1ra-999/2021 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-999/2021 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-999/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Victor Boico,

judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie

2020, declarat în propria cauză penală de către inculpatul

Postica Serghei XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 28.01.2016 până la 26.07.2018;

Instanța de apel de la 17.08.2018 până la 30.11.2020;

Instanța de recurs de la 22.02.2021 până la 14.06.2021.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Postica Serghei învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal a fost achitat, din motivul lipsei faptei infracțiunii.

Acțiunea civilă intentată de către avocatul Balan Angela în numele părții

vătămate Graur Zaharia împotriva inculpatului Postica Serghei s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

este învinuit de faptul că, urmărind scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz

de încredere a bunurilor altei persoane, a elaborat un plan criminal și, în vederea

realizării intenției sale, cunoscând despre faptul că Graur Zaharia intenționa să vândă

apartamentul său, amplasat pe str. XXXXX, sub pretextul cumpărării acestui

apartament, la data de 03.10.2010, l-a convins pe Graur Zaharia și au încheiat un

contract de vânzare-cumpărare a imobilului menționat, evaluându-l la prețul de 80

000 Euro, însă din motiv că nu dispunea de suma necesară pentru a achita costul

apartamentului, abuzând de încrederea lui Graur Zaharia, l-a convins ca Postica

Serghei în calitate de director al SRL „Ihtionix”, să încheie un contract de credit cu BC

„Banca Socială” SA, cu sediul în mun. Chișinău, str. Bănulescu Bodoni, 61, pentru

obținerea creditului în sumă de 150 000 Euro, iar Graur Zaharia să participe ca garant

la îndeplinirea obligațiunilor contractuale. Urmare a acestui fapt, la data de 13.10.2010,

Graur Zaharia încheie cu BC „Banca Socială” SA un contract de ipotecă nr. 591 prin

1

care Graur Zaharia pune în gaj apartamentul său, amplasat pe str. XXXXX, mun.

Chișinău ca garant a asigurării rambursării în timp util și integral a creditului bănesc

în sumă de 150 000 Euro, dobândit de către Postica Serghei în urma încheierii

contractului de credit nr. 265/2010 cu BC „Banca Socială” SA la 02.09.2010. Valoarea

de gaj a imobilului amplasat pe XXXXX, ce aparține lui Graur Zaharia cu drept de

proprietate, ipotecat conform contractului de ipotecă nr. 591 din 13.10.2010, constituie

830 000 lei. Ulterior, continuându-și acțiunile sale criminale, după obținerea creditului

bănesc în sumă de 150 000 Euro de la BC „Banca Socială” SA, Postica Serghei, nu a

achitat lui Graur Zaharia costul apartamentului amplasat pe strXXXXX și nici ratele

pentru creditul obținut de la bancă, din care motiv BC „Banca Socială” SA la data de

15.12.2011 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Graur Zaharia,

intervenient accesoriu a SRL „Ihtionix”, cu privire la exercitarea dreptului de ipotecă.

Conform Hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 februarie 2012, instanța

de judecată a admis integral acțiunea civilă înaintată de BC „Banca Socială” SA către

Graur Zaharia, intervenient accesoriu SRL „Ihtionix” privind exercitarea dreptului de

ipotecă, a dispus transmiterea silită de la debitorul ipotecar Graur Zaharia, în posesia

creditorului ipotecar BC „Banca Socială” SA, pentru a fi vândut, apartamentul nr.

XXXXX și evacuarea persoanelor și bunurilor din imobilul menționat. În rezultat, prin

acțiunile sale Postica Serghei a cauzat părții vătămate Graur Zaharia, daune materiale

în proporții considerabile în sumă de 80 000 Euro, care conform cursului oficial al

BNM la data comiterii infracțiunii constituie suma de 1 304 472 lei.

Astfel, Postica Serghei este învinuit de faptul că a comis escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu

cauzarea de daune în proporții considerabile și deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art.

190 alin. (5) Cod penal.

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul Postica Serghei să fie recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod și a-i stabili pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate privind gestionarea mijloacelor bănești și a bunurilor materiale pe un termen

de 5 ani.

În motivarea cerințelor sale a invocat că vinovăția inculpatului Postica Serghei

a fost pe deplin probată prin ansamblul probelor pertinente și concludente, care au

fost administrate pe prezenta cauză penală în cadrul cercetării judecătorești. Instanța

de judecată la adoptarea sentinței de achitare, tendențios a efectuat o interpretare

unilaterală și eronată a probelor, denaturând conținutul lor, bazându-și motivarea

2

sentinței, în mod exclusiv, pe declarațiile inculpatului Postica Serghei și ale martorilor

apărării, fără a aprecia multilateral și obiectiv probelor prezentate de către acuzare,

concluzionând că nu există faptul infracțiunii.

De asemenea, procurorul a subliniat că instanța de judecată eronat a apreciat

raporturile dintre partea vătămată Graur Zaharia și inculpatul Postica Serghei ca fiind

de natură juridico-civilă, indicând în sentință că „apartamentul a fost ipotecat de partea

vătămată Graur Zaharia, prin contractul de ipotecă din 13.10.2010, fapt ce face imposibilă

înstrăinarea bunului decât cu acordul creditorului ipotecar - Banca Socială”. În același timp

instanța apreciază ca veridice declarațiile martorilor apărării precum că inculpatul a

transmis părții vătămate Graur Zaharia dreptul de proprietate asupra unui automobil

de model „Suzuki”, fără a lua în considerație că automobilul inculpatului de model

„Suzuki XL 7” se numără printre bunurile gajate pentru garantarea rambursării

creditelor, fapt stabilit prin Scrisoarea nr. 1301-1-74/95 din septembrie 2011. Astfel,

instanța tendențios nu concluzionează analogic primului caz că automobilul gajat al

inculpatului de model „Suzuki XL 7”, face imposibilă transmiterea acestui bun părții

vătămate Graur Zaharia, decât cu acordul creditorului ipotecar - Banca Socială.

3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel avocatul Balan Angela în

numele părții vătămate Graur Zaharia prin care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

inculpatul Postica Serghei să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și să fie admisă acțiunea civilă înaintată ca

fiind legală și întemeiată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că potrivit probelor administrate în

respectiva cauză penală, în lipsa oricăror dubii s-a constatat că între inculpatul Postica

Serghei și partea vătămată Graur Zaharia au existat relații reciproce bazate pe

încredere, aproximativ din anul 2002. Aceste relații rezultau din înțelegerile de

acordare a creditelor bănești de Graur Zaharia inculpatului. Postica Serghei a acceptat

primirea creditelor și rambursarea, inclusiv, cu dobândă. Astfel, între părți s-au creat

relații reciproce bazate pe încredere. Aceste circumstanțe au fost dovedite prin

declarațiile tuturor participanților la proces.

Astfel, apelantul a menționat că prima instanță nu s-a expus asupra

inadmisibilității probelor prezentate de partea acuzării. Nu s-a expus în ce constă

inadmisibilitatea probelor administrate în cadrul cercetării judecătorești. S-a expus

doar asupra faptului că partea acuzării a prezentat probe inadmisibile în confirmarea

învinuirii înaintate.

De asemenea, avocatul a indicat că este eronată poziția instanței, precum că

între părți persistă un raport juridic civil, deoarece promisiunea inculpatului de la bun

3

început a fost de rea-credință și fraudată, neavând intenția de asumare a unor obligații

civile. Lipsa acesteia și este delimitarea raportului juridic civil de cel penal.

2020, au fost admise apelurile declarate de către procuror și avocatul Balan Angela în

numele părții vătămate Graur Zaharia, casată sentința total și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Postica Serghei XXXXX se recunoaște vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal și i se aplică pedeapsă cu închisoare pe termen de 8 ani și 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în întreprinderi, instituții,

organizații indiferent de forma organizatorico-juridică și de tipul de proprietate pe un termen

de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de Graur Zaharia împotriva lui Postica Serghei privind

încasarea prejudiciului material și moral, se admite parțial.

Se încasează de la Postica Serghei XXXXX, în beneficiul lui Graur Zaharia, aXXXXX,

domiciliat în XXXXXX, suma de 80 000 euro, convertiți în lei la data executării prestației, cu

titlu de prejudiciu cauzat prin infracțiune. În rest, pretențiile se resping ca fiind neîntemeiate.

Sechestrul aplicat prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 30.05.2017

asupra bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpatului Postica Serghei în limita sumei de

80 000 euro, se menține până la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a subliniat că verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

cercetate și verificate în instanța de apel, a constatat că inculpatul Postica Serghei,

urmărind scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor

altei persoane, a elaborat un plan criminal și, în vederea realizării intenției sale,

cunoscând despre faptul că Graur Zaharia intenționa să vândă apartamentul său,

amplasat pe XXXXX, sub pretextul cumpărării acestui apartament, la data de

03.10.2010, l-a convins pe Graur Zaharia și au încheiat un contract de vânzare-

cumpărare a imobilului menționat, evaluându-1 la prețul de 80 000 Euro, însă din

motiv că nu dispunea de suma necesară pentru a achita costul apartamentului,

abuzând de încrederea lui Graur Zaharia, l-a convins ca Postica Serghei în calitate de

director al SRL „Ihtionix”, să încheie un contract de credit cu BC „Banca Socială” SA,

cu sediul în mun. Chișinău, str. Bănulescu Bodoni, 61, pentru obținerea creditului în

sumă de 150 000 Euro, iar Graur Zaharia să participe ca garant la îndeplinirea

obligațiunilor contractuale. Urmare a acestui fapt, la data de 13.10.2010, Graur Zaharia

încheie cu BC „Banca Socială” SA un contract de ipotecă nr. 591 prin care Graur

Zaharia pune în gaj apartamentul său, amplasat pe str. XXXXX ca garant a asigurării

rambursării în timp util și integral a creditului bănesc în sumă de 150 000 Euro,

dobândit de către Postica Serghei în urma încheierii contractului de credit nr. 265/2010

4

cu BC „Banca Socială” SA la 02.09.2010. Valoarea de gaj a imobilului amplasat XXXXX

ce aparține lui Graur Zaharia cu drept de proprietate, ipotecat conform contractului

de ipotecă nr. 591 din 13.10.2010, constituie 830 000 lei. Ulterior, continuându-și

acțiunile sale criminale, după obținerea creditului bănesc în sumă de 150 000 Euro de

la BC „Banca Socială” SA, Postica Serghei, nu a achitat lui Graur Zaharia costul

apartamentului amplasat pe XXXXX și nici ratele pentru creditul obținut de la bancă,

din care motiv BC „Banca Socială” SA la data de 15.12.2011 s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva lui Graur Zaharia, intervenient accesoriu a SRL

„Ihtionix”, cu privire la exercitarea dreptului de ipotecă. Conform Hotărârii

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 februarie 2012, instanța de judecată a admis

integral acțiunea civilă înaintată de BC „Banca Socială” SA către Graur Zaharia,

intervenient accesoriu SRL „Ihtionix” privind exercitarea dreptului de ipotecă, a

dispus transmiterea silită de la debitorul ipotecar Graur Zaharia, în posesia

creditorului ipotecar BC „Banca Socială” SA, pentru a fi vândut, apartamentul XXXXX

și evacuarea persoanelor și bunurilor din imobilul menționat. În rezultat, prin

acțiunile sale Postica Serghei a cauzat părții vătămate Graur Zaharia, daune materiale

în proporții considerabile în sumă de 80 000 Euro, care conform cursului oficial al

BNM la data comiterii infracțiunii constituie suma de 1 304 472 lei.

Inculpatul Postica Serghei fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în instanța

de fond vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o, însă vinovăția

acestuia a fost probată prin următorul cumul de probe, după cum urmează:

declarațiile părții vătămate Graur Zaharia (f.d. 8-10, vol. III), declarațiile martorului

Graur Iulia (f.d. 15-16, 61, vol. III), declarațiile martorului Mocan Liliana (f.d. 58-59,

vol. III), declarațiile martorului Mariana Frunză (f.d. 71, vol. III), declarațiile

martorului Levința Iaroslav (f.d. 72, vol. III), procesul-verbal de ridicare din 04.02.2014

în cadrul căreia de la BC „Banca Socială” a fost ridicat dosarul de creditare a SRL

„Ihtionix” (f.d. 157-163, vol. I), procesul-verbal de examinare din 26.02.2014 în cadrul

căreia a fost examinat dosarul de creditare a SRL „Ihtionix” ridicat anterior de la BC

„Banca Socială” (f.d. 157-163, vol. I), copia contractului de vânzare-cumpărare din

03.10.2015; (f.d. 14, vol. II), copia graficului de achitare a costului apartamentului; (f.d.

15, vol. II) -copia Hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01.02.2012 (f.d. 28-

30, vol. I), copia încheierii Curții Supreme de Justiție din 10.04.2013 (f.d. 127-130, vol.

II), informația de la BC „Banca Socială” SA privind nerambursarea tranșelor din

contractul de credit, ordinele de plată și rulajele pe conturile bancare (f.d. 143, plicul

nr. 2, vol. II), informația privind procurările și vânzările SRL „Ihtionix” (f.d. 102-112,

vol. II).

În cadrul cercetării judecătorești au fost administrate și cercetate probele părții

apărării, declarațiile martorilor, și anume: declarațiile martorului apărării Neaga

5

Mihail (f.d.74, vol. III), declarațiile martorului apărării Vescu Victor (f.d. 76, vol. III),

declarațiile martorului Neaga Eugeniu (f.d. 73, vol. III).

Astfel, instanța de apel cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit

că acțiunile inculpatului Postica Serghei cuprind elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu cauzarea de daune

în proporții deosebit de mari.

Cu referire la încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Postica Serghei,

instanța de apel a notat că prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018

„pentru modificarea unor acte legislative”, au fost operate modificări la aliniatul (1)

art. 190 Cod Penal al RM, astfel încât, dispoziția normei penale are următorul conținut:

Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în

eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a

produs daune considerabile.

Așadar, instanța de apel a conchis că, inculpatul Postica Serghei a comis

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, după indicii calificativi,

escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere,

săvârșită în proporții deosebit de mari, menționând în acest sens că inculpatul a fost

pus sub învinuire în baza art. 190 alin. (5) Cod penal în redacția Legii nr. 985-XV din

18.04.2002, acțiunile acestuia nefiind decriminalizată prin Legea nr. 179 din 26.07.2018,

în vigoare din 17.08.2018.

În așa mod, acțiunile persoanei care au săvârșit fapte de escrocherie până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 179 din 26.07.2018, urmează a fi calificate potrivit

prevederilor legii în vigoare la momentul comiterii faptei.

Verificând argumentele expuse în textele apelurilor, în raport cu materialele

cauzei penale și probele administrate de acuzatorul de stat, instanța de apel a conchis

că instanța de fond judecând cauza penală, nu a examinat-o sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptând o soluție incorectă de achitare a inculpatului Postica

Serghei de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal

pe motivul lipsei faptei infracțiunii. Contrar celor reținute de instanța de fond, instanța

de apel a subliniat că aceasta la adoptarea soluției de achitare a inculpatului Postica

Serghei nu a elucidat acele fapte importante pentru soluționarea justă și promptă a

6

cauzei date, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptând niște

concluzii de ordin general cu privire la conținutul probelor administrate și cercetate

în cadrul ședinței de judecată. Discrepanța între cele reținute de instanța de fond și

circumstanțele reale ale cauzei, ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii premature și insuficient de motivate.

Astfel, cu referire la probele administrate de către acuzatorul de stat, instanța

de apel în vederea stabilirii vinovăției inculpatului Postica Serghei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, a reținut ca fiind pertinente și

concludente declarațiile părții vătămate Graur Zaharia, care coroborează cu

declarațiile martorului Graur Iulia, prin conținutul cărora se confirmă că partea

vătămată a hotărât să vândă apartamentul nr. XXXXX, comunicându-i și inculpatului

că-l vinde. Inculpatul a venit să vadă apartamentul de mai multe ori, ba cu fina lui, ba

cu un lucrător de-al lui. Au făcut un contract între partea vătămată și inculpat, fără a-

l înregistra la notar, unde s-au înțeles că apartamentul partea vătămată îl vinde cu 80

000 Euro. Peste vreo 2-3 zile inculpatul i-a spus că nu are acești bani pentru a-i da

acum. Peste o vreme inculpatul a venit cu propunerea că vrea să i-a un credit de la

Banca Socială și partea vătămată să-i dea acordul să pună apartamentul în gaj și că el

îi va întoarce în 3-4 zile datoria pe apartament și pe toate celelalte. Ei s-au dus la notar

cu documentele pe apartament, unde inculpatul s-a înțeles cu notarul și a făcut

contractul de ipotecă. Cu contractul de ipotecă s-au dus la Cadastru și au depus cerere

pentru a face actele. Au trecut luni întregi, el se ținea de inculpat să-i întoarcă banii ori

să-i scoată apartamentul din gaj. Inculpatul toată vremea îi spunea că s-a înțeles cu

banca și că-i va scoate apartamentul din gaj sau îi spunea că s-a înțeles cu banca și că

îi va întoarce banii. Peste un an de zile a primit un pachet de documente de la Banca

Socială, unde banca l-a dat în judecată pentru a-i lua apartamentul, deoarece nu se

plătește în bancă. Din pachetul acela de documente au aflat că inculpatul nu a achitat.

Cu referire la declarațiile părții vătămate Graur Zaharia, instanța de apel a

stabilit că prima instanță eronat a conchis că în acțiunile inculpatului Postica Serghei

nu au fost dovedite careva acțiuni de inducere în eroare a părții vătămate cu privire la

gajarea apartamentului nr. XXXXX, or, atât din declarațiile părții vătămate Graur

Zaharia, enunțate supra, cât și din declarațiile inculpatului rezultă acțiunea lui Postica

Serghei de dobândire ilicită prin înșelăciune și abuz de încredere a apartamentului în

valoare de 80 000 Euro, sub pretextul cumpărării acestui apartament, care conform

cursului oficial al BNM la data comiterii infracțiunii constituia suma de 1 304 472 lei.

Or, inculpatul Postica Serghei, deși nu a intrat nemijlocit în posesia și folosința

apartamentului nr. XXXXX, era conștient de faptul că în cazul în care nu restituie

băncii la scadență creditul și dobânzile, Banca Socială urma să-și exercite dreptul de

7

ipotecă și să dobândească dreptul de proprietate asupra apartamentului părții

vătămate.

Instanța de apel a reținut că prin scrisoarea nr. 1301-1-74/95 din septembrie 2011,

rezultă că BC „Banca Socială” SA comunică inculpatului Postica Serghei, cât și

debitorilor gajiști, printre care și partea vătămată Graur Zaharia, că începând cu luna

mai 2011 debitorul SRL „Ihtionix” nu respectă obligațiile asumate și încalcă graficul

rambursării stabilit prin contractele de credit, solicitând achitarea sumelor de 424 572

lei, 28 487 dolari SUA și 9 076 Euro.

Sub aspectul stabilirii în acțiunile inculpatului Postica Serghei a elementelor

laturii obiective și subiective a infracțiunii de escrocherie, instanța de apel a stabilit că,

la data încheierii contractului de credit nr. 265/2010 pentru care partea vătămată Graur

Zaharia a gajat apartamentul nr. XXXXX, inculpatul Serghei Postica, care acționa din

numele SRL „Ihtionix” avea deja încheiate cu Banca Socială 3 (trei) contracte de credit

nerambursate: nr. 224/2009 din 29.10.2009, credit în sumă de 1 500 000 lei, cu scadența

la 29.10.2014; nr. 285/2009 din 29.12.2009, credit în sumă de 550 000 lei cu scadența la

29.12.2011; nr. 59/2010, credit în sumă de 80 000 dolari SUA, cu scadența la 17.09.2011.

Ulterior, după încheierea contractului de credit nr. 265/2010 din 02.09.2010,

pentru care partea vătămată Graur Zaharia a gajat apartamentul, inculpatul Serghei

Postica, acționând în numele SRL „Ihtionix”, a mai încheiat 2 (două) contracte de

credite cu Banca Socială: nr. 377/2010 din 03.12.2010, credit în sumă de 1 000 000 lei,

cu scadența la 03.12.2012; nr. 156/2011 din 29.04.2011, credit în sumă de 700 000 lei, cu

scadența la 29.04.2013.

Astfel, apreciind semnificația juridică a circumstanțelor relevate supra, prin

prisma componenței de infracțiune incriminată inculpatului, instanța de apel a

conchis că inculpatul Postica Serghei, care acționa din numele SRL „Ihtionix”, la

momentul grevării cu gajul a apartamentului părții vătămate Graur Zaharia, avea

obligații pecuniare exorbitante față de Banca Socială, obligații ce relevă din contractele

de credit enumerate supra și conștientiza faptul că va fi în imposibilitate de a le

rambursa la scadență și evident conștientiza că în aceste circumstanțe Banca Socială

urma să intre în posesia, folosința și dispoziția bunului gajat - apartamentul părții

vătămate Graur Zaharia, în cazul în care nu vor fi rambursate ratele de credit.

La fel, instanța de apel a constatat că din extrasele anexate la materialele cauzei

penale rezultă că bunurile mobile și imobile ale inculpatului Postica Serghei și ale SRL

„Ihtionix” fie erau grevate cu gaj, fie erau sechestrate.

Tot din probatoriul administrat la dosarul penal, rezultă că prin Preavizul nr.

1301-1-97/61 din octombrie 2011, Banca Socială informează că SRL „Ihtionix” nu-și

onorează obligațiile și că în cazul în care nu va achita datoriile ce relevă din contractul

8

de credit nr. 265/2010 din 02.09.2010, banca urmează să vândă bunul ipotecat -

apartamentul părții vătămate Graur Zaharia, situat în mun. Chișinău, str. XXXXX.

Astfel, inculpatul Postica Serghei la somațiile băncii a expediat la 13.08.2012 o

scrisoare formală, prin care a solicit radierea din gaj a apartamentului nrXXXXX, fără

a întreprinde acțiuni de stingere a datoriei față de bancă.

Prin Scrisoarea nr. 1600/85 din 02.09.2015 BC „Banca Socială” informează că la

situația din 01.09.2015 nu a fost rambursată nicio tranșă din contractul de credit nr.

265/2010 din 02.09.2010. A fost achitată doar dobânda în sumă de 8 526 Euro, ultima

achitare a fost efectuată la 27.05.2011, în sumă de 762 Euro.

În aceste împrejurări, instanța de apel a stabilit că inacțiunea inculpatului

denotă de fapt intenția directă de dobândire ilicită de către Postica Serghei prin

înșelăciune și abuz de încredere a apartamentului gajat de partea vătămată Graur

Zaharia. Or, în practica judiciară națională s-a evidențiat faptul că „primirea bunurilor

cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care

făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul

sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat”.

La caz, inculpatul Postica Serghei, deși nu a intrat nemijlocit în posesia și

folosința apartamentului nr. XXXXX, primul era conștient de faptul că și-a asumat

obligații pecuniare exorbitante față de bancă - 6 contracte de credit și este în

imposibilitate să le restituie la scadență.

De asemenea, inculpatul Postica Serghei conștientiza că în cazul în care nu

restituie băncii la scadență creditul și dobânzile, BC „Banca Socială” urma să-și

exercite dreptul de ipotecă și să dobândească dreptul de proprietate asupra

apartamentului părții vătămate.

Respectiv, urmare a inacțiunii de rambursare a creditului de către inculpatul

Postica Serghei, prin Hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 februarie

2012 a fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de BC „Banca Socială” SA către

Graur Zaharia, intervenient accesoriu SRL „Ihtionix” privind exercitarea dreptului de

ipotecă și s-a dispus transmiterea silită de la debitorul ipotecar, Graur Zaharia, în

posesia creditorului ipotecar BC „Banca Socială” SA, pentru a fi vândut, apartamentul

nrXXXXX și evacuarea persoanelor și bunurilor din imobilul menționat.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că instanța de fond eronat a apreciat

probele administrate la dosar, nefiind constatate de către instanța de judecată a

acțiunilor adiacente a faptei prejudiciabile - înșelăciunea și abuzul de încredere, or,

acestea și-au găsit confirmare probatorie, iar în acest sens, instanța de apel a constatat

că inculpatul deși a întocmit cu partea vătămată contractul de vânzare-cumpărare a

apartamentului nrXXXXX, la data de 03.10.2010, în ședința de judecată a declarat că

9

„nu a avut intenția de a procura apartamentul indicat, a semnat contractul ca garanție pentru

partea vătămată pentru gajarea apartamentului la bancă”.

De asemenea, partea vătămată Graur Zaharia a fost înșelată de către inculpatul

Postica Serghei și cu privire la faptul că după ce va recepționa creditul de la bancă, îi

va transmite lui Graur Zaharia sine costul apartamentului, fapt ce rezultă atât din

declarațiile părții vătămate Graur Zaharia, cât și din declarațiile martorului Graur

Iulia, și anume, că s-au înțeles că apartamentul îl vinde cu 80 000 Euro. Peste vreo 2-3

zile inculpatul i-a spus că nu are acești bani pentru a-i da acum. Peste o vreme

inculpatul a venit cu propunerea că vrea să ia un credit de la Banca Socială și el să dea

acordul să pună apartamentul în gaj și că el îi va întoarce în 3-4 zile datoria pe

apartament și pe toate celelalte.

Însă, instanța de apel a constatat prin probele administrate de acuzatorul de stat

că inculpatul Postica Serghei nu avea intenția să-și onoreze obligațiile asumate și a

acționat cu rea-credință față de partea vătămată, or, inculpatul Postica Serghei a

profitat și de faptul că partea vătămată Graur Zaharia este o persoană în etate, fără

studii juridice, care a înțeles că încheie contract de ipotecă cu inculpatul ca persoană

fizică și nu cu SRL „Ihtionix”, fapt ce relevă din declarațiile părții vătămate Graur

Zaharia, care a indicat că atunci când a încheiat contractul de ipotecă, de încheierea

lui s-au ocupat niște fete și nu i-a explicat nimeni nimic. Nici contractul de creditare

nu i-a fost explicat.

Totodată, atât din declarațiile martorilor audiați în instanța de judecată, cât și

din recipisele anexate la materialele cauzei, s-a stabilit că până la încheierea

contractului de credit nr. 265/2010 din 02.09.2010 și a contractului de ipotecă partea

vătămată Graur Zaharia a împrumutat mijloace bănești inculpatului Postica Serghei,

pe care ultimul le restituia la scadență cu dobândă.

Astfel, între inculpatul Postica Serghei și partea vătămată Graur Zaharia s-au

format raporturi bazate pe încredere, partea vătămată avea certitudinea că Postica

Serghei își va onora cu bună-credință obligațiile pecuniare asumate.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată aprecierea mijloacelor de probă

efectuată de către instanța de fond, în contextul în care au fost apreciate critic

declarațiile părții vătămate Graur Zaharia și declarațiile martorilor acuzării, fiind

reținute ca temei de pronunțare a sentinței de achitare declarațiile martorilor apărării

și declarațiile inculpatului, or, probele reținute de către instanța de fond vin în

contradicție cu înscrisurilor anexate la dosar, dar și însăși cu obiectul învinuirii, or,

martorii Neaga Mihail, Vescu Victor, Graur Veaceslav și Neaga Eugeniu, sunt prieteni

și finii de cununie ai inculpatului, au declarat că între inculpat și partea vătămată au

existat, anterior semnării contractului de ipotecă (13.10.2010), raporturi juridice civile

- inculpatul împrumuta mijloace bănești cu dobândă de la partea vătămată, însă

10

martorii nu au cunoscut cuantumul sumei/dobânda și nici nu au cunoscut dacă până

în octombrie 2010, datoriile lui Postica Serghei față de Graur Zaharia erau sau nu

stinse. Acestea au accentuat că însoțeau inculpatul, fie ei achitau nemijlocit mijloace

bănești din numele lui Postica Serghei, în contul lui Graur Zaharia în vederea stingerii

datoriilor inculpatului față de partea vătămată, fără a specifica suma concretă și fără a

întocmi careva recipise. De asemenea, martorii apărării au fost în imposibilitate să

indice cu exactitate dacă împrumuturile pentru care achitau au fost contractate până

la semnarea contractului de ipotecă - 13.10.2010 sau după încheierea acestui contract.

În schimb, martorii apărării au declarat în unanimitate că inculpatul a transmis părții

vătămate Graur Zaharia dreptul de proprietate asupra unui automobil de model

„Suzuki”, pe care l-au evaluat la 40 000 Euro, în contul apartamentului nr. XXXXX.

Deși, instanța de fond a apreciat ca fiind veridice aceste declarații, instanța de

apel a conchis că, instanța de fond nu a apreciat veridicitatea acestor declarații cu

careva înscrisuri - acte juridice translative de proprietate (contracte/procură), mai mult

ca atât, martorii apărării nu au asistat nemijlocit la semnarea înscrisurilor în acest sens,

menționând doar că „l-au văzut pe Graur Zaharia în oraș la volanul automobilului de model

„Suzuki”, iar din spusele lui Postica Serghei au înțeles că acesta a transmis autovehiculul

părții vătămate pentru apartamentul gajat la bancă”.

Totodată, instanța de apel a menționat că instanța de fond eronat a apreciat

raporturile dintre partea vătămată Graur Zaharia și inculpatul Postica Serghei ca fiind

de natură juridico-civilă, indicând în sentință că apartamentul a fost ipotecat de partea

vătămată Graur Zaharia, prin contractul de ipotecă din 13.10.2010, fapt ce face

imposibilă înstrăinarea bunului decât cu acordul creditorului ipotecar - Banca Socială.

În același timp, instanța de apel a apreciat ca veridice declarațiile martorilor apărării

precum că inculpatul a transmis părții vătămate Graur Zaharia dreptul de proprietate

asupra unui automobil de model „Suzuki”, fără însă a lua în considerație că

automobilul inculpatului de model „Suzuki XL 7” se numără printre bunurile gajate

pentru garantarea rambursării creditelor, fapt stabilit prin Scrisoarea nr. 1301-1-74/95

din septembrie 2011. Astfel, instanța de fond, în mod eronat, nu a ținut cont de faptul

că automobilul gajat al inculpatului de model „Suzuki XL 7”, face imposibilă

transmiterea acestui bun părții vătămate Graur Zaharia, decât cu acordul creditorului

ipotecar - Banca Socială.

De asemenea, din sentința instanței de fond, rezultă că au fost apreciate ca fiind

veridice declarațiile martorului apărării Neaga Mihail, care a declarat că „a fost cu

partea vătămată la banca „Moldova Agroindbank”, unde au pus pe contul părții

vătămate anumite sume considerabile de bani, transmise de inculpat”, însă, instanța

de fond nu a ținut cont de faptul că declarațiile martorului apărării Neaga Mihail sunt

în contradicție cu conținutul scrisorii nr. 22005/E00197 din 19.06.2018, parvenită de la

11

BC „Moldova Agroindbank”, prin care se comunică că pe numele Graur Zaharia nu

au fost deschise conturi bancare în BC „Moldova Agroindbank” SA.

Mai mult ca atât, instanța de fond nu a luat în considerație nici contractul prin

care partea vătămată Graur Zaharia a cumpărat de la cet. Gagiu Valentin

apartamentul nr. 36, str. Valea Crucii 8, mun. Chișinău, gajat la BC „Moldova

Agroindbank”. În conținutul aceluiași contract este indicat că inculpatul Postica

Serghei se obligă să achite restanța împrumutului (387 200 lei), pentru care a fost gajat

apartamentul, iar în schimb dobândește dreptul de proprietate de la Gagiu Vadim

asupra unui camion.

Respectiv, declarațiile părții vătămate Graur Zaharia precum că „inculpatul a

achitat la BC „Moldova Agroindbank” pentru stingerea datoriilor pe care le avea față de Gagiu

Vadim și nu față de partea vătămată” sunt autentice, corespund adevărului și sunt bazate

pe înscrisurile enunțate supra și cercetate nemijlocit în instanța de judecată și pe care

instanța de fond nu le-a apreciat în modul corespunzător în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod procedură penală.

Astfel, delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil trebuie

făcută luându-se în considerație două aspecte de maximă importanță: atitudinea

făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor; prezența disponibilității

efective a făptuitorului de a-și executa angajamentele.

Aceste două aspecte sunt puse la baza circumstanțelor care trebuie cercetate în

vederea constatării lipsei sau prezenței scopului de cupiditate. La fel, pot fi supuse

cercetării și alte circumstanțe, nu mai puțin importante: 1) maniera de comportament

pe care făptuitorul a manifestat-o după ce i-au fost transmise bunurile (de exemplu,

cheltuie imediat banii prevăzuți pentru procurarea unor bunuri destinate victimei); 2)

făptuitorul acceptă să-i fie transmise bunurile pe care cu bună-știință nu le va putea

valorifica; 3) făptuitorul săvârșește acțiuni care demonstrează nedorința lui de a-și

executa angajamentele; 4) făptuitorul își asumă obligații pe care ulterior afirmă că nu

este în stare să le îndeplinească.

Totodată, instanța de apel a conchis că, prima instanță eronat a stabilit că în

acțiunile inculpatului Postica Serghei lipsește latura subiectivă a infracțiunii

incriminate, deoarece în cazul infracțiunii de escrocherie, prezența scopului de

sustragere o demonstrează următoarele circumstanțe: situația financiară extrem de

neprielnică a persoanei, care își asumă angajamentul la momentul încheierii

tranzacției (inculpatul, deja, dispunea de două credite bancare nerambursate); lipsa de

fundamentare economică și caracterul irealizabil al angajamentului asumat (inculpatul

și-a asumat obligația de a procura apartamentul părții vătămate, însă i-a spus că nu dispune

de bani, astfel a solicitat permisiunea părții vătămate de a gaj a apartamentul la bancă, pentru

a obține bani din care v-a achita costul apartamentului); lipsa unei activități aducătoare de

12

profit, îndreptate spre încasarea mijloacelor bănești necesare onorării angajamentului

(în instanța de judecată s-a constatat că fabrica și tehnica pentru procurarea cimentului,

inculpatul a procurat-o după obținerea creditului, prin urmare, la momentul semnării

obligației el nu dispunea de o activitate aducătoare de profit).

În contextul aprecierii mijloacelor de probă administrate la materialele cauzei

penale, atât de partea acuzării, cât și de partea apărării și în contextul elucidării

circumstanțelor cauzei, instanța de apel a constatat cu certitudine faptul dobândirii

ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul cumpărării de către

inculpatul Postica Serghei a apartamentului părții vătămate Graur Zaharia în valoare

de 80 000 Euro, care conform cursului oficial al BNM la data comiterii infracțiunii

constituia suma de 1 304 472 lei, cauzându-i în rezultat ultimului o daună materială în

proporții deosebit de mari.

În ceea ce privește alegațiile părții apărării despre faptul că contractul de

vânzare-cumpărare a bunului imobil pe de XXXXX, a fost semnat după ce a fost

semnat contractul de ipotecă, instanța de apel le-a respins ca fiind nefondate, or,

partea vătămată Graur Zaharia, atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel a

confirmat faptul că între acesta și inculpatul Postica Serghei a fost încheiat un contract,

fără a-l înregistra la notar, unde s-au înțeles că partea vătămată vinde apartamentul

cu suma de 80 000 Euro. Ulterior, inculpatul Postica Serghei a venit cu propunerea că

vrea să ia un credit de la Banca Socială și partea vătămată să dea acordul să pună

apartamentul în gaj și îi va întoarce peste 3-4 zile datoria pe apartament.

Totodată, partea vătămată Graur Zaharia a indicat că în contractul de vânzare-

cumpărare el nu a făcut niciun fel de modificări la data întocmirii contractului.

Reieșind din declarațiile părții vătămate Graur Zaharia, instanța de apel a

conchis că aceste declarații sunt pertinente și veridice, declarațiile acestuia

coroborează cu întreg material probatoriu administrat la dosarul penal, prin

intermediul cărora a fost constatat faptul că partea vătămată, la 03.10.2010, momentul

semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă simplă scrisă, a fost dusă în

eroare de către inculpatul Postica Serghei cu privire la faptul că după ce va recepționa

creditul de la bancă, îi va transmite lui Graur Zaharia sine costul apartamentului și

vor autentifica contractual de vânzare-cumpărare. Astfel, în cadrul cercetării

judecătorești s-a stabilit faptul că promisiunea inculpatului de a procura apartamentul

a fost una falsă. Ultimul a semnat contractul de vânzare- cumpărare a apartamentului

în formă simplă scrisă, doar cu scopul de a-l gaja la bancă și de a obține un credit și

nici de cum cu scopul de a-1 procura. Ulterior, inculpatul folosindu-se de încrederea

părții vătămate nu și-a onorat obligațiile față ea. În același timp, nu și-a onorat

obligațiile față de bancă, astfel încât, apartamentul, prin hotărâre judecătorească

irevocabilă a fost transmis în proprietatea băncii în contul achitării datoriilor.

13

La fel, instanța de apel prin probele administrate la materialele cauzei penale

nu a stabilit care ar fi fost scopul sau motivul gajării de către partea vătămată a

apartamentului, înainte de semnarea contractului de vânzare-cumpărare, or, alegațiile

inculpatului Postica Serghei despre faptul că partea vătămată Graur Zaharia primea 3

% pe lună pentru faptul că a pus apartamentul în gaj, sunt declarative, nu au niciun

suport probatoriu pertinent și concludent, mai mult, inculpatul a declarat că nu are

documente confirmative prin care să fie dovedit că partea vătămată primea aceste 3 %

pe lună, fiind demonstrată fără dubii că intenția inculpatului a fost de inducere a părții

vătămate în eroare și de a dobândi prin înșelăciune și abuz de încredere bunurile

acestuia.

Astfel, instanța de apel a stabilit că argumentele părții apărării despre faptul că

contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil pe de XXXXX a fost semnat după

ce a fost semnat contractul de ipotecă sunt declarative, nu au nicio susținere probatorie

și vin în contradicție cu probele administrate la dosar de către acuzatorul de stat.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentele părții apărării cu referire

la faptul că organul de urmărire penală nu a constatat prin probe veridice și pertinente

care este valoarea concretă a obiectului infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, prejudiciul indicat de procuror și de partea vătămată în valoare de 80 000 Euro

este neprobat absolut, or, prin contractul de vânzare-cumpărare rezultă că vânzătorul

Graur Zaharia își asumă obligația să vândă cumpărătorului Postica Serghei -

apartamentul cu trei camere de pe str. XXXXX la un preț de 80 000 Euro, contract care

a fost semnat de ambele părți, iar în cadrul ședinței de judecată, atât partea vătămată

Graur Zaharia, cât și inculpatul Postica Serghei au confirmat că semnătura de la

rubrica „vânzător”, respectiv, „cumpărător”, le aparțin.

Așadar, instanța de apel a conchis că părțile au consimțit la momentul

cumpărării imobilului că prețul este de 80 000 Euro, iar careva discrepanțe la acest

capitol, instanța de apel nu a stabilit.

Cu referire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului Postica Serghei

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, instanța de apel

a reținut că inculpatul Postica Serghei nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate, nu a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate, anterior nu a fost judecat.

După caracterul și gradul prejudiciabil, prin prisma art. 16 Cod penal, infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod Penal, se califică ca fiind „deosebit de gravă” și pentru

săvârșirea căreia legea prevede în calitate de pedeapsă sancțiunea sub formă de

închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani. În conformitate cu art. 76,

77 Cod penal în privința inculpatului Postica Serghei nu au fost reținute careva

circumstanțe atenuante sau agravante.

14

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a admis-o și a dispus încasarea de

la Postica Serghei în beneficiul lui Graur Zaharia suma de 80 000 Euro, convertiți în lei

la data executării prestației, cu titlu de prejudiciu cauzat prin infracțiune.

În ceea ce privește solicitarea părții vătămate Graur Zaharia privind încasarea

prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei, instanța de apel a apreciat aceste

pretenții drept nefondate și pasibile respingerii, deoarece după cum rezultă din

prevederile art. 1398 și art. 1422 Cod Civil, reparația prejudiciului moral este posibilă

numai în cazurile expres prevăzute de legislație (în cazul încălcării drepturilor personale

nepatrimoniale, cum ar fi în ipoteza atingerii aduse vieții, sănătății, libertății, inviolabilității

sexuale și libertăților sexuale sau altor valori sociale care privesc persoana).

În această ordine de idei, infracțiunile care aduc atingere unor valori sociale ce

țin de patrimoniu (de exemplu furtul, escrocheria etc.), nu atrag apariția la partea

vătămată a dreptului subiectiv de reparație a prejudiciului moral, prin corelație la

făptuitor nu apare obligația de a repara prejudiciul moral.

Mai mult, instanța de apel a reținut că prin încheierea Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 30 mai 2017, s-a dispus aplicarea sechestrului asupra bunurilor

mobile și imobile ce aparțin inculpatului Postica Serghei în limita sumei de 80 000

Euro, astfel instanța de apel a dispus menținerea sechestrului aplicat, până la

repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8) Cod de procedură penală solicită casarea

deciziei contestate cu menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță prin

care inculpatul a fost achitat de sub învinuirea înaintată.

În susținerea celor solicitate, inculpatul indică că instanța de apel a pronunțat o

decizie contrară prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, or, a

pronunțat o sentință de condamnare după o sentință de achitare fără a fi audiat

martorul acuzării Frunză Mariana.

De asemenea, instanța de apel urma să stabilească dacă contractul de vânzare-

cumpărare încheiat între Graur Zaharia și Postica Serghei a fost încheiat până sau

după întocmirea contractului de ipotecă.

Totodată, recurentul susține că decizia contestată este bazată doar pe

presupuneri, or, cumulul de probe administrat în respectiva cauza penală

demonstrează că între părți există relații de natură civilă.

Recurentul remarcă că ordonanța de punere sub învinuire din 26.02.2016 și de

modificare a învinuirii din 30.07.2015 sunt atrase de nulitate, or, inculpatul a avut

calitatea de bănuit în acest proces pe o durată mai lungă de 3 luni.

Mai mult decât atât, inculpatul susține că instanța de apel eronat a respins cererea

de recuzare a completului de judecată, or, judecătorii au aplicat măsura preventivă și

15

anunțarea în căutare a inculpatului din motiv că ultimul nu s-a prezentat la ședințele

de judecată din 09.09.2012, 21.10.2019, 06.11.2019, fără a ține cont că la 09.09.2019 a fost

prezentat în instanță extrasul medical care confirma că ultimul nu putea să se prezinte

în ședință, iar la 06.11.2019, inculpatul nu a fost citat legal, astfel, se confirmă

imparțialitatea judecătorilor la examinarea cauzei respective.

procurorului și a avocatului Balan Angela în numele părții vătămate expuse în

referințe, Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea hotărârii atacate și să dispună

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, dacă constată

că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și

anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și-a

găsit confirmarea în cauza dată, invocând în acest context următoarele.

Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, instanța de apel în cadrul ședințelor de

judecată nu a supus verificării probele privind acuzarea în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal, unii martori nefiind audiați pe viu, instanța de apel nemotivându-și decizia în

acest sens.

Astfel, instanța de apel a indicat că reia cercetarea judecătorească potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, cu audierea nemijlocită a părții vătămate

Graur Zaharia și a martorilor acuzării, punând în sarcina procurorului prezența

acestora (a se vedea procesul-verbal al ședinței de judecată din 03 iunie 2020, f.d. 80-81, vol.

IV).

Din materialele dosarului se confirmă faptul că, martorul Frunză Mariana nu s-a

prezentat nici în ședința de judecată din 03 iulie 2020, având la bază același motiv

precum că este în concediu de îngrijirea copilului, procurorul solicitând deja

examinarea cauzei în lipsa acestui martor, iar instanța de judecată deliberând pe loc a

dispus continuarea examinării cauzei în lipsa martorului, ulterior instanța de apel a

omis să o citeze la celelalte ședințe de judecată, punând la baza condamnării

16

inculpatului după o sentință de achitare declarațiile martorului acuzării date la etapa

cercetării judecătorești în instanța de fond (a se vedea procesul-verbal al ședinței de

judecată din 03 iulie 2020, f.d. 86-90, vol. IV).

Totodată, Colegiul penal lărgit ține să remarce faptul că, declarațiile martorului

Frunză Mariana date în ședința instanței de fond, au fost apreciate ca probă ce

demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului de către instanța de apel, făcând

trimitere la declarațiile altor martori care la fel nu au fost prezenți în ședințele de

judecată ale instanței de apel.

Colegiul penal lărgit conchide că, în ședința instanței de apel, au fost audiați pe

viu, doar partea vătămată (f.d. 119, vol. IV), inculpatul (f.d. 117, vol. IV) și martorul

acuzării Mocanu Liliana (f.d. 83, vol. IV), respectiv numai pe aceste probe a și fost

fundamentată decizia de admitere a apelului declarat de către procuror și apelul

declarat de către avocatul Balan Angela în numele părții vătămate, cu casarea sentinței

de achitare și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului Postica

Serghei.

Or, în cazul în care instanța de apel admite apelul, casează sentința total, și

pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, se impune

aplicarea prevederilor art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală, care prevede că

,,Instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror

cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea

sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate”, respectiv, instanța de apel nu poate

să își întemeieze hotărârea de condamnare în urma unei sentințe de achitare a instanței

de fond, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile martorilor depuse în ședința

judiciară a instanței de fond și citite în instanța de judecată în absența lor.

Colegiul penal lărgit remarcă că instanța de apel prin decizia pronunțată a

încălcat prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând apelul

declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe

o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorii, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea inculpatului.

Așadar, instanța de apel nu a respectat prevederile art. 414 alin. (6) Cod de

procedura penală care prevede că, instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința judiciară a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține prin prisma jurisprudenței CtEDO (a se

vedea cauza Dan contra Republicii Moldova, 05 iulie 2011) că cei care au responsabilitatea

de a decide vinovăția sau nevinovăția unui acuzat ar trebui, în principiu, să fie în

17

măsură să audieze martorii în persoană și să evalueze credibilitatea lor, iar evaluarea

credibilității a unui martor este o sarcină complexă, care, de obicei, nu se poate realiza

printr-o simpla citire a cuvintelor sale înregistrate.

Mai mult decât atât, Colegiul penal lărgit face trimitere la hotărârea Curții

Europene în cauza Asimionese contra Moldovei, hotărârea din 07.01.2020 (decizie de

admisibilitate), unde Curtea a constatat că condamnarea reclamantului fără audierea

repetată a martorilor, după ce acesta a fost achitat de prima instanță, a fost contrară

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 paragraf 1 din Convenție.

Colegiul penal lărgit revenind la faptele din prezenta cauză reiterează că

principala dovadă care face diferența dintre relațiile civile și fapta infracțională

imputată inculpatului sunt declarațiile martorilor. Restul probelor au fost dovezi

indirecte, care nu au putut duce nemijlocit la condamnarea inculpatului, prin urmare,

declarațiile martorilor și greutatea dată lor erau de o mare importanță pentru

determinarea cauzei.

În această privință, Colegiul penal lărgit susține că, dacă instanța de apel admite

apelul cu rejudecarea cauzei, decizia trebuie să cuprindă analiza probelor pe care s-a

bazat instanța pronunțând hotărârea, să indice din ce motive ele urmează a fi

neapreciate ori respinse ca probe.

Astfel, în opinia instanței de recurs, instanța de apel nu au pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanță

și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept

consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate, fără a verifica fiecare probă în parte

sub aspectul procedurii penale cât și coroborarea acestora.

De asemenea, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra deciziei Curții

Constituționale nr. 126 din 15 noiembrie 2018, privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 190 alin. (1) din Codul penal, prin care

a indicat că, ,,Neexecutarea obligațiilor care derivă dintr-un contract încheiat nu poate fi

calificată ca infracțiune de escrocherie dacă nu s-a stabilit că s-au folosit manopere frauduloase

față de creditorul obligației până la și pentru încheierea contractului”.

Mai mult, Curtea a reiterat că, ,,(…) deși ține de competența instanțelor de judecată să

interpreteze și să clarifice normele legale penale, acestea nu sunt îndreptățite să recurgă la o

interpretare extensivă defavorabilă a legii penale. O asemenea abordare este interzisă de

articolul 22 din Constituție și de articolul 7 din Convenția Europeană. În consecință, cerința

interpretării stricte a normei penale urmărește protecția persoanei împotriva arbitrarului.”

În acest sens, Colegiul penal lărgit face trimitere la motivarea deciziei instanței

de apel în care se indică ,,(…) prin probele administrate de acuzatorul de stat, inculpatul

Postica Serghei nu avea intenția să-și onoreze obligațiile asumate și a acționat cu rea-credință

față de partea vătămată, or, inculpatul Postica Serghei a profitat și de faptul că partea vătămată

18

Graur Zaharia este o persoană în etate, fără studii juridice, care a înțeles că încheie contract de

ipotecă cu inculpatul ca persoană fizică și nu cu SRL „Ihtionix”, fapt ce relevă din declarațiile

părții vătămate Graur Zaharia, care a indicat că atunci când a încheiat contractul de ipotecă,

de încheierea lui s-au ocupat niște fete și nu i-a explicat nimeni nimic. Nici contractul de

creditare nu i-a fost explicat” (a se vedea pct. 4.1. din prezenta decizie).

Totodată, Colegiul penal lărgit identifică că instanța de apel a nu dat un răspuns

clar și concis alegațiilor apărării precum că litigiul poartă un caracter civil, urmând a

fi soluționat în conformitate cu legislația civilă. Or, delimitarea escrocheriei de

încălcarea normelor de drept civile se face luându-se în considerație două aspecte

importante: atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunurilor și

prezența disponibilității efective ale făptuitorului de a-și executa angajamentele.

Aceste două aspecte sunt puse la baza circumstanțelor care trebuie cercetate în

vederea constatării lipsei sau prezenței scopului de cupiditate. Limita între relațiile

civile și o escrocherie este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este

caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei prin abuz de

încredere și înșelăciune.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel contrar prevederilor

legale și-a întemeiat soluția pe aprecieri subiective, or, Curtea de la Strasbourg

statuează că, dreptul la un proces echitabil include obligația tribunalelor de a-și

motiva deciziile lor, deoarece absența motivării unei decizii judiciare poate impieta

asupra acestui drept (a se vedea cauza Romanenco contra Moldovei, CtEDO hotărârea din

09 aprilie 2019).

De asemenea, Curtea Europeană menționează că, judecătorii trebuie să indice cu

suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază deciziile, căci numai astfel, un

acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislația națională.

Instanța Europeană a subliniat că motivarea unei decizii judiciare este strâns legată

de preocupările privitoare la asigurarea desfășurării unui proces echitabil, aceasta permițând

respectarea dreptului la apărare. Motivarea este indispensabilă însăși calității actului de

justiție și constituie o pavăză împotriva arbitrarului.” (a se vedea cauza Fomin contra

Moldovei, CtEDO hotărârea din 11 octombrie 2011).

Situația descrisă mai sus, nu poate fi corectată în instanța de recurs, deoarece

instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei. Eroarea comisă nu oferă posibilitatea

instanței de recurs de a concluziona asupra corectitudinii aprecierii probelor și

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului de către instanța de apel, or, conform art.

419 Cod de procedură penală - rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător.

19

În atare circumstanțe se consideră că instanța de apel a comis erori de drept prin

încălcarea prevederilor art. 100, 101, 394, 414-419, 415 alin. (21) Cod de procedură

penală, iar aceste abateri se cuprind în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, superficial a verificat legalitatea și temeinicia sentinței.

Cu referire la alegațiile apărării precum că inculpatul a avut calitatea procesuală

de bănuit pe o durată mai lungă decât 3 luni, Colegiul penal lărgit o califică drept

neîntemeiată, or, din materialele dosarului rezultă că inculpatul a fost recunoscut în

calitate de bănuit prin ordonanța din 06 decembrie 2013 (f.d. 153, vol. I), iar prin

ordonanța din 26 februarie 2014, ultimul a fost pus sub învinuire, astfel inculpatul a

avut calitatea procesuală de bănuit pe o perioadă de 2 luni și 19 zile, adică în termenul

legal prevăzut de art. 63 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit subliniază că nu poate menține sentința

pronunțată de prima instanță din motiv că, lecturând conținutul acesteia se atestă că

instanța a indicat concomitent două temeiuri de achitare care se exclud una pe alta,

acest fapt fiind calificat de către instanța de recurs ca o eroare de procedură.

Astfel, Colegiului penal lărgit atrage atenția asupra faptului că deși instanța de

fond a conchis că inculpatul urmează a fi achitat din motivul că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii, în urma sintezei concluziilor evocate de către instanță în

partea descriptivă a deciziei, se observă o inadvertență în stabilirea temeiului ce stă la

baza achitării lui Postica Serghei, fiind constatate concluzii cu temeiuri de achitare

diferite precum că „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii” și „fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii”, temeiuri prevăzute de art. 390 alin. (1) pct. 1) și 3)

Cod de procedură penală.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit indică că la rejudecarea cauzei

Curtea de Apel Chișinău urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de

procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să

înlăture erorile procesuale comise de către instanța de apel, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor

motivelor invocate în cererile de apel și recurs, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să le dea aprecierea cuvenită în ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate; să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate și de practica unitară în acest domeniu, de practica

relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

20

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Postica Serghei, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2020, în

cauza penală în privința lui Postica Serghei XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, pronunțată integral la 26 iulie 2021.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Victor Boico

21