1ra-870/2022 — Art. 179 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 19 iunie 2020, Murașchina Natalia, a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal, și în baza acestei legi i s-a stabilit o pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie 25 000 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Murașchina Natalia la data de 09 aprilie 2019 aproximativ orele 18:00, având scopul de clarificare a unei situații, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările prejudiciabile și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenția directă, îndreptată spre atingerea scopului stabilit, fără consimțământul proprietarului, intenționat a pătruns în curtea casei cet. Antoci Anatol din mun. Xxxxx, str. Xxxxx, unde a inițiat un conflict cu victima și soția acestuia, Antoci Iulia, iar la cerințele ultimilor de a părăsi domiciliul, a refuzat categoric numindu-i cu 1 cuvinte necenzurate, fiind scoasă cu forța din curtea casei de către proprietarul domiciliului. Acțiunile inculpatei Murașchina Natalia au fost încadrate potrivit art. 179 alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi „pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei”.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpata Murașchina Natalia, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei sentințe de achitare. În motivarea apelului a invocat că, sentința este neîntemeiată, deoarece la data de 09 aprilie 2019 se afla în fața gospodăriei lui Antoci Anatol, în legătură cu faptul că fiicei sale i-a fost stricată trotineta de către o nepoată de a lui Antoci Anatol. Astfel, inculpata a menționat că și-a trimis fiica sa Xxxxx a.n. xxxxx să cheme pe cineva pentru a clarifica situația, ea rămânând pe linia porții. Antoci Anatol ieșise din casă și între ei s-a iscat un conflict. Ea a intrat în ogradă, deoarece acolo se afla fiica sa. Antoci Anatol o împingea pentru a ieși din ogradă, la care ea se împotrivea zicându-i că nu v-a ieși până nu iese și fiica sa. Când fiica sa a ieșit, a ieșit și ea din ogradă. Despre faptele date a declarat și în ședința de judecată, dar nu știe de ce instanța nu le-a menționat în sentință și nu le-a luat în considerație. Nu neagă faptul că a intrat în ograda lui Antoci Anatol însă consideră că acțiunile sale nu întrunesc elementele componenței de infracțiune prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, deoarece ea nu a pătruns în gospodăria acestuia cu scopul de a viola domiciliul lui, dar a intrat în ogradă deoarece acolo se afla fiica sa minoră și nu știa că pătrunderea în ogradă constituie o infracțiune.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul inculpatei și menținută sentința.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, motivele invocate de apelantă, precum că prima instanță a adoptat soluția incorectă de condamnare, or, aceasta urma să fie achitată de sub învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, sunt nefondate, or în acest sens se constată că prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatei, care invocând incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. În motivarea cerințelor, recurentul a indicat următoarele aspecte: - atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au apreciat și examinat toate circumstanțele cauzei și prin urmare eronat au ajuns la concluzia că inculpata este pasibilă de a fi trasă la răspundere penală în temeiul art. 179 alin. (1) Cod penal; - instanța de apel în motivarea deciziei, deși menționează că „…analizând declarațiile succesorului părții vătămate Antoci Tudor și a martorilor Antoci Iulia și Ciobanu Andrei date în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond, consideră că acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului, care 2 coroborează cu probele scrise și cercetate în ședința de judecată…” în realitate aceste declarații nu au fost examinate de către instanța de apel, chiar dacă partea apărării a solicitat citarea succesorului părții vătămate și a martorilor audiați în prima instanță. Sub acest aspect, instanța de apel a respins demersul înaintat de către partea apărării.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 21 iunie 2021, a fost admis recursul ordinar declarat, fiind casată total decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că, instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal (f.d. 166), cum ar fi declarațiile succesorului părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul-verbal de consemnare a plângerii cetățeanului Antoci Anatol din 09.04.2019, datele de fapt constatate prin procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto din 17.04.2019, obiectul cercetării fiind gospodăria lui Antoci Anatol, or, aceasta în pofida faptului că în decizia recurată, indică, „Apreciind probele pe cauza penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, verificând concomitent argumentele din rechizitoriu în raport cu probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, instanța conchide că, învinuirea adusă inculpatei este întemeiată, acțiunile acesteia just încadrându-le în dispoziția art. 179 alin. (1) Cod penal – violarea de domiciliu, după indicii calificativi - pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei”, de fapt nu a făcut o analiză a probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenței și utilității lor. Astfel, în opinia instanței de recurs, de către instanța de apel au fost formulate concluzii formale, fără a fi analizat și cercetat cumulul de probe, care în opinia acuzării confirmă comiterea de către inculpata Murașchina Natalia a infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(1) Cod penal. Instanța de recurs a constatat că, instanța de apel s-a redus doar la preluarea concluziilor expuse în sentință de către prima instanță, apreciind că, prima instanță a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, ce au fost apreciate corect, încadrând just acțiunile inculpatei Murașchina Natalia în baza art. 179 alin.(1) Cod penal. Din considerentele expuse mai sus, instanța de recurs a constatat că, instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale și nu a dat răspuns alegațiilor de bază invocate de către apelant, care în opinia lor au importanță în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2022, a fost admis apelul inculpatei Murașchina Natalia, fiind casată, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează. 3 Murașchina Natalia recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, a fost liberată de pedeapsa penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Instanța de apel a reținut că, analizând în ansamblu probele cauzei penale date prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, permit instanței de apel de a concluziona despre existența în acțiunile inculpatei Murașchina Natalia a indicilor infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei. Instanța de apel a reținut, cu toate că, inculpata Murașchina Natalia nu a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 179 alin. (1) Cod penal, aceasta se demonstrează prin probele administrate în cadrul cercetării judecătorești și anume: declarațiile succesorului părții vătămate, Antoci Tudor, martorilor Antoci Iulia, Ciobanu Andrei, plângerea cet.Antoci Anatol (f.d.10), procesul verbal de cercetare la fata locului cu planșa foto din 17.04.2019, obiectul cercetării fiind gospodăria lui Antoci Anatol situată în mun.Xxxxx, str.Xxxxx (f.d.11- 14); declarațiile succesorului părții vătămate Antoci Tudor (f.d. 117); declarațiile martorului Antoci Iulia (f.d. 129); declarațiile martorului Ciobanu Andrei (f.d. 130); plângerea lui Antoci Tudor (f.d. 10); datele constatate prin procesul verbal de cercetare la fața locului (f.d. 114); caracteristica inculpatei Murașchina Natalia, unde este caracterizată pozitiv, are la întreținere un copil minor cu dizabilități (f.d. 43, 84); revendicarea (f.d. 45); certificat care confirm că, inculpata Murașchina Natalia nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru (f.d. 47, 49); proces-verbal de anunțare a învinuitului despre terminarea urmăririi penale și de prezentare a materialelor dosarului penal pentru luarea cunoștinței (f.d. 96). Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a constatat că, inculpata Murașchina Natalia la data de 09.04.2019 aproximativ orele 18.00, cu scopul de clarificare a unei situații, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenția directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, fără consimțământul proprietarului, intenționat a pătruns în curtea casei cet.Antoci Anatol din mun.Xxxxx, str. Xxxxx, unde a inițiat un conflict cu victima și soția acestuia, Antoci Iulia, iar la cerințele ultimilor doi de a părăsi domiciliul, a refuzat categoric numindu-i cu cuvinte necenzurate, fiind scoasă cu forța din curtea casei de către proprietarul domiciliului. Apreciind probele pe cauza penală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, verificând argumentele apelului în raport cu probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, instanța a conchis că, instanța de fond legal a stabilit că, inculpata Murașchina Natalia se face vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, individualizată prin, pătrunderea sau rămînerea ilegală în 4 domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei. În acest sens, nu pot fi reținute alegațiile apelantei precum că, acțiunile sale nu întrunesc elementele componenței de infracțiune prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, deoarece ea nu a pătruns în gospodăria acestuia cu scopul de a viola domiciliul lui, dar a intrat în ogradă deoarece acolo se afla fiica sa minoră și nu știa că pătrunderea în ogradă constituie o infracțiune, or, aceste alegații se combat cu declarațiile succesorului părții vătămate care a declarat că, „...Tatăl a încercat să o scoată din ogradă, îi cerea să iasă din ogradă, însă Murașchina Natalia refuza să părăsească ograda...”, iar martorul Antoci Iulia a declarat că, „... Soțul ei era în casă și auzind țipete, a ieșit afară, și a mers spre poartă, iar Murașchina Natalia striga la el cu diferite cuvinte urate. Ultima se afla la ei în ogradă, iar soțul o ruga să iasă. Și ea i-a cerut să iasă din ogradă, însă vecina refuza. A concretizat că acasă era si fiul lor, însă acesta a ieșit din casă când toți erau la poartă...”. Mai mult ca atât, fapta de pătrundere ilegală în domiciliul persoanei se mai confirmă și prin declarațiile martorului Ciobanu Andrei care a declarat că, „...Ducând discuții cu cet. Antoci Iulia, ultima a comunicat că în timp ce se afla în grădină, fără acordul ei și a soțului, Murașchina Natalia a intrat în ogradă. La cerințele ultimei de a părăsi ograda, Murașchina Natalia refuza, fiind agresivă și îi numea cu cuvinte necenzurate...” În aceeași ordine de idei, instanța de apel nu a reținut ca fiind plauzibil argumentul inculpatei Murașchina Natalia precum că, nu cunoștea că nu are voie să intre în ograda părții vătămate, recunoaște că a intrat în ogradă, dar a refuzat să-l părăsească deoarece acolo se afla copilul ei, or, potrivit sentinței contestate, instanța a cercetat cu lux de amănunte toate probele prezentate în cadrul cercetării judecătorești, fiind apreciate la justa valoare, iar dezacordul apelantei cu motivarea soluției de către instanța de fond nu egalează cu neargumentarea soluției, or, potrivit sentinței, instanța de fond a dat răspuns la toate argumentele atât a părții apărării, cât și a acuzării, iar careva motive de a interveni în sentința contestată, în această parte, instanța de apel nu a reținut, prin ce urmează a fi respinse alegațiile apărării privind neaprecierea probelor prezentate instanței de fond. Deci, reieșind din cumulul de probe cercetate în cadrul ședinței instanței de apel, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță corect, legal și întemeiat a adoptat sentința de condamnare în privința inculpatei Murașchina Natalia în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, iar solicitarea inculpatei privind achitarea acesteia din motivul lipsei în acțiunile ei a faptei infracționale, este nejustificată, aceasta fiind combătută de probele cercetate în cadrul instanței de fond și verificate în instanța de apel. Astfel, fapta prevăzută de art. 179 alin. (1) Cod penal a fost comisă la 09.04.2019 prin urmare, din ziua săvârșirii infracțiunii, au expirat mai mult de 2 (ani) ani, temei care atrage necesitatea de a înceta procesul penal intentat în baza acestui articol în privința inculpatei Murașchina Natalia, cu liberarea de pedeapsa penală pe motivul expirării termenului tragerii la răspundere penală. 5

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatei, care solicită casarea parțială a acesteia, cu emiterea unei decizii de achitare a lui Murașchina N. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii. În motivarea recursului indică: -atît instanța de fond, cât și instanța de apel nu a apreciat și examinat toate circumstanțele cauzei de fapt și eronat au ajuns la concluzia că condamnata Murașchina Natalia este pasibilă de a fi trasă la răspundere penală potrivit art. 179 alin. (1) Cod penal; - instanța de apel în partea motivată a deciziei deși menționează că, analizând declarațiile succesorului părții vătămate Antoci Tudor, martorilor Antoci lulia și Ciobanu Andrei date în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, consideră că acestea sunt veridice, relatează adevărul, sunt consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului, ce coroborează cu probele materiale scrise cercetate în ședinț ade judecată, dar aceste declarații nu au fost examinate în instanța de apel, chiar dacă partea apărării a solicitat citarea succesurului părții vătămate și a martorilor audiați în instanța de fond, deoarece au apărut întrebări suplimentare, la care avocatul Ion Căpățînă nu a participat, instanța de apel a respins acest demers, pe care îl consideră ilegal. În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, de către recurent se solicită casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpata Murașchina N. să fie achitată, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel 6 sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea hotărârii contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, la fel semnalând și temeiul ce se încadrează în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că „hotărârile instanței de apel poate fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.” Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în sensul că instanțele de fond nu au examinat și apreciat toate circumstanțele cauzei și eronat au ajuns la concluzia că Murașchina Natalia este pasibilă de a fi trasă la răspundere penală potrivit art. 179 alin. (1) Cod penal, Colegiul o consideră ca neîntemeiată. Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților orice probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Colegiul penal reține, că instanța de apel judecând cauza și verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei analize și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatei Murașchina N. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal. Totodată, instanța de apel prin menținerea situației de fapt și a vinovăției inculpatei stabilite de prima instanță, și-a argumentat soluția prin faptul că, din declarațiile succesorului părții vătămate Antoci T., martorilor Antoci I., Ciobanu A., plângerea cet.Antoci Anatol (f.d.10), procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto din 17.04.2019, obiectul cercetării fiind gospodăria lui Antoci Anatol situată în mun.Xxxxx, str. Xxxxx (f.d.11-14); declarațiile succesorului părții vătămate Antoci Tudor (f.d. 117); declarațiile martorului Antoci Iulia (f.d. 129); declarațiile martorului Ciobanu Andrei (f.d. 130); plângerea lui Antoci Tudor (f.d. 10); datele constatate prin procesul verbal de cercetare la fața locului (f.d. 114), se demonstrează comiterea de către inculpata Murașchina N., a infracțiunii imputate acesteia prin rechizitoriu, probe care sânt descrise amănunțit în hotărârea judecătorească (f.d. 19- 20, v. II). Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept. Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din lucrările dosarului și concordă cu situația factologică. Instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat 7 asupra tuturor motivelor invocate în apel, oferind răspunsuri și raționamente asupra celor invocate de către apelant, cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția adoptată. Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO. Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor la nevinovăția inculpatei Murașchimna N. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, pe care Colegiul le însușește. Mai mult ca atât, valabil fiind și pentru instanța de recurs considerentele statuate în jurisprudența CtEDO, și anume în situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. (Garcia Ruis contra Spaniei 21 ianuarie 1999, 30544/96, Heile contra Finlandei 19 decembrie 1997, 20772/92). Cu privire la critica recurentului, precum că, declarațiile succesorului părții vătămate și a martorilor nu au fost examinate în instanța de apel, Colegiul penal atestă că, că în ședința instanței de apel a fost audiată inculpata, la fel în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel a verificat declarațiile succesorului părții vătămate, a martorilor și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul- verbal (f.d. 11-12 v. II). Cu referire la argumentul recurentului, că instanța de apel neîntemeiat a respins demersul părții apărării privind citarea succesorului părții vătămate și a martorilor audiați în instanța de fond, deoarece au apărut întrebări suplimentare, la care avocatul Ion Căpățînă nu a participat, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Astfel, Colegiul penal reține că, succesorul părții vătămate și martorii Antoci I. și Ciobanu A. au fost audiați în ședința de judecată a primei instanțe, în prezența inculpatei și avocatului acesteia, care au avut posibilitatea, să le pună întrebări acestora, astfel respectându-se dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO. Mai mult ca atât, avocatul Căpățînă I. în ședința de judecată a instanței de apel a indicat că, insistă asupra audierii acestora, însă nu a explicat ce anume contestă în declarațiile lor, iar reieșind din prevederile art 414 alin. (3) Cod de procedură penală, nu este obligatorie audierea acestora, mai mult ca atât că în speță prima instanță a adoptat o soluție de condamnare, dar nu de achitare a inculpatei. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal atestă că la baza deciziei, instanța de apel a pus declarațiile acuzatorii ale succesorului părții vătămate și a martorilor sus menționați, care au fost verificate 8 prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, astfel decizia instanței de apel corespunde prevederilor legale și nu au fost încălcate careva drepturi ale inculpatei Murașchina N. Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatei, în săvârșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile acesteia sânt incidente elementelor infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(1) Cod penal și în cele din urmă temeiurile pentru recurs invocate și stipulate la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea. În virtutea considerentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința inculpatei, nefiind identificată de instanța de recurs vre-o eroare judiciară, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de către recurent în recursul ordinar deferit spre examinare. Astfel, odată ce recursul avocatului Căpățînă Ion în numele inculpatei, este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2022, în cauza penală privind-o pe Murașchina Natalia Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 14 septembrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecător Cobzac Elena Judecător Plămădeală Ghenadie 9