1ra-489/2021 — Art. 320 /1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 decembrie 2019, inculpatul Djurinschi Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3201 Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Djurinschi Boris xxxx, la data de 12 octombrie 2018, la cererea Inspectoratului de Poliție Ciocana mun. Chișinău în interesele Mariei Djurinscaia și minorei xxxxx, judecătorul din cadrul Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) a dispus aplicarea măsurilor de protecție față de petenți, Djurinschi Boris xxxxx fiind obligat pe un termen de 2 (două) luni: să părăsească temporar locuința în care locuiesc în comun cu victimele, de asemenea de a nu contacta victimele. Hotărârea instanței de judecată a fost adusă la cunoștința părților după emiterea ei. La data de 02 noiembrie 2018, în jurul orelor 08:30, Djurinschi Boris xxxx, 1 intenționat, ignorând măsurile de protecție a victimelor violenței în familie, aplicate prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 12.10.2018, fiind în stare de ebrietate a pătruns în domiciliul victimelor în xxxxx, le-a numit cu cuvinte necenzurate și le-a amenințat cu răfuială fizică. Tot el, Djurinschi xxxx în continuarea acțiunilor sale infracționale, la data de 07 noiembrie 2018, în jurul orelor 01:09, intenționat, ignorând măsurile de protecție a victimelor violenței în familie, aplicate prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 12.10.2018, fiind în stare de ebrietate a pătruns în domiciliul victimelor în xxxxx, le-a numit cu cuvinte necenzurate și le-a amenințat cu răfuială fizică. Tot el, Djurinschi Boris xxxx, în continuarea acțiunilor sale infracționale, la data de 30 noiembrie 2018, în jurul orelor 20:00, intenționat, ignorând măsurile de protecție a victimelor violenței în familie, aplicate prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 12.10.2018, fiind în stare de ebrietate a pătruns în domiciliul victimelor în xxxxx, le-a numit cu cuvinte necenzurate și le-a amenințat cu răfuială fizică. Tot el, Djurinschi Boris xxxxx, în continuarea acțiunilor sale infracționale, la data de 01 decembrie 2018, în jurul orelor 22:30, intenționat, ignorând măsurile de protecție a victimelor violenței în familie, aplicate prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 12.10.2018, fiind în stare de ebrietate a pătruns în domiciliul victimelor în xxxxx, le-a numit cu cuvinte necenzurate și le-a amenințat cu răfuială fizică. Tot el, Djurinschi Boris xxxx, în continuarea acțiunilor sale infracționale, la data de 10 ianuarie 2019, în jurul orelor 11:11, intenționat, ignorând măsurile de protecție a victimelor violenței în familie, aplicate prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 12.10.2018, fiind în stare de ebrietate a pătruns în domiciliul victimelor în xxxxx, le-a numit cu cuvinte necenzurate și le-a amenințat cu răfuială fizică.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, avocatului Druță Boris în numele inculpatului Djurinschi Boris a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat. În argumentarea apelului avocatul a indicat că inculpatul nu a fost citat legal și nimeni nu l-a informat că la Jud. Chișinău, sed. Buiucani, există cauză penală în privința inculpatului. În zilele de 20 martie 2019; 23 aprilie 2019: 14 mai 2019 dânsul nu se afla acasă. Locuia pe altă adresă a orașului mun. Chișinău și deoarece se afla în stare conflictuală cu soția Djurinschi Maria, aceasta nu l-a informat că a fost citat de către instanța de judecată. Acest argument este ponderabil și din motivul că în conformitate cu Ordonanța de protecție emisă la solicitarea soției de către Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana din 12.10.2018, era obligat să nu locuiască pe această adresă timp de 2 luni. Astfel apelantul consideră că, sentința adoptată în privința inculpatului este neîntemeiată, contrară circumstanțelor cauzei, urmând a fi casată total.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Druță Boris în interesele inculpatului Djurinschi Boris, cu menținerea sentinței fără modificări. 2 4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a reținut că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și corect au ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Deși inculpatul nu a recunoscut vina în cele încriminate, instanța de apel a constatat că vinovăția acestuia este dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate de către prima instanță și suplimentar verificate în ședința instanței de apel: - ordonanța de protecție din 12.10.2018 (f.d20); înștiințarea 112 nr.14843 din 07.11.2018 (f.d.8); înștiințarea 112 nr.14838 din 07.11.2018 (f.d.41); - înștiințarea 112 nr.14841 din 07.11.2018 (f.d.42); înștiințarea 112 nr.15869 din 01.12.2018 (f.d.62); înștiințarea 112 nr.15826 din 30.11.2018 (f.d.77); - înștiințarea 112 nr.382 din 10.01.2019 (f.d.96); înștiințarea 112 nr.463 din 12.01.2019 l (f.d.97); - raportul agentului principal Tertiuc Dumitru, subofițer șofer al BPRO al DP mun. Chișinău din 07.11.18 (f.d.9); - procesul-verbal de constatare Djurinschi Boris a refuzat de a face careva declarații (f.d.11); - declarațiile inculpatului Djurinschi Boris din 07.11.18 (f.d.45); raportului agentului Scutaru Andrei la data de 07.11.2018 (f.d.46); - raportul agentului principal Tacarciuc Andrei la data de 01.12.2018 (f.d.63); raportul agentului Scutaru Andrei la data de 30.11.2018 (f.d.78); - procesul-verbal de constatare din 01.12.2018 Djurinschi Boris a refuzat de a face careva declarații (f.d.80); - raportul agentului principal Tevtiuc Dumitru la data de 01.12.2018 (f.d.81); procesul verbal de audiere a învinuitului Djurinschi Boris (f.d.162); - procesul-verbal de aducere la cunoștință a ordonanței de protecție din 13.10.2018, (f.d.118). A conchis instanța de apel că, toate probele prezentate de acuzatorul de stat au fost analizate și examinate minuțioși de către instanța de judecată, cu respectarea principiului contradictorialității, în conformitate cu prevederile art.101 Cod procedură penală, instanța de judecată apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, din punct de vedere al coroborării lor și care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea faptei imputată. Instanța de apel a reținut că, potrivit materialelor cauzei, inculpatul în cadrul examinării cauzei în instanța de fond nu s-a prezentat, în privința acestuia au fost dispuse mai multe aduceri silite și a fost adoptată o încheiere de anunțare în căutare, deși inculpatul cunoștea despre existența procesului penal, acesta avea obligația să se prezinte în instanța de judecată, însă s-a eschivat cu rea voință de a se prezenta. Astfel la data de 18.09.2019 instanța de judecată în conformitate cu prevederile art.321 alin.(2) pct.3) CPP a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului Djurinschi Boris xxxxx cu participarea obligatorie a apărătorului acestuia. Referitor la argumentul apelantului, instanța de apel a menționat că inculpatul nu a fost citat legal în ședința de judecată, conform procesului - verbal din data de 3 14.05.2019 (f.d.193 vol. I) și procesul-verbal din 15.05.2019 (f.d.193 vol. I) inculpatul Djurinschi Boris s-a prezentat la ședința de judecată din instanța de fond. La data de 12.06.2019 inculpatul a primit citație contra semnătură pentru ședința de judecată din data de 19.06.2019. De asemenea, instanța de apel a menționat că inculpatul nu este de acord cu procesul-verbal din data de 13.10.2019, privind înmânarea ordonanței de protecție, însă conform legislației legalitatea actelor de procedură se contestă la faza prejudiciabilă. La (f.d.167 vol. I) inculpatul cu apărătorul său au făcut cunoștință cu materialele dosarului contra semnătură, la (f.d.177 vol. I) este recipisa prin care inculpatul și avocatul său au semnat pentru primirea rechizitoriului. Prin urmare, instanța de apel a conchis că inculpatul, cât și avocatul acestuia nu au contestat nici un act emis de organul de urmărire penală și au omis termenul pentru a invoca încălcările, potrivit art.251 CPP Referitor la pedeapsa stabilită, instanța de apel a reținut că prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61 și 75 Cod penal, ținând cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, precum și de pericolul social al faptei și consecințele acțiunilor inculpatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, în măsură să-și atingă scopul de corectare și reeducare al acestuia. Instanța de apel a reținut că inculpatul pe parcursul anilor 2007 – 2014, a fost tras la răspundere penală de 4 ori, pe art.186 alin. (2) lit. c), d), CP, stabilind-ui pedeapsa sub formă de închisoare. Astfel, reieșind din comportamentul inculpatului Djurinschi Boris, ultimul a dat dovadă de comportament antisocial, ce denotă imposibilitatea de integrare în societate și adaptare la normele și standardele de viață normală, fără executarea reală a pedepsei închisorii, or, pedeapsa penală anterioară, care nu l-au privat real de libertate pe inculpatul Djurinschi Boris n-au dus la corectarea și îndreptarea lui, astfel, pedeapsa aplicată anterior nu și-a atins scopul de corectare și îndreptare a lui.

Avocatul Druță Boris în numele inculpatului Djurinschi Boris, invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.2) și 6) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei, cu emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat. În motivarea recursului, apărătorul susține că, la momentul citării și demarării cauzei penale în instanța de judecată Djurinschi Boris se afla în conflict cu soția Djurinschi Maria, din care motiv nu l-a informat că a fost citat în instanța de judecată. Acest argument este ponderabil și din motivul că în conformitate cu Ordonanța de protecție emisă la solicitarea soției de către Judecătoria s. Ciocana din 12.10.2018, era obligat să nu locuiască pe această adresă timp de 2 luni: Avocatul susține că Djurinschi Boris nu a încălcat restricțiile impuse prin Ordonanța de protecție, iar modul cum a fost avertizat la momentul executării acesteia contravine cerințelor art.251 CPP. 4 De asemenea, avocatul menționează că sunt neîntemeiate argumentele instanței precum că Djurinschi Boris ar fi încălcat ordonanța de protecție la 30.11.2018; 01.12.2018; 10.01.2019. Instanța nu a dat apreciere faptului că la momentul Djurinschi Boris se află în relații bune cu soția, iar aceasta nu are careva pretenții față el. La fel, recurentul menționează că nu s-a luat în calcul faptul că Djurinschi Boris a declarat la anchetarea preliminară, că nu-și recunoaște vina, instanța dând prioritate materialelor prezente doar de partea acuzării. Apărarea mai susține că lui Djurinschi Boris i-au fost ignorate drepturile la apărarea, la un proces echitabil și nu au fost respectat cerințele art.5, art.13 CEDO, pentru întrunirea tuturor drepturilor constituționale.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului depus de avocatul Druță Boris în numele inculpatului Djurinschi Boris, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece este lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. La caz, Colegiul penal reține că, partea apărării indică drept temeiuri pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.2) și 6) Cod de procedură penală, deși invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art.427 alin.(1) pct.2) și 6) Cod de procedură penală, în conținutul recursului nu expune nici o argumentare în susținerea respectivelor temeiuri, criticând modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că fapta incriminată în actul de învinuire a fost comisă de către inculpată. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Cu referire la temeiul de casare prevăzut de pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal ține să menționeze că, judecând apelul, instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă și argumentată. Colegiul constată că instanțele ierarhic inferioare, contrar celor invocate de recurent, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, în conformitate 5 cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, verificându-le sub aspectul pertinenței și concludentei, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui Djurinschi Boris în comiterea infracțiunii prevăzute de art.3201 Cod penal, să fie justă și întemeiată. În ce privesc criticele formulate de recurent, enunțate la pct.5. al prezentei decizii, prin care susține că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate, acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.4.1, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport și cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul înaintat în cauză este vădit neîntemeiat. La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului înaintat, se evidențiază că recurentul în mod decisiv, își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de acesta nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală. Potrivit jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede, că la această etapă instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în cauză. Mai mult, în lumina CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanța de apel, deoarece în cazul în care instanța de apel și-a motivat decizia, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei din 21.01.1999, Helle c. Finlandei din 19.12.1997) Cu referire la temeiul invocat de recurent în baza art.427 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, însă din analiza conținutului recursului se atestă că acesta a fost indicat declarativ, fără a fi susținut prin careva argumente. Subsidiar, la acest aspect Colegiul penal verificând corectitudinea deciziei instanței de apel și prin prisma acestui temei de recurs, nu identifică temeinicia acestuia. Totodată, Colegiul penal reține faptul, că argumentele invocate de recurent, au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel (motivele recursului ordinar invocat fiind identice cu cele din cererea de apel), asupra cărora instanțele de fond la acest capitol sau expus just și întemeiat. Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea 6 argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aceste aspecte contestate și în prezentul recurs, nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra fiecărei chestiuni esențiale particulare speței, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Prin urmare, Colegiul penal reține că, la caz, există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanțele de fond în privința inculpatului Djurinschi Boris, nefiind identificate de către instanța de recurs careva erori judiciare, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii atacate. Astfel, Colegiul penal consideră ca fiind nefondate criticile formulate de către recurent în recursul ordinar declarat, din care considerente se impune soluția privind inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului Djurinschi Boris, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Djurinschi Boris xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 24 iunie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Cobzac Elena 7