1ra-1405/2021 — art. 27, 186 alin. 2 lit. c, d CP

Dosarul nr. 1ra-1405/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2021 de

avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatului

MARTÎNIUC Vladimir XXXXX, născut la

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.12.2018– 17.12.2020;

Instanța de apel: 20.01.2021– 24.02.2021;

Instanța de recurs: 19.05.2021 – 16.06.2021.

Asupra recursului ordinar Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

2020 Martîniuc Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal la închisoare pe un termen de 3 (trei) luni, în

penitenciar de tip semiînchis.

Corpurile delicte (produsele alimentare și de uz casnic cât și îmbrăcăminte) au

fost lăsate în proprietatea părții vătămate.

20.10.2018, aproximativ ora 02:00, Martîniuc Vladimir, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștienta survenirea lor, acționând cu

intenție directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, a pătruns în casa de locuit

din XXXXX de unde a sustras pe ascuns produse alimentare la preț de 400 lei, o

mașină de tocat carne la preț de 1600 lei, haine de iarnă la preț de 8000 lei, dar

independent de voința sa în momentul sustragerii bunurilor, a fost împiedicat de

către Dolbuș Ivan și Dolbuș Grigore, prin ce infracțiunea nu și-a produs efectul

urmărit.

În rezultatul acțiunilor sale ilegale, Martîniuc Vladimir i-a cauzat părții

vătămate Dolbuș Ivan, un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă

totală de 10000 lei.

1

Aceste acțiuni ale inculpatului prima instanță le-a încadrat în baza art. 27, 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal – tentativă de furt, adică de sustragere pe ascuns a

bunurilor altei persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzare de daune în

proporții considerabile.

Ecaterina și avocatul Căpățână Ion în numele inculpatului Martîniuc Vladimir.

3.1. Procurorul prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Martîniuc Vladimir, recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. 2 lit. c) d) Codul penal, să-i fie

stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 4 luni, în

penitenciar de tip semiînchis, deoarece prima instanță a făcut o greșită

individualizare a pedepsei, neținând cont de gravitatea infracțiunii și personalitatea

inculpatului, care se eschivează de la prezentarea în fața instanță.

3.2. Avocatul Căpățînă Ion declarând apel în numele inculpatului Martîniuc

Vladimir, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat, făcând

referire la nerecunoașterea vinei și la lipsa intenției de a sustrage bunuri.

Totodată, la materialele dosarului nu sunt suficiente probe ce ar demonstra

vinovăția, ea bazându-se doar pe presupuneri.

februarie 2021 apelul avocatului Căpățînă Ion declarat în numele inculpatului

Martîniuc Vladimir a fost respins ca fiind depus peste termen, iar cel al procurorului

Burlacu Ecaterina – ca nefondat.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin următoarele argumente:

- potrivit regulii generale prescrise de art. 402 Cod de procedură penală al

Republicii Moldova, termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data

pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu prevede altfel. Excepția de la regula

dată este reglementată de legiuitor în dispoziția art. 403 alin. (1) Cod de procedură

penală, unde se specifică că apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de

lege, este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că

întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel

mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor

materiale.

În lumina jurisprudenței CtEDO (hotărârrea Ponomaryov contra Ucrainei) s-a

statuat că participantul la proces citat legal o dată, deja cunoaște despre faptul

desfășurării în privința sa a unui proces judiciar și este obligat de sine stătător să se

intereseze de mersul procesului în continuare și examinarea cauzei în lipsa acestuia

nu v-a constitui o încălcare a art. 6 CoEDO.

În speță, avocatul a depus apel la 09.01.2021, peste termenul legal de declarare

a apelului, cu toate că el, potrivit proceselor-verbale, a căror conținut nu a fost

obiectat de părți în conformitate cu prevederile art. 336 Cod de procedură penală, a

fost prezent în ședința de judecată și a cunoscut despre etapa examinării cauzei

nefiind prezent doar la data la care a fost pronunțată integral sentința.

Prin urmare, apelul avocatului Căpățînă Ion declarat în numele inculpatului

Martîniuc Vladimir nu poate fi repus în termen, nefiind elucidate motive întemeiate.

2

Mai mult, faptul că, ulterior, prima instanță, prin scrisoare a expediat copia

sentinței în adresa apărătorului și a inculpatului (f.d. 143), nu extinde termenul de

declarare a apelului în cazul avocatului, or el a cunoscut că instanța va pronunța

hotărâre la 17 decembrie 2020, dată de la care a și început a curge termenul de

declarare a apelului pentru acesta.

- la numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Martîniuc Vladimir,

prima instanță a reiterat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75–78 Cod penal și le-a aplicat

în mod corespunzător.

Astfel, la individualizarea pedepsei stabilite lui Martîniuc Vladimir, prima

instanță a ținut cont de: gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria

celor mai puțin grave; de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, care s-a

eschivat de la prezentarea în ședința de judecată, nu este angajat în câmpul muncii,

nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, anterior a fost deferit justiție,

iar antecedentul penal este stins și are un copil minor la întreținere; de prezența

circumstanței care atenuează răspunderea – comiterea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave – și lipsa celor ce o agravează, de condițiile de viață ale

familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Reieșind din aceste împrejurări, pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de

închisoare pe un termen de 3 luni, în penitenciar de tip semiînchis, este legală și

întemeiată.

inculpatului Martîniuc Vladimir și, invocând erorile de drept prevăzute la pct. 6),

10) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în alt

complet de judecată, reiterând argumentele aduse în susținerea cererii de apel.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, depune referință procurorul, pledând

pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat.

baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul Penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se

întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Instanța de recurs la această etapă a procedurilor nu declanșează un control

devolutiv asupra fondului cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate și

cercetate și nu se expune repetat asupra acelorași argumente care anterior au fost

obiect de dispută în instanța de apel și asupra cărora aceasta s-a pronunțat prin

decizie motivată. Or, obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la chestiuni de

3

drept, iar rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă în înlăturarea

erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a

cauzei.

Conform recursului ordinar, recurentul a indicat la prezența erorilor de drept

prevăzute la pct. 6), 10) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În sensul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10 și 12) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

La caz, prin decizia instanței de apel apelul avocatului Căpățină Ion declarat în

numele inculpatului Martîniuc Vladimir a fost respins ca fiind depus peste termen.

Prin urmare, instanța de recurs se va expune doar cu referire la această

chestiune, întrucât instanța de apel a conchis că nu a fost sesizată în conformitate cu

lege, apelantul (avocatul Căpățînă Ion) omițând termenul legal de declarare a cererii

de apel.

Lecturând textul recursului ordinar, Colegiul constată că avocatul Căpățină Ion

în cererea de recurs nu a indicat vreun contraargument la cele arătate de instanța de

apel în partea descriptivă a deciziei, cât privește declararea apelului peste termenul

legal și lipsa temeiurilor de repunere în termene a acestui apel, ci doar a reiterat

argumentele cererii de apel, care nu au putut constitui obiect de studiu în instanța de

apel și nici în cea de recurs, or instanța de apel corect a conchis că nu a fost sesizată

în conformitate cu legea, apelantul (avocatul Căpățînă Ion) omițând termenul legal

de declarare a cererii de apel, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin și a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus

Spania), or noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint

decizia, fie prin preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în

mod real întrebările esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea

versus România).

Mai mult ca atât, recurentul, în textul cererii, a enumerat toate cazurile de

constatare a erori de drept prevăzută la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, fără a specifica care din acestea sunt aplicabile speței, iar instanța de recurs

nu este competentă să completeze din oficiu recursul cu circumstanțe în drept, care

l-ar justifica sub acest aspect, întrucât, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă

în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Suplimentar, se apreciază că CtEDO în cauza Sutter versus Elveția a statuat că

de la data pronunțării hotărârii începe a curge termenul de exercitare a căii de

atac, iar recursul declarat este mai degrabă un „apel deghizat”, decât un „efort

conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se bazează în mod esențial pe

argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii precedente, iar

4

în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”, care să

justifice ingerința în hotărârea executorie a instanței de apel.

În aceste circumstanțe, Colegiul Penal constată că, în speță, au fost examinate

problemele esențiale care au fost puse în fața instanței, aceasta argumentând amplu

motivele care i-au format convingerea în susținerea soluției adoptate, atât în raport

cu argumentele din apelul părții apărării cât și a poziției primei instanțe expuse în

sentință, ceea ce deduce concluzia că argumentele invocate de avocatul-recurent

prin prisma temeiurilor pentru recurs prevăzute la pct. 6), 10) și 12) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, poartă un caracter formal, fără o argumentare temeinică.

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Căpățînă Ion în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 24 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe MARTÎNIUC Vladimir XXXXX

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 21 iulie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

5