1ra-252/21 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-252/21 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-252/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecătorii - Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Diaconu Iurie

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iulie 2020, în

cauza penală în privința lui

Bejenari Anatolie XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în mun.

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.03.2019 – 19.07.2019;

Instanța de apel: 12.02.2020 – 16.07.2020;

Instanța de recurs: 24.09.2020 – 25.05.2021.

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Bejenari Anatolie a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 2 (doi)

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei

cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

În conformitate cu art. 79 alin. (1) Cod penal, pedeapsa complementară

obligatorie nu a fost aplicată.

Acțiunea civilă înaintată de către Cașu Artiom în privința lui

Bejenari Anatolie a fost respinsă, ca neîntemeiată.

2019, în jurul orei 13:00, Bejenari Anatolie, conducând autocamionul de model

XXXXX, cu numerele de înmatriculare XXXXX, cu semiremorca „XXXXX”, cu numere

de înmatriculare XXXXX, fiind treaz, deținând permisul de conducere valabil pentru

tipul mijlocului de transport pe care-l ghida, se deplasa pe str. XXXXX, din mun.

Chișinău. Astfel, în timpul deplasării, conducătorul auto Bejenari Anatolie, nu a

manifestat prudență sporită la trafic, nu a apreciat corect situația rutieră în care se

afla autovehiculul la momentul respectiv, nu a luat în considerație starea lucrurilor

în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva

1

accidentelor și consecinței acestora, nu a ținut cont de semnificația mijloacelor de

semnalizare rutieră și totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

ignorând astfel prevederile pct. 45 al Regulamentului Circulației Rutiere (În

continuare RCR), conform căruia: 1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)dexteritatea

în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) În cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, la fel a încălcat și prevederile pct. 49) din RCR, care prevede că: în

funcție de viteza de deplasare, conducătorul de vehicul trebuie să lase liber în

spațiu (distanța) față de vehiculul precedent care, în caz de frânare bruscă a

acestuia i-ar permite să oprească evitând coliziunea, și prin urmare a tamponat din

spate mijlocul de transport de model „XXXXX” cu numere de înmatriculare XXXXX,

condus de către Cașu Artiom, care la acel moment se deplasa în aceeași direcție și

vira la dreapta spre stația de alimentare „Rompetrol”.

În rezultatul accidentului rutier, pasagerului autovehiculului de model

„XXXXX”, Lunca XXXXX, i-au fost cauzate conform raportului de expertiză judiciară

nr. 201903C0201 din 18.02.2019, vătămări corporale grave, manifestate prin

trauma închisă a abdomenului cu lezarea traumatică a splinei complicată cu

hemoragie internă și excoriații pe față, și care se află în legătură cauzală cu decesul

acestuia, survenit la 20.01.2019.

Acțiunile lui Bejenari Anatolie au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

Baraliuc Daniel, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatului Bejenari Anatolie, condamnat în baza

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, art. 79 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

amendă, în mărime de 2000 unități convenționale, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, inclusiv, de a se încasa din contul inculpatului în

contul statului, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizelor

medico-legale, suma de 3590 (trei mii cinci sute nouăzeci) lei.

În susținerea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat faptul că, deși

instanța de judecată, a dat aprecierea corectă circumstanțelor de fapt a cauzei și

l-a condamnat pe inculpatul Bejenari Anatolie în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, totuși, aceasta nu a ținut cont de faptul că la stabilirea pedepsei este necesar

de a lua în considerație criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75

Cod penal. Astfel, instanța de judecată, la stabilirea pedepsei inculpatului în baza

infracțiunii săvârșite, nu a ținut cont de faptul că acesta a comis o infracțiune gravă

care a fost soldată cu o consecință gravă – lui Lunca XXXXX i-au fost cauzate

2

conform raportului de expertiză judiciară nr.201903C0201 din 18.02.2019,

vătămări corporale grave, manifestate prin trauma închisă a abdomenului cu

lezarea traumatică a splinei complicată cu hemoragie internă și excoriații pe față,

și care se află în legătură cauzală cu decesul acestuia, survenit la data de

20.01.2019.

Aceste circumstanțe denotă, că comportamentul inculpatului indică asupra

neatenției acestuia în timp ce se află în trafic, expunându-i la un pericol și pe ceilalți

participanți la trafic. Luând în considerație faptul, că mijlocul de transport este o

sursă de pericol sporit, care în cazul unei exploatări neconforme poate genera un

prejudiciu de o gravitate înaltă, Bejenari Anatolie, fiind conducătorul de vehicul,

cunoștea că urma să respecte cu strictețe normele Regulamentului Circulației

Rutiere, însă a ignorat totalmente regula stabilită precum că în cazurile în care în

câmpul vizual în spate este limitat, conducătorul trebuie să recurgă la ajutorul altei

persoane, aflate în afara autovehiculului.

La stabilirea pedepsei, acuzarea a considerat necesară aprecierea acțiunilor

inculpatului, sub aspectul prejudiciului cauzat relațiilor sociale ocrotite de legea

penală, condițiile intervenirii lor, precum și atitudinea inculpatului aferent

infracțiunii comise.

În sensul expus, acuzarea a sesizat, că infracțiunea incriminată inculpatului

Bejenari Anatolie, a atentat la relațiile sociale cu privire la securitatea circulației

rutiere și sănătatea persoanei, săvârșită din imprudență, este gravă, pentru care

sancțiunea prevede închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Luând în considerație comportamentul post-infracțional al inculpatului,

conlucrarea cu organul de urmărire penală, căința în comiterea infracțiunii,

repararea benevolă a pagubei pricinuite, acuzarea a considerat oportună stabilirea

pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, adică aplicarea pedepsei mai

blândă decât pedeapsa închisorii, prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal -

amendă. Totodată, a menționat că, la individualizarea pedepsei, instanța de apel

urma a ține cont de faptul că inculpatul Bejenari Anatolie nu este invalid, nu suferă

de careva maladii (la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află), este apt

să muncească și să achite amenda stabilită ca pedeapsă principală, în temeiul

art. 79 Cod penal. Mai mult, conform materialului caracterizant, s-a stabilit că

inculpatul Bejenari Anatolie este angajat în câmpul muncii în calitate de conducător

auto la XXXXX”, având un salariu.

Cu privire la pedeapsa complementară, procurorul a menționat că instanța

de fond nu a aplicat în cazul dat prevederile art. 79 Cod penal, deși urma să aplice

prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal.

De asemenea, procurorul a subliniat că prima instanță urma să încaseze

cheltuielile de judecată din contul inculpatului, deoarece urmărirea și judecarea

unei cauze penale ocazionează efectuarea de cheltuieli pentru întocmirea și

transmiterea actelor de procedură, pentru administrarea probelor și conservarea

mijloacelor materiale de probă, cu retribuirea apărătorilor, precum și cu orice alte

cheltuieli necesare normalei desfășurări a procesului penal.

3

3.1. Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul principal,

Călugăreanu Vitalie, a depus apel suplimentar, prin care a solicitat admiterea

parțială a apelului depus de către procurorul în Procuratura municipiului Chișinău,

oficiul principal, Baraliuc Daniel, și admiterea totală a apelului suplimentar în

cauză, casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță, prin care lui Bejenari Anatolie, recunoscut

vinovat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 Cod

procedură penală, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport.

Astfel, prin apelul suplimentar, acuzarea a invocat noi argumente ce indică la

soluția eronată dispusă în conținutul sentinței contestate, și anume stabilirea

pedepsei prea blânde inculpatului Bejenari Anatolie în coraport cu fapta comisă și

consecințele survenite, fiindu-i aplicate neîntemeiat prevederile art. 90 Cod penal.

A invocat, că procurorul participant în prima instanță, nu a orientat corect

instanța, la aplicarea art. 79 Cod penal față de inculpat cu stabilirea unei pedepse

sub formă de amendă în mărime de 1800 u.c., cât și neîntemeiat a solicitat privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe o perioadă de 3 ani, pe când Codul

penal la data săvârșirii infracțiunii prevedea - anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Ținând cont de cele expuse supra, a reiterat că prima instanță nu a

individualizat pedeapsa potrivit prevederilor art. 61, 75 Cod penal, cât și a aplicat

neîntemeiat prevederile art. 79 Cod penal față de pedeapsa complementară, iar

aceasta s-a soldat cu stabilirea unei pedepse neechitabile.

A invocat că prima instanță, la stabilirea pedepsei inculpatului sub formă de

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, a ignorat faptul că,

Bejenari Anatolie a comis o infracțiune gravă, soldată cu decesul victimei, deci cu

un impact social acut în societate și a stabilit inculpatului pedeapsă sub formă de

închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Totodată, prima instanță urma a ține cont de practica judiciară, or, temei

pentru aplicarea unei pedepse mai ușoare decît cea prevăzută de lege, conform

art. 79 Cod penal, pot servi numai circumstanțele excepționale ale cauzei inclusiv

și caracteristica persoanei vinovatului, pe când la caz careva circumstanțe

excepționale nu au fost stabilite.

fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința primei instanțe doar în

partea stabilirii pedepsei și pronunțată, în acest sens, o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Bejenari Anatolie, recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit o

pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În temeiul art. 90 Cod

penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei cu închisoare, pe o perioadă

de probațiune de 3 (trei) ani. S-a încasat de la Bejenari Anatolie în beneficiul

statului cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale

4

nr. 20103C0201 din 19.02.2019, în sumă de 3 208 lei (trei mii două sute opt lei). În

rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a enunțat că prima instanță a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire

penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Bejenari Anatolie în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că, prima

instanță nu a acordat deplină însemnătate rigorilor art. 75 Cod penal, nu și-a

argumentat riguros soluția la capitolul stabilirii pedepsei și nu a motivat din care

considerent a ajuns la concluzia aplicării inculpatului a pedepsei în formă de

închisoare pe un termen de 2 ani, cu suspendarea acesteia pe o perioadă de

probațiune de 2 ani.

În acest sens, instanța de apel a remarcat că, sancțiunea închisorii numite

inculpatului Bejenari Anatolie, este mult prea blândă și neproporțională în raport

cu fapta comisă, și urmările prejudiciabile, or, imprudența la trafic, admisă de către

inculpatul Bejenari Anatolie a generat survenirea decesului victimei Lunca Ion, și

cu atât mai mult, fiind pusă în pericol viața și sănătatea și a altor participanți la

traficul rutier.

În atare circumstanțe, instanța de apel a considerat că, față de inculpatul

Bejenari Anatolie urmează a fi aplicată o pedeapsă penală principală mai aspră, și

anume privarea de libertate pe un termen de 4 ani, sancțiune care în viziunea

instanței de apel va duce la corectarea și reeducarea inculpatului, în spiritul

respectării cu strictețe a normelor de drept.

Totuși, instanța de apel a considerat necesar de a acorda inculpatului

Bejenari Anatolie o șansă de reîncadrare în societate, și corectare și reeducare,

aplicând față de acesta rigorile art. 90 Cod penal, dispunând suspendarea pedepsei

închisorii numite pe un termen de probațiune de 3 ani, învederând lipsa

circumstanțelor agravante, personalitatea ultimului, care anterior nu a fost

condamnat, a comis pentru prima data faptele ilegale, a recunoscut vinovăția

integral, la medicul psihiatru nu se află, prin urmare este echitabilă aplicarea unei

pedepse cu suspendarea condiționată pe un termen de probațiune.

În continuare, instanța de apel a apreciat ca fiind pripită concluzia primei

instanțe privind excluderea aplicării în privința inculpatului Bejenari Anatolie a

sancțiunii complementare, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

în temeiul art. 79 alin. (1) Cod penal, întrucât, la caz, nu s-au identificat careva

circumstanțe excepționale, care ar genera excluderea sancțiunii penale obligatorii,

or, recunoașterea vinovăției, colaborarea cu organul de urmărire penală, faptul că

s-a interesat de soarta părții vătămate și a contribuit financiar, duce un mod de

viață și faptul că este unicul întreținător al familiei, nicidecum nu constituie

circumstanțe excepționale care ar genera neaplicarea anulării de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

5

Concomitent, instanța de apel a considerat necesar de a admite cerința

procurorului, privind încasarea din contul inculpatului Bejenari Anatolie a

cheltuielilor judiciare, în cuantum de 3 208 lei, pentru efectuarea expertizei

medico-legale nr. 20103C0201 din 18.02.2019, din motiv că aceste cheltuieli au

fost suportate în legătură cu necesitatea stabilirii circumstanțelor și împrejurărilor

survenirii decesului victimei, aceasta fiind una obligatorie, însă survenită urmare a

acțiunilor imprudente ale inculpatului în traficul rutier.

prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a reiterat că instanța de apel

a omis să se expune asupra apelului suplimentar depus la data de 04 iunie 2020 (în

termeni legali) de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Călugăreanu Vitalie, cât și în fapt, acuzarea consideră că instanța de apel greșit a

individualizat pedeapsa inculpatului Bejenari Anatolie, prin menținerea

neîntemeiată a prevederilor art. 90 Cod penal.

Susține, că prin neexpunerea asupra apelului suplimentar formulat, a fost

afectată hotărârea și această încălcare nu poate fi înlăturată decât prin desființarea

hotărârii pronunțate.

De asemenea consideră că, instanța de apel, stabilind inculpatului

Bejenari Anatolie o pedeapsă prin prisma art. 90 Cod penal, a ignorat prevederile

art. 61, 75 Cod penal, 384 alin. (3) Cod de procedură penală. Astfel, pronunțând o

decizie de condamnare la pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad prejudiciabil sporit, fiind

periclitată ordinea de drept, nu a fost atins scopul principal, și anume, prevenirea

de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de către alte persoane,

restabilirea echității sociale.

Menționează acuzarea, că dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanța de

judecata să indice expres în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei, care însă nu este motivat de către instanța de

apel, limitându-se doar la enumerarea circumstanțelor pe care le consideră

atenuante.

Așadar, enunță că circumstanțele și consecințele comiterii infracțiunii denotă

că cel mai eficient mijloc de corectare a inculpatului este pedeapsa cu închisoare,

concluzie ce derivă, inclusiv, din gravitatea faptei comise și de pericolul social.

Ținând cont de cele expuse precum și faptul că instanța de apel nu și-a

motivat pe deplin concluzia de menținere a prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal,

consideră că instanța de apel greșit a conchis că corectarea inculpatului este

posibilă fără a fi izolat de societate.

raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează

a fi admis din următoarele motive.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

6

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de acuzatorul de stat,

acesta se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când 6) instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și când 10) s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată că

criticile aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Parcurgând aceste considerente, Colegiul penal lărgit relevă că, aceste

prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea

cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs,

7

întrucât decizia contestată nu conține motive clare pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

În susținerea concluziei formulate, instanța de recurs menționează, că

argumentele invocate de recurent își găsesc reflectare în temeiurile pentru recurs

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal lărgit constată, că prin sentința Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 19 iulie 2019, Bejenari Anatolie a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, a fost

dispusă suspendarea executării pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de

probațiune de 2 ani. Totodată, în conformitate cu art. 79 alin. (1) Cod penal,

pedeapsa complementară obligatorie nu a fost aplicată.

Procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul principal,

Baraliuc Daniel, a contestat sentința cu apel, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Bejenari Anatolie, condamnat

în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod

de procedură penală, art. 79 Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

amendă, în mărime de 2000 unități convenționale, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, inclusiv, de a se încasa din contul inculpatului în

contul statului, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizelor

medico-legale, suma de 3590 lei (f.d.228-232, Vol. I).

Totodată, în apelul suplimentar declarat de către procurorul în Procuratura

mun. Chișinău, oficiul principal, Călugăreanu Vitalie, s-a solicitat casarea parțială a

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Bejenari Anatolie, recunoscut vinovat în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 Cod procedură penală, să-i fie

stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare

în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport (f.d. 8- 11, Vol. II).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iulie 2020 a fost

admis apelul procurorului, casată parțial sentința primei instanțe doar în partea

stabilirii pedepsei și pronunțată, în acest sens, o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Bejenari Anatolie, recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit o

pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. Totodată, în temeiul art. 90

Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei cu închisoare, pe o

perioadă de probațiune de 3 (trei) ani. S-a încasat de la Bejenari Anatolie în

beneficiul statului cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale

nr. 20103C0201 din 19.02.2019, în sumă de 3 208 lei (trei mii două sute opt lei). În

rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Analizând, în cumul, aspectele descrise supra, Colegiul penal lărgit atestă, că

atît în partea introductivă, descriptivă, cît și dispozitivul deciziei atacate, nu este

8

menționat că se judecă, inclusiv, apelul suplimentar declarat de către procurorul în

Procuratura mun. Chișinău, oficiul principal, Călugăreanu Vitalie, fapt ce denotă

omisiunea instanței de apel de a judeca și a se expune în privința apelului suplimentar

declarat de către acuzare. Astfel, instanța de recurs ordinar menționează, că aceste

circumstanțe contravin jurisprudenței constante a Curții Supreme de Justiție,

conform căreia, atât apelul, cât și motivele din apel trebuie examinate printr-o

analiză obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de drept,

confruntându-le cu întreg materialul probator al cauzei.

Temeiurile expuse în pct. 3.1. din prezenta decizie, de fapt, sunt fondul

apelului și neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului

apelului de către instanța de apel.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un viciu

de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a casa

decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al

administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse (§ 30, 31 cauza Fomin vs R. Moldova, decizia din 11 octombrie 2011).

De asemenea, Colegiul penal statuează, că potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Cu referire la aceste aspecte, instanța de recurs reține, că stabilindu-i

inculpatului Bejenari Anatolie pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal, pedeapsa închisorii cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, pe o perioadă de probațiune de 3 ani, instanța de apel, făcând abstracție de

la apelul suplimentar declarat de către procurorul Călugăreanu Vitalie, nu a motivat

din care considerente a ajuns la concluzia dispunerii suspendării condiționate a

pedepsei închisorii, cu toate că dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanța de

judecata să indice expres în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei.

Prin urmare, deși sentința primei instanțe a fost criticată de către acuzatorul

de stat Călugăreanu Vitalie sub aspectul blândeții pedepsei, instanța de apel nu a

motivat suficient necesitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința

acestuia, limitându-se doar la enumerarea circumstanțelor atenuante, or, stabilirea

unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia se aplică doar în

concordanță cu fapta comisă și consecințele acesteia, ținând cont de gradul de

pericol social al infracțiunii comise. Astfel că la caz, instanța de apel nu a ținut cont

de faptul, că în urma acțiunilor prejudiciabile ale inculpatului a survenit decesul

victimei Lunca Ion.

9

Drept urmare, având în vedere considerentele menționate anterior, Colegiul

penal lărgit ajunge la concluzia, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis

erori, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile

menționate sunt erori de drept procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare

a soluției instanței de apel, precum și la individualizarea pedepsei și se consideră

temeiuri de recurs.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează

hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare

a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să se pronunțe asupra

motivelor invocate de procuror în apelul suplimentar, să individualizeze pedeapsa

conform prevederilor legale, și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417

Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, se casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iulie 2020, în cauza penală în privința lui

Bejenari Anatolie XXXXX, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 02 iulie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Diaconu Iurie

10