1ra-645/21 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-645/21 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-645/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Babcinschi Nelly în numele inculpatului Dolmuș Mert, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

21 octombrie 2020 și sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

29 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Dolmuș Mert xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.12.2018 – 29.11.2019;

Instanța de apel: 18.12.2019 – 21.10.2020;

Instanța de recurs: 23.12.2020 – 26.05.2021.

A C O N S T A T A T

2019, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Dolmuș Mert a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 4 (patru) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 84 alin. (2), 85 alin. (2) Cod penal, prin cumul de sentințe, a

fost adăugată în întregime la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea

neexecutată a pedepsei complementare stabilite prin sentința

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 13 septembrie 2017, fiindu-i stabilită

lui Dolmuș Mert pedeapsa definitivă de 4 (patru) luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

Dolmuș Mert, la 29 octombrie 2018, aproximativ ora 22:15, conducând

automobilul de model „Jeep Cheroke” cu n/î xxxxx, pe str. Mihail Sadoveanu din

mun. Chișinău, a fost stopat de colaboratorii de poliție, fiind suspectat de faptul

că ar fi condus autovehiculul în stare de ebrietate și în scopul examinării

1

medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, a fost condus la

medicul narcolog din cadrul Dispensarului Republican de Narcologie de pe

str. Petru Rareș, 32, din mun. Chișinău unde conducătorul auto Dolmuș Mert a

refuzat examinarea medicală în scopul stabilirii stării de ebrietate și naturii ei,

fapt confirmat și prin procesul-verbal nr. 4392 din 29 octombrie 2018 al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării

de ebrietate și naturii ei, încălcând astfel prevederile art. 23 alin. (3) lit. b) al

Legii nr. 131 din 07 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier și pct. 11) lit. j)

al Regulamentului circulației rutiere, care prevăd obligația conducătorului

mijlocului de transport să se supună, la solicitarea agentului de circulație,

procedurii de testare a aerului expirat și examenului medical de recoltare a

probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei ori consumului de droguri

și de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare.

Totodată, organul de urmărire penală a constatat că Dolmuș Mert a fost privat

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, prin

sentința Judecătoriei Chișinău din 13 septembrie 2017.

Astfel, acțiunile lui Dolmuș Mert, au fost încadrate în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal, refuzul conducătorului mijlocului de transport de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei și de la

recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, săvârșite de către

o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Totodată, prima instanță a stabilit, că potrivit rechizitoriului, inculpatul

Dolmuș Mert a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2641

alin. (4) Cod penal, și anume, refuzul conducătorului mijlocului de transport de

la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei și de la

recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical, săvârșite de

către o persoană care nu deține permis de conducere.

Însă, potrivit sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din

13 septembrie 2017 s-a constatat că Dolmuș Mert a fost condamnat în baza

art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 600 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce

mijlocul de transport pe un termen de 3 ani.

Astfel că, prin ordonanța din 11 aprilie 2019, acuzatorul de stat a dispus

modificarea învinuirii înaintate lui Dolmuș Mert, încadrând acțiunile

inculpatului în baza prevederilor art. 2641 alin. (4) Cod penal, și anume, refuzul

conducătorului mijlocului de transport de la examenul medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și naturii ei și de la recoltarea probelor biologice în

cadrul acestui examen medical, săvârșite de către o persoană care este

privată de dreptul de a conduce mijloace de transport (f.d.64).

cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Dolmuș

Mert să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate.

2

În motivarea apelului a indicat, că prima instanță nu a reținut în favoarea

inculpatului prevederile art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, potrivit cărora la

stabilirea pedepsei se consideră circumstanțe atenuante autodenunțarea,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea infractorilor

ori recunoașterea vinovăției, având în vedere comportamentul acestuia de a

contribui la soluționarea în termini restrânși a cauzei și la stabilirea

circumstanțelor în care a avut loc infracțiunea.

De asemenea, consideră că prima instanță urma să rețină în calitate de

circumstanță atenuantă și cea prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. l) Cod penal,

potrivit căreia expirarea, de la momentul comiterii infracțiunii, a cel puțin 2/3

din termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut

pentru această infracțiune, sau depășirea termenului rezonabil pentru

examinarea cazului, ținându-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a

fost provocată de făptuitor.

A mai indicat, că la aplicarea pedepsei cu închisoare inculpatului, prima

instanță urma să se expună și asupra imposibilității aplicării muncii

neremunerate în folosul comunității în privința acestuia, or, instanța a reținut

doar posibilitatea aplicării pedepsei privative de libertate, fără a aprecia

argumentele invocate cu privire la aplicarea art. 79 Cod penal.

În opinia apărării, prima instanță nu a individualizat pedeapsa în

conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, din care motiv inculpatului

Dolmuș Mert i-a fost stabilită o pedeapsă inechitabilă.

21 octombrie 2020, a fost respins apelul și menținută sentința primei instanțe,

fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că

judecarea cauzei în cadrul primei instanțe, s-a desfășurat pe baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, din care motiv legalitatea sentinței contestate a fost

verificată sub aspectul dacă există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă

a fost stabilită în limitele legii.

Astfel, instanța de apel a menționat că prima instanță a examinat cauza în

strictă conformitate cu cerințele prevăzute la art. 3641 alin. (1) Cod de

procedură penală, procedura nu a fost viciată, iar în cadrul urmăririi penale nu

au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, din care

motiv instanța de apel a conchis că nu este în drept să rețină o altă situație de

fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel reținând

prevederile art. 61 alin. (2), 75 Cod penal, a stabilit că sancțiunea art. 2641

alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la

1050 la 1150 unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore, sau închisoare de până la 1 an (sancțiune în

vigoare la data săvârșirii faptei).

3

Instanța de apel a precizat, că potrivit art. 76 Cod penal, în calitate de

circumstanță atenuantă, în privința inculpatului Dolmuș Mert, prima instanță a

reținut căința sinceră a inculpatului și faptul că are la întreținere un copil minor,

iar potrivit art. 77 Cod penal, în calitate de circumstanță agravantă a reținut

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară.

În acest sens, instanța de apel a menționat că prin sentința

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 13 septembrie 2017, Dolmuș Mert a

fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

De asemenea, prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din

26 decembrie 18, Dolmuș Mert a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

800 unități convenționale.

Instanța de apel a conchis, că la individualizarea pedepsei inculpatului,

prima instanță, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78

Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria

infracțiunilor ușoare prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că

infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului care

anterior a fost condamnat pentru o infracțiune similară, precum și de faptul că

acesta nu se află la evidența medicului psihiatru și narcolog.

Prin urmare, analizând circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului, precum și comportamentul acestuia în viața socială și cel de

înaintea și după săvârșirea infracțiunii incriminate, consideră instanța de apel

că în raport cu faptele săvârșite, urmările prejudiciabile ale faptei infracționale

și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea acestuia va fi posibilă

doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 4 luni,

cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În opinia instanței de apel, această pedeapsă este echitabilă și suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiunea săvârșită de către inculpat, or,

pedeapsă stabilită inculpatului va contribui la realizarea scopului pedepsei

penale.

Instanța de apel a apreciat ca fiind justă concluzia primei instanțe, că o

pedeapsă privativă de libertate este echitabilă la caz, întrucât aceasta va atinge

scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane, or, inculpatul Dolmuș Mert a săvârșit

anterior o infracțiune similară, cu intenție, însă concluziile de rigoare nu a făcut

și a comis o nouă infracțiune cu intenție.

În concluzie, instanța de apel a reiterat faptul că scopul legii penale de

corectare și reeducare a inculpatului Dolmuș Mert, va fi atins doar prin

4

menținerea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 luni, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani,

stabilită de prima instanță în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2), 84

alin. (2) Cod penal, or, în speță, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință,

corect a fost adăugată în întregime, partea neexecutată a pedepsei

complementare stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din

13 septembrie 2017.

Consideră instanța de apel, că este inoportună aplicarea în privința

inculpatului Dolmuș Mert pedepsei neprivative de libertate, după cum a

solicitat partea apărării, or, inculpatului anterior i s-a aplicat o pedeapsă sub

formă de amendă, însă, acesta nu s-a corectat și a săvârșit o altă infracțiune

similară, cu intenție, fapt ce atestă că anterior, prin pedeapsa aplicată,

inculpatului i s-a acordat șansa de a se corija și a demonstra că cele săvârșite

constituie un incident în biografia sa.

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond

cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui Dolmuș Mert să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate.

În argumentarea recursului menționează, că instanțele de fond urmau să

rețină în favoarea inculpatului prevederile art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal,

potrivit cărora la stabilirea pedepsei se consideră circumstanțe atenuante

autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la

identificarea infractorilor ori recunoașterea vinovăției, având în vedere

comportamentul acestuia de a contribui la soluționarea în termini restrânși a

cauzei și la stabilirea circumstanțelor în care a avut loc infracțiunea.

Consideră, că instanțele de fond erau obligate să stabilească toate

circumstanțele care au importanță la individualizarea pedepsei, inclusiv și la

aplicarea pedepsei cu închisoare.

De asemenea, consideră că instanțele de fond urmau să rețină în calitate

de circumstanță atenuantă și cea prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. l) Cod penal,

potrivit căreia expirarea, de la momentul comiterii infracțiunii, a cel puțin 2/3

din termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut

pentru această infracțiune, sau depășirea termenului rezonabil pentru

examinarea cazului, ținânduse cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a

fost provocată de făptuitor.

Susține, că sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsa cu

muncă neremunerată în folosul comunității sau cu închisoare, fapt ce atestă că

amble pedepse sunt alternative, astfel că instanțele de fond urmau să se expună

asupra imposibilității aplicării muncii neremunerate în folosul comunității.

Or, instanțele s-au expus doar în privința necesității aplicării pedepsei

privative de liberate fără a aprecia argumentele părții apărării cu privire la

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

5

În opinia apărării, instanțele de fond nu au individualizat pedeapsa în

conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, din care motiv inculpatului

Dolmuș Mert i-a fost stabilită o pedeapsă inechitabilă.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de

drept în raport cu argumentele invocate de recurent, iar decizia conține motive

legale pe care se întemeiază soluția.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Conform practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

invocă temeiul pentru declararea recursului prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate se

atestă că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de apel dintr-un

singur considerent, și anume invocă dezacordul cu modalitatea de

individualizare a pedepsei penale stabilite inculpatului, temei care se

circumscrie pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de

casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea

ce ține de corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului

Dolmuș Mert, întrucât celălalt temei de casare nominalizat în recurs, nu a fost

6

motivat de către apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat

sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este competentă

să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și

în drept, care l-ar justifica.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

7

Din actele cauzei rezultă că prin sentința primei instanțe, Dolmuș Mert a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la

4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar

potrivit art. 84 alin. (2), 85 alin. (2) Cod penal, prin cumul de sentințe, i-a fost

adăugată în întregime la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea

neexecutată a pedepsei complementare stabilite prin sentința

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 13 septembrie 2017, fiindu-i stabilită

lui Dolmuș Mert pedeapsa definitivă de 4 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță a ținut

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, la stabilirea pedepsei inculpatului

Dolmuș Mert, pedeapsa fiind aplicată în corespundere cu prevederile art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, în limitele sancțiunii prevăzute de

infracțiunea incriminată.

Astfel, la menținerea soluției primei instanțe de aplicare a pedeapsei cu

închisoare lui Dolmuș Mert, instanța de apel a stabilit că prima instanță corect

a conchis că realizarea scopului pedepsei penale, în privința inculpatului, poate

avea loc doar prin izolarea acestuia de societate cu stabilirea pedepsei

închisorii, luând în considerație personalitatea inculpatului Dolmuș Mert, care

nu este la prima abatere penală, anterior fiind judecat prin sentința

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 13 septembrie 2017, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 (1) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani,

și prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 26 decembrie 2018,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 (4) Cod penal, fiindu-i

stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

800 unități convenționale, însă acesta nu s-a corectat și a săvârșit o altă

infracțiune similară.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece inculpatul a

recunoscut vina și nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât

instanța a concluzionat că din probele administrate rezultă că faptele

inculpatului sunt constatate și că sunt suficiente date cu privire la persoana

inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul

Dolmuș Mert, a beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă.

Așadar, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,

8

și prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele corect au concluzionat că o

pedeapsă cu executarea reală a închisorii, va asigura scopul pedepsei, din care

motiv nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că instanțele de fond,

la individualizarea pedepsei, nu au luat în considerație toate circumstanțele

cauzei.

Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că circumstanțele la

care face referire apărarea în cererea de recurs au fost luate în considerație la

aplicarea pedepsei de către instanțele de fond, care la stabilirea pedepsei

închisorii, au ținut cont de personalitatea inculpatului, de faptul că acesta

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, a recunoscut vinovăția,

se căiește sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie înfăptuită în procedura

simplificată.

În acest sens, instanța de apel corect a respins cerința apărării cu privire

la aplicarea unei pedepse neprivative de libertate în privința inculpatului

Dolmuș Mert, concluzionând astfel că inculpatului anterior i s-a aplicat

pedeapsă sub formă de amendă, însă acesta a săvârșit o altă infracțiune

similară, cu intenție, fapt ce atestă că lui Dolmuș Mert i s-a acordat șansa de a

se corija și a demonstra că cele săvârșite constituie doar un incident, însă acesta

nu a făcut concluziile de rigoare.

Respectiv, instanța de apel corect a concluzionat, că scopul legii penale în

speță poate fi realizat doar prin izolarea de societate a inculpatului

Dolmuș Mert, deoarece fiind anterior condamnat, careva concluzii pozitive în

acest sens nu și-a făcut, iar pedeapsa stabilită va contribui la corectarea și

reeducarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în

special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999;

Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 parag. 1 nu impune

motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles

Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999)

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel

la compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75, 76 Cod penal și corect a considerat nejustificată

aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

9

fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Babcinschi Nelly

în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Babcinschi Nelly în numele inculpatului Dolmuș Mert, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2020, în cauza

penală în privința lui Dolmuș Mert xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 iunie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

10