1ra-886/21 — art. 152 alin. 2 lit. d CP

1ra-886/21 — art. 152 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-886/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2020, în cauza

penală în privința lui

Cumani Vitalie XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 16.09.2019 până la 13.12.2019;

Instanța de apel de la 28.01.2020 până la 15.10.2020;

Instanța de recurs de la 03.02.2021 până la 23.06.2021.

a c o n s t a t a t :

Cumani Vitalie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i

s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 8 luni în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa închisorii stabilită lui Cumani

Vitalie a fost suspendată condiționat, stabilindu-i-se o perioadă de probațiune de 4

ani.

S-a dispus de a încasa de la inculpatul Cumani Vitalie în beneficiul statului

cheltuieli judiciare, pentru efectuarea expertizei judiciare nr. 201802D1792 din

29.08.2018 în privința părții vătămate Cojocar Ruslan, în sumă de 320 lei.

Cumani Vitalie la 10.08.2018, în jurul orei 19:00, împreună cu alte persoane în privința

cărora cauza a fost disjungată, aflându-se la domiciliul temporar al lui Cojocar Ruslan

XXXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică și având intenția vătămării integrității

corporale și a sănătății, i-a aplicat ultimului mai multe lovituri cu pumnii și picioarele

peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 201802D1792 din 29.08.2018, vătămări medii.

1

2.1.În ședința de judecată, până la începerea cercetării judecătorești inculpatul

Cumani Vitalie a declarat, personal, prin înscris autentic semnat de el, că recunoaște

în totalitate săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ne fiind solicitată

administrarea de noi probe, a declarat că îi sunt cunoscute probele din dosar și nu are

obiecții în privința lor, astfel cauza a fost examinată în ordinea art. 3641 Cod de

procedură penală.

parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Cumani Vitalie să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal, și a-l condamna în baza acestui articol la 3 ani și 8 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; a admite acțiune

civilă înaintată de către partea vătămată Cojocar Ruslan și a încasa din contul

inculpatului prejudiciul material în mărime de 5 000 lei și moral în mărime de 30 000

lei.

În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că pedeapsa

aplicată inculpatului este una prea blândă, iar instanța de fond nu a ținut cont de

faptul că Cumani Vitalie a săvârșit o infracțiune gravă, că la locul de trai se

caracterizează nesatisfăcător, că conform revendicării F 246 învinuitul Cumani Vitalie

anterior a fost judecat de mai multe ori, însă antecedentele penale sunt stinse, în

asemenea împrejurări, suspendarea condiționată a executării pedepsei

condamnatului Cumani Vitalie, nu atinge scopul pedepsei penale.

2020, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în

ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului Cumani Vitalie în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, cu indicii de calificare,

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă

pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de

dereglarea îndelungată a sănătății, săvârșită de mai multe persoane.

Referitor la stabilirea pedepsei penale instanța de apel a subliniat că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii

2

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului. Conform art. 16 Cod penal, infracțiunile

săvârșite de către Cumani Vitalie se atribuie la categoria infracțiunilor celor grave.

Conform art. 76 Cod penal, se reține ca circumstanță atenuantă în privința

inculpatului Cumani Vitalie, recunoașterea vinei, căința sinceră pentru faptele comise,

iar în conformitate cu art. 77 Cod penal, la caz nu sunt reținute circumstanțe agravante

în privința inculpatului.

Astfel, reieșind din circumstanțele cazului, și anume, că inculpatul Cumani

Vitalie a recunoscut vina, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, conform art. 3641 Cod de procedură penală, căința sinceră și

ținând cont de scopul pedepsei penale, instanța de fond corect a aplicat inculpatului

o pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 8 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Subsidiar, instanța de apel a indicat că inculpatul a recunoscut vina, a manifestat

o căință sinceră față de faptele săvârșite, a conștientizat pericolul sporit al faptelor

comise, instanța de fond a considerat că pentru a restabili echitatea socială și a preveni

săvârșirea de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, este

necesar de a-i stabili pedeapsa cu închisoare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, concluzionând că nu este rațional ca acesta să execute real pedeapsa închisorii,

stabilindu-i un termen de probă de 4 (patru) ani, iar prin aplicarea art. 90 alin. (6) lit.

a), h) Cod penal, inculpatul a fost obligat să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința

fără consimțământul organului competent să fie supus monitorizării electronice, pe

un termen de 6 luni.

Instanța de apel a menționat că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Deci, la caz, instanța de apel a conchis că, scopul pedepsei penale poate fi

realizat prin aplicarea inculpatului Cumani Vitalie a unei pedepse cu suspendarea

condiționată, în temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei perioade de

probațiune de 4 (patru) ani.

Instanța de apel a respins ca fiind nejustificată solicitarea procurorului privind

stabilirea unei pedepse mai aspre, deoarece instanța de fond la individualizarea

3

pedepsei a acordat deplină eficiență tuturor împrejurărilor, iar prin stabilirea unei

pedepse mai aspre nu se va realiza scopul pedepsei, or, pedeapsa penală reprezintă

un remediu echitabil atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri

ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane.

Cu referire la solicitarea procurorului cu privire la admiterea acțiunii civile

înaintate de către partea vătămată Cojocar Ruslan, instanța de apel a subliniat că în

conformitate cu art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul

penal se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței de

judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii

materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea

penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia.

În situația din speță, s-a reținut că de la pornirea procesului penal până la

terminarea cercetării judecătorești partea vătămată Cojocar Ruslan nu a înaintat

acțiune civilă, or, la materialele cauzei lipsește o asemenea cerere, motiv din care

instanța de apel a conchis că instanța de fond just și întemeiat nu s-a expus asupra

acesteia.

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a ajuns la concluzia că, dat

fiind faptul că argumentele invocate în cererea de apel depusă de procuror, sunt

neîntemeiate și nu pot servi temei de admitere a apelului, în prezența circumstanțelor

sus indicate a fost respins, iar sentința menținută fără modificări.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală solicită casarea

parțială a deciziei în partea individualizării pedepsei penale, cu remiterea cauzei spre

rejudecare în această parte în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În susținerea celor solicitate, procurorul indică că soluția expusă de către

instanța de apel este una neclară și nemotivată, or, inculpatului i-a fost aplicată o

pedeapsă prea blândă.

De asemenea, procurorul subliniază că instanța de apel la aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal nu a luat în calcul toate circumstanțele cauzei.

Mai mult decât atât, recurentul menționează că instanța de apel eronat nu a luat

în calcul faptul că partea vătămată prin ordonanța din 24.09.2018 a pretins prejudiciu

material în valoare de 5 000 lei și moral în cuantum de 30 000 lei.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele

considerente.

4

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

În motivarea temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, procurorul indică că instanța de apel eronat nu a luat în calcul

faptul că partea vătămată a pretins un prejudiciu material în valoare de 5 000 lei și

moral în cuantum de 30 000 lei.

Astfel, Colegiul penal respinge alegația respectivă ca fiind nefondată, or, instanța

de apel corect a indicat că de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării

judecătorești partea vătămată Cojocar Ruslan nu a înaintat acțiune civilă, or, la

materialele cauzei lipsește o asemenea cerere.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal reamintește că în conformitate cu art. 219

alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea civilă în procesul penal se intentează prin

depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței de judecată, de către

persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale sau morale

nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură

cu săvârșirea acesteia.

5

Așadar, critica recurentului precum că instanța de apel urma să dispună

încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate prejudiciu material în

valoare de 5 000 lei și moral în cuantum de 30 000 lei din motiv că prin ordonanța din

24.09.2018 partea vătămată a pretins aceste sume, este neîntemeiată.

De asemenea, Colegiul penal subliniază că, recurentul critică decizia contestată

în latura stabilirii pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând

că instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de

circumstanțele cauzei și a individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea

blândă.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate

în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate conducându-se de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal și 3641 Cod de procedură penală.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă și una inechitabilă, din

considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a

recunoscut vina în instanța de apel, se căiește sincer de cele comise, a comis o

infracțiune care face parte din categoria celor grave și de comportamentul acestuia

după și în timpul examinării cauzei.

Totodată, Colegiul penal menționează faptul că, instanța de apel s-a expus

motivat și detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind

suspendată condiționat executarea pedepsei lui Cumani Vitali pe o perioadă de

6

probațiune de 4 ani, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va

expune repetat asupra acesteia.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal inculpatului, este

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul

social al infracțiunii săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către procuror

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat

în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar depus de către procuror, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2020, în cauza penală în privința

inculpatului Cumani Vitalie XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iulie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7