1re-57/2021 — art. 264-1 alin. 3 CP

1re-57/2021 — art. 264-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1re-57/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către avocatul

Gheorghița Igor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui,

Chistol Ivan xxxxxxx, născut la xxxxxxxxx,

originar și domiciliat în satul xxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 29.10.2019 – 30.06.2020;

Instanța de apel: 13.08.2020 – 27.10.2020;

Instanța de recurs: 19.02.2021 – 26.05.2021.

A C O N S T A T A T :

Chistol Ivan, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin.(3) Cod penal și condamnat la pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 220 (două sute douăzeci) ore,

cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Chistol Ivan, la 27.09.2019, aproximativ la orele 01.00, a condus mijlocul de

transport de model „Toyota Hilux”, n/î PVS 559, pe traseul R-30, r-nul Anenii

Noi. Fiind suspectat de către inspectorii INP al IGP al MAI că, se află în stare de

ebrietate alcoolică, i-a fost solicitată testarea alcoolscopică în vederea constatării

alcoolemiei. Deși a fost preîntâmpinat de răspunderea pe care o poartă în cazul

refuzului de la testarea alcoolscopică, Chistol Ivan a refuzat categoric contrar

prevederilor pct.11 lit. j) a Regulamentului Circulației Rutiere potrivit căruia

„Conducătorul de vehicul, este obligat să se supună, la solicitarea polițistului,

procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de

recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei consumului de

droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare”.

Acțiunile lui Chistol Ivan, au fost încadrate de către prima instanță în baza

art. 2641 alin. (3) Cod penal, după indicii calificativi: refuzul conducătorului

mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică.

1

în numele inculpatului prin care a solicitat casarea parțială a sentinței și emiterea

unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei, fără aplicarea pedepsei

complimentare.

3.1 În motivarea cererii de recurs, avocatul Gheorghiță Igor a invocat că:

- inculpatul Chistol Ivan se căiește sincer de cele întâmplate, este la prima

sa abatere de acest gen, este angajat în câmpul muncii, la evidența medicului

narcolog sau psihiatru nu se află;

- consideră necesar ca pedeapsa lui Chistol Ivan urmează a fi stabilită sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, ținând cont de limitele și

categoria sancțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, și necesar de a nu

aplica în privința inculpatului Chistol Ivan pedeapsa complementară sub formă

de anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport, în conformitate cu

prevederile art. 79 Cod penal;

- în prezenta cauză penală instanța a stabilit un cumul de circumstanțe

atenuante în sensul art. 76 alin. (1), (2) Cod penal, și anume: inculpatul Chistol

Ivan este caracterizat pozitiv la locul de trai de către organul de poliție, la

medicul narcolog și psihiatru nu se află la evidență. Este posesorul permisului de

conducere și până la cazul de referință s-a manifestat ca fiind un conducător

exemplar, anterior nefiind tras la răspundere penală pentru comiterea

infracțiunilor în domeniul transporturilor;

- deținerea permisului de conducere de către Chistol Ivan este necesară

pentru utilizarea mijlocului de transport individual atât în interesele familiei

sale, cât și la serviciu, fiind tractorist - mecanizator al unei companii specializată

în agricultură, în care sunt implicate utilaje/mașini agricole ce necesită posedarea

categoriilor și subcategoriilor de conducere, pe care de altfel inculpatul le-a

dobândit pe parcursul anilor. Prin urmare, permisul de conducere și necesitatea

de a conduce autovehicule este o necesitate, și nu un lux sau un capriciu. Or,

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport a inculpatului, în

circumstanțele constatate la caz, ar duce la agravarea situației financiare în

familia acestuia.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Gheorghița Igor în numele

inculpatului și menținută sentința.

4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal și ca urmare, acesta a fost recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, stabilindu-i-se

pedeapsa sub formă de 220 (două sute douăzeci) ore muncă neremunerată în

folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

reținând gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor

ușoare, de persoana vinovatului, recunoașterea ulterioară a vinovăției și de

persoana inculpatului.

Instanța de recurs a respins alegațiile invocate în cererea de apel, precum

că, prima instanță neîntemeiat i-a aplicat pedeapsa complimentară, invocând că,

2

deținerea permisului de conducere de către Chistol Ivan este necesară pentru

utilizarea mijlocului de transport individual atât în interesele familiei sale, cât și

la serviciu, fiind tractorist - mecanizator al unei companii specializată în

agricultură, or, în opinia instanței de apel, prima instanță corect i-a aplicat

pedeapsa sub formă de 220 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, în limitele prevăzute de

norma legală pentru infracțiunea respectivă, reținând că, infracțiunea de

conducere a unui vehicul sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol,

astfel că, pentru a se evita producerea de accidente de circulație, legiuitorul a

incriminat această faptă, pericolul social fiind unul abstract, inseparabil legat de

materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta și de

urmările produse ori care s-ar fi putut produce cu privire la persoane sau bunuri.

Cu referire la solicitarea de a nu-i fi stabilită pedeapsa complimentară

inculpatului Chistol Ivan și anume, să nu fie lipsit de dreptul de a conduce

mijloace de transport, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect și

legal a stabilit pedeapsa complimentară sub forma de anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, or, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei

inculpatului Chistol Ivan, prima instanță corect a aplicat în privința inculpatului

pedeapsa complimentară prevăzută de norma dreptului penal pentru comiterea

infracțiunii imputate.

Instanța de apel a reținut că, de către prima instanță corect și legal i-a fost

înaintată și stabilită vinovăția inculpatului Chistol Ivan, cît și numirea pedepsei

atât principală cât și cea complimentară, întrucât sancțiunea art. 2641 alin. (3) Cod

prevede muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de la 200 la 240

ore, cît și anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, or, ținând cont

că, ponderea cazurilor de conducere a mijloacelor de transport în stare de

ebrietate alcoolică în Republica Moldova, este una alarmantă, iar aplicarea art. 79

din Codul penal în privința inculpatului Chistol Ivan, care a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (3) din Codul penal, este una inoportună.

Gheorghița Igor în numele inculpatului prin care invocând incidența art. 453 Cod

de procedură penală a solicitat casarea parțială a deciziei în latura ce ține de

aplicarea pedepsei complimentare anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

5.1 În susținerea recursului în anulare avocatul a invocat că:

- atât prima instanță cât și instanța de apel urma a ajunge la concluzia că,

criteriile de individualizare ale pedepsei presupun cerințele de care instanța de

judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea

ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii;

- atât prima instanță cât și instanța de apel la stabilirea pedepsei nu au luat

în calcul faptul că de la bun început inculpatul a manifestat un comportament

cuviincios, acest fapt fiind dedus din comportamentul inculpatului în ședințele

de judecată, cât și din depozițiile martorilor audiați la faza de urmărire penală,

care au declarat că inculpatul s-a conformat de la bun început la indicațiile

3

agenților de patrulare;

- inculpatul Chistol Ivan se căiește sincer de cele întâmplate, este la prima

sa abatere de acest gen, este angajat în câmpul muncii, la evidența medicului

narcolog sau psihiatru nu se află;

- instanța apel urma a considera necesar de a nu aplica în privința

inculpatului Chistol Ivan pedeapsa complementară sub formă de anulare a

dreptului de a conduce mijloace de transport, în conformitate cu prevederile art.

79 Cod penal;

- consideră că instanța de urma să constate că deținerea permisului de

conducere de către Chistol Ivan este necesară pentru utilizarea mijlocului de

transport individual atât în interesele familiei sale, cât și la serviciu, fiind angajat

în calitate de mecanizator la SRL "Diamant Grup”, în care sunt implicate

utilaje/mașini agricole ce necesită posedarea categoriilor și subcategoriilor de

conducere, pe care de altfel inculpatul le-a dobândit pe parcursul anilor. Prin

urmare, permisul de conducere și necesitatea de a conduce varii autovehicule

este o necesitate, și nu un lux sau un capriciu. Or, anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport a inculpatului, în circumstanțele constatate la caz,

duce la agravarea situației financiare a acestuia;

- consideră că prin persistența viciului fundamental exprimat în

circumstanțele invocate supra, lui Chistol Ivan i se aduce atingere asupra

dreptului de acces la un tribunal, garantat de articolul 20 din Constituție și,

respectiv, de articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin

care trebuie să fie practic și efectiv, nu teoretic și iluzoriu. Efectivitatea dreptului

în discuție reclamă ca persoanele să aibă posibilitatea clară și concretă de a

contesta un act care constituie o ingerință în exercitarea drepturilor sale. Dreptul

de acces la un tribunal nu include doar dreptul de a iniția o acțiune în justiție, ci

și dreptul la soluționarea cauzei de către un tribunal competent să se pronunțe

asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept (Parohia Greco-Catolică Lupeni și

alții v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 86).

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului

Gheorghița Igor în numele inculpatului menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează

a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 456 raportat la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, instanța de recurs în anulare, examinând admisibilitatea în

principiu a recursului declarat, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza

materialelor din dosar, prin decizie motivată, va decide în unanimitate asupra

inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

În sensul dispozițiilor art. 4 § 2 din Protocolul 7 la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, redeschiderea

4

procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi

efectuată dacă un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente este de

natură să afecteze hotărârea pronunțată. Hotărârile irevocabile de condamnare

pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, numai în cazurile stipulate în art. 453 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, prin

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, se înțelege o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate

de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

de alte tratate internaționale, de Constituția R. Moldova și de alte legi naționale.

Potrivit art. 453 Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea

cererii. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

hotărârea pronunțată este o încălcare esențială a drepturilor și libertăților

garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția R. Moldova și de alte

legi naționale.

În sensul normei citate, se va menționa, că una din cerințele esențiale la

declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, care cade sub incidența

noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

hotărârea atacată.

Colegiul Penal reține că, prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Central din 30 iunie 2020, Chistol Ivan, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(3) Cod penal și condamnat la pedeapsă

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 220 (două

sute douăzeci) ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, iar

prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2020,

sentința a fost menținută.

Verificând lucrările dosarului în raport cu circumstanțele invocate în

recursul în anulare, în care nici nu este indicat concret careva erori de drept și

clar definite prin viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea

atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii (pct. 5.1 din decizie), se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța

de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material,

inclusiv ale art. 7, 61, 62 alin. (1) lit. b1 ), alin. (6), 651 alin. (3), 75 Cod penal, 3641

Cod de procedură penală iar pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată

5

și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4.1 din decizie).

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, cu toate că recurentul a făcut

referire la art. 6§1 CoEDO, în recursul vizat nu sunt invocate circumstanțe

concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la circumstanțele de

fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea normelor legale

care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea

acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele

procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, la

jurisprudența națională și a CtEDO, modul și măsura în care încălcările

presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să obțină natura

unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării hotărârii

irevocabile atacate, omițându-se totalmente indicarea unor concrete erori de

drept la capitolul dat.

Mai mult, Colegiul penal reține că, motivele invocate în recurs au

constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite

răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

În consecință, recursul în anulare declarat de către recurent, nu conține

argumente, care a-r indica cu claritate la prezența în speță a temeiurilor de drept

necesare unui recurs în anulare.

Este de menționat și faptul că, recursul în anulare, conform argumentelor

esențiale reproduse la pct. 5.1. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe faptul

că instanța de recurs nu a luat în calcul totalitatea circumstanțelor atenuante în

prezenta speță, cu privire la anularea dreptului de a conduce mijloace de transport a

inculpatului.

De altfel, descriptivul deciziei atacate, inclusiv împrejurările în fapt și în

drept reținute, atestă în mod concludent că instanța de recurs a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția condamnatului și

pedeapsa aplicată acestuia, și și-a motivat soluția în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just

și argumentat ținând cont de prevederile art. 60, 61 și 75 Cod penal.

Mai mult decât atât, odată ce art.6 din CEDO impune în special, în sarcina

„instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor

propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6§1 din CtEDO, nu poate

fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

În contextul dat, Colegiul Penal reiterează că instanța de recurs în anulare

verifică hotărârile judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau

absenței temeiurilor pentru recurs în anulare, prevăzute de art. 453 alin. (1) Cod

de procedură penală, raționamente care atrag după sine respingerea

argumentelor invocate, ca fiind de jure inadmisibile.

6

Colegiul penal statuează că hotărârile judecătorești rămase definitive și

irevocabile capătă putere de lucru judecat, fapt ce produce o cauză de

împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii

acesteia.

Totodată, urmează a fi menționat că, articolul 4 din Protocolul nr. 7 la

Convenția Europeană face excepție de la această regulă generală de redeschidere

a procedurii, în cazuri expres stipulate: 1) fapte noi ori recent descoperite sau; 2)

un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze

hotărârea pronunțată. Lucrul efectuat de către instanța de recurs, în această speță

este guvernat de principiul lucrului judecat, iar pentru redeschiderea procesului

Colegiul penal nu a constatat temeiuri prevăzute de art. 453 alin. (1) Cod de

procedură penală, pentru a interveni în hotărârile judecătorești devenite

irevocabile în speța dată.

Astfel, cerința recurentului privind anularea pedepsei complementare, care

de fapt a fost motivată de către instanțele inferioare și aplicată corect, nu

reprezintă un viciu fundamental prevăzut la art. 453 alin. (1) Cod de procedură

penală.

Prin urmare, Colegiul penal nu constată prezența erorilor de drept la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a-r fi afectat hotărârea atacată, care respectiv, ar impune soluția

casării hotărârii irevocabile. Din aceste considerente, sub aspectele invocate,

recursul în anulare este vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul

Gheorghița Igor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui

Chistol Ivan xxxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 24 iunie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

7