1ra-1519/21 — art. 264 alin. 2 CP

1ra-1519/21 — art. 264 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1519/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor și Plămădeală Ghenadie,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 aprilie 2021, în cauza penală

în privința lui

Chistol Vadim xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.03.2020 – 17.09.2020;

Instanța de apel: 16.10.2020 – 06.04.2021;

Instanța de recurs: 10.06.2021 – 30.11.2021.

A C O N S T A T A T:

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, Chistol Vadim a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de

150 (una sută cincizeci) ore cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

Chistol Vadim la data de 29 ianuarie 2020, aproximativ la ora 02:00,

deplasându-se pe traseul M-5 km 141+500 metri în apropiere de satul Pîrlița,

raionul Fălești, dispunând de permis de conducere de categoria „B” a condus

mijlocul de transport de model „Seat Ibiza”, cu numărul de înmatriculare XXXXX

ce-i aparține, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică cu un grad avansat (conform

procesului-verbal de testare alcoolscopică efectuate cu aparatul „Drager

Alcooltest” 6810 din 29.01.2020 și a cotorului de investigație nr. 0454 din aceeași

dată, având concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,82 mg/l, iar

conform raportului de expertiză judiciară medico-legală toxicologică

nr. 202006P0051 din 04.02.2020 având concentrația de alcool în sânge de 1,77

1

g/l), astfel neglijând prevederile pct. 14 lit. a) al Regulamentului menționat care

prevede că: „Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare

de ebrietate”, precum și prevederile pct. 45 alin. (1) al Regulamentului circulației

rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009 conform căruia

„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică

ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră”, neținând cont de situația rutieră concretă și

anume de faptul că conduce mijlocul de transport în condiții rutiere de maximă

dificultate, pe un drum cu un nivel sporit de intensitate a traficului rutier și pe timp

de noapte, fără a se asigura asupra posibilității executării, a efectuat o manevră de

depășire cu ieșirea pe banda de sens opus, neglijând și prevederile pct. 51 lit. c) al

aceluiași Regulament care prevede că „înaintea depășirii, conducătorul vehiculului

trebuie să se asigure că: poate efectua depășirea fără a pune în pericol sau a

stânjeni circulația din sens opus, adică banda pe care urmează să se angajeze are

un spațiu suficient și viteza vehiculului ce urmează a fi depășit permite executarea

acestei manevre; drept urmare nu s-a isprăvit cu conducerea vehiculului și ca

rezultat vehiculul a derapat de pe traseu, inversându-se, în urma cărui fapt din

imprudență pasagerul Xxxxx, s-a ales cu leziuni corporale medii cu dereglarea

sănătății de lungă durată sub formă de fractura corpului sternului și traumatism

cranio-cerebral cu comoție cerebrală.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (2) Cod

penal, conform indicilor calificativi: „încălcarea regulilor de securitate a circulației

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății, săvârșită în

stare de ebrietate”.

acesteia în partea ce ține de aplicarea pedepsei penale în privința sa, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei decizii noi, prin care să

fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (2) Cod

penal și să-i fie stabilită sancțiunea sub forma muncii neremunerate în folosul

comunității în mărime de 150 ore, neaplicarea în privința sa a pedepsei

complementare - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, în baza

art. 78 alin. (2), art. 79 alin. (1), (11) Cod penal.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță i-a aplicat o pedeapsă prea

aspră în coraport cu natura și gradul de pericol social al faptei comise, iar la

individualizarea pedepsei nu s-a ținut cont de asemenea aspecte importante

pentru stabilirea sancțiunii penale adecvate și echitabile, ca personalitatea

inculpatului, starea sănătății și condițiile lui de trai, aflarea la întreținere a unui

membru de familie în etate grav bolnav, cu grad de dizabilitate.

Consideră că prima instanță nejustificat nu a luat în vedere mai multe

circumstanțe atenuante, care, în cumul, pot fi apreciate ca o circumstanță

excepțională, ce justifică neaplicarea în privința sa a pedepsei complementare sub

2

forma anulării dreptului de a conduce mijloace de transport.

Instanța a ignorat faptul că are la întreținere mama în vârstă, care suferă de

o boală incurabilă și are nevoie de a fi transportată la spital cu mijloc de transport

personal, iar din toți membrii familiei, numai el dispune de permis de conducere.

Neîntemeiat nu s-a luat în considerație că anterior nu a fost judecat, este

caracterizat pozitiv la locul de trai, este student și pentru prima dată a admis o

greșeală, de care regretă și se căiește sincer, a recunoscut vinovăția și a contribuit

activ la stabilirea tuturor împrejurărilor accidentului rutier, a acordat suportul

material necesar părții vătămate Xxxxx, recuperând integral prejudiciul pricinuit

acesteia prin infracțiune și ultima a confirmat univoc și expres în cadrul ședinței

de judecată că nu are la el nici o pretenție.

Consideră că, ținând cont de ansamblul împrejurărilor expuse, instanța de

fond avea temeiuri plauzibile, prevăzute de art. 79 alin. (1) Cod penal, pentru

neaplicarea în privința sa a pedepsei complementare.

fost admis apelul inculpatului, casată sentința în latura pedepsei complementare

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care: în temeiul art. 79 Cod penal,

Chistol Vadim se consideră condamnat fără privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, în rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

În motivarea soluției pronunțate, având în susținere prevederile art. 79 Cod

penal, instanța de apel a reținut, că inculpatul se căiește sincer de cele comise, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, careva infracțiuni nu a săvârșit anterior, a

recunoscut vina contribuind esențial la descoperirea și investigarea infracțiunii,

are la întreținere pe mama sa bolnavă, prezenta cauză a fost judecată de către

prima instanță în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, fiind scrisă cerere de inculpat și admisă de

instanța de fond, acesta are la întreținere doi copii minori și serviciul care se afla

în afara orașului unde locuiește, fapt ce constituie un cumul de circumstanțe

atenuante excepționale, care oferă posibilitatea de a-i stabili inculpatului o

pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, fără anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

casarea acesteia și menținerea în vigoare a sentinței primei instanțe.

Invocând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, procurorul menționează că instanța de apel greșit a aplicat în

privința inculpatului prevederile art. 79 Cod penal, or, faptul că, mama inculpatului

are atribuit gradul de dizabilitate accentuat și necesită deplasări periodice cu

mijloacele de transport auto pentru tratament nu constituie în sine o circumstanță

excepțională în sensul prevăzut la art. 79 Cod penal.

De asemenea nu constituie circumstanțe excepționale nici faptul că

inculpatul anterior nu a fost tras la răspundere penală și contravențională pentru

săvârșirea de infracțiuni/contravenții în domeniul circulației rutiere, că el a

recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate și ultima nu are pretenții față

de el. Or, acestea sunt circumstanțe atenuante ordinare, care au fost luate în

3

considerare de prima instanță la stabilirea pedepsei principale inculpatului.

penal lărgit ajunge la concluzia, că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei

instanței de apel și menținerea în vigoare a sentinței, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală a

hotărârii atacate și menținerea sentinței primei instanțe, când apelul a fost greșit

admis.

Instanța de recurs poate interveni în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale.

Din conținutul recursului declarat de partea acuzării, se întrevede

dezacordul cu individualizarea pedepsei penale de către instanța de apel la

aplicarea pedepsei în baza art. 264 alin. (2) Cod penal, din considerentul că în

această parte instanța de apel a constatat existența unor circumstanțe

excepționale, care nu își găsesc suportul în materialele cauzei, aplicând astfel

neîntemeiat prevederile art. 79 Cod penal.

Reieșind din temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, semnalizat la examinarea prezentei cauze, Colegiul penal

lărgit specifică, că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

După cum rezultă din materialele cauzei, instanța de apel casând parțial

sentința primei instanțe în partea stabilirii pedepsei complementare, a reținut că

în privința inculpatului Chistol Vadim pot fi aplicate prevederile art. 79 Cod penal.

Raportând criticile formulate în recursul procurorului la circumstanțele

cauzei, Colegiul penal lărgit consideră, că soluția instanței de apel este

neîntemeiată, or, circumstanțele considerate de către instanța de apel ca fiind

excepționale, reprezintă de fapt circumstanțe atenuante ordinare, care au fost

luate în considerare de către prima instanță la stabilirea pedepsei principale

inculpatului.

Colegiul penal notează, că legea penală prevede pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (2) Cod penal următoarele pedepse: cu

amendă în mărime de la 950 la 1350 unități convenționale, sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de

până la 4 ani, în toate cazurile cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

Este cert și faptul, că în privința inculpatului Chistol Vadim, cauza penală a

fost judecată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, potrivit

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Dat fiind faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei indicate în

rechizitoriu și că, la solicitarea sa, judecarea cauzei a avut loc pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 364/1 alin. (8)

4

Cod de procedură penală, pedepsele prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal se

reduc de drept în prezenta cauză, după cum urmează:

- cu 1/4 limita maximă a pedepsei sub formă de amendă, ceea ce constituie

de la 712,5 până la 1012,5 unități convenționale (adică de la 35 600 lei până la

50 625 lei);

- cu 1/3 a limitelor minimă și maximă a pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, ceea ce constituie de la 135 la 160 ore;

- cu 1/3 a limitei maxime a pedepsei sub formă de închisoare, ceea ce

constituie, de până la 2 ani și 6 luni.

Potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75

alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Așa fiind, instanța de recurs constată că prima instanță în acord cu

prevederile art. 61 și art. 75 alin. (1), (2) Cod penal, a ținut cont de următoarele

aspecte relevante:

- gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, care se atribuie la categoria de

infracțiuni mai puțin grave (art. 16 alin. (3) Cod penal);

- persoana inculpatului și starea familială a acestuia: de la locul de trai este

caracterizat pozitiv, celibatar, domiciliază cu părinții săi, nu are grad de

dizabilitate, la evidența medicul psihiatru și narcolog nu se află (f. d. 63-74);

- nu are antecedente penale (f. d. 68);

- prezența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. a), e)

Cod penal: a) săvârșirea pentru prima oară a unei infracțiuni mai puțin grave; e)

repararea benevolă a pagubei pricinuite prin infracțiune părții vătămate Xxxxx.

- lipsa circumstanțelor agravante prevăzute de art. 77 Cod penal.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele de fapt și de drept descrise

supra, prima instanță corect i-a stabilit inculpatului Chistol Vadim pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 ore.

În ceea ce ține de soluția instanței de apel, Colegiul penal lărgit menționează,

că potrivit practicii judiciare stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a unei

5

pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului

corespunzător din Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, se

admite luând numai în considerare personalitatea vinovatului în cazul existenței

circumstanțelor excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după

săvârșirea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind

personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a

personalității inculpatului.

Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează

majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dizabilități

severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de

importanță majoră).

În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de judecată este

obligată să indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate

excepționale și în corelație cu care date despre persoana vinovatului ele servesc

drept temei pentru aplicarea art. 79 Cod penal. Instanțele de judecată trebuie să

studieze multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele

care caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o

importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

Cu referire la aspectele vizate, instanța de recurs notează, că circumstanțele

excepționale reținute de către instanța de apel în privința inculpatului

Chistol Vadim și anume: „că inculpatul se căiește sincer de cele comise, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, careva infracțiuni nu a săvârșit anterior, a

recunoscut vina contribuind esențial la descoperirea și investigarea infracțiunii, are

la întreținere pe mama sa bolnavă, prezenta cauză a fost judecată de către prima

instanță în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate

la faza urmăririi penale, fiind scrisă cerere de inculpat și admisă de instanța de fond,

acesta are la întreținere doi copii minori și serviciul care se află în afara orașului

unde locuiește”, nu pot fi identificate ca împrejurări excepționale în personalitatea

și comportamentul inculpatului per ansamblu, care cumulate ar servi temei de

aplicare a prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, la cazul dedus judecății.

Aceasta deoarece, după cum a fost anterior enunțat, pentru recunoașterea

vinovăției și căința sinceră a inculpatului, cauza a fost examinată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, iar Chistol Vadim a beneficiat de

reducerea pedepsei conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Iar împrejurările obișnuite precum că inculpatul se caracterizează pozitiv,

are copii minori la întreținere, are mama în vârstă la întreținere, nu are

6

antecedente penale și are serviciu în afara localității unde locuiește, nu pot fi

interpretate ca circumstanțe excepționale ale cauzei în raport cu personalitatea

inculpatului, care ar servi temei de aplicare a unei pedepsei mai blânde decât cea

prevăzută în sancțiunea normei incriminate.

De altfel, Colegiul penal lărgit, constată și faptul, că solicitarea privind

neaplicarea inculpatului Chistol Vadim a pedepsei complementare sub formă de

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, prin aplicarea prevederilor

art. 78 alin. (2) Cod penal, a constituit obiect de examinare și în prima instanță.

Astfel, prima instanță întemeiat a accentuat, că prevederile art. 78 alin. (2)

Cod penal, cu privire la înlăturarea pedepsei complementare, pot fi aplicate doar

în cauzele cu referire la infracțiunile pentru care pedeapsa complimentară este una

alternativă, neobligatorie, fiind utilizată sintagma „cu (sau fără) anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport”.

În toate celelalte cauze în care se prevede pedeapsa complementară

obligatorie, aceasta poate fi înlăturată de instanță doar în cazul constatării

existenței uneia sau unor circumstanțe atenuante excepționale, prin aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal.

Însă în prezenta cauză nu s-a constatat existența vreunei circumstanțe

excepționale pentru a nu aplica în privința inculpatului pedeapsa complementară

obligatorie conform art. 79 Cod penal. Faptul că, mama inculpatului are atribuit

gradul de dizabilitate accentuat și necesită deplasări periodice cu mijloacele de

transport auto pentru tratament nu constituie în sine o circumstanță excepțională

în sensul prevăzut la art. 79 Cod penal. De asemenea nu constituie circumstanțe

excepționale nici faptul că inculpatul anterior nu a fost tras la răspundere penală

și contravențională pentru săvârșirea de infracțiuni/contravenții în domeniul

circulației rutiere, că el a recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate și

ultima nu are pretenții față de el. Or, acestea sunt circumstanțe atenuante ordinare,

care au fost luate în considerare de instanță la stabilirea pedepsei principale

inculpatului.

De asemenea, instanța de recurs reține că prima instanță întemeiat a

accentuat faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune din domeniul transportului,

conducând mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică avansată.

Respectiv, în atare situație pedeapsa complementară obligatorie – anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport nicidecum nu poate fi înlăturată.

Mai mult, prima instanță a notat și faptul că, în cadrul urmăririi penale

Chistol Vadim a încercat să ducă organul de urmărire penală pe o pistă greșită

pentru a evita răspunderea penală, invocând versiunea precum că nu el a condus

mijlocul de transport implicat în accidentul de circulație în cauză. În această

privință dânsul chiar a exercitat influențe asupra părții vătămate și martorilor

oculari în vederea dării unor declarații false în cadrul audierii lor la organul de

urmărire penală.

Distinct de considerentele enunțate, Colegiul penal lărgit relevă că, concluzia

instanței de apel privind aplicarea în privința lui Chistol Vadim a prevederilor

art. 79 Cod penal, este pripită și neargumentată.

7

Concomitent, instanța de recurs reține, că pedeapsa stabilită de prima

instanță este una echitabilă faptelor săvârșite de inculpat, deoarece își va atinge

scopurile și va duce la restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat cât și de alte persoane, motiv

pentru care instanța de recurs conchide că eroarea comisă de instanța de apel

urmează a fi corectată având în vedere că apelul greșit a fost admis, prin casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței primei instanțe în privința lui

Chistol Vadim.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Pasat Liliana, se casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 06 aprilie 2021, în cauza penală în privința lui Chistol Vadim Xxxxx

și se menține sentința Judecătoriei Bălți (sediul Fălești) din 17 septembrie 2020,

prin care:

Chistol Vadim Xxxxx a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 264 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 ore, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Plămădeală Ghenadie

8