1ra-1306/2021 — art. 190 alin. 4 CP

1ra-1306/2021 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1306/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Toma Nadejda

Judecători - Cobzac Elena și Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Vârlan Octavian în numele inculpatului Trohin Ion prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2021, în

cauza penală privindu-l pe

Trohin Ion Xxxxx, născut la xxxxx originar

și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal,

C O N S T A T Ă :

Ion, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin.(4) Codul penal la 7

(șapte) ani 6 (șase) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa și exercita activități legate de

administrarea și gestionarea banilor și bunurilor materiale pe un termen de 5 (cinci)

ani.

Acțiunea civilă înaintată de avocatul Larisa David, în interesele părții vătămate

Ghimp Serghei, împotriva lui Trohin Ion privind încasaea prejudiciului cauzat prin

infracțiune a fost admisă integral.

S-a dispus încasarea de la Trohin Ion, în beneficiul lui Ghimp Serghei, cu titlu

de prejudiciu cauzat prin infracțiune suma de 7 742,4 Euro (șapte mii șapte sute

patruzeci și doi euro, 04 cenți) sau echivalentul în lei MDL conform cursului BNM la

data executării hotărârii.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Trohin Ion a

săvârșit escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea

în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în

privința naturii și calităților substanțiale ale obiectului, determinată de

comportamentul viclean, care a produs daune considerabile, săvârșită cu cauzarea de

daune în proporții mari, în următoarele circumstanțe:

1

Astfel Trohin Ion, în perioada de timp cuprinsă între 04.08.2016-18.11.2016,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în interes material

folosindu-se de relațiile de prietenie și încrederea cet. Ghimp Serghei, sub pretextul și

prin inducerea în eroare a ultimului prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase că îi va vinde bunul imobil cu nr. cadastral 5527304253, situat în sat.

Ruseștii Noi, r-nul Ialoveni, ce nu-i aparținea cu drept de proprietate, și care „de iure”

aparținea cet. Trohin Efrosinia, a însușit de la Ghimp Serghei bani în sumă de 7000

(șapte mii) Euro, care conform cursului BNM constituia 22,16 lei pentru un euro, și

până în prezent Trohin Ion nu și-a onorat obligațiunile asumate și nici nu a restituit

suma primită de la cet.Ghimp Serghei.

Ulterior, Trohin Ion, fiind contactat de Ghimp Serghei de nenumărate ori la

telefon nu răspundea, eschivându-se, în rezultatul cărui fapt ultimului i-a fost cauzat

un prejudiciu material în proporții mari în sumă de 158584,64 lei.

interesele inculpatului Trohin Ion prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea

unei noi decizii de achitare a inculpatului, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

2.1 Apărarea a considerat că, de către partea acuzării atât în cadrul urmăririi

penale cât și în cadrul cercetării judecătorești nu a fost demonstrat faptul comiterii

escrocheriei de către inculpatul Trohin Ion, toată acuzarea s-a bazat doar pe niște

presupuneri.

a fost respins apelul avocatului Rudenco Mihai în interesele inculpatului Trohin Ion

și menținută sentința.

3.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de

judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia

că inculpatul Trohin Ion a săvârșit escrocheria imputată lui, prevăzută de art. 190

alin. (4) Cod Penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

anume prin: - declarațiile părții vătămate Ghimp Serghei (f.d. 144-148 vol. I); -

deeclarațiile martorului Ghimp Nicolae (f.d. 159-161 Vol. I); - declarațiile martorului

Jumir Valentina (f.d.172-174, vol.I); - declarațiile martorului Jumir Iurii (f.d.175-

176,vol.I); - declarațiile martorului Jumir Mihail (f.d.184-185, vol.I); - declarațiile

martorului Trohin Efrosinia (f.d.182-183, vol.I); - procesul-verbal de ridicare din

04.05.2017 (f.d.13-29, vol.I); - procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau

pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 04.05.2017, prin care cet. Ghimp Serghei

roagă organele de poliție să ia măsuri conform legii cu Trohin Ion, care în perioada

04.08.2016-16.11.2016, profitând de încrederea sa și prin înșelăciune a însușit de la el

suma de 7 000 Euro, cauzându-i o daună materială în proporții deosebit de mari (f.d.

5, vol.I); - procesul-verbal de examinare și recunoaștere în calitate de corp delict

2

(f.d.30-31, vol.I); - extrasul din Registrul bunurilor imobile eliberat de ÎS „Cadastru”,

potrivit căruia pe numele cet. Trohin Efrosinia este înregistrat imobilul din sat.

Ruseștii Noi, r-nul Ialoveni (f.d.42b-42e, vol.I).

Instanța de apel a conchis că întregul sistem de probe demonstrează, cu

certitudine, vinovăția inculpatului Trohin Ion în comiterea infracțiunii imputate lui și

combat argumentele apelului declarat, precum că Trohin Ion n-a comis infracțiunea

impută lui, învinuirea înaintată inculpatului și starea de fapt constatată de instanța de

fond nu și-a găsit confirmarea în cadrul cercetării judecătorești, iar probele

administrate de către instanța de judecată au fost apreciate în mod greșit.

Instanța de apel a conchis că declarațiile martorilor Ghimp Nicolae, Jumir

Valentina, Jumir Iurii, Jumir Mihail, corespund adevărului deoarece sunt consecutive

și coroborează cu declarațiile părții vătămate Ghimp Serghei și celelalte probe care au

fost analizate, sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele,

și care în ansamblu dovedesc pe deplin vina inculpatului Trohin Ion, în comiterea

escrocheriei imputate și care combat argumentele apelului declarat de către

apărătorului Rudenco Mihai în interesele lui, precum că învinuirea înaintată

inculpatului și starea de fapt constatată de instanța de fond nu și-a găsit confirmarea

în cadrul cercetării judecătorești, iar probele administrate de către instanța de judecată

au fost apreciate în mod greșit.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului Trohin Ion

corect au fost calificate în baza art.190 alin.(4) Cod penal or, ținând cont că la

17.08.2018 au intrat în vigoare modificările la dispoziția art.190 Cod penal aprobate

prin Legea nr. 179 din 26.07.2018.

În așa fel, instanța de apel a considerat că, prin modificările legislative ale art.

190 Cod penal, citate supra, legislatorul n-a dezincriminat escrocheria, n-a schimbat

conceptul escrocheriei sau conținutul ei, ci, ținând cont de recomandările CEDO și

ale altor documente naționale, regionale și internaționale, cât și de Hotărârile Curții

Constituționale a R. Moldova privitor la previzibilitatea normei penale, a înlocuit

sintagmele prea generale, cum erau înșelăciunea sau abuzul de încredere, cu fapte

prejudiciabile, metode și mijloace de comitere a escrocheriei mai concrete, mai clare.

Instanța de apel a conchis că, Trohin Ion a recurs la utilizarea unor metode

dolosive, apte a induce și a menține în eroare persoana vătămată la încheierea și

executarea acordului.

Mai mult ca atît, instanța de a reținut că, Trohin Ion a acționat cu intenție

directă, or intenția acestuia rezultă din faptul că el sub pretextul înstrăinării bunului

imobil situat în sat. Ruseștii Noi, r-nul Ialoveni, ce nu-i aparținea cu drept de

proprietate, și care „de iure” aparținea cet. Trohin Efrosinia, a însușit de la Ghimp

Serghei bani în sumă de 23000 (douăzeci și trei mii) Euro, după care, bunul imobil a

fost separat în 2 bunuri imobile distincte, înregistrate cu 2 numere cadastrale separate

nr. 5527304253 și nr. 5527304275. Astfel Trohin Ion, realizând intenția sa

infracțională, i-a vândut lui Ghimp Ion bunul imobil cu nr. cadastral 5527304253

conștientizând că de fapt urma să înstrăineze și bunul imobil cu nr. 5527304275,

însușind în așa mod diferența de preț de 7000 (șapte mii) euro.

3

Instanța de apel a constatat că, la caz nu este prezentă nici o discordanță între

cele reținute de instanța de fond și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care

materialul probator o susține. Instanța de apel consideră că argumentele apelantului în

interesele inculpatului precum că concluzia expusă de instanța de fond în sentința

adoptată este eronată și contradictorie, contrară probatoriului administrat sunt

neîntemeiate, or instanța ierarhic inferioară corect a ținînd cont de probele

administrate la materialele cauzei și prezentate de părți și just a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului Trohin Ion, motiv din care apelul apărătorului Rudenco

Mihai în interesele inculpatului Trohin Ion a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond a constatat cu certitudine că

faptele de care a fost învinuit Trohin Ion și anume dânsul a săvârșit escrocheria, adică

a dobândit ilicit bunurile altei persoane prin inducerea în eroare, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii și calităților substanțiale ale

obiectului, determinată de comportamentul viclean, care a produs daune

considerabile, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții mari și inculpatul este

vinovat de săvârșirea acesteia.

La fel prima instanță în sentința adoptată detaliat și-a argumentat concluzia

referitor la faptul că acțiunile inculpatului întrunește elementele infracțiunii în baza

cărora a fost condamnat, concluzii care sunt juste și a căror reluare nu se mai impune.

Ținând cont de cele menționate mai sus Colegiul a atestat, că acțiunile

inculpatului întrunesc elementele infracțiunii în baza cărora aceasta au fost

condamnat or, argumentele invocate de apelant privind nevinovăția inculpatului nu

are suport probatoriu și contravine probelor administrate, iar nerecunoașterea

vinovăției de către inculpatul Trohin Ion nu echivalează cu achitarea ei de vreme ce

există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatul Trohin Ion în săvârșirea

infracțiunii imputate.

Reieșind din cele expuse mai sus instanța de apel a conchis că, instanța de fond

judecată a pronunțat o sentință întemeiată. Astfel, în scopul demonstrării vinovăției

inculpatului au fost acumulate și cercetate suficiente probe, cercetate în modul

prevăzut de lege, ce confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului, conform

calificării stabilite de către acuzatorul de stat, de aceea sentința a fost menținută, cu

respingerea, apelului apărătorului Rudenco Mihai în interesele inculpatului Trohin

Ion, declarat împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 04.06.2020,

ca fiind nefondat.

La stabilirea pedepsei inculpatului Trohin Ion, instanța de apel a ținut cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că infracțiunea comisă de

inculpată face parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana celui vinovat, de

rolul lui la săvârșirea infracțiunii, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului

4

Circumstanțe care atenuează răspunderea inculpatului Trohin Ion conform art.

76 Codul Penal nu au fost stabilite. Circumstanțe ce agravează vina inculpatului

conform art. 77 Codul Penal n-au fost stabilite, inculpatul este fără antecedente

penale.

Astfel, la stabilirea felului și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a ținut cont că

inculpatul Trohin Ion a săvârșit o infracțiune gravă și astfel, ținând cont de

circumstanțele reale și personale, reeducarea și corectarea inculpatului Trohin Ion

poate avea loc doar cu privarea reală a ei de libertate, prin aplicarea pedepsei

închisorii sub formă de 7 (șapte) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a

exercita activități legate de gestionarea și păstrarea bunurilor materiale și a

mijloacelor financiare, pe un termen de 5 (cinci) ani.

Vârlan Octavian în numele inculpatului Trohin Ion care invocând prevederile art.427

alin.1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

4.1. În motivarea recursului apărarea invocă:

- decizia instanței de apel nu conține argumentarea vinovăției inculpatului prin

prisma probatoriului anexat la dosar și cercetat în ședința de judecată, așa cum

prevede art. 101 Cod de procedură penală, iar o asemenea modalitate de motivare a

deciziei afectează în mod direct dreptul la un proces echitabil al inculpatului în

contextul în care vinovăția acestuia a fost constatată în lipsa unei verificări și

aprecieri corespunzătoare a probelor;

- instanța de apel, constatând vinovăția inculpatului Trohin Ion în baza art. 190

alin. (4) Cod penal, în conținutul deciziei s-a limitat doar la enumerarea probelor

examinate în cadrul instanței de apel cu descrierea conținutului acestora, însă fără

aprecierea lor conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală;

- Trohin Ion a explicat că partea vătămată Ghimp Serghei cunoștea că bunul

imobil, casa de locuit, la momentul când a avut loc înțelegerea de vânzare aparținea

cu drept de proprietate mamei lui Trohin Efrosinia, fapt confirmat și de partea

vătămată deoarece Trohin Efrosinia chiar nana lui Ghimp Serghei.

- Trohin Ion de la bun început a declarat că el va vinde casa datorită faptului că

este unicul moștenitor fapt acceptat de pretinsa parte vătămată;

- de facto, între Trohin Ion și Ghimp Serghei au existat relații civile, existând

drepturi și obligații reciproce, prin care Trohin Ion a primit de la Ghimp Serghei

suma bănească de 22 000 euro pentru vânzarea casei de locuit;

- Trohin Ion de la bun început a recunoscut că a primit suma indicată de parte

vătămată, mai mult decât suma dată fiind transmisă în rate pe parcursul mai multor

ani Trohin Ion semna de fiecare dată primirea sumelor bănești deci a fost stabilit cert

suma achitată și dacă Ghimp Serghei are pretenții avea toată posibilitatea să se

adreseze civil pentru a repara dauna pricinuită;

5

- la fel nu poate fi constatat faptul ca Trohin Ion dobândit ilicit bunurile altei

persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, în privința laturii și calităților substanțiale ale obiectului,

determinată de comportamentul viclean, deoarece partea vătămată cunoștea cert că

bunul imobil aparține cu drept de proprietate mamei lui Trohin Ion;

- relațiile dintre partea vătămată și inculpat sunt de natură juridico-civile, or, în

faptele inculpatului Trohin Ion lipsește latura subiectivă, care este un element al

componenței infracțiunii, prejudiciul fiind examinat potrivit prevederilor Codului

Civil;

- nu au fost prezentate probe suficiente, precum că inculpatul prin acțiunile sale

a comis infracțiunea imputată acestuia;

- faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, nefiind probată existența laturii subiective în acțiunile acestuia.

inculpatului Trohin Ion, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1/1 Cod

procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, instanța de apel just a constatat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor infracționale în baza art. 190 alin. (4) Cod

penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar.

cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Conform prevederilor art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Potrivit textului recursurilor se invocă, ca temei de casare a deciziei instanței de

apel prevederile art. 427 alin.1) pct.6), și 8) Cod procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

6.1 Referitor la temeiurile de recurs invocat de recurent, prin prisma pct. 6)

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, la acest capitol, făcând o analiză a criticilor

6

expuse în recursul declarat de către apărare, Colegiul penal constată că, instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat și decizia

instanței cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică corectă, dispozitivul deciziei fiind concordant motivării soluției și

clar expus, concluzionând asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea faptelor

imputate, concluzii descrise detaliat în pct. 3.1 al prezentei decizii. În situația

respectivă, decizia instanței de apel recurată fiind în corespundere cu prevederile

art.417 alin.(1) Cod de procedură penală.

Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în

cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că probele administrate au fost

analizate obiectiv, potrivit art.101 Cod de procedură penală, conform propriei

convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege. Nici o probă prezentată de părți nu are o valoare

dinainte stabilită pentru instanța de judecată.

Neîntemeiat este argumentul apărării precum că, în cauză s-a comis o eroare de

fapt, deoarece prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor

administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate

aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de

expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de

probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci, reținerea unei

împrejurări esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei

astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze

fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

În acest context, Colegiul penal constată că nu există contradicție între cele

reținute prin hotărârea recurată și conținutul probelor administrate, starea de fapt

reținută nefiind consecința unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei

analize coroborate a acestora, astfel că decizia nu cuprinde vreun viciu sub aspect de

fapt sau de drept material sau procesual.

Având în vedere cele expuse, instanța de recurs conchide că decizia instanței

de apel este legală și, în scopul evitării repetării inutile a alegațiilor instanței, își

însușește argumentele enumerate în decizia instanței de apel, fapt ce este în deplină

concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,

care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct.37 al hotărârii a statuat că,

dacă art.6 § 1 din Convenție obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria A nr. 288). Cu toate

acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă care nu și-a

motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară fie prin

alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale și

să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare

(Helle împotriva Finlandei, 19 decembrie 1997, pct. 60, Culegere de decizii și

hotărâri 1997-VIII).

7

6.2. De asemenea, recurentul critică hotărârea adoptată din motiv că, decizia

instanței de apel nu conține argumentarea vinovăției inculpatului prin prisma

probatoriului anexat la dosar și cercetat în ședința de judecată, așa cum prevede art.

101 Cod de procedură penală.

În primul rând, relevant este de menționat, că la această etapă a procedurilor,

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, întrucât aceasta este atributul exclusiv al

instanțelor de fond.

Colegiul penal atestă că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, ținând seama de stipulările art.27 Cod de procedură penală

a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub

aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale

cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face,

ca concluzia despre vinovăția inculpatului Trohin Ion privind săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(4) Cod penal să fie întemeiată și legală.

Astfel, la concluzia enunțată instanța de apel a ajuns, în rezultatul verificării

probelor, descrise în pct.3.1 al prezentei decizii, care au fost apreciate conform

art.101 Cod procedură penală, iar careva temei de a considera că concluzia instanței

de apel este eronată la caz lipsește.

6.3 Cu referire la temeiul de casare a deciziei instanței de apel indicat de apărare

și prevăzut art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii Colegiul penal conchide că, raportând respectiva normă la

situația în cauză, acest temei nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa

eroare de drept invocată de recurent. Or, prezența în acțiunile inculpatului atât a

elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor

care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin

materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul

ședințelor judecătorești. Astfel, se constată că, în cauză s-au stabilit toate elementele

componente ale infracțiunilor imputate inculpatului, inclusiv vinovăția acestuia, după

cum rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de

fapt și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente,

administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

6.4. Cu privire la invocările recurentului precum că, relațiile între inculpatul

Trohin Ion și partea vătămată Ghimp Serghei sunt de natură civile.

La acest aspect, instanța de recurs reține că, în cererea de recurs, apărarea în

premieră, invocă critici nediscutate până acum la celelalte etape de judecare a cauzei,

ceea ce raportându-se la art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, este inadmisibil.

Una din regulile de bază de care se ghidează instanța de recurs la preluarea spre

examinare a cerințelor recurenților, este discutarea acestora la etapele anterioare de

examinare a cauzei. Or, temeiurile menționate la alin. (1) din art. 427 Cod de

8

procedură penală pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în

apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, în speță, nici prima condiție, nici cea

dea doua nu este incidentă. Mai mult ca atât, argumentele apărării privind

nemotivarea hotărârii instanței de apel sunt nefondate, deoarece instanța de apel și-a

motivat multiaspectual soluția de respingere a apelului, deși acesta nu conține

argumente esențiale de critică a sentinței de condamnare a inculpatului. În prezenta

speță instanța de apel nu a adoptat o soluție nouă, dar a menținut sentința de

condamnare, argumentând eficient soluția privind lipsa relațiilor civile între

inculpatul Trohin Ion și partea vătămată Ghimp Serghei, deși acest argument nu a

fost invocat în apel.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de casare a

soluției adoptate.

În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul de

casare invocat de către avocatul Vârlan Octavian în numele inculpatului Trohin Ion,

ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs, în sensul casării deciziei

contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate de

recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Vârlan Octavian

în numele inculpatului Trohin Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Trohin Ion

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la data de 24 iunie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Timofti Vladimir

9