1ra-850/2021 — Art. 349 alin. 1/1, 201/1 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central din 23 decembrie 2019, Corobciuc Oleg a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 349 alin. 11 și art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă în coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală: - în baza art. 349 alin. (11) Cod penal – 2 ani închisoare; - în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal – 2 ani închisoare. Conform art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Corobciuc Oleg i-a fost stabilită o pedeapsă defenitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe reședința și/sau domiciliu fără consimțământul organului competent. S-a dispus încasarea de la Corobciuc Oleg în beneficiul părții vătămate Grădinari Tatiana suma de 5600,00 lei cu titlu de prejudiciu material. 1 La fel, s-a încasat de la Corobciuc Oleg în beneficiul statului suma de 576,00 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză medico- legale.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Corobciuc Oleg a săvîrșit aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității lor de serviciu, în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale, în următoarele circumstanțe: La data de 03 ianuarie 2019, aproximativ la ora 12:00, în timp ce se afla în drum, în fața locuinței părinților săi din XXXXXX, acționând cu intenție directă, cu scopul sistării activității de serviciu a unei persoane cu funcție de răspundere care își exercita obligațiunile de serviciu, participând la curmarea unei fapte antisociale, a părții vătămate Marcu Denis, ce activează în calitate de subofițer al serviciului de patrulare al Inspectoratului Național de Patrulare, care a fost implicat la data de 03 ianuarie 2019, în grupa de reacționare operativă a Inspectoratului de Poliție Drochia pe sectorul nr.1 – „Drochia” și sectorul nr. 2 „Pelinia”, împreună cu subofițerul serviciului de patrulare al Inspectoratului de Poliție Drochia, Gusacinschi Mihaela, nu s-a supus cerințelor legale ale acestora, i-a numit cu cuvinte necenzurate și i-a aplicat lui Marcu Denis o lovitură cu piciorul în genunchiul stâng, cauzându-i leziuni corporale, care conform raportului de expertiză judiciară nr. 201918E0009 din 04.01.2019, s-au manifestat în edemul genunchiului stâng și se califică ca vătămare neînsemnată. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului Corobciuc Oleg întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (11) Cod penal, după indicii calificativi: aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității lor de serviciu, în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a unei fapte antisociale. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului Corobciuc Oleg întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, după indicii calificativi: violență în familie, adică acțiunea intenționată, comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, care au provocat vătămarea medie a integrității cororale sau a sănătății.

Legalitatea sentinței a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea parțială a sentința, rejudecată cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin 2 care lui Corobciuc Oleg, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă defenitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea cerințelor sale, procurorul a indicat că, instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a verificat cu destulă amplitutine incidența prevederilor art. 65, 75 Cod penal și nu a ținut cont într-o măsură suficientă de caracterul social periculos al faptelor comise și de consecințele care au survenit în urma comiterii infracțiunilor incriminate. Consideră că inculpatul nu a stat pe calea corijării, deoarece prin sentința Judecătoriei raionului Drochia din 18.09.2015 Corobciuc Oleg a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21.03.2016 a fost încetat procesul penal în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților. Mai mult decât atât, procurorul a a indicat că, Corobciuc Oleg este caracterizat nesatisfăcător de către ofițerul de sector care deservește sat. Pervomaiscoe, raionul Drochia, adică manifestă comportament amoral, în relațiile cu vecinii și cu ceilalți este incorect.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 decembrie 2020, apelul declarat de către procuror a fost respins ca nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței. 4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a indicat că, motivele invocate de apelant sunt neîntemeiate, or, la emiterea sentinței de către prima instanță nu a fost comisă nici o eroare de fapt și de drept la individualizarea și stabilirea pedepsei inculpatului Corobciuc Oleg. Prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Corobciuc Oleg a ținut cont pe deplin de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei date și personalitatea inculpatului, corect a ajuns la concluzia numindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal. La fel, instanța de apel a remarcat că, criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia, de aceea persoanei recunoscută ca fiind vinovată trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost condamnată. 3 Cu rererire la alegațiile acuzatorului de stat privind condamnarea anterioară a lui Corobciuc Oleg, instanța de apel a indicat că această circumstanță nu poate fi reținută ca temei de casare a sentinței în cauză. Or, instanța de apel a stabilit că, prin decizia Curții de Apel Bălți din 21.03.2016 a fost încetat procesul penal în privința lui Corobciuc Oleg în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților. Astfel, ținînd cont de prevederile art. 111 Cod penal, Corobciuc Oleg se consideră ca neavînd antecedente penale. Deci, prin argumentul adus de acuzare nu se invocă o circumstanță care să agraveze situația inculpatului pentru numirea unei pedepse din categoria celor mai aspre, prevăzute de sancțiunea articolelor incriminate. La numirea pedepsei în privința inculpatului, vinovat de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 349 alin. (11), art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, instanța de penal conducându-se de prevederile art. 7, art. 61, art. 75 și art. 72 Cod penal, a apreciat ca fiind întemeiată soluția dată de prima instanță în latura numirii pedepsei, stabilind lui Corobciuc Oleg pedeapsa penală cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Totodată, instanța de apel a reținut că, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare depinde de întrunirea cumulativă a mai multor condiții prevăzute de lege, care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, iar pe de altă parte, situația și persoana infractorului. În condițiile speței, instanța de apel a remarcat că, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, ceea ce la caz s-a realizat. Or, prima instanță a efectuat o analiză amplă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, evidențiind în acest sens că, a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii, s-a căit sincer în cele comise, a recuperat prejudiciul părților vătămate.

Decizia instanției de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel într-un alt complet de judecată. În susținerea cerințelor sale, procurorul susține că, la stabilirea pedepsei, instanțele de fond nu au ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, ignorând caracterul social periculos al faptelor comise de către inculpat, consecințele care au survenit în urma comiterii infracțiunii, inclusiv de faptul că acesta se caracterizează satisfăcător și anterior a fost condamant, astfel încât pedeapsa stabilită inculpatului este una prea blândă și neproporțională faptei comise. La fel, recurentul susține că, instanța de apel nu s-a expus asupra faptului că, la stabilirea pedepsei inculpatului instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului cu 4 titlu de circumstanțe atenuante căința sinceră și recunoașterea vinovăției, acordând în așa fel, aceleiași situații de drept, dublă valență juridică.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Autorul recursului indică ca temeiuri de declarare a recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele. Cu referire la temeiul invocat de către recurent precum că instanța de apel nu s- a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și textul deciziei atacate rezultă că, pentru pronunțarea deciziei, instanța de apel și-a motivat corect soluția bazându- se pe cumulul de probe administrat la cauza penală, examinate și cercetate în prima instanță, cercetate suplimentar și verificate în instanța de apel, apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe și argumente nu s-au stabilit în instanța de recurs. Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și corect asupra motivelor relevante din cererea de apel și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o 5 instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Cu referire la temeiul invocat de către procuror precum că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci când instanța de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10 Cod de procedură penală, instanța de recurs remarcă că, recurentul critică decizia în partea stabilirii cuantumului pedepsei cu închisoare, precum și suspendării condiționate a executării pedepsei penale, or, în situația în care conform rechizitoriului circumstanțe agravante pentru inculpat nu au fost stabilite, instanțele de fond just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 61, 75, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. De asemenea, Colegiul penal remarcă că instanța de apel s-a expus motivat și detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată condiționat executarea pedepsei inculpatului pe o perioadă de probațiune de 3 ani, motivare pe care instanța de recurs o însușește și nu se va expune repetat asupra acesteia. Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale (4.1. din decizie). 6 Subsecvent, cu referire la temeiul invocat în cererea de recurs precum că „instanța a reținut în sarcina inculpatului cu titlu de circumstanțe atenuante căința sinceră și recunoașterea vinovăției, acordând în așa fel, aceleiași situații de drept, dublă valență juridică”, Colegiul penal constată că, potrivit art. 76 alin. (2) Cod penal, instanța de judecată poate considera drept circumstanțe atenuante și alte circumstanțe, neprevăzute la alin. (1). Mai mult decât atât, prin hotărârea nr. 19 din 26.03.2018 a Plenului Curții Supreme „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, de către instanțele judecătorești”, instanțele de judecată au fost orientate spre faptul că, prin reținerea în sarcina inculpatului a circumstanței atenunate căința sinceră și recunoașterea vinovăției, acestea nu capătă o dublă valență. Prin urmare, reținerea circumstanței atenuante recunoașterea vinovăției la individualizarea pedepsei nu mai presupune starea de acordare a dublei valențe aceleiași situații de drept atunci când cauza se examinează în procedură simplificată, iar alegațiile acuzării sub acest aspect sunt absolut nefondate. În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată. Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către recurent prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către procurorul, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, d e c i d e: inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul șef al Procuraturii de Circumscripție Bălți Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Corobciuc Oleg XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iulie 2021. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 7