1ra-628/2021 — art. 179 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 179 alin. 1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-628/2021 — art. 179 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-628/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de
către avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatei, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2020, în cauza
penală privind-o pe,
Murașchina Natalia xxx, născută la xxxx,
originară și domiciliată xxxxxx
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond: 12.07.2019 – 19.06.2020;
Instanța de apel: 16.07.2020 – 06.10.2020;
Instanța de recurs: 21.12.2020 – 21.06.2021.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 19 iunie 2020, Murașchina
Natalia, a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de
art.179 alin.(1) Cod Penal, și în baza acestei Legi i s-a stabilit o pedeapsa sub
formă de amendă în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ceea
ce constituie 25 000 (douăzeci și cinci mii) lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Murașchina
Natalia la data de 09 aprilie 2019 aproximativ orele 18:00, având scopul de
clarificare a unei situații, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunilor sale, prevăzând urmările prejudiciabile și dorind în mod conștient
survenirea acestora, acționând cu intenția directă, îndreptată spre atingerea
scopului stabilit, fără consimțământul proprietarului, intenționat a pătruns
în curtea casei cet. Antoci A. din mun. Ungheni, str. xxxxxx, unde a inițiat
un conflict cu victima și soția acestuia, Antoci I., iar la cerințele ultimilor de
a părăsi domiciliul, a refuzat categoric numindu-i cu cuvinte necenzurate,
fiind scoasă cu forța din curtea casei de către proprietarul domiciliului.
Acțiunile inculpatei Murașchina Natalia au fost încadrate potrivit art.
179 alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi „pătrunderea sau
1
rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul
acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei”.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către inculpata
Murașchina Natalia, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei sentințe de achitare.
În motivarea apelului apelanta a invocat că, consideră sentința
primei instanțe neîntemeiată, deoarece la data de 09 aprilie 2019 se afla în
fața gospodăriei lui Antoci A. , în legătură cu faptul că fiicei sale i-a fost
stricată trotineta de către o nepoată de a lui Antoci A. Astfel, inculpata a
menționat că și-a trimis fiica sa xxxxxx să cheme pe cineva pentru a
clarifica situația, ea rămânând pe linia porții. Antoci A. ieșise din casă și
între ei s-a iscat un conflict. Ea a intrat în ogradă, deoarece acolo se afla
fiica sa. Antoci A. o împingea pentru a ieși din ogradă, la care ea se
împotrivea zicându-i că nu v-a ieși până nu iese și fiica sa. Când fiica sa a
ieșit, a ieșit și ea din ogradă. Despre faptele date a declarat și în ședința de
judecată, dar nu știe de ce instanța nu le-a menționat în sentință și nu le-
a luat în considerație. Nu neagă faptul că a intrat în ograda lui Antoci A.,
însă consideră că acțiunile sale nu întrunesc elementele componenței de
infracțiune prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, deoarece ea nu a
pătruns în gospodăria acestuia cu scopul de a viola domiciliul lui, dar a
intrat în ogradă, deoarece acolo se afla fiica sa minoră și nu știa că
pătrunderea în ogradă constituie o infracțiune.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06
octombrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul inculpatei și menținută
fără modificări sentința primei instanțe.
4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, motivele
invocate de apelantă, precum că prima instanță a adoptat soluția incorectă
de condamnare, or, aceasta urma să fie achitată de sub învinuirea adusă
în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, sunt
nefondate, or în acest sens se constată că prima instanță nu a comis careva
erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate.
Totodată, instanța de apel a considerat că aceste afirmații reprezintă
opinia subiectivă a părții apărării or, prima instanță în sentința adoptată
corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției
inculpatei Murașchina Natalia în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
179 alin. (1) Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de
către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată în
cadrul prezentei cauze penale, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)
2
Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod
de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,
concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine
toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu
privire la vinovăția inculpatei în comiterea faptei și prezența în acțiunile
inculpaților a elementelor infracțiunii incriminate.
Subsecvent, instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatei în
comiterea infracțiunii incriminate este confirmată prin cumulul de probe
cercetate, ce coroborează între ele și careva divergențe între declarațiile
succesorului părții vătămate și probele scrise care ar trezi dubii nu au fost
reținute.
Nerecunoașterea vinei de către Murașchina Natalia, a fost apreciată
de către instanța de apel ca o metodă de apărare și un drept de a nu se
auto incrimina garantat de art.66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO,
or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de
inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau
refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță
agravantă la stabilirea pedepsei penale.
Cu referire la argumentul apelantei precum că nu a cunoscut că nu
avea voie să intre în ograda vecinului și că prin acțiunile sale comite o
infracțiune, instanța de apel a menționat că, acest fapt nu liberează
persoana de răspundere penală, or potrivit prevederilor art. 23 alin.(2)
din Constituție, statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște
drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate
legile și alte acte normative.
Cu referire la individualizarea pedepsei inculpatei, instanța de apel
a notat că, potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 179
alin. (1) Cod penal se atribuie la infracțiuni ușoare.
Astfel, instanța de apel a stabilit că Murașchina Natalia la evidența
medicilor narcolog și psihiatru nu se află, anterior nu a fost condamnată,
se caracterizează din punct de vedere pozitiv. Drept circumstanță
atenuantă la stabilirea pedepsei conform art. 76 Cod penal, instanța de
fond a luat în considerație comiterea de către Murașchina Natalia pentru
prima dată a unei infracțiuni ușoare, iar careva circumstanțe agravante în
baza art. 77 Cod penal, instanța de judecată nu a stabilit, concluzii la care
instanța de apel s-a raliat în deplină măsură.
3
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatei, care invocând incidența
prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită
casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea remiterii cauzei la
rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.
În motivarea cerințelor sale recurentul indică următoarele aspecte:
- atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au apreciat și examinat
toate circumstanțele cauzei și prin urmare eronat au ajuns la concluzia că
inculpata este pasibilă de a fi trasă la răspundere penală în temeiul art. 179
alin. (1) Cod penal;
- instanța de apel în motivarea deciziei, deși menționează că
„…analizând declarațiile succesorului părții vătămate Antoci T. și a martorilor
Antoci I. și Ciobanu A. date în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond,
consideră că acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt consecvente,
consecutive pe tot parcursul procesului, care coroborează cu probele scrise și
cercetate în ședința de judecată…” în realitate aceste declarații nu au fost
examinate de către instanța de apel, chiar dacă partea apărării a solicitat
citarea succesorului părții vătămate și a martorilor audiați în prima
instanță. Sub acest aspect, instanța de apel respins demersul înaintat de
către partea apărării;
În temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală,
procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând
pentru inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat,
considerând corecte constatările instanței de apel în partea stabilirii
pedepsei.
Judecând recursul ordinar, Colegiul penal lărgit constată că acesta
urmează a fi admis din următoarele considerente.
În speță, recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită
recursul și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul
în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.
427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor
neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod
de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate
cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
4
fond și de apel la judecarea cauzei.
După cum rezultă din conținutul recursului declarat în speță, acesta
se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci
când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta
este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat
soluția instanței.
Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în
baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea
soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.
Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel la examinarea
cauzei a comis un șir de erori ce fac imposibilă menținerea hotărârii
atacate, și anume:
Potrivit art. 24 alin. (3), 101 alin. (1), (4), 314, 315, 336 alin. (3) pct. 6),
384 alin. (3), (4), 419 Cod de procedură penală rejudecarea cauzei de către
instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru
examinarea cauzelor în primă instanță; procesul-verbal al ședinței de
judecată trebuie să cuprindă consemnarea tuturor acțiunilor instanței în
ordinea în care ele s-au desfășurat, documentele și alte probe care au fost
cercetate în ședința de judecată; instanța de judecată este obligată, în
cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele
administrate; părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale,
fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru
susținerea pozițiilor lor, instanța de judecată pune la baza sentinței numai
acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură;
sentința instanței de judecată trebuie să fie legală; instanța își întemeiază
sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată;
fiecare probă urmează să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței,
concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din
punctul de vedere al coroborării lor.
Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept
menționate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel și-a
întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a
5
instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal (f.d.166), cum ar fi
declarațiile succesorului părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul-
verbal de consemnare a plângerii cetățeanului Antoci A. din 09.04.2019,
datele de fapt constatate prin procesul verbal de cercetare la fața locului
cu planșa foto din 17.04.2019, obiectul cercetării fiind gospodăria lui
Antoci A. , or, aceasta în pofida faptului că în decizia recurată, indică,
„Apreciind probele pe cauza penală din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor, verificând concomitent argumentele din rechizitoriu în
raport cu probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, instanța conchide că,
învinuirea adusă inculpatei este întemeiată, acțiunile acesteia just încadrându-le
în dispoziția art. 179 alin. (1) Cod penal – violarea de domiciliu, după indicii
calificativi - pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința
unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea
ei.”, de fapt nu a făcut o analiză a probelor din punct de vedere al
pertinenții, concludenții și utilității lor.
În acest context, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, aprecierea
probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,
deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire
penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se
concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Analiza
probelor după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile
legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor
în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.
Astfel, în opinia Colegiului penal lărgit, de către instanța de apel au
fost formulate concluzii formale, fără a fi analizat și cercetat cumulul de
probe, care în opinia acuzării confirmă comiterea de către inculpata
Murașchina Natalia a infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(1) Cod penal.
Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel s-a redus doar la
preluarea concluziilor expuse în sentință de către prima instanță,
apreciind că, prima instanță a stabilit corect starea de fapt ce corespunde
probelor din dosar, care au fost apreciate corect, încadrând just acțiunile
inculpatei Murașchina Natalia în baza art. 179 alin.(1) Cod penal.
Obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, face parte
din setul garanțiilor subsecvente procesului echitabil, fapt prin care s-a
admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală.
Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul evidențiază într-
un prim aspect faptul că principala problemă adusă în discuție pe orice
6
cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite
judecății în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin
rechizitoriu. Prin urmare, atunci când unei persoane i se incriminează
săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta
trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și concludente, care ar
dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie
infracțiune, a fost corect calificată și a fost comisă anume de inculpat.
Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriu administrat în cauză
urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului, care trebuie
să se bazeze pe prevederile legii procesual-penale și pe analiza coroborată
a tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv, însă în speță
instanța de apel a preluat poziția primei instanțe fără a face o analiză
cumulativă a probatoriului și fără a oferi răspunsuri la toate argumentele
expuse împotriva sentinței adoptate.
Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că
instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu
dispozițiile legale și nu a dat răspuns alegațiilor de bază invocate de către
apelant, care în opinia lor au importanță în cauză, prin ce a admis eroarea
de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.
În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia
instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea
rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată, deoarece erorile comise de către această instanță, nu pot fi
reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, neavând
atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul
cu încălcarea prevederilor procesual penale.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă
obligatoriu de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd
procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul
cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale
asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel, nominalizată și în
prezenta decizie; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să
verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în
instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere
cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei
probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa
elementelor infracțiunii imputate inculpatei, să elucideze faptele
importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și
argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de
7
motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu,
precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală
și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură
penală.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D e c i d e :
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Căpățînă Ion în
numele inculpatei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 06 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui Murașchina
Natalia Ion și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel,
în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată va fi pronunțată la 29 iulie 2021.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Boico Victor
Diaconu Iurie
Catan Liliana
Guzun Ion
8