1ra-278/2021 — art.190 alin.2, lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.190 alin.2, lit. c CP
- Temei legal
- art.427, pct. 6 CPP
1ra-278/2021 — art.190 alin.2, lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-278/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
24 mai 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru și de către avocatul
Codreanu Elena în numele părții vătămate Melnic Nicolai și de către
partea vătămată Melnic Nicolai, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 22 iulie 2020, în cauza penală în privința lui,
Gosteva Elena xxxx, născută la
xxxxx, originară din xxxxx, domiciliată
în mun. Chișinău, bd. xxxxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 20.07.2018 – 17.12.2019;
Instanța de apel: 23.01.2020 – 22.07.2020;
Instanța de recurs: 01.10.2020 – 24.05.2021.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 17 decembrie 2019, a fost
încetat procesul penal în privința lui Gosteva Elena de comiterea
infracțiunii prevăzute de art.190 alin. 2 lit. c) din Codul penal, din
motivul existenței circumstanței care exclude pornirea urmăririi penale -
intervenirea termenului de prescripție.
Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță
a reținut că, Gosteva Elena a fost pusă sub învinuire pentru faptul că
dânsa, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin
abuz de încredere, acționând intenționat, dându-și seama de caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod
conștient survenirea acestora, urmărind scop cupidant, aproximativ în
primăvara anului 1998, sub pretextul vânzării lotului nr.80 din
Întovărășirea Pomicolă „Cooperator”, situată în comuna Bubuieci, mun.
Chișinău, prin abuz de încredere a dobândit și însușit ilicit de la Melnic
Nicolai bani în sumă de 430 dolari SUA, care conform cursului oficial al
1
BNM la data săvârșirii infracțiunii constituiau suma de 2 026,59 lei,
cauzându-i astfel daune în proporții considerabile.
Gosteva Elena a fost pusă sub învinuire pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) din Codul penal,
escrocherie, după indicii calificativi - dobândirea ilicită a bunurilor altei
persoane prin abuz de încredere, cu cauzarea de daune considerabile.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către:
- procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Ciocana, prin
care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri noi potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, cu recunoașterea vinovată a
inculpatei Gosteva Elena de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190
alin. (1) lit. a) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de
amendă în mărime de 800 u. c. (16000 lei) și a înceta procesul penal și a o
libera de răspundere penală pe inculpata Gosteva Elena, deoarece a
expirat termenul de prescripție.
- avocatul Codreanu Elena în numele părții vătămate Melnic
Nicolai, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri
prin care să fie admisă cererea privind recunoașterea în calitate de parte
civilă, recuperarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.
3.1 În motivarea apelului procurorul a indicat că:
- consideră că acțiunile inculpatei Gosteva Elena urmau a fi
calificate conform art. 190 alin. (1) lit. a) Cod penal - escrocheria, adică
dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a
unei persoane în privința naturii actului juridic, dacă încheierea acestuia
este determinată de comportamentul viclean care a produs daune
considerabile(art. 4 al Legii nr. 179 din 26.07.2018);
- prima instanță a omis expunerea poziției asupra prezenței
vinovăției inculpatei în comiterea faptei imputate, deși temeiul expirării
prescripției infracțiunii nu reprezintă un temei de reabilitare a
inculpatului.
3.2 În motivarea apelului avocatul Codreanu Elena în numele părții
vătămate Melnic Nicolai a indicat că:
- părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu moral prin acțiunile
inculpatei culpabile, care s-au manifestat prin stare de stres și frustrate
ținând seama de împrejurările precum și prin consecințele afective;
- partea vătămata a suferit la data de 22.04.2016 atac de cord, fapt
confirmat prin extrasul medical;
- consideră că Gosteva Elena urmează a fi obligată la plata
despăgubirilor morale în sumă de 60 000 lei în beneficiul lui Melnic
Nicolai;
2
- prima instanță incorect a concluzionat că probele administrate și
cercetate în cadrul ședinței de judecată nu demonstrează vinovăția
inculpatei Gosteva Elena în săvârșirea infracțiunii de escrocherie;
- prin sentință prima instanță nu s-a expus supra acesteia, contrar
prevederilor art. 387 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 22 iulie
2020 au fost respinse apelurile avocatului Codreanu Elena, în numele
părții vătămate Melnic Nicolai și procurorului în Procuratura mun.
Chișinău, oficiul Ciocana, și menținută sentința fără modificări.
4.1 Instanța de apel a statuat că: prin ordonata de punere sub
învinuire din 02 februarie 2018, Gosteva Elena a fost pusă sub învinuire
pentru faptul că având scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei
persoane, prin abuz de încredere, acționând intenționat, dându-și seama
de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și
dorind în mod conștient survenirea acestora, urmărind scop cupidant,
aproximativ în primăvara anului 1998, sub pretextul vânzării lotului
nr.80 din Întovărășirea Pomicolă „Cooperator”, situată în comuna
Bubuieci, mun. Chișinău, prin abuz de încredere a dobândit și însușit
ilicit de la Melnic Nicolai bani în sumă de 430 dolari SUA, care conform
cursului oficial al BNM la data săvârșirii infracțiunii constituiau suma de
2 026,59 lei, cauzându-i astfel daune în proporții considerabile.
Gosteva Elena a fost pusă sub învinuire pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) din Codul penal,
escrocherie, după indicii calificativi - dobândirea ilicită a bunurilor altei
persoane prin abuz de încredere, cu cauzarea daune considerabile.
Instanța de apel a reținut că, infracțiunea prevăzută la art.190 alin.2
lit. c) Codul penal (în vigoare la data punerii sub învinuire), prevedea
pedeapsa maximă sub formă de închisoare pînă la 6 ani.
Conform art. 60 alin.1 lit. c) Codul penal, termenul de prescripție
este de 15 ani de la săvîrșirea unei infracțiuni grave.
Potrivit rechizitoriului inculpata a fost învinuită precum că
aproximativ în primăvara anului 1998, sub pretextul vânzării lotului
nr.80 din Întovărășirea Pomicolă „Cooperator”, situată în comuna
Bubuieci, mun. Chișinău, prin abuz de încredere a dobândit și însușit
ilicit de la Melnic Nicolai bani în sumă de 430 dolari SUA, care conform
cursului oficial al BNM la data săvârșirii infracțiunii constituiau suma de
2 026,59 lei, cauzîndu-i astfel daune în proporții considerabile.
A constatat că urmărirea penală în cauza dată nu putea fi pornită
din motiv că a intervenit termenul de prescripție de tragere la
răspundere penală a lui Gosteva Elena chiar pînă la momentul intentării
3
cauzei penale. Intervenirea termenului de prescripție pînă la data
intentării cauzei penale reprezintă o circumstanță care exclude pornirea
urmării penale. Este o condiție negativă, prezența căreia nu permite
pornirea cauzei penale.
Instanța de apel a menționat că nu au fost stabilite încălcări de
ordin procedural sau material de către prima instanță pe parcursul
examinării cauzei, motiv pentru care, în opinia instanței de apel,
apelurile declarate fiind lipsite de temeiuri de fapt și de drept și urmează
a fi respins ca atare.
Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către:
- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Plîngău
Alexandru, prin care invocând incidența pct. 6), a dispozițiilor alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu rejudecarea
cauzei în instanța de apel.
- avocatul Codreanu Elena în numele părții vătămate Melnic
Nicolai prin care invocând incidența pct. 6 a dispozițiilor art. 427 Cod de
procedură penală solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei,
pronunțarea unei noi hotărâri prin care Gosteva Elena să fie recunoscută
vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod
penal, și să fie admisă acțiunea civilă și să fie dispusă recuperarea
prejudiciului moral.
- partea vătămată Melnic Nicolai prin care ne invocând incidența
dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală solicită casarea deciziei,
rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă
acțiunea civilă și să fie dispusă recuperarea prejudiciului moral în sumă
de 60 000lei.
5.1 În susținerea recursului ordinar procurorul invocă:
- instanța de apel menținând sentința de încetare a procesului
penal, a ignorat prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, și anume, conform acestor prevederi atât prima instanță cît și
instanța de apel urmau să constate dacă a avut loc sau nu fapta care i se
impută inculpatei Gosteva Elena;
- instanța de apel, în motivarea deciziei a făcut trimitere doar la
prevederile art. 332 alin. (1) și art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală,
ignorând prevederile art. 332 alin. (5) Cod de procedură penală, conform
căruia încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea termenului
de prescripție nu se admite fără acordul inculpatului. În cazul dat
procedura continuă în mod obișnuit, respectiv, instanța de judecată
urma să constate fapta prejudiciabilă și cine este subiectul ce a comis-o,
ca în final să libereze de răspundere penală făptașul pe motivul
4
intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală;
- din materialele cauzei penale, rezultă că inculpata Gosteva Elena
nici în cadrul urmării penale nici la faza cercetării judecătorești nu și-a
recunoscut vina;
- prima instanță și instanța de apel, urmau să constate fapta
infracțională și să se expună dacă fapta a fost săvîrșită de inculpat sau
dacă fapta în general întrunește sau nu elementele infracțiunii imputate,
apoi să dispună încetarea procesului penal în legătură cu expirarea
termenului de prescripție, adică conform art. 275 pct. 4) și prevederilor
art. 332 alin. (5) Cod de procedură penală;
- intervenirea prescripției răspunderii penale liberează persoana
doar de răspundere penală, și nu condiționează reabilitarea acesteia. Din
care considerente instanța era obligată să stabilească dacă a avut loc
fapta, dacă fapta a fost săvîrșită de inculpat, sau dacă fapta întrunește
elementele infracțiunii;
- la constatarea intervenirii prescripției de atragere la răspundere
penală, urma să i-a în considerație acordul inculpatului, sau în lipsa
acordului inculpatului să examineze cauza conform ordinii generale în
vederea stabilirii circumstanțelor comiterii faptei.
5.2 În susținerea recursului ordinar avocatul Codreanu Elena în numele
părții vătămate Melnic Nicolai indică:
- instanța de apel nu a luat în considerație faptul, că de către
partea vătămată a fost depusă cererea privind reluarea procesului prin
care a solicitat audierea martorilor, declarațiile cărora au importanță
pentru justa soluționare a cauzei, care a fost respinsă;
- prima instanță nu s-a expus asupra cererii privind recunoașterea
în calitate de parte civilă și recuperarea a prejudiciului moral.
5.3 În susținerea recursului partea vătămată Melnic Nicolai indică:
- nu este de acord cu soluția de eliberare a inculpatei Gosteva Elena
de răspundere penală, consideră că instanța a dat o soluție părtinitoare;
- consideră dovedită prin probe vinovăția inculpatei de comiterea
escrocheriei ce a fost ignorat de către prima instanță.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de
procedură penală, avocatul Leșan Nicolae a depus referință privitor la
opinia sa asupra recursului procurorului menționând că acesta urmează
a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de
procedură penală, partea vătămată Melnic Nicolai a depus referință
privitor la opinia sa asupra recursului procurorului menționând că
acesta urmează a fi declarat inadmisibil.
5
Judecând recursurile ordinare pe baza materialelor din dosarul
cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal lărgit conchide că recursul
ordinar declarat de către partea vătămată Melnic Nicolai, urmează a fi
respins ca inadmisibil, iar recursurile ordinare declarate de către
procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Plîngău
Alexandru, de către avocatul Codreanu Elena în numele părții vătămate,
urmează a fi admise cu casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei
de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată din
următoarele considerente.
8.1 Referitor la recursul ordinar declarat de către partea vătămată Melnic
Nicolai, Colegiul Penal lărgit menționează următoarele:
După cum rezultă din materialele dosarului, dispozitivul deciziei a
fost pronunțat la 22 iulie 2020(f.d. 115, vol. II). Pronunțarea deciziei
integrale, a avut loc la 21 august 2020 (f.d.116-118, vol. II).
Colegiul Penal lărgit menționează că, partea vătămată Melnic
Nicolai a declarat recurs ordinar împotriva hotărârii judecătorești
adoptate la caz, la data de 23 martie 2021, cu încălcarea termenului de
declarare a recursului de 30 de zile de la data pronunțării deciziei
instanței de apel, fapt confirmat prin data înregistrării la Curtea Supremă
de Justiție.
În corespundere cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală,
termenul de declarare a recursului este de 30 de zile de la data
pronunțării deciziei instanței de apel. Termenul de recurs are caracter
imperativ, în sensul că, depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a
exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se
consideră ca tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede
posibilitatea de repunere în termen a recursului.
Colegiul penal lărgit atestă că una din cerințele obligatorii, la
depunerea recursului, se referă la respectarea termenului de declarare a
acestuia de către titularul cererii respective.
Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală: „în
cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un
anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului
procesual și nulitatea actului efectuat peste termen”.
Astfel, termenul de declarare a recursului a fost omis de către
recurent – partea vătămată Melnic Nicolai, din care considerente
argumentele aduse de acesta în cererea de recurs nu vor fi preluate
pentru examinare, autorul recursului fiind decăzut din dreptul de a
exercita această cale de atac.
Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului
6
securității raporturilor juridice ce se conțin în hotărârea CtEDO din 05
iunie 2012 în cauza Ghirea contra Moldovei.
Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit constată că, recursul
ordinar declarat de partea vătămată Melnic Nicolai, urmează a fi respins
ca fiind inadmisibil.
8.2. Referitor la recursurile ordinare declarate de către procurorul în
Procuratura de Circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru, de către avocatul
Codreanu Elena în numele părții vătămate Melnic Nicolai, Colegiul Penal
lărgit menționează următoarele:
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest
articol.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea
atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul
în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea
la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate
cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de
apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de
drept, ce au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp,
verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Colegiul Penal lărgit menționează că, chestiunile de fapt asupra
cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care,
prin apel, se transmit instanței de apel sânt următoarele: dacă fapta
reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de
către inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; dacă există
circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele au fost corect apreciate; dacă
toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de
probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură
penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa
instanța de apel, acestea sânt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,
dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și
aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal ori civil au fost corect
aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.
7
După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în
speță, acestea se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), Cod
de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și apel atunci când, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii.
Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor
invocate în recursurile ordinare și temeiurilor de casare nominalizate,
Colegiul Penal Lărgit constată că criticile aduse de către titularii cererilor
de recurs ordinar și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății și că
hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, deoarece instanța de
apel nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile legale enunțate mai
sus.
Instanța de recurs observă că atât partea acuzării cât și partea
apărării în cererile de apel au înaintat o serie de argumente care urmau a
fi elucidate și reflectate în decizia instanței de apel, fapt omis de către
instanța de a apel în decizia adoptată.
La concret, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel în
decizia sa a omis să supună analizei poziția primei instanțe referitor la
criticile privind corectitudinea concluziilor precum că, probele
administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată nu demonstrează
vinovăția inculpatei Gosteva Elena în săvârșirea infracțiunii de
escrocherie, alegațiile acuzatorului de stat privind omisiunea primei
instanțe de ași expune poziția asupra prezenței vinovăției inculpatei în
comiterea faptei imputate, deși temeiul expirării prescripției infracțiunii
nu reprezintă un temei de reabilitare a inculpatului.
De asemenea nu au fost combătute cu nici un argument plauzibil
alegațiile precum că au fost ignorate prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1)
Cod de procedură penală, potrivit cărora instanțele urmau să constate
dacă a avut loc sau nu fapta care i se impută inculpatei Gosteva Elena;
Suplimentar, Colegiul Penal lărgit consideră că instanța de apel nu
a verificat minuțios toate probele în conformitate cu prevederile art. 101
Cod de procedură penală, fără a se expune clar asupra motivelor
invocate de apărare în apel, examinând cauza penală dedusă judecății
unilateral.
În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile
pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în
fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare,
pentru a permite instanței ierarhic superioare de a verifica
8
corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.
Mai mult ca atât, în contextul expus mai sus, Colegiul Penal lărgit,
reieșind din criticile abordate, observă că, instanța de apel s-a limitat în
argumentarea soluției adoptate doar la mențiunea că, ,,nu au fost stabilite
încălcări de ordin procedural sau material de către instanța de fond pe parcursul
examinării cauzei”, fără a examina fondul cauzei.
Astfel, potrivit rechizitoriului inculpata Gosteva Elena a fost
învinuită de către organul de urmărire penală de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, potrivit indiciilor
calificativi: dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau
abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 17 decembrie 2019, a fost încetat
procesul penal în privința lui Gosteva Elena de comiterea infracțiunii
prevăzute de art.190 alin. 2 lit. c) din Codul penal, din motivul existenței
circumstanței care exclude pornirea urmăririi penale - intervenirea
termenului de prescripție, soluție menținută fără modificări de instanța
de apel.
Colegiul Penal lărgit studiind lucrările dosarului constată că atât
prima instanță cât și instanța de apel nu a judecat cauza sub toate
aspectele or, acestea și-au întemnițat și argumentat soluția strict pe faptul
intervenirii termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, și
anume:
a) concluziile primei instanțe precum că, infracțiunea imputată lui
Gosteva Elena se pretinde a fi comisă și consumată încă în primăvara anului
1998, însă partea vătămată a sesizat în acest sens organele de drept abia în
primăvara anului 2017, după o perioadă de circa 19 ani de la momentul
comiterii faptei.
b) concluziile instanței de apel - urmărirea penală în cauza dată nu
putea fi pornită din motiv că a intervenit termenul de prescripție de tragere la
răspundere penală a lui Gosteva Elena chiar pînă la momentul intentării cauzei
penale. Intervenirea termenului de prescripție pînă la data intentării cauzei
penale reprezintă o circumstanță care exclude pornirea urmării penale. Este o
condiție negativă, prezența căreia nu permite pornirea cauzei penale.
Astfel, atât prima instanță cât instanța de apel nu au examinat
cauza în fond și nu s-au expus asupra constatării existenței sau
inexistenței faptei, aflării timpului și locului comiterii faptei, sau dacă
fapta a fost săvîrșită de inculpată ori dacă în general fapta întrunește
elementele infracțiunii imputate.
Prin urmare, fiind ignorate prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1), 2),
4) Cod de procedură penală, și anume, conform acestor prevederi prima
9
instanță cît și instanța de apel nu au constatat dacă a avut loc sau nu
fapta care i se impută inculpatei Gosteva Elena, dacă această faptă a fost
săvîrșită de inculpată și dacă inculpata este vinovată de săvârșirea
acestei infracțiuni.
Astfel, Colegiul Penal lărgit reține că, în speță instanța urma să
cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să constate dacă a avut loc
fapta infracțională și să se expună dacă fapta a fost săvîrșită de inculpată
sau dacă fapta întrunește sau nu elementele infracțiunii imputate, și ca
urmare să pronunțe o hotărâre corectă, care să corespundă prevederilor art.
417 Cod de procedură penală.
Reieșind din cele expuse, se consideră că erorile comise nu pot fi
înlăturate de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece ea
nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în fond, substituind
instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legii procesual-
penale.
În asemenea condiții, Colegiul Penal lărgit statuează că, decizia
instanței de apel în cauza dată, este afectată în partea motivării soluției
adoptate și prezintă deficiențe majore, ceea ce este incident cazului de
casare invocat în speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală și anume, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de apel nu
pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de
recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța
asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu
încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii
judecătorești.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă
obligatoriu de prevederile art. 436 Cod de procedură penală: să se
pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii
procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cerere de apel,
să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să elucideze faptele
importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și
argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de
motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu,
precum și de practica relevantă a CtEDO, pentru a pronunța o hotărâre
legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de
procedură penală.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) pct. 2) lit. c) Cod
de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
10
D E C I D E:
Se respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către partea
vătămată Melnic Nicolai.
Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Plîngău Alexandru și de către
avocatul Codreanu Elena în numele părții vătămate Melnic Nicolai,
casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22
iulie 2020, în cauza penală în privința lui Gosteva Elena xxxxxxx și
dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
Decizia este irevocabilă în partea respingerii recursului și nu se
supune căilor de atac în partea rejudecării cauzei.
Decizia motivată pronunțată la 26 iulie 2021.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Boico Victor
Diaconu Iurie
Catan Liliana
Guzun Ion
11