dumitru s-a încasat în beneficiul statului suma de 2625 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat, că pentru înlăturarea

erorii admise în conținutul sentinței, în care se regăsește doar descrierea faptei

imputate inculpaților prin actul de sesizare a instanței, dar nu și fapta constatată ca

fiind dovedită, cercetând suplimentar probatoriul administrat la caz, urmează a fi

preluată concluzia instanței referitor la încadrarea acțiunilor inculpatului Vicol

Dumitru la art. 149 alin. (1) Cod penal, cu liberarea lui Tudor Mihailov de

răspunderea penală pe acest articol deoarece nu a atins vârsta prevăzută la art. 21

alin. (1) Cod penal.

Colegiul penal a statuat că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, a fost demonstrată prin probele cercetate

în ședința de judecată și anume:

- declarațiile inculpatului Vicol Dumitru, care a confirmat relațiile de

prietenie cu defunctul Xxxxxx Xxxxxx, cu care în ziua de 04.08.2018 și împreună

cu Prodan Adrian, Matei Anastas și Mihailov Tudor se afla în preajma bazinului

din extravilanul mun. Soroca, unde sărbătoreau ziua de naștere a ultimului,

întrebuințând băuturi alcoolice, ne având careva conflicte și ne manifestând

intenția sau scopul de a-l lipsi pe victimă de viață, hârjonindu-se cu Tudor

Mihailov și Xxxxx Xxxxx pe care-l apucase din spate, accidental prăvălindu-se cu

toții în apa verzuie și netransparentă a bazinului, a cărui adâncime reală nu o

cunoștea și la suprafața cărui el primul a ieșit, nevăzându-i pe ceilalți doi, motiv

pentru care chemase în ajutor, scufundându-se din nou pentru a-i găsi, de unde l-a

scos pe Xxxxxx Xxxxxx, încercând să-i acorde primul ajutor, însă el nu mai răsufla

și despre care știa, că cunoaște să înoate, cineva din cei prezenți ridicându-l la

suprafață și pe Mihailov Tudor care era fără conștiință, resuscitat și spitalizat (f.d.

67-71; 214-216, vol. 2);

- declarațiile inculpatului Mihailov Tudor, din care rezultă relațiile durabile

de prietenie pe care le-a avut cu Xxxxxx Xxxxxx, pe care într-o perioadă chiar îl

găzduia temporar la domiciliul său, pentru că nu se împăca cu familia, iar în ziua

de 04.08.2019 plecând cu el, Vicol Dumitru, Prodan Adrian și Matei Anastas la

bazinul din extravilanul mun. Soroca, pentru a-și sărbători ziua de naștere, unde au

întrebuințat băuturi alcoolice, iar în timp ce se hârjonea cu Vicol Dumitru și

Xxxxxx Xxxxxx, accidental au căzut cu toții în apă și potrivit părinților, a fost

salvat de la înec, fiind internat în secția de reanimare a spitalului, unde s-a aflat mai

mult timp, slab amintindu-și despre cele ce au precedat și urmat. A negat categoric

intenția de a-l lipsi pe ultimul de viață, necunoscând, că el nu poate înota și

4

neavând acest scop (f.d. 61-63; 217-219, vol. 2);

- declarațiile succesorului părții vătămate, Melnic Elena, care a confirmat

relațiile de prietenie a lui Xxxxxx Xxxxx cu Vicol Dumitru, precum și înnoptarea

periodică la el, și a declarat că în ziua de 04.08.2018 pe la prânz i-a văzut ducându-

se spre bazin, după care în jurul orei 15:30, a fost telefonată de către ofițerul de

urmărire penală Cetulean Artiom, ce i-a comunicat despre înecul fiului său la

bazinul de la baza de odihnă al ÎI „E. Focșa”, în urma căderii apă în timp ce se

juca cu băieții. Din imaginele video ridicate de la fața locului, a văzut, că fiul său,

împreună cu Vicol Dumitru și Mihailov Tudor se jucau în preajma bazinului, după

care fiind îmbrățișat de ultimul din spate, au căzut cu toți în apă, la suprafață ieșind

doar Vicol Dumitru, care a chemat după ajutor și din nou scufundându-se, iar

pentru că era stresată, a refuzat vizionarea integrală a secvenței, negând intenția

inculpaților de a-i îneca fiul cu care de fapt erau buni prieteni, doar, că trebuiau să

prevadă urmările ce puteau surveni pentru că Xxxxx nu cunoștea să înoate (f.d.

208-212, vol. 1; 210-211, vol. 2);

- declarațiile martorului Matei Anastas care a negat un pretins conflict pe

care l-ar fi avut cu victima, relatând, că în ziua de 04.08.2018 pe la orele 11:00,

împreună cu prietenii săi Xxxxxx Xxxxxx, Vicol Dumitru și Mihailov Tudor s-au

întâlnit la gara de autobuze, procurând din magazin trei sticle de bere cu care au

plecat la bazin, pentru a sărbători ziua de naștere a celui din urmă, unde,

consumând alcoolul, hotărî să se scalde, jucându-se și hârjonindu-se reciproc pe

marginea bazinului, precum și sărind de la înălțime în apă, văzând la o distanță de

aproximativ 2-3 metri, că în timp ce Mihailov Tudor stătea aplecat, Xxxxxx

Xxxxxx l-a îmbrățișat de la spate de abdomen, căzând împreună cu el și Vicol

Dumitru în apa bazinului ce era netransparentă, la suprafață ieșind doar Vicol

Dumitru, ce-l chemase pe Prodan Andrian în ajutor, în apă sărind mai multe

persoane, una din care l-a ridicat la suprafață pe Mihailov Tudor, iar Xxxxxx

Xxxxxx a fost ridicat de către Vicol Dumitru (f.d. 224-228, vol. 1; 155-157, vol.

2);

- declarațiile martorului Prodan Adrian care a confirmat, că în ziua de

04.08.2018 se afla împreună cu Mihailov Tudor, Xxxxxx Xxxxxx, Vicol Dumitru

și Matei Anastas la bazinul de la baza de odihnă „Volna”, stând la masă, în timp ce

ceilalți se jucau prin preajma apei, îmbrâncindu-se reciproc, pe la orele 16:00 Vicol

Dumitru comunicându-i, că Mihailov Tudor și Xxxxxx Xxxxxx au căzut în apa

bazinului, neieșind la suprafață, fapt pentru care împreună cu alte persoane ce se

aflau la fața locului sări în apă să-i salveze, după mai multe încercări fiind găsit

Mihailov Tudor, după care și Xxxxxx Xxxxxx, care nu răsufla, fiind chemată

ambulanța, la sosirea cărei s-a constatat decesul celui din urmă, transportându-l pe

T. Mihailov la spital, aflând de la Vicol Dumitru, că în apa bazinului toți trei au

căzut din joacă, fapt de care s-a convins în cadrul vizionării secvențelor video (f.d.

5

18-24, vol. 1; 158-159, vol. 2);

- declarațiile martorului Revenco Anastasia, care a declarat că în ziua de

04.08.2018 împreună cu familia se odihnea la baza de odihnă „Volna”, stând la

masa din preajma bazinului unde mai mulți băieți se jucau, nu a auzit careva ceartă

sau conflicte între ei. Nu a văzut momentul căderii celor trei în apa tulbure și

netransparentă a bazinului, auzind doar strigătele unui băiat de chemare în ajutorul

a doi tineri ce se îneacă, la care au intervenit mai multe persoane care au sărit în

apă pentru că nu era salvator, din apă fiind scos unul din băieți, căruia i s-a acordat

primul ajutor, după care Vicol Dumitru l-a scos și pe al doilea din apă ce era deja

decedat, proprietarul bazinului Focșa Igor nu a întreprins careva măsuri de salvare

(f.d. 219-222 vol. 1; 154, vol. 2);

- declarațiile martorului Revenco Valentin, care a dat declarații analogice cu

martorul Revenco Anastasia (f.d. 215-217, vol. 1 54A, vol. 2);

- declarațiile martorului Focșa Igor care a declarat, că în ziua de

04.08.2018 la bazinul din baza de odihnă ”Volna” al cărui administrator este soția

sa, se odihneau mai multe persoane, printre care 3-4 tineri ce sărbătoreau ziua de

naștere a unuia din ei, în compania căror era și Xxxxxx Xxxxx, care manifesta un

comportament puțin mai agresiv, alergând în jurul bazinului și îmbrâncindu-i pe

ceilalți băieții, fapt pentru care i-a făcut observație, interzicându-i să alerge și

alungându-l de pe teritoriul bazinului, însă el a sărit gardul și a revenit din nou la

bazin, aflând ulterior de la Vicol Dumitru, că doi băieți s-au înecat lângă platforma

pentru săritură în apă, apropiindu-se, a văzut mai multe persoane ce sări în ajutor,

chemându-l și pe salvator, după ceva timp din apă fiind scos Mihailov Tudor cărui

soția sa i-a acordat primul ajutor medical, după care fusese găsit și cel de-al doilea

băiat ce era deja decedat, ambulanța transportându-l pe Mihailov Tudor la spital și

constatând decesul lui Xxxxxx Xxxxx, din înregistrările video a camerelor de luat

vederi, fiind clar comportamentul agresiv manifestat de el față de Mihailov Tudor,

deși la intrare pe teritoriul bazinului le-au fost explicate regulile de comportament

(f.d. 10-16; 187188, vol. 2);

- declarațiile martorului Focșa Evghenia, care în calitate de administrator al

bazinului a relatat, că la 04.08.2018 în timp ce mai multe persoane se odihneau

lângă bazin, a fost anunțată, că din apă a fost scos un tânăr căruia i s-a făcut rău,

acordându-i ajutor medical și auzind, că în bazin mai este o persoană, pe care

încercau să o găsească, fiind scos fără cunoștință, ambulanța constatându-i decesul

și transportându-l pe primul la spital. Nu a văzut momentul căderii acestora în apa

bazinului, a cărui adâncime e de 6 metri, având o transparență de 2, 5 metri. Nu

cunoaște unde se afla salvatorul Caraman Aurel la acel moment (f.d. 5-8; 185-185,

vol. 2);

- declarațiile reprezentantului legal al inculpatului minor, Vicol Maria, a

declarat că Vicol Dumitru este nepotul ei, fiind un băiat ascultător și rămânând

6

foarte stresat după producerea incidentului (f.d. 72; 212, vol. 2);

- declarațiile martorului Prodan Angela mama inculpatului T. Mihailov,

care a negat vinovăția fiului său în cele întâmplate, invocând lipsa motivului și

scopului de a-l lipsi pe Xxxxxx Xxxxx de viață cu care se afla în relații durabile de

prietenie și temporar adăpostindu-l, urmare a impactului produs și el suferind fizic,

deoarece era cât pe ce să se înece, doar că a avut norocul să fie găsit mai repede și

resuscitat, aflându-se într-o stare critică și spitalizat în reanimare (f.d. 64-66, vol.

2);

- comunicarea din 04.08.2018 a lui Foșca Igor către UG al IP Soroca

despre incidentul de la bazin, în care doi tineri lovindu-se cu capul în timp ce

săreau în apă, s-au dus la fund (f.d. 14, vol. 1);

- p/v de autosesizare prin care s-a constatat, că la 04.08.2018, în jurul orelor

15:22, pe teritoriul bazinului de la baza de odihnă „Volna”, ce-i aparține lui Focșa

Igor, trei persoane în rezultatul îmbrâncelii, au căzut în apă, adâncimea căruia este

de 5,40 metri, unul dintre care a ieșit la suprafață, iar altele două s-au înecat, fiind

găsite și scoase din apă, cu acordarea ajutorului primar, în urma căruia și-a revenit

doar Mihailov Tudor, iar Xxxxxx Xxxxxx, decedase ca urmare a înecului (f.d. 13,

vol. 1);

- certificatului medical nr. 134 prin care s-a constatat decesul lui Xxxxxx

Xxxxxx (f.d. 21, vol. 1);

- cererea depusă la IP Soroca de către E. Melnic privind tragerea la

răspunderea penală a lui Focșa Igor, în bazinul căruia i s-a înecat feciorul, nefiind

întreprinse măsuri de salvare (f.d. 20, vol. 1);

- ordonanța din 11.09.2018 prin care Melnic E. a fost recunoscută în

calitate de succesor al părții vătămate (f.d. 57-58, vol. 1);

- pe parcursul cercetărilor la fața locului din 04.08.2018, a fost ridicat un

disc DVD cu înregistrările din 04.08.2018 a înecului lui Xxxxxx Xxxxxx (f.d. 22-28,

vol. 1);

- ordonanța din 04.08.2018 de recunoaștere în calitate de corp delict și

anexat la materialele cauzei penale (f. d. 29, vol. 1), fiind supus vizionării în

instanța de apel la solicitarea părții acuzării, s-a confirmat hârjoneala inculpaților

pe marginea bazinului, cu îmbrățișarea lui Xxxxxx Xxxxxx de abdomen și căderea

în apă, la suprafață ieșind doar Vicol Dumitru, cerând ajutorul celor prezenți în

găsirea celorlalți doi, scufundându-se de mai multe ori în apa cu transparență

redusă, ulterior fiind scoși ceilalți doi (f.d. 30-32, vol. 1);

- raportul de expertiză judiciară nr. 201829C0139 din 16.08.2018, potrivit

cărui moartea lui Xxxxxx Xxxxxx a survenit în rezultatul asfixiei mecanice prin

înec, ce se confirmă prin depistarea la examinarea medico-legală a cadavrului a

semnelor morfologice specifice ale înecului (spumă perlată, densă în căile

respiratorii (semnul Krușevski), emfiziem pulmonar hidro-aeric, peteșii sub

7

pleurale (petele RasskazovLukomski-Paltauf), cât și semnelor generale asfixice

(hemoragii în conjuctiva palpebrală, sânge fluif roș-închis în cavitățile cordului și

în lumenul vaselor mari, venecogestia pronunțată și neuniformă a organelor

interne). La examinarea medico legală a cadavrului s-a depistat echimoză pe cap

frontal-parietal pe dreapta cu hemoragii în țesuturile moi adiacente care a fost

produsă cu puțin timp înainte de deces sau în momentul survenirii acestuia prin

acțiunea traumatică cu un obiect contondent sau cu lovirea de acesta, nu a

influențat asupra survenirii morții, calificându-se ca vătămare corporală

neînsemnată. La cercetarea toxico-chimică în sângele cadavrului lui Xxxxxx

Xxxxxx s-a depistat 1,18 g/l alcool etilic, ceea ce la persoanele vii, corespunde

unei ebrietăți alcoolice ușoare (f.d. 44-46, vol. 1);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 201818D0058 din 20.08.2018,

potrivit cărui la examinarea medico-legală a documentelor medicale prezentate la

Mihailov Tudor, careva leziuni corporale nu s-au depistat, edemul cerebral,

amnezie retrogradă urmări a înecului cu lichid, probabil în timpul și circumstanțele

indicate (f.d. 48-49, vol. 1).

În urma cercetării suplimentare a probatoriului administrat pe caz, Colegiul

penal a constatat ca fiind dovedită vinovăția lui Vicol Dumitru în aceea, că la 04

august 2018, în jurul orelor 15:20, aflându-se împreună cu Tudor Mihailov și

Xxxxxx Xxxxx pe teritoriul bazinului acvatic din extravilanul mun. Soroca ce-i

aparține ÎI „Focșa Evghenia”, fiind cu toții în stare de ebrietate alcoolică, urmare

a întrebuințării băuturilor alcoolice, cunoscând despre adâncimea bazinului cu

vizibilitatea redusă a apei și că cel din urmă înoată rău, acționând din imprudență

exprimată prin neglijență în care nu a prevăzut posibilitatea producerii morții,

deși trebuia și putea să o prevadă, încălcând regulile de precauție, manifestând

hazard și neatenție, l-au prins pe Xxxxxx Xxxxxx cu brațele din spate de abdomen,

cuprinzându-l și simultan căzând cu el apă, urmare a cărui fapt, potrivit raportului

de expertiză judiciară nr. 201829C0139 din 16.08.2018 acesta a decedat în urma

asfixiei mecanice prin înec, acțiuni ce se încadrează la art. 149 alin. (1) Cod penal

cu calificativele, lipsirea de viață din imprudență.

În același context, Colegiul a constatat ca fiind dovedită comiterea de către

Tudor Mihailov a faptei prejudiciabile, ce a avut loc în ziua de 04 august 2018, în

jurul orelor 15:20, când se afla împreună cu Dumitru Vicol și Xxxxxx Xxxxxx pe

teritoriul bazinului acvatic din extravilanul mun. Soroca ce-i aparține ÎI ”Focșa

Evghenia”, fiind cu toții în stare de ebrietate alcoolică, urmare a întrebuințării

băuturilor alcoolice, cunoscând despre adâncimea bazinului cu vizibilitatea

redusă a apei și că cel din urmă înoată rău, acționând din imprudență exprimată

prin neglijență în care nu a prevăzut posibilitatea producerii morții, deși trebuia și

putea să o prevadă, încălcând regulile de precauție, prin hazard și neatenție, l-au

prins pe Xxxxxx Xxxxxx cu brațele din spate de abdomen, cuprinzându-l și simultan

8

căzând cu el apă, urmare a cărui fapt, potrivit raportului de expertiză judiciară nr.

201829C0139 din 16.08.2018 acesta a decedat în urma asfixiei mecanice prin

înec, liberându-l de răspunderea penală pe art. 149 alin. (1) Cod penal, pe motiv că

nu a atins vârsta de tragere la răspunderea penală prevăzută la art. 21 alin. (1) Cod

penal, cu încetarea în privința lui pe acest temei a procesului penal în corespundere

cu art. 391 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

În susținerea acestor concluzii, reieșind din aspectele faptice a cauzei și

comportamentul manifestat de inculpați îndată după producerea faptei, Colegiul în

respingerea apelului declarat de procuror, a reiterat lipsa datelor obiective ce ar

dovedi intenția și scopul comiterii de către ei a omorului calificat, prevăzut la art.

145 alin. (2) lit. e), i) Cod penal, în situația în care nici una din probele

administrate mai sus, nu confirmă aceste împrejurări.

Dimpotrivă, în opinia Colegiului preluată de la instanța de fond, probele

administrate în cauză, fac dovada lipsirii lui Xxxxxx Xxxxxx de viață din

imprudență, exprimată prin neglijență și conduită greșită într-o situație periculoasă,

susceptibilă să producă, în anumite împrejurări, consecințe sub formă de moarte

cerebrală a victimei, în lipsa oricăror acte de violență, ce distinct caracterizează

latura obiectivă a componenței omorului intenționat, care se exprimă printr-o

conduită violentă, reprezentând o formă de manifestare a făptuitorului care a luat

hotărârea de a suprima viața unei persoane și se folosește de mijloace apte să

realizeze acest scop.

În sensul vizat, Colegiul penal, citând prevederile art. 18 alin. (1) Cod penal,

a conchis că, în speța dedusă judecății, este evidentă lipsirea lui Xxxxxx Xxxxxx

de viață din imprudență, întrucât jucându-se cu el pe marginea bazinului și

îmbrâncindu-se reciproc din hazard, inculpații nu și-au dat seama, că prin acțiunile

lor, urmate de căderea accelerată a tustrei în apă la adâncime mare cu vizibilitatea

redusă, ar putea surveni decesul victimei ca urmare a asfixiei mecanice prin înec,

pentru, că înota rău, deși trebuiau și puteau să prevadă aceste împrejurări.

Instanța de apel și-a întemeiat concluzia respectivă pe declarațiile martorilor

Prodan Adrian, Matei Anastas, Revenco Valentina și Revenco Anastasia, care au

negat existența a careva situații conflictuale dintre Xxxxxx Xxxxxx, Mihailov

Tudor și Vicol Dumitru, susținută de procuror în învinuirea adusă, ca intenție și

scop de omor, ci dimpotrivă manifestarea de către ei a unui comportament amical,

jucându-se și glumind în jurul bazinului, cu sărituri în apă, din secvența video

desprinzându-se momentul în care toți trei aflându-se la marginea bazinului,

îmbrățișându-se reciproc și târându-se unul pe celălalt, accelerat au căzut în apă, la

suprafață ieșind doar Vicol Dumitru, care văzând, că ceilalți doi au rămas sub apă,

imediat a chemat în ajutor, scufundându-se de mai multe ori și ridicând victima la

suprafață, Mihailov Tudor fiind scos din apă de către altă persoană, resuscitat și

salvat de la înec.

9

În speță, Colegiul a statuat că, tocmai aceste împrejurări, în care se exclude

existența unui conflict inițial dintre Xxxxx Xxxxxx și Matei Anastas, ca pretins

motiv al comiterii omorului, precum și lipsa oricăror acțiuni violente din partea

făptuitorilor, ca element al laturii lui obiective, ci dimpotrivă se observă relațiile de

prietenie în care se aflau inculpații cu defunctul, vârsta lor minoră, comportamentul

manifestat de ei pe marginea bazinului, în special al victimei, care încerca să-i

arunce în apă, fapt confirmat de cei audiați. Astfel, a fost demonstrată îmbrânceala

reciprocă a lui Vicol Dumitru, Mihailov Tudor și Xxxxxx Xxxxxx, cât și

nemijlocita cădere concomitentă a acestora în apă, din care a reușit să iasă singur

doar Vicol Dumitru, care imediat a întreprins măsuri de salvare a celorlalți doi, cu

acordarea primului ajutor, însă a supraviețuit doar T. Mihailov.

În baza circumstanțelor constatate supra, instanța de apel a conchis în

privința lipsei elementelor infracțiunii, imputate prevăzută la art. 145 alin. (2) lit.

e), i) Cod penal și prezența celor de la componența art. 149 alin. (1) Cod penal –

lipsirea de viață din imprudență, urmările tragice survenind ca urmare a unei

conduite greșite și copilărești, mai cu seamă că în ziua incidentului și cel de-al

doilea inculpat Mihailov Tudor era cât pe ce să-și piardă viața, fiind spitalizat în

secția reanimare, manifestând potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.

201818D0058 din 20.08.2018, edem cerebral, amnezie retrogradă urmări a înecului

cu lichid, probabil în timpul și circumstanțele indicate (f.d. 48-49, vol. 1).

Neconfirmarea obiectivă a pretinsei intenții și scop de omor, rezultă și din

depozițiile succesorului legal a părții vătămate Melnic Elena, ce a confirmat

relațiile durabile de prietenie dintre feciorul său și inculpați, el adeseori înnoptând

la Mihailov Tudor și petrecând cu ei timpul liber, inclusiv și în ziua cu pricina, în

care îi văzu plecând la bazin, motiv pentru care nu crede, că ei ar fi avut intenția

să-l omoare.

La fel, instanța de apel a statuat că, inculpații deși cunoșteau, că bazinul are

o adâncime de la mic la mare, nu puteau cunoaște cea reală, datorită

netransparenței apei și nu au prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor

prejudiciabile în situația în care știau că victima chiar dacă rău dar totuși înoată,

deși în circumstanțele cauzei trebuiau și puteau să prevadă, nesupunându-se pe sine

și pe victimă riscului, ca urmare a unei neglijențe ușuratice.

Colegiul penal a notat că, la examinarea medico legală a cadavrului s-a

depistat echimoză pe cap frontal-parietal pe dreapta cu hemoragii în țesuturile moi

adiacente, care potrivit expertului medico-legist a fost produsă cu puțin timp

înainte de deces sau în momentul survenirii acestuia prin acțiunea traumatică cu un

obiect contondent sau cu lovirea de acesta, neinfluențând asupra survenirii morții și

calificându-se ca vătămare corporală neînsemnată, însă nici una din probele supra

citate nu indică la faptul, că această leziune ar fi fost produsă, urmare a acțiunilor

violente a inculpaților, indicate de procuror în actul de învinuire.

10

Prin urmare, Colegiul a respins argumentul procurorului apelant precum, că

victima a fost aruncată prin acte violente (ținere de mâini și tragerea de picioare) în

bazin de către inculpați, în vederea lipsirii lui intenționate de viață, or după cum s-a

arătat mai sus, aceștia au căzut concomitent și simultan în apă, ținându-se reciproc,

ceea ce exclude respectiva versiune, mai cu seamă în situația unei lipse totale a

motivului de comitere a omorului și datelor obiective ce ar dovedi pretinsa intenție

a comiterii lui.

La stabilirea pedepsei în privința inculpatului Vicol Dumitru, instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, că acesta este la prima

abatere de la lege, a săvârșit fapta în stare de ebrietate alcoolică, ca circumstanță

agravantă a cauzei, împrejurări ce determină stabilirea pedepsei cu închisoare, doar

cu suspendarea ei condiționată pentru perioada de probațiune, acordându-i

posibilitatea de ași demonstra corectarea și prevenirea recidivării, în situația în care

se caracterizează pozitiv la locul de trai și studii, manifestând un comportament

adecvat în societate și regretul sincer de care a dat dovadă pentru urmările

survenite.

Totodată, Colegiul a concluzionat asupra necesității liberării lui Tudor

Mihailov de răspunderea penală pe art. 149 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu a

atins vârsta de tragere la răspundere conform art. 21 alin. (1) Cod penal, la data

comiterii faptei prejudiciabile având doar 15 ani, cu încetarea în privința lui în

temeiul art. 391 alin. (1) pct. 3) Cod pr. penală, a procesului penal.

Citând prevederile art. 227, 229 Cod de procedură penală, Colegiul a dispus

încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2625 lei pentru efectuarea

expertizelor judiciare, doar de la inculpatul Vicol Dumitru, deoarece Mihailov

Tudor urmează a fi liberat de răspunderea penală cu încetarea procesului penal

pentru, că nu a atins vârsta tragerii la răspundere penală.

Subsidiar, instanța de apel a reținut că, în prezenta cauză, succesorul părții

vătămate E. Melnic nu a formulat pretenții de despăgubire materială sau morală,

nefiind recunoscută în calitate de parte civilă și neformulând acțiune civilă, în apel

refuzând de la încasarea daunei morale, cea materială invocată în sumă de 20 000

lei, nu poate fi admisă din lipsa datelor obiective ce ar confirma acest cuantum,

chestiuni ce pot însă a fi soluționate în instanța de drept comun, în ordinea

procedurii civile.

Procuratura de Circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, care în temeiul pct. 6), 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, solicită casarea hotărârii cu dispunerea rejudecării cauzei în

11

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului menționează că:

- instanțele inferioare au reîncadrat eronat acțiunile inculpaților de la art. 145

alin. (2) lit. e), i) Cod penal la art. 149 alin. (1) Cod penal, în lipsa unei aprecieri

obiective a probatoriului administrat la caz, ce confirmă intenția directă cu care au

acționat inculpații, aruncându-l pe Xxxxxx Xxxxxx în apa bazinului, prevăzând

urmările ce pot surveni și acceptând posibilitatea producerii lor, întrucât cunoșteau

cu certitudine starea de ebrietate alcoolică în care se afla victima și incapacitatea

lui de a înota;

- instanța de apel, la reîncadrarea acțiunilor inculpaților, a dat prioritate în

exclusivitate depozițiilor inculpaților, în detrimentul declarațiilor succesorului

părții vătămate Melnic Elena, care a declarat că fiul ei defunct nu putea să înoate

deloc;

- instanța de apel, nu a dat apreciere înregistrării video de la locul

incidentului, din care din observă comportamentul agresiv al inculpaților în

coraport cu victima;

5.1. Pe marginea recursului declarat, referință a depus avocatul Polivenco

Victor, care pledează pentru declararea inadmisibilității recursului.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit luând în considerație prevederile art.

435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, conchide că acesta urmează a fi

respins din următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

12

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin

apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis,

dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit reține că

recursul este depus de acuzatorul de stat și ca temei de drept se invocă prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Cu referire la pretinsa eroare prevăzută la pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală invocată de recurent, ca fiind comisă de instanța de apel,

Colegiul lărgit reține că, instanța de apel judecând cauza și verificând probele cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă că

faptele săvârșite de inculpații Mihailov Tudor și Vicol Dumitru constituie

infracțiunea prevăzută de art. 149 alin. (1) Cod penal, dând astfel o încadrare

corectă faptelor săvârșite de aceștia.

Astfel, din conținutul hotărârilor instanței de fond și instanței de apel, rezultă

că instanțele inferioare corect au constatat că în acțiunile inculpaților Mihailov

Tudor și Vicol Dumitru lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin. (2) lit. e), i) Cod penal și că instanța de apel corect a casat sentința din

oficiu, pe motiv că instanța de fond a omis să constate fapta ca fiind comisă de

inculpați și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a recalificat acțiunile inculpaților

conform prevederilor art. 149 alin. (1) Cod penal, ulterior motivând concluzia de

reîncadrare a acțiunilor inculpaților prin cumulul de probe administrate în cauză,

nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent, solicitarea

recurentului privind casarea hotărârii instanței de apel, neavând suport probatoriu,

contravine probelor administrate în cauză.

Cu referire la argumentul procurorului precum că, instanța de apel nu a dat

apreciere înregistrării video, din care ar rezulta acțiunile violente ale inculpaților,

Colegiul lărgit notează, că instanța de apel a apreciat proba respectivă în

13

coroborare cu declarațiile martorilor Prodan Adrian, Matei Anastas, Revenco

Valentina și Revenco Anastasia, care au negat existența a vreunui conflict între

Xxxxxx Xxxxxx, Mihailov Tudor și Vicol Dumitru, susținută de procuror în

învinuirea adusă, ca intenție și scop de omor, ci dimpotrivă, constatându-se

manifestarea de către ei a unui comportament amical, jucându-se și glumind în

jurul bazinului, cu sărituri în apă, din secvența video desprinzându-se momentul în

care toți trei aflându-se la marginea bazinului, îmbrățișându-se reciproc și târându-

se unul pe celălalt, accelerat au căzut în apă, la suprafață ieșind doar Vicol

Dumitru, care văzând, că ceilalți doi au rămas sub apă, imediat a chemat în ajutor,

scufundându-se de mai multe ori și ridicând victima la suprafață, Mihailov Tudor

fiind scos din apă de către altă persoană, resuscitat și salvat de la înec. Or, însăși

din comportamentul inculpatului Vicol Dumitru imediat după căderea în apă, nu

rezultă intenția și scopul de omor a lui Xxxxxx Xxxxxx.

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului,

sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi

revine acuzatorului de stat, deoarece funcția acuzării este pusă pe seama

procurorului. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărârea Capean

contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în domeniul penal, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 Cod de procedură penală al Republicii

Moldova, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare

pronunțată de prima instanța, să prezinte în ședința de judecată anumite probe în

susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca

nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul examinării

apelului declarat împotriva sentinței de achitare, ceea ce lezează dreptul

inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Generalizând cele expuse, Colegiul conchide în mod convingător, că acuzarea

în susținerea învinuirii nu a îndeplinit cerințele legii vis-a-vis de prezentarea

probelor, ce ar servi temei pentru condamnarea lui Mihailov Tudor și Vicol

Dumitru în baza art. 145 alin. (2) lit. e), i) Cod penal, neținând cont de faptul că

prima instanță a pronunțat o hotărâre prin care faptele inculpaților au fost

recalificate în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, în ședința instanței de apel nu a

prezentat probe noi care ar dovedi vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. e), i) Cod penal, ca de altfel și recursul declarat

fiind unul formal cu invocarea probelor ce doar aparent indică în viziunea sa la

vinovăția ultimilor.

14

Pe cale de consecință, se reține că, depunând apel, acuzatorul nu a întreprins

nici o măsură în vederea prezentării de noi probe și circumstanțe susceptibile să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpaților în baza art. 145 alin.

(2) lit. e), i) Cod penal, limitându-se de fiecare dată la aceleași probe și argumente.

Conform prevederilor art. 8 Cod de procedură penală, persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa

nu-i va fi dovedită, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate

toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre

judecătorească de condamnare definitivă. Nimeni nu este obligat să-și dovedească

nevinovăția. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu

pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului.

Conform prevederilor art. 389 Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare nu poate fi bazată

pe presupuneri.

Cu referire la eroarea prevăzută la pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, invocată de recurent, Colegiul lărgit notează, că potrivit art. 429

alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat, iar art. 430 Cod

de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de

recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității

hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce

persistă în cauză, indicând care este eroarea comisă de instanță.

În acest sens se reține că, art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

prevede 5 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a

procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în

instanța superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de

procedură penală să motiveze recursul cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate

și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din temeiurile normei

menționate.

Prin urmare, criticile formulate de recurent în sensul vizat, nu conțin indicii

unor erori de drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii

recurate, ca fiind ilegală.

În cazul în care autorul nu argumentează ilegalitatea hotărârii atacate și nu

invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care se bazează din cele

reglementate de norma procesual penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind

necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de

15

pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil.

Or, din textul recursului ordinar declarat, deși se invocă temeiul de casare a

deciziei instanței de apel, că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței,” rezultă doar o critică a modului de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel, probe care în viziunea recurentului confirmă vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin (2) lit. e), i) Cod

penal, nefiind indicate motive relevante prin care s-ar confirma prezența temeiului

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

constatându-se lipsa motivării recursului și cu argumentarea ilegalității hotărârii

atacate și arătarea erorii ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din temeiurile

normei menționate.

Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în

instanța de fond sau în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau

de achitare, mai mult ca atât, situația respectivă nu se încadrează în cele prevăzute

de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, re reține, că activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl

propune acuzatorul de stat este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune

o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele inferioare. În cazul în care instanțele și-au motivat

decizia, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției acestor instanțe.

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6), 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la

16

care face referință recurentul, deci nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate

de către instanța de apel.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent că, instanța de apel

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și ca consecință, instanța de apel

nu a admis nici o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția instanței și că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care

se constată că el este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este neîntemeiat, acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 aprilie 2021, în cauza penală în

privința lui VICOL Dumitru și MIHAILOV Tudor Xxx, cu menținerea hotărârii

atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 decembrie 2021.

Președinte: Nadejda TOMA

Judecători: Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Ion GUZUN

Victor BOICO

17