1ra-37/2021 — art.326 alin.3 lit. a Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.326 alin.3 lit. a Cod penal
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8 CPP
1ra-37/2021 — art.326 alin.3 lit. a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-37/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 mai 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir
Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Boico Victor,
judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către inculpata
Colesnic Valentina și de către avocatul acesteia, Filatov Serghei, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2020, în
cauza penală în privința inculpatei
Colesnic Valentina xxx, născută la xxx, originară
și domiciliată în xxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 08.10.2014 - 25.07.2019;
Instanță de apel: 29.08.2019 - 20.01.2020;
Instanță de recurs: 19.05.2020 - 25.05.2021;
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 25 iulie 2019, Colesnic
Valentina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.art.30, 42 alin.(2),
326 alin.(3) lit. a) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip
semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice și de
demnitate publică în temeiul art.65 Cod penal, pe un termen de 5 ani.
În conformitate cu art.106 alin.(1), (2) lit. b) Cod penal, s-a dispus încasarea în
mod solidar, de la Colesnic Valentina și Popa Grigore, în beneficiul statului,
contravaloarea sumei de 20 000 euro, în lei moldovenești conform cursului oficial al
Băncii Naționale a Moldovei la momentul executării sentinței, cu titlu de bunuri
rezultate din infracțiune.
Prin aceeași sentință a fost încetat procesul penal în privința lui Colesnic
Dumitru xxx, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzută de art.art.30, 42 alin.(2),
326 alin.(3) lit. a) Cod penal, în legătură cu decesul acestuia, însă în privința acestuia
hotărârile judecătorești cu recurs ordinar nu se contestă.
Prin aceiași sentință, Popa Grigore xxx a fost recunoscut vinovat în baza
art.art.30, 42 alin.(2), 326 alin.(3) lit. a) Cod penal, însă în privința acestuia hotărârile
judecătorești cu recurs ordinar nu se contestă.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, în prima jumătate
a lunii aprilie a anului 2011 Grigore Popa, prin înțelegere prealabilă cu Dumitru
Colesnic și Valentina Colesnic, aflându-se în preajma restaurantului "Colina Pinului"
de pe str. Valea Crucii nr.7 din mun. Chișinău, având intenția de a o convinge pe
Terentieva Parascovia să apeleze la cunoștințele sale Dumitru Colesnic și Valentina
1
Colesnic, a determinat-o pe ultima să-i ofere bani cet. Dumitru Colesnic și Valentina
Colesnic în scopul de a influența persoane cu funcție de demnitate publică, pentru
pronunțarea unei hotărâri favorabile în cauza penală de învinuire a fiului ultimei
Roman Terentiev.
În perioada indicată, Popa Grigore aflându-se în preajma Curții Supreme de
Justiție, situată în mun. Chișinău str. M. Kogîlniceanu 70, în scopul realizării intenției
sale infracționale, i-a făcut cunoștință cet. Terentieva Parascovia cu Dumitru
Colesnic, care i-a spus să se adreseze mamei sale Valentina Colesnic.
În aceeași zi, Valentina Colesnic, care activa în calitate de inspector-judecător
în cadrul Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, acționând prin
înțelegere prealabilă cu fiul ei Dumitru Colesnic și Grigore Popa, susținând că are
influență asupra persoanelor cu funcție de demnitate publică din cadrul Curții
Supreme de Justiție, aflându-se în sediul Curții Supreme de Justiție din mun.
Chișinău, str. M. Kogîlniceanu 70, a pretins de la cet. Terentieva Parascovia bani ce
nu i se cuvin în sumă de 10 000 euro, echivalent a sumei de 169 348 lei, conform
cursului BNM, pentru a influența pronunțarea unei hotărâri favorabile în cauza penală
de învinuire a fiului ultimei, Roman Terentiev, de comiterea infracțiunilor prevăzute
de art.art.189, 217 și 351 Cod Penal.
În aceiași zi, Colesnic Valentina i-a comunicat Parascoviei Terentieva că banii
pretinși urmează a fi transmiși lui Colesnic Dumitru.
Astfel, peste câteva zile, la fel în prima jumătate a lunii aprilie a anului 2011,
Colesnic Dumitru, acționând prin înțelegere prealabilă cu Colesnic Valentina și Popa
Grigore, aflându-se în preajma restaurantului "Colina Pinului" de pe str. Valea Crucii
nr.7 din mun. Chișinău, susținând că are influență împreună cu mama sa asupra
persoanelor cu funcție de demnitate publică din cadrul Curții Supreme de Justiție a
pretins și a primit de la Terentieva Parascovia bani ce nu i se cuvin în sumă de 10 000
euro, echivalent a sumei de 169 348 lei conform cursului BNM, pentru a influenta
împreună cu Colesnic Valentina pronunțarea unei hotărâri favorabile în cauza penală
de învinuire a lui Terentiev Roman, de comiterea infracțiunilor prevăzute de
art.art.189, 217 și 351 Cod Penal, aflată pe rol la Curtea Supremă de Justiție.
În continuare, aproximativ la mijlocul lunii martie a anului 2013, Colesnic
Dumitru, susținând că are influență asupra persoanelor cu funcție de demnitate
publică din cadrul Curții Supreme de Justiție, precum și a acuzatorului de stat în
cauza penală de învinuire a lui Terentiev Roman, aflându-se în apropierea sediului
Curții Supreme de Justiție de pe str. Petru Rareș nr.18 din mun. Chișinău, a pretins de
la Terentieva Parascovia încă 14 000 euro, echivalent a sumei de 222 797 lei conform
cursului BNM, pentru a influența pronunțarea unei hotărâri favorabile în cauza penală
de învinuire a lui Terentiev Roman, de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.189,
217 și 351 Cod Penal, aflată pe rolul Curții Supreme de Justiție.
Ulterior, și anume în vara anului 2013, Colesnic Valentina aflându-se în incinta
restaurantului "Colina Pinului" amplasat pe str. Valea Crucii 7 din mun. Chișinău,
susținând că are influență asupra persoanelor cu funcție de demnitate publică din
cadrul Curții Supreme de Justiție, prin înțelegere prealabilă cu Popa Grigore, a mai
pretins de la Terentieva Parascovia încă 10 000 euro, echivalent a sumei de 163 833
lei conform cursului BNM, pentru a influența pronunțarea unei hotărâri favorabile în
cauza penală de învinuire a lui Terentiev Roman de comiterea infracțiunilor
prevăzute de art.art.189, 217 și 351 Cod Penal, aflată pe rolul Curții Supreme de
2
Justiție.
În continuare, aproximativ în a doua jumătate a lunii iulie a anului 2013,
Colesnic Valentina, aflându-se în apropierea sediului Judecătoriei Botanica din str. N.
Zelinski 13, mun. Chișinău, în prezența lui Popa Grigore, care a determinat-o pe
Terentieva Parascovia să ofere sumele de bani pretinse pentru soluționarea dosarului
feciorului ei, a primit de la ultima suma de 4 000 de euro, echivalent a sumei de 66
937 lei conform cursului BNM, din 10 000 de euro pretinși anterior, pentru a
influența pronunțarea unei hotărâri favorabile în cauza penală de învinuire a lui
Terentiev Roman de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.189, 217 și 351 din
Codul Penal, aflată pe rolul Curții Supreme de Justiție.
Peste aproximativ 2-3 zile Colesnic Valentina, aflându-se în apropierea
sediului Judecătoriei Botanica din str. N. Zelinski 13, mun. Chișinău, în condițiile
expuse mai sus a primit de la Terentieva Parascovia încă 4 000 euro, echivalent a
sumei de 66 937 lei conform cursului BNM, din 10 000 de euro pretinși anterior,
pentru a influența pronunțarea unei hotărâri favorabile în cauza penală de învinuire a
lui Terentiev Roman de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.189, 217 și 351
Cod Penal, aflată pe rolul Curții Supreme de Justiție, iar peste o zi, aflându-se în
același loc Colesnic Valentina a mai primit suma de 2 000 euro, echivalent a sumei
de 33 469 lei, conform cursului BNM, din cei 10 000 euro pretinși suplimentar de la
Terentieva Parascovia.
Astfel, Colesnic Valentina în participație complexă cu Colesnic Dumitru și
Popa Grigore a pretins, a acceptat și a primit în total de la Terentieva Parascovia bani
în sumă de 336 691 lei, ce în conformitate cu prevederile art.126 alin.(11) Cod Penal
și Hotărârile Guvernului Republicii Moldova nr.968 din 18.10.2010, și nr.951 din
20.12.2012 privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie,
prognozat pentru anii 2011; 2013 constituie proporții deosebit de mari.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatei întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.art.30, 42 alin.(2), 326 alin.(3) lit. a) Cod
penal, participație complexă la traficul de influență, după semnele calificative: "
pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bani pentru sine si pentru o altă
persoană, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane cu
funcție de demnitate publică pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea
funcției sale, cu primirea de bunuri în proporții deosebit de mari, infracțiune
prelungită".
Avocatul Filatov Serghei în numele inculpatei Colesnic Valentina a
contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei alte
hotărâri potrivit căreia Coloesnic Valentina să fie achitată.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, constatările primei instanțe nu au nici
o susținere prin probe directe, concludente și pertinente.
În special, consideră că nu sunt probate în modul corespunzător următoarele
constatări ale instanței referitoare la fapta incriminată: a) faptul că Colesnic Valentina
a acționat împreună cu Popa Grigore, Colesnic Dumitru și că au avut oarecare
înțelegere; b) faptul pretinderii, acceptării și primirii de către inculpată a sumelor
bănești de la Terentieva Parascovia; c) faptul că Colesnic Valentina a susținut că
poate influența oricare persoana în vederea soluționării favorabile a cauzei fiului lui
Parascovia Terentiev.
3
A indicat că, în confirmarea acestor fapte nu există nici o probă materială și
nici un martor ocular credibil. Toate probele, invocate de instanță sunt indirecte sau
intermediare. Declarațiile lucrătorilor restaurantului "Colina Pinului", Iulia Bologan,
Feodora Gulea, Ghedzul Oleg, precum și a lui Dumitru Cocieru nu sunt probe directe
referitoare la fapta pretinsă, iar presupunerile acestor martori referitor la destinația
mijloacelor bănești împrumutate sunt bazate exclusiv pe spusele d-nei Terentieva
Prascovia. Mai mult, acești martori se află în relații de subordonare cu Terentiev P. și
respectiv declarațiile acestora urmează a fi apreciate critic.
Referitor la materialul probatoriu, consideră că instanța de judecată neîntemeiat
și ilegal a bazat condamnarea pe înregistrările audio-video prezentate de către
martorul Terentieva Parascovia, ori aceste înregistrări nu satisfac cerințele legale și
anume: a) Nu sunt concludente: nici o înregistrare nu conține informații/declarații
confirmative despre fapta incriminată; b) Nu sunt admisibile în temeiul Raportului de
expertiză fonoscopică nr. 98 din 04.10.2016 (v.5, f.d. 165-175), prin care s-a
constatat că: "- întrebările formulate în privința vocii persoanei de gen feminin pe
nume "Valentina Alexeevna" /întrebările nr. 3 și nr. 4/ din fișierele audio, prezentate
la expertiză în calitate de material în litigiu, cu denumirea: - "20131226 141854.mp4"
- "Голос 004.трЗ", - "Голос 005.трЗ" - nu a fost posibil de soluționat, din cauza că
aceste fișiere sunt înregistrate cu folosirea algoritmelor de comprimare a informației
stocate pe suport /.../, ele contravin cerințelor examinărilor fonoscopice și au fost
recunoscute nevalabile pentru identificarea vorbitorului după voce și vorbire".
A enunțat că, recipisa scrisă de către Colesnic Dumitru la 12.07.2013 (vol. 5,
f.d. 77) denotă existența relațiilor de împrumut, care urmează a fi soluționate în
ordinea civilă, și categoric exclude atribuirea acesteia ca probă în trafic de influență.
Mai mult, această recipisă este un scris mai puțin credibil, deoarece în conformitate
cu expertiza grafoscopică nr. 99 din 03.06.2016 (vol.5, f.d. 101-107), există numai
probabilitatea că semnătura aparține lui Colesnic Dumitru. Și cel mai important,
această recipisă nu se referă la careva implicație a d-nei Colesnic Valentina.
A opinat că, constatările primei instanțe privind fapta incriminată nu sunt
bazate pe probe veridice, mai mult contravin acestora și se bazează numai pe
declarațiile contradictorii a d-nei Terentieva Prascovia și declarațiile martorilor, care
redau numai ceea ce au auzit de la aceasta, dar nu au participat/asistat nemijlocit la
evenimentele importante pentru cauză.
De asemenea, a conchis că sentința nu este întemeiată și sub aspectul de
individualizare a pedepsei, și anume: a) participația, ca semn calificativ este
prevăzută de art.326 alin.(2) Cod penal, acesta fiind inclus în dispozitivul alin.(3) din
același articol. Adică, calificarea prin alin.(3) a art.326 Cod penal include și
participația. Ca urmare, în temeiul alin.(2) al art.77 Cod penal participația nu poate
constitui o circumstanță agravantă; b) pe de altă parte, prima instanță în mod
neîntemeiat a constatat lipsa circumstanțelor atenuante. Or, acestea nefiind limitate
prin lege, se regăsesc aproape în fiecare situație.
În speță, consideră că prima instanță urma să rețină mai multe circumstanțe
atenuante, cum ar fi: vârsta înaintată a inculpatei, greutatea poverii pedepsei, inclusiv
din cauza stării de sănătate, suferințe suportate în legătură cu atragerea la urmărire
penală a ficiorului acesteia, Colesnic Dumitru, precum și aplicarea excesivă față de
acesta a arestului preventiv, executat în condiții inumane de detenție în Penitenciarul
nr. 13, fapta care a dus la înrăutățirea considerabilă a stării de sănătate, și ca urmare -
4
decesul acestuia, etc.
În final, consideră că în cadrul examinării judiciare s-a confirmat inexistența
faptei incriminate, iar în conformitate cu art.390 alin.(1) pct.1) al Codului de
procedură penală instanța urma să adopte o sentință de achitare. La fel, a evidențiat că
prima instanță nu a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității probelor acumulate, iar toate probele în
ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, așa cum prevede art.art.100, 101 Cod
de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2020, a
fost respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței.
4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță pe
deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpați, iar
probelor examinate, în conformitate cu prevederile art.101 din Codul de procedură
penală, au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și
veridicității lor, inclusiv în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Astfel, instanța de apel a reținut că deși inculpata Colesnic Valentina nu a
recunoscut vina în comiterea acțiunilor descrise în actul de învinuire, vina acesteia în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.30, 42 alin.(2), 326 alin.(3) lit. a) Cod
penal, se dovedește integral prin cumulul de probe, care sunt pertinente, concludente,
utile, veridice și coroborează între ele.
Prin urmare în speță, coroborând declarațiile părții vătămate, a martorilor, cu
cele ale inculpatei Colesnic Valentina, instanța de apel a constatat, că inculpata
încearcă să diminueze acțiunile pe care le-a întreprins și consecințele acestora în
vederea excluderii caracterului penal al acțiunilor întreprinse, explicând într-un mod
justificativ circumstanțele petrecute, declarații pe care instanța de apel le-a apreciat ca
fiind o versiune de apărare a inculpatei Colescnic Valentina.
În contextul celor expuse, instanța de apel a apreciat critic alegațiile părții
apărării invocate în cererea de apel, cu privire la faptul că constatările primei instanțe
nu au nici o susținere prin probe directe, concludente și pertinente.
Cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art.326 alin.(3) lit. a)
Cod penal, instanța de apel a relatat că aceasta presupune existența următoarelor
elemente constitutive:
Subiectul infracțiunii prevăzute de art.326 alin.(3) lit. a) Cod penal, care este
Colesnic Valentina fiind persoană cu funcție de demnitate publică în conformitate cu
prevederile art.123 alin.(3) Cod penal, având calitatea de inspector-judecător în
cadrul Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin urmare, instanța de apel a menționat că Colesnic Valentina este subiect al
infracțiunii prevăzute la art.326 alin.(3) lit. a), ori conform Hotărârii CSM nr.204/8
din 05 martie 2013, s-a luat act de expirarea mandatului inspectorului-judecător a
Inspecției Judiciare de pe lângă CSM, Colesnic Valentina, la data de 09.03.2013, pe
când începutul faptelor descrise în rechizitoriu, imputate inculpatei, este aproximativ
din luna aprilie 2011.
Obiectul juridic special al infracțiunii traficul de influență îl formează buna
desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu
bănuiala că persoanele publice pot fi influențate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În cazul examinat, obiectul material al infracțiunii, îl reprezintă remunerația
ilicită, banii primiți de la Terentieva Parascovia, ca remunerație pentru traficul de
5
influență susținut.
A menționat că în cazul examinat, titlurile de valoare pretinse și primite de
inculpata Colesnic Valentina, nu i-au fost legal datorate, adică nu i-au fost cuvenite,
aspect ce permite calificarea acțiunilor ei sub prisma normei incriminate prevăzută la
art.326 alin.(3) lit. a) Cod penal.
Latura obiectivă, a infracțiunii de trafic de influență, constă în fapta
prejudiciabilă exprimată în acțiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal sau
prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servici, privilegii, alte bunuri sau avantaje,
pentru sine sau pentru o altă persoană, infracțiunea dată fiind formală, deoarece ea se
consideră consumată din momentul pretinderii, acceptării sau primirii în întregime a
remunerației ilicite.
Latura subiectivă a infracțiunii comisă de inculpații Colesnic Valentina și Popa
Grigore se manifestă prin intenție directă, având la bază un scop calificat și anume de
ai face pe factorii de decizie să îndeplinească o acțiune în exercitarea funcției lor,
indiferent dacă o asemenea acțiune va fi sau nu săvârșită.
Prin urmare, instanța de apel a respins ca nefondate și lipsite de suport probator
alegațiile părții apelante care în esență invocă că nu există nici o probă și nici un
mator ocular credibil, iar toate probele indicate sunt indirecte și intermediare, ori în
combaterea acestor argumente, instanța de apel a reținut declarațiile martorilor
Terentieva Parascovia, Iana Luca, Bologan Iulia, Gulea Feodora, Cocieru Dumitru,
Luchița Gheorghe, declarații care au fost date sub jurământ, aceștia fiind
preîntâmpinați de darea declarațiilor false conform prevederilor art.312 Cod penal.
Astfel, instanța de apel a reținut că sânt pertinente, concludente, utile și
veridice probele puse la baza condamnării inculpatei Colesnic Valentina, cercetate
suplimentar în cadrul ședinței instanței de apel.
Subsecvent, instanța de apel nu a reținut ca întemeiat nici argumentul invocat
de avocatul inculpatei Colesnic Valentina cu privire la faptul că nu este probat faptul
că Colesnic Valentina a susținut că poate influența oricare persoană în vederea
soluționării favorabile a cauzei fiului lui Terentiev Parascovia ori în combaterea
acestora instanța de apel a reținut declarațiile martorilor audiați în ședința primei
instanțe, declarații verificate în ședința instanței de apel, prin urmare s-a reținut că
declarațiile martorilor acuzării instanța de apel le consideră veridice, deoarece ele
sunt consecutive, neschimbate pe parcursul urmăririi penale și în ședința de judecată,
și sunt confirmate prin cumulul de probe cercetate în cadrul cercetării judecătorești,
au fost date sub jurământ, iar temeiuri de a nu crede acestora instanța de apel nu a
stabilit.
Instanța de apel a apreciat justă concluzia primei instanțe privind respingerea
argumentului apărării cu privire la faptul că era lipsit de logică implicarea d-nei
Colesnic Valentina în luna iulie 2013 pentru a influența procesul la Curtea Supremă
de Justiție, pe când Curtea s-a expus la data de 17.04.2013. Or, apărătorul a omis
faptul, că în cauza penală Terentiev Roman, ultima decizie a Curții Supreme de
Justiție a fost la data de 21 noiembrie 2013, prin care Curtea a declarat inadmisibile
recursurile în anulare declarate de condamnatul Terentiev Roman.
Prin urmare, instanța de apel a notat că proba respectivă n-a fost combătută de
apărare, cât și nici alte probe în confirmarea poziției sale nu au fost prezentate de
inculpată, argumentele acesteia purtând un caracter declarativ, astfel, prima instanță
întemeiat și just a conchis că cumulul de probe cercetate și analizate prezintă o
6
situație clară și fără dubiu demonstrează că inculpata Colesnic Valentina a comis
traficul de influență, apreciind poziția inculpatei de nerecunoaștere a vinovăției ca o
metodă de apărare cu scopul eschivării de la pedeapsa penală.
Cu referire la argumentul invocat de partea apărării cu privire la faptul că nu
este probat la caz faptul că Colesnic Valentina a acționat împreună cu Popa Grigore și
Colesnic Dumitru și că au avut o oarecare înțelegere, instanța de apel potrivit
probelor acumulate la cauza penală a reținut următoarele, și anume conform
procesului-verbal de examinare a purtătorului de informație DVD-R de model
"Datex", ridicat de la martorul Terentieva Parascovia prin procesul-verbal de ridicare
din 20.05.2014, fiind ulterior recunoscut în calitate de corp delict, prin care au fost
cercetate discuțiile înregistrate de către Terentieva Parascovia, și anume discuția cu
denumirea 20131226 141854 - dintre Terentieva Parascovia și Colesnic Valentina,
unde ultima îi explică martorului Terentieva Parascovia erorile procesuale în dosar
care le-ar permite să obțină câștig de cauză în favoarea feciorului martorului Roman.
Totodată, Colesnic Valentina s-a oferit să-i reprezinte interesele pe dosar de către un
alt avocat, fără a achita careva sume de bani pentru aceasta, iar la întrebarea
martorului Terentieva Parascovia despre faptul că nu s-a făcut nimic cu banii oferiți
lui Dima, Colesnic Valentina a spus să-l întrebe pe Grișa si pe ceilalți - ce s-a făcut cu
banii.
În continuare, instanța de apel a combătut și argumentul invocat de partea
apărării cu privire la ceea că nu este probat faptul pretinderii, acceptării și primirii de
către Colesnic Valentina a sumelor bănești de la Terentieva Parascovia, ori Valentina
Colesnic a comis infracțiunea traficul de influență prin participație complexă, în
comun cu Dumitru Colesnic și Grigore Popa.
În contextul concluziilor relevate supra, instanța de apel a respins ca nefondate
alegațiile părții apărării care în esență invocă achitarea lui Colesnic Valentina.
4.2. În continuare, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a
conchis că prima instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a
aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art.7, 75 Cod penal, a ținut
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum
și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
Astfel, conform art.16 alin.(4) Cod Penal, infracțiunea săvârșită de către
Colesnic Valentina, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la
categoria infracțiunilor grave.
Prima instanță a luat în considerare faptul că circumstanțe atenuante nu s-au
stabilit, precum și faptul că inculpații nu au conștientizat consecințele acțiunilor lor,
nu se căiesc de cele comise, și întemeiat a ajuns la concluzia că corectarea și
reeducarea inculpaților este posibilă prin aplicarea față de ei a pedepsei sub formă de
închisoare.
Reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul pedepsei
penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor
persoane, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a considerat că inculpata
Colesnic Valentina urmează a fi condamnată pe art.art.30, 42 alin.(2), 326 alin.(3) lit.
a) Cod penal, prin stabilirea unei pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 6
ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea
7
de a ocupa funcții publice și de demnitate publică în temeiul art.65 Cod penal, pe un
termen de 5 ani.
4.3. În același context, luând în considerare prevederile art.162 Cod de
procedură penală, instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia primei instanțe
privind soarta corpurilor delicte, iar ținând cont de prevederile art.106 alin.(1), (2)
lit.b) Cod penal s-a reținut ca fiind justificată și argumentarea cu privire la încasarea
în mod solidar de la Colesnic Valentina și Popa Grigore în beneficiul statului,
contravaloarea sumei de 20 000 euro, în lei moldovenești conform cursului oficial al
Băncii Naționale a Moldovei la momentul executării sentinței, cu titlu de bunuri
rezultate din infracțiune.
Inculpata Colesnic Valentina contestă cu recurs hotărârile adoptate și
solicită casarea acestora cu încetarea procesului din motivul lipsei faptei infracțiunii.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, hotărârile contestate le consideră
neîntemeiate și ilegale, cauza penală fiind examinată cu încălcări grave ale legislației
materiale și procesuale, precum și cu încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale protejate de Constituție și Convenția Europeană pentru Drepturile
Omului.
5.1. Avocatul Filatov Serghei în numele inculpatei Colesnic Valentina, în
temeiul prevederilor pct.8 alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu
recurs ordinar hotărârile adoptate și solicită casarea acestora cu încetarea procesului
din motivul lipsei faptei infracțiunii.
În motivarea cerințelor sale apărarea invocă argumente similare celor indicate
în cererea de apel. Suplimentar, evidențiază că inculpatul Popa Grigore a declarat că
nu o cunoaște pe d-na Colesnic, și nu a avut nici odată careva întâlniri cu ultima. La
fel, și d-na Colesnic a declarat că n-l cunoaște pe acesta și nu a avut careva întâlniri
cu dânsul. Consideră că, aceste declarații urmează să fie luate în considerație de
instanța de recurs, nefiind combătute de acuzare, și prin aplicarea principiului că
orice dubii sau declarații de apărare urmează a fi apreciate în favoarea inculpatului în
măsura în care nu au fost combătute de acuzare prin probe corespunzătoare. Or, în
acest sens nici nu a fost efectuată confruntarea d-nei Colesnic cu Popa Grigore.
De asemenea, explică că recipisa scrisă de către Colesnic Dumitru la
12.07.2013 (vol. 5, f.d. 77) denotă existența relațiilor de împrumut, care urmează a fi
soluționate în ordinea civilă, și categoric exclude atribuirea acesteia ca probă în trafic
de influență. Mai mult, această recipisă este un scris mai puțin credibil, deoarece în
conformitate cu expertiza grafoscopică nr. 99 din 03.06.2016 (vol.5, f.d. 101-107),
există numai probabilitatea că semnătura aparține lui Colesnic Dumitru. Și cel mai
important, această recipisă nu se referă la careva implicație a d-nei Colesnic
Valentina.
Opinează că, constatările primei instanțe privind fapta incriminată nu sunt
bazate pe probe veridice, mai mult contravin acestora, dar se bazează numai pe
declarațiile contradictorii a d-nei Terentieva Prascovia și declarațiile martorilor, care
redau numai ceea ce au auzit de la aceasta, dar nu au participat/asistat nemijlocit la
evenimentele importante pentru cauză.
Sub aspect procesual, consideră drept ilegal refuzul instanțelor de fond de a
conexa examinarea acestei cauze cu o altă cauză aflată pe rol de învinuire a inculpatei
Colesnic Valentina în comiterea infracțiunii de escrocherie.
Conchide că, în circumstanțele reținute constată lipsa elementelor infracțiunii,
8
adică a laturii obiective de trafic de influență în acțiunile inculpatei.
Asupra recursurilor declarate, a prezentat referință acuzatorul de stat, care s-
a expus pentru inadmisibilitatea acestora, din motiv că recursurile nu îndeplinesc
cerințele de formă și de conținut.
Judecând recursurile ordinare în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit
constată că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele
considerente.
Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva
deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică
legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra
tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.
În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea
hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este
nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată
și motivată.
Reieșind din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit reține că
recurenții își exprimă dezacordul cu decizia instanței de apel sub aspectul temeiului
de casare prevăzut la pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel când fapta nu întrunește elementele
infracțiunii.
În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanțele de fond nu au
intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatei, acestea fiind apreciate greșit, eronat
dispunând condamnarea acesteia în baza art.art.30, 42 alin.(2), 326 alin.(3) lit. a) Cod
penal.
Verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal
lărgit conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției
de menținerea a sentinței a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și
întemeiată.
Astfel, instanța de recurs ține să menționeze că, împrejurările menționate în
partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta
decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatei Colesnic Valentina, în
conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept
material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în
conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de
apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins
versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent prezența în
acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii prevăzute la art.326 alin.(3) lit. a) Cod
penal și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor
prejudiciabile săvârșite de inculpată și semnele componenței de infracțiune
incriminată.
Totodată, Colegiul penal lărgit constată că recurenții critică modul de apreciere
a probelor de către instanța de apel, considerându-l ca necorespunzător
circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece,
9
conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de
judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării
lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. Toate
probele administrate au primit apreciere la justa lor valoare, concluziile privind
condamnarea inculpatei Colesnic Valentina în comiterea infracțiunii prevăzute de
art.326 alin.(3) lit. a) Cod penal, rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză,
iar motivele aduse de recurenți, precum că instanța nu a dat o apreciere cuvenită
probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei. În contextul dat, Colegiul penal
reține că art.427 alin.(1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de
temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea
probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei
pentru recurs separat.
În acest context, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul
recurenților că, instanțele de fond la adoptarea hotărârii de condamnare s-au bazat în
exclusivitate pe probele acuzării, care nu coroborează cu celelalte probe, deoarece
aceasta reprezintă poziția subiectivă a recurentului. Precum rezultă din prevederile
art.101 Cod de procedură penală, competența de apreciere a probelor în instanța de
judecată îi revine judecătorului.
La fel, Colegiul penal lărgit respinge argumentele recurenților precum că ,,nu
este probat la caz faptul că Colesnic Valentina a acționat împreună cu Popa Grigore și
Colesnic Dumitru și că au avut o oarecare înțelegere”. Or, instanța de apel corect a
reținut din probele care se regăsesc la materialele cauzei penale, conform procesului-
verbal de examinare a purtătorului de informație DVD-R de model "Datex", ridicat
de la martorul Terentieva Parascovia prin procesul-verbal de ridicare din 20.05.2014,
prin care au fost cercetate discuțiile înregistrate de către Terentieva Parascovia, și
anume discuția cu denumirea 20131226 141854 - dintre Terentieva Parascovia și
Colesnic Valentina, unde Colesnic Valentina s-a oferit să-i reprezinte interesele pe
dosar de către un alt avocat, fără a achita careva sume de bani pentru aceasta, iar la
întrebarea martorului Terentieva Parascovia despre faptul că nu s-a făcut nimic cu
banii oferiți lui Dima, Colesnic Valentina a spus să-l întrebe pe Grișa si ceilalți ce s-a
făcut cu banii.
De asemenea, instanța de recurs apreciază drept întemeiate argumentele
instanței de apel, prin care instanța de apel combate argumentele invocate de partea
apărării cu privire la faptul că nu este probat faptul pretinderii, acceptării și primirii
de către Colesnic Valentina a sumelor bănești de la Terentieva Parascovia, ori
Colesnic Valentina a comis infracțiunea traficul de influență prin participație
complexă, în comun cu Colesnic Dumitru și Popa Grigore.
Mai mult, referitor la temeiul de recurs invocat de recurenți, Colegiul penal
lărgit reține că, nu a stabilit nici o argumentare corespunzătoare în susținerea acestui
temei, criticarea deciziei instanței de apel în sensul temeiului invocat purtând un
caracter formal și respectiv, fiind neîntemeiată.
În plus, se reține că motivele invocate în recursurile de pe rol, au constituit deja
obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest
sens (pct.4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii
care au fost puse la baza hotărârii de condamnare nu poate servi temei pentru
reexaminarea cauzei.
Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.61-86, Vol. IX) în coraport
10
cu motivele invocate de recurent, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel s-a
expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs
ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o
acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în
pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6
din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi
înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil
necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță
inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Reieșind din concepția Curții Europene, art.6 § 1 nu impune motivarea
detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale
specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk
v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța,
nr.38748/97 din 9 martie 1999).
Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată
conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că faptele întrunesc
elementele infracțiunii incriminate și că recursurile ordinare sunt neîntemeiate.
Prin urmare, recursurile de pe rol fiind neîntemeiate, urmează a fi respinse ca
inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate.
În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către inculpata
Colesnic Valentina și de către avocatul acesteia, Filatov Serghei, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2020, în cauza penală în
privința inculpatei Colesnic Valentina xxx, cu menținerea hotărârii contestate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 27 iulie 2021.
Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir
Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie
/semnătura/ Toma Nadejda
Cobzac Elena
Boico Victor
11