1ra-1461/2021 — art. 187 alin. 2 lit. d, f CP

1ra-1461/2021 — art. 187 alin. 2 lit. d, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1461/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 februarie 2021 de către

avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului

LEȘCO Elisei XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.02.2020– 24.11.2020;

Instanța de apel: 21.12.2020– 24.02.2021;

Instanța de recurs: 31.05.2021 – 07.07.2021.

Asupra recursului ordinar declarat Colegiul Penal

c o n st a t ă:

2020 Leșco Elisei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin. (2)

lit. d), f) Cod penal la închisoare pe termen de 5 (cinci) ani, în penitenciar de tip

semiînchis, fără amendă.

S-a dispus lăsarea la partea vătămată Revenco Rodica a mijloacelor bănești în

sumă de 280 lei și încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a

prejudiciului material în sumă de 1170 (una mie una sută șaptezeci) lei.

procedură penală, examinând cauza în lipsa inculpatului, în fapt, a stabilit că Leșco

Elisei la 31.12.2019, în jurul orei 23:50, după ce cu câteva minute în urmă,

împreună cu o altă persoană, fuseseră cu uratul în gospodăria soților Revenco

Serghei și Revenco Rodica, situată în XXXXX, și cu această ocazie primiseră de la

Revenco Serghei în dar câte 20 lei, bani pe care ultimul îi luase, în văzul

inculpatului, dintr-un vraf de bancnote aflate în buzunarul unei geci din coridorul

locuinței, cunoscând astfel, că în buzunarul acestei geci au mai rămas mijloace

bănești, având scopul sustragerii lor pe ascuns, intenționat a revenit de unul singur

la domiciliul soților Revenco și, profitând de faptul că nu era observat de nimeni, a

pătruns în coridorul casei de locuit prin ușa de acces ce era descuiată și a început a

scoate mijloacele bănești din buzunarele gecii respective.

1

În procesul sustragerii încă neconsumate, a fost surprins la locul faptei de

către Revenco Serghei, însă a ignorat această împrejurare și, în pofida faptului că

era văzut, acționând cu intenție supravenită, a continuat realizarea actului de

sustragere în mod deschis, luând în grabă din buzunarele gecii mijloacele bănești în

sumă de 1450 lei și a fugit imediat de la locul faptei, astfel cauzându-i părții

vătămate Revenco Rodica un prejudiciu material considerabil.

În drept, aceste acțiuni ale inculpatului, de către prima instanță, au fost

calificate în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal – jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în locuință și cu

cauzare de daune în proporții considerabile.

numele inculpatului solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, conform

prevederilor art. 90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite lui Leșco Elisei pe un termen de probă de 3 ani.

În motivarea apelului a indicat, că prima instanță și-a motivat respingerea

cerinței apărării de aplicare a pedepsei non-privative de libertate prin faptul că

Leșco Elisei anterior a mai fost condamnat și nu a tras concluziile necesare, nu a

restituit prejudiciul cauzat părții vătămate, s-a eschivat de a se prezenta în instanța

de judecată, demonstrând un comportament necuviincios și că nu a conștientizat

urmările prejudiciabile ale faptei sale.

Cu toate acestea, prima instanță a omis să se expună și asupra faptului că

inculpatul, deși este major, încă nu a atins vârsta de 21 ani și se află în perioada de

formare a personalității.

Totodată, în condițiile de pandemie, este prematur de a concluziona că

inculpatul cu rea-voință se eschivează de la răspunderea penală, or el a recunoscut

integral vina, s-a căit sincer de cele comise și nu a restituit prejudiciul din

imposibilitatea de a obține careva venituri în țară.

Ca urmare, inculpatul merită să-i fie acordată o șansă să demonstreze că

corectarea și reeducarea lui poate fi obținută fără izolarea lui de societate.

2021 a fost respins ca nefundat apelul și menținută sentința.

procedură penală, constatând că inculpatul se eschivează de la prezentarea în

instanță, a examinat cauza în lipsa acestuia și a constatat că prima instanță a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Leșco Elisei și a făcut o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia în baza art.

187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal.

Referitor la pedeapsa aplicată, instanța de apel a statuat că prima instanță la

stabilirea pedepsei lui Leșco Elisei a ținut cont pe deplin de prevederile art. 61 și

art. 75 Cod penal, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă care corespunde

2

împrejurărilor cauzei, normelor legale și care va atinge scopul de corectare și

reeducare.

La caz nu sunt aplicabile prevederile art. 90 Cod penal și dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite lui Leșco Elisei de vreme ce

inculpatul anterior a mai fost condamnat, comițând noua infracțiune termen de

probă, fiind o persoană predispusă la comiterea infracțiunilor, care după pericolul

social sunt în creștere, iar la locul de trai acesta se caracterizează din punct de

vedere negativ, pe parcursul examinării cauzei a manifestat un comportament

necuviincios față de partea vătămată și nu a întreprins nici o măsură timp

îndelungat pentru a recupera prejudiciul și s-a eschivat de la prezentare în judecată,

prin ce se atestă că nu a înțeles urmările negative ale faptei sale.

Igor în numele inculpatului Leșco Elisei, invocând eroarea de drept prevăzută de

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și menționând că instanța de apel

nu s-a expus în niciun fel în privința argumentului că inculpatul a săvârșit fapta

infracțională neavând împliniți 21 ani, circumstanță ce permite aplicarea unei

pedepse mai blândă decât cea prevăzută de lege.

De asemenea, ambele instanțe nu și-au motivat concluzia de ce nu este

posibilă corectarea lui Leșco Elisei și fără executarea reală a pedepsei cu

închisoarea și au neglijat faptul că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate

duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Drept urmare, solicită casarea deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, conform prevederilor art.

90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei

stabilite inculpatului pe un termen de probă de 3 ani.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, depune referință procurorul, pledând

pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat.

baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul Penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se

întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Instanța de recurs la această etapă a procedurilor nu declanșează un control

devolutiv asupra fondului cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate și

cercetate și nu se expune repetat asupra acelorași argumente care anterior au fost

obiect de dispută în instanța de apel și asupra cărora aceasta s-a pronunțat prin

decizie motivată. Or, obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la chestiuni

3

de drept, iar rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă în

înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de

judecare a cauzei.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererii de recurs, instanța a făcut

verificările temeiurilor de casare invocate de parte, în raport cu actele dosarului,

constatând că hotărârea recurată este conformă legii, fără a prezenta vreo lipsă,

care să o afecteze, mai mult ca atât, nu există nici alte motive, neinvocate de

recurent, care ar putea fi luate în considerare din oficiu, de natură să răstoarne

soluția adoptată.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs

și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

În recurs, se invocă temeiul de drept prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală potrivit căruia hotărârea instanței de apel conține o eroare de

drept atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Potrivit prevederilor art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezentei erorii de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și că eroarea de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală nu se confirmă, dat

fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.

414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, decizia cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În lumina jurisprudenței CtEDO, motivarea unei hotărâri judecătorești are în

mod deosebit scopul de a demonstra părții că a fost ascultată și astfel să contribuie

la o mai bună acceptare a deciziei (hotărârea Taxquet versus Belgia), obligația

instanțelor naționale de a-și motiva deciziile, neputând fi înțeleasă ca impunând un

4

răspuns detaliat la fiecare argument, or numai întrebările cele mai importante

pentru rezultatul procesului necesită un răspuns special în hotărâre (hotărârea Van

de Hurk versus Olanda).

Raportând norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

temeiul la care se referă autorul recursului nu este aplicabil din punct de vedere al

prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârilor judecătorești.

Motivele recurentului nu și-au găsit confirmarea, or recursul apărătorului

conține invocări identice apelului declarat în numele inculpatului, instanța de apel

expunându-se în mod argumentat asupra acestora (a se vedea p. 5 a prezentei

hotărâri), soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or

noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie

prin preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real

întrebările esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus

România).

Astfel, la individualizarea pedepsei aplicate lui Leșco Elisei instanțele de

judecată corect au statuat că numai pedeapsa cu închisoare pe un termen de 5 ani,

fără amendă, în penitenciar de tip semiînchis, va duce la atingerea scopurilor

penale prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, dând deplină eficientă prevederilor

art. art. 7, 70 alin. (3), 75-79 și 84 alin. (1) și (4) Cod penal cât și art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, pedeapsa fiind una echitabilă, or inculpatul anterior a

mai fost condamnat, dar nu a stat pe calea corijării și la scurt timp din nou a comis,

cu intenție, o altă infracțiune în termenul de probă stabilit, fiind o persoană

predispusă la comiterea infracțiunilor, care după pericolul social sunt în creștere,

iar la locul de trai acesta se caracterizează din punct de vedere negativ, pe

parcursul examinării cauzei a manifestat un comportament necuviincios față de

partea vătămată și nu a întreprins nici o măsură timp îndelungat pentru a recupera

prejudiciul și s-a eschivat de la prezentare în judecată, prin ce se atestă că nu a

înțeles urmările negative ale faptei sale.

Prin urmare, în temei legal atât prima instanță cât și ulterior instanța de apel,

corect au statuat că lipsește temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal,

chiar dacă acesta, la momentul săvârșirii infracțiunii pentru care este dedus

judecății, nu avea împlinită vârsta de 21 ani.

Colegiul menționează că instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul

care a comis o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal la stabilirea felului, duratei și cuantumului pedepsei. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat Leșco Elisei și prin urmare, instanța de apel corect a ajuns

la concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința acestuia

poate fi atins doar prin executarea pedepsei cu închisoare.

5

În ce privește argumentele cu privire la posibilitatea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal, Colegiul le consideră neîntemeiate, deoarece analizând decizia

atacată, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel și-a motivat soluția sa

în ce privește stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului,

concluzionând că nu este rezonabilă aplicarea pedepsei condiționate.

Din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate pe care

instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Raționamentul instanței de a suspenda executarea pedepsei depinde, de rând

cu celelalte circumstanțe ale cauzei, de personalitatea vinovatului, de

comportamentul acestuia anterior și după săvârșirea infracțiunii, în timpul urmăririi

penale sau al judecății.

Reieșind din cele expuse supra, din materialele cauzei, instanța de recurs

conchide că, concluzia instanța de apel referitor la menținerea pedepsei privative

de libertate stabilită de prima instanță în privința inculpatului este legală și

întemeiată, iar aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal va face imposibilă atingerea

scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a lui Leșco Elisei.

În subsidiar, instanța de recurs reține că în apelul declarat în numele

inculpatului s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, indicându-se ca

temei și neîmplinirea vârstei de 21 ani, la momentul săvârșirii infracțiunii.

Prin urmare, solicitarea recurentului de a stabili o pedeapsă mai blândă decât

cea prevăzută de lege, în virtutea faptului că inculpatul, la momentul săvârșirii

infracțiunii, nu avea împlinită vârsta de 21 ani (aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal) nu a fost invocată de apărare în cererea de apel precum și nu a fost susținută

în cadrul judecării apelului, ea neputând a fi obiect de studiu la judecarea

recursului ordinar, or potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală temeiurile

menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost

invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Reieșind din cele expuse, Colegiul apreciază că recursul declarat este mai

degrabă un „apel deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare

judiciară”, care se bazează în mod esențial pe argumente deja examinate minuțios

și respinse în cadrul procedurii precedente, iar în prezent nu există „circumstanțe

cu caracter substanțial și convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea

executorie a instanței de apel.

În concluzie, analizând hotărârea atacată, Colegiul Penal constată că, în

speță, au fost examinate problemele esențiale care au fost puse în fața instanței,

aceasta argumentând amplu motivele care i-au format convingerea în susținerea

soluției adoptate, atât în raport cu argumentele din apelul părții apărării cât și a

poziției primei instanțe expuse în sentință, ceea ce deduce concluzia că

argumentele invocate de avocatul-recurent prin prisma temeiului pentru recurs

prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter

formal, fără o argumentare temeinică.

Colegiul Penal

d e c i d e:

6

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ciuru Igor în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24

februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe LEȘCO Elisei XXXXX ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă și pronunțată integral la 29 iulie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

7