1ra-1433/2021 — art. 201-1 alin. 2 lit. a CP

1ra-1433/2021 — art. 201-1 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1433/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Chiriac Stela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 07 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe

PANCO Alexandr Xxxxx, născut la

xx xxxxxxxx xxxx, originar și domiciliat în s.

Xxxxxxxx, r-nul Xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.11.2020– 28.12.2020;

Instanța de apel: 14.01.2021– 07.04.2021;

Instanța de recurs: 19.05.2021 – 23.06.2021.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

c o n s t a t ă:

Panco Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit.

a) Cod penal, la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost

suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 2 ani, cu obligarea de a

nu-și schimba domiciliul fără consimțământul organului competent.

Din contul lui Panco Alexandr s-a încasat în beneficiul statului suma de 128

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Alexandr la data de la 19 septembrie 2020, orele 20:00, aflându-se la domiciliu din

localitatea Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxx și fiind sub influența băuturilor alcoolice,

urmărind scopul comiteri violenței în familie și urmare a cerții cu soția sa Xxxxxx

Xxxxxx, intenționat a numit-o cu cuvinte obscene, aplicându-i trei lovituri cu

1

toiagul din lemn peste diferite părți ale corpului, provocându-i conform raportului

de expertiză judiciară medico-legală nr. 202027P0286 din 25.09.2020, echimoze pe

partea laterală, superioară a articulației umărului stâng, pe partea laterală a coapsei

drepte cu elementele de fluctuație, edem pe regiunea occipitală, calificându-se ca

vătămare corporală ușoară după criteriul dereglării sănătății de scurtă durată.

În drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate la art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod

penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familie, manifestată prin maltratare, soldată cu

vătămare ușoară a integrității corporale.

Victor Rauh, care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței în latura

pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Panco Alexandr să îi fie

aplicată pedeapsa de 2 închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că pedeapsa stabilită de instanța de fond este

una exagerat de blândă în raport personalitatea inculpatului, ce nu este la prima

abatere de la legea penală, anterior fiind supus pedepsei penale pentru fapte

analogice, dar care nu și-a produs efectul preventiv serios, continuând violența

domestică după liberare din detenție.

admis apelul declarat, s-a casat sentința parțial, în latura pedepsei, cu pronunțarea în

această parte a unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care:

Panco Alexandr, s-a considerat vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin.

(1) lit. a) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu luarea sub strajă din ședința de judecată.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției sale, Colegiul a menționat că, soluția instanței de

fond privind constatarea prin prisma probelor administrate în acțiunile lui Panco

Alexandr a infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal este corectă,

fiind bazată pe împrejurările de fapt și aspectele de drept, cărora li s-a dat o

apreciere obiectivă pe parcursul soluționării cazului.

Deliberând asupra categoriei și termenului pedepsei penale, Colegiul penal a

conchis că, instanța de fond nu a reușit să o individualizeze în măsură ca să o facă a

fi una proporțională faptelor comise cu un efect preventiv convingător, trecând cu

vederea comiterea în continuare de către inculpat a faptelor violente, după ispășirea

precedentelor pedepse pentru fapte analogice, considerând necesară înăsprirea ei,

prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, cu stabilirea închisorii pe un termen

de doi ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, acordându-i inculpatului

posibilitatea în cadrul executării ei, să dea dovadă de corectare, căință sinceră și

conștientizarea faptelor comise.

2

În acest context, Colegiul ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, a

ținut cont de personalitatea inculpatului care se caracterizată negativ, deseori soția

depunând pe el plângeri la poliție în legătură cu comportamentul agresiv manifestat

de acesta din cauza consumului de băuturi alcoolice (f.d. 45), anterior comițând și

alte fapte infracționale de același gen îndreptate împotriva aceleași persoane (f.d.

48-52) iar după liberarea din locurile de detenție acesta a continuat activitatea

infracțională, ceea ce denotă caracterul criminal stabil al inculpatului care nu a

manifestat dorința de sta pe calea corijării, demonstrând insuficiența precedentelor

pedepsei penale pentru atingerea scopului de prevenire și reeducare, precum și lipsa

unei căințe sincere pentru faptele comise și urmările survenite.

Colegiul a notat că, ținând cont de faptul, că violența domestică este un viciu

grav al societății, ce impune realizarea unor măsuri neîntârziate și stringente în

vederea pedepsiri făptuitorului cu înlăturarea lui din familie, pentru asigurarea

procedurii de reabilitare a victimei, legiuitorul a stabilit în sancțiunea art. 2011 alin.

(2) Cod penal, inclusiv pedeapsa închisorii cu executare.

Respectiv, întru atingerea scopului pedepsei penale de restabilire a echității

sociale, corectarea celui vinovat, precum și prevenirea comiterii atât de către

inculpat, cât și de către alte persoane a faptelor penale, Colegiul a conchis că

atingerea scopului pedepsei în privința inculpatului, va fi atins doar prin aplicarea în

privința acestuia a unei pedepse privative de libertate cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, iar cât privește încadrarea inculpatului în grad de dezabilitate nu

constituie prin sine un motiv de refuz în arestare sau de eliberare din arest, atât timp

cât persoana poate fi tratată în detenție.

Chiriac în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în latura stabilirii pedepsei

penale, cu menținerea sentinței primei instanțe,

În susținerea revendicărilor, recurenta menționează că, inculpatul este o

persoană de vârstă înaintată, cu probleme mari de sănătate, se deplasează doar cu

ajutorul cârjelor, are alte probleme de sănătate, legate de consum de alcool și de

vârstă, iar instanța de fond ținând cont de aceste circumstanțe corect a aplicat în

privința acestuia prevederile art. 90 Cod penal.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care

solicită respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

3

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului, avocatul a invocat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală. Instanța de recurs menționează

însă că, prevederile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul

de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Colegiul reține că, recurenta deși este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului,

considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens, menținerea sentinței instanței de

fond.

Cu referire la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocat în

recursul declarat, Colegiul menționează că acest punct conține 5 temeiuri care pot fi

invocate în recurs, însă recurenta nu a concretizat care din aceste temeiuri le pune la

baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă acestea, iar alegerea din oficiu

de către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă, prin

urmare prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a fost invocat

de recurentă, ca fiind unul declarativ, nespecificând care eroare prevăzută la pct. 6)

al articolului menționat a fost comisă de către instanța de apel.

Privitor la temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, invocat de

recurentă, Colegiul consideră că instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată în

acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform

sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective relevă

următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

4

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Instanța de recurs reține că recurenta înaintează cerințe prin care solicită

menținerea sentinței prin care în privința lui Panco Alexandr a fost aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu suspendarea executării

pedepsei cu închisoarea, pe un termen de probațiune de 2 ani, în temeiul art. 90 Cod

penal, solicitări care de fapt nici nu au fost motivate de către recurentă, fiind

neîntemeiate, or doar faptul că ultima nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către

instanța de apel, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru

aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative de libertate.

Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin

sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care

stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și

de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate,

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde.

La caz, instanța de apel corect a reținut că inculpatul Panco Alexandr anterior

fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Rîșcani din 18 februarie 2016 în baza art.

2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

ei în temeiul art. 90 Cod penal și prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani

din 27 iunie 2017 în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal și 3201 Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1), 85 alin. (1) Cod penal, la 1 an și 5 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, nu a mers pe calea corijării

5

și nu a tras concluziile de rigoare. Or, acesta, la scurt timp după liberarea din

locurile de detenție, a comis din nou aceiași infracțiune pentru care a fost condamnat

anterior.

Circumstanțele descrise mai sus, indică asupra faptului că aplicarea pedepsei

cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a executării ei, în privința inculpatului

nu și-a atins scopul prevăzut de lege, ba mai mult l-a încurajat pe acesta să

săvârșească o nouă infracțiune, motiv pentru care, Colegiul reține ca fiind corectă

concluzia instanței de apel, precum că scopul pedepsei penale de reeducare și

resocializare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane, va putea fi atins doar prin

stabilirea unei pedepse privative de libertate în privința acestuia.

La speță, Colegiul reiterează că, practica judiciară demonstrează că pedeapsa

prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, iar o

pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni cât și de

prevenirea săvârșirii infracțiunilor .

Pe lângă aceasta, recursul apărării, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens

decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a

unei pedepse privative de libertate, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și

reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea

unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea

pedepsei non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

6

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentei nu constituie temeiuri de a

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Chiriac Stela în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07

aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe PANCO Alexandr Xxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iulie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

7