1ra-1267/21 — art. 191 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 191 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1267/21 — art. 191 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1267/21
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Svetlana Filincova
Judecători Ala Cobăneanu
Mariana Pitic
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție
Chișinău, Radu Sîli, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2021, în cauza penală privind-ul pe
Cuculescu Ion XXXX,
născut la XX XX XX în or. XX,
domiciliat or. XX, str. XX,
cetățean al R. Moldova și al R. România,
studii superioare, supus militar, divorțat,
fără copii și persoane la întreținere, fără antecedente penale
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță:
03.03.2017 – 20.09.2018;
Instanța de apel:
05.10.2018 – 29.11.2019;
05.09.2019 – 31.01.2020;
19.11.2020 – 26.01.2021;
Instanța de recurs:
29.01.2019 – 01.08.2019;
06.05.2020 – 13.10.2020;
19.04.2021 – 16.06.2021;
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul,
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din 20 septembrie 2018,
Cuculescu Ion XX a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 191 alin. (2) lit. d) Cod Penal, și în baza acestei Legi i-a fost numită pedeapsa
sub formă de amendă în mărime de 600 (șase sute) unități convenționale, ce
constituie echivalentul a 12 000 (doisprezece mii) lei, cu privarea de dreptul de a
ocupa funcții publice pe un termen de 4 (patru) ani.
S-a încasat din contul lui Cuculescu Ion în beneficiul statului prejudiciul
1
material cauzat prin infracțiune în mărime de 3630 lei.
Corpurile delicte 18 foi de ardezie care se afla la păstrare a Gonța Ion or.
Șoldănești str. XXX, au fost transmise proprietarului Primăria Șoldănești.
Pentru a se pronunța în cauza dată, instanța de fond a reținut că, potrivit
rechizitoriului, inculpatul Cuculescu Ion se învinuiește în aceia că la 19 iunie 2016,
ca rezultat al ședinței Comisiei pentru Situații Excepționale a Primăriei or.
Șoldănești prezidată de Cuculescu Ion, în legătură cu calamitățile care au avut loc în
or. Șoldănești în noaptea de 18 spre 19 iunie 2016, s-a hotărât de-a înainta solicitarea
către Comisia pentru Situații Excepționale a raionului Șoldănești, în vederea
eliberării a 1522 foi de ardezie, 5040 m.p. de ruberoid,2600 m.p. de peliculă și 42,7
m.p. de peliculă.
În baza facturilor cu seria PB nr. 0182222 din 23.06.2016, seria WA nr.
1659073 din 25.06.2016, seria WA nr. 1659078 din 25.06.2016, seria WA nr.
1659068 din 25.06.2016, seria WA nr. 1659080 din 25.06.2016 și seria WA nr.
1659087, Consiliul raional Șoldănești a eliberat Primăriei or. Șoldănești cu titlu
gratuit pentru ajutorarea populației care au suferit în urma calamității din noaptea
de 18 spre 19 iunie 2016, ardezie în număr de 2013 foi în valoare de 201 300 lei, și
23 metru cubi cherestea în valoare de 80500 lei, care au fost transmise în
administrarea primarului or. Șoldănești, Cuculescu Ion.
În continuare, Cuculescu Ion fiind obligat conform art. 29 alin.(1) lit.g) a Legii
nr. 436 din 28.12.2006 ”Privind administrația publică locală” de a răspunde de
administrarea bunurilor domeniului public și celui privat ale orașului, folosind
intenționat situația sa de serviciu în interes material, i-a transmis lui Gonța Ion 60
foi de ardezie în valoare de 6000 lei, în scopul de a le păstra, ca ulterior primul să
le înstrăineze diferitor persoane, iar mijloacele financiare să fie însușite.
În perioada care a urmat, Gonța Ion la indicația lui Cuculescu Ion a înstrăinat
42 foi de ardezie din cele 60 de bucăți pe care le-a primit la păstrare lui Pasarari
Tudor și Paraschiv Oleg contra sumei de 3630 lei, mijloacele financiare care i le-a
transmis lui Cuculescu Ion, pe care acesta le-a însușit.
Sentința a fost atacată cu apel de către apărătorul Moloșag Natalia în
interesele inculpatului Cuculescu Ion, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Cuculescu Ion să fie
achitat pentru lipsa elementelor componenței de infracțiune în acțiunile sale,
motivând că soluția adoptată pe cauza penală de învinuire a lui Cuculescu Ion, în
partea ce ține de declarare a acestuia culpabil în comiterea infracțiunii imputate, o
apreciază critic și o consideră ilegală, eronată și neîntemeiată. Începând cu
desfășurarea urmăririi penale, pornită la 11 iulie 2016 nr. cauzei (2016550013)
conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 327 alin. (2) lit. b)
Codul penal, pe faptul abuzului de serviciu în interes material și personal comis de
către o persoană cu funcție de demnitate publică, în cadrul căreia Cuculescu Ion a
fost reținut pe 13 iulie 2016, pus sub învinuire la 15 iulie 2016, din partea OUP și
acuzare au fost comise mai multe derogări grave de la principiile fundamentale ale
unui proces penal.
A menționat că împotriva lui Cuculescu Ion, contrar prevederilor Protocolului
7 articolul 4 CEDO, art. 7 alin. 2 Codul penal. art. 22 alin. 1 Codul de procedură
penală, repetat pe același fapt doar sub auspiciile infracțiunii de delapidare a fost
2
pornită o altă cauză penală nr. cauzei (2017978043) la 10 februarie 2017, pus sub
învinuire la 10 februarie 2017. Atât în cauza penală nr. 2016550013, pornită la 11
iunie 2016, cât și nr. 2017978043, pornită la 10 februarie 2017, cu toate că
circumstanțele sunt aceleași, legate între ele în timp și în spațiu, au fost întocmite
două ordonanțe de pornire a urmărirea penală, două ordonanțe de punere sub
învinuire.
În primul caz, inculpatul Cuculescu Ion se învinuiește că a însușit foi de ardezie
din Rezerva de stat pentru sinistrații care au suferit în urma calamităților naturale
din noaptea de 18 spre 19 iunie 2016, prin abuz de serviciu din interes material și
personal.
În al doilea caz, inculpatul Cuculescu Ion se învinuiește, la fel, că a delapidat
foi de ardezie din Rezerva de stat pentru sinistrații care au suferit în urma
calamităților naturale din noaptea de 18 spre 19 iunie 2016, prin folosirea situației
de serviciu.
Apărarea din start, la finisarea urmăririi penale în prezenta cauză, a sesizat
încălcarea principiului non bis in idem din partea acuzatorului care a condus și a
gestionat cauza, și a solicitat în temeiul art. 251 alin. (2-3) Codul de procedură
penală, încetarea procesului. În ședință preliminară partea apărării a indicat același
lucru, la începutul cercetării judecătorești, în pofida încălcărilor de procedură penală
care oferea suficiente temeiuri de drept de a solicita încetarea procesului penal în
ședință preliminară, instanța totuși a considerat că urmează să se expună doar după
un proces echitabil cu oferirea tuturor posibilităților părților de a se expune nu doar
asupra încălcărilor de ordin procedural dar și asupra lipsei componenței de
infracțiune în acțiunile inculpatului Cuculescu Ion, precum și asupra probării
vinovăției acestuia în comiterea infracțiunii.
Ordonanța de pornire a urmăririi penale din data de 10 februarie 2017,
ordonanța de conexare din 10 februarie 2017 precum și ordonanța de punere sub
învinuire din 10 februarie 2017, au fost emise cu încălcarea principiului non bis in
idem, adică, că nimeni nu poate fi atras sau cercetat penal de două ori pentru aceeași
faptă, și cu încălcarea competenței materiale. Toate probele care au fost invocate de
partea acuzării au fost acumulate în afara urmăririi penale pe cauza penală de
învinuire a lui Cuculescu Ion nr. 2017978043.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie
2018, apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal de
învinuirea lui Cuculescu Ion de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2)
lit. d) Cod penal, a fost încetat din motiv că există circumstanțe care exclud tragerea
la răspundere penală. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără
modificări.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01
august 2019, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, cu remiterea
cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2020,
a fost admis apelul declarat de către avocatul Moloșag Natalia în numele
inculpatului, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal intentat în privința lui
3
Cuculescu Ion învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de ari 191 alin. (2) lit. d)
Cod penal, a fost încetat din motivul că există circumstanțe care exclud tragerea la
răspundere penală în conformitate cu art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 13
octombrie 2020, a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, cu
remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2021,
apelul declarat de avocatul Moloșag Natalia în numele inculpatului Cuculescu Ion a
fost admis, a fost casată total sentința Judecătoriei Orhei (sediul Șoldănești) din 20
septembrie 2018 și dispusă achitarea inculpatului Cuculescu Ion de sub învinuirea
adusă în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu
întrunește elementele infracțiunii.
8.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut declarațiile martorilor, care
corespund și coroborează cu declarațiile inculpatului și demonstrează cu certitudine
nevinovăția inculpatului Cuculescu Ion în comiterea infracțiunii încriminate,
prevăzute la art.191 alin. (2) lit.d) Cod penal, iar pe parcursul judecării cauzei n-au
fost aduse careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, care ar corobora
între ele și ar demonstra vinovăția inculpatului Cuculescu Ion în comiterea
infracțiunii indicate supra sau ar combate declarațiile inculpatului, ci, dimpotrivă, s-
a constatat cu certitudine că acțiunile lui nu constituie elementele infracțiunii
prevăzute de art.191 alin.(2) lit. d) Cod penal.
Instanța a menționat că procurorul a pus sub învinuire pe Cucuclescu Ion,
incriminându-i comiterea pretinsei faptele infracționale de delapidare a averii
străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în
administrarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu, deși nici în ordonanța de
punere sub învinuire, și nici în rechizitoriu, de către procuror nu au fost concretizate
toate circumstanțele în care se pretinde a fi comisă infracțiunea, astfel că întreaga
învinuire este abstractă, ambiguă și neclară, imprecisă și contradictorie, iar în cele
din urmă faptele incriminate lui Cuculescu Ion s-a adeverit că nu întrunesc toate
elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, concluzie care reiese chiar
nemijlocit din probatoriul administrat de procuror, dar și însuși din formularea
învinuirii.
A mai concluzionat că prima instanță nu a dat o apreciere cuvenită cadrului
legal de la art. 101 alin. (1), art. 384 alin. (3) și art. 385 alin. (1) Cod de procedură
penală, or, concluziile primei instanțe cu privire la condamnarea inculpatului, sunt
eronate în contextul înaintării de către procuror a unei învinuiri formale,
convenționale și bazată doar pe presupuneri, cu atât mai mult contradictorii, având
în vedere că probatoriul administrat de către organul de urmărire penală și cercetat
în cadrul procesului judiciar, denotă o altă concluzie decât cea abordată de către
instanța de fond.
Inculpatului Cuculescu Ion i s-a incriminat comiterea faptei de delapidare a
averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în
administarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu, însă în speță, acuzatorul
de stat nu a specificat cu claritate modalitatea în care se pretind a fi comise fapte
infracționale incriminate.
Distinct de cele relatate, instanța de apel a reținut că prin Legea nr. 179 din
4
26.07.2018, pentru modificarea unor acte legislative, au fost introduse modificări la
art. 191: în dispoziția alineatului (1), textul „însușirea ilegală a bunurilor altei
persoane, încredințate în administrarea vinovatului” a fost substituită cu textul
„însușirea, dispunerea sau folosirea ilegală a bunurilor altei sau ale altor persoane
de către cel căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop ori
refuzul de a le restitui, care a produs daune considerabile”. La caz, se atestă că
organul de urmărire penală în învinuirea adusă inculpatului Cuculescu Ion nu a
indicat „daune considerabile”, lipsind astfel elementul constitutiv - consecințele
prejudiciabile.
Totodată, un element obligatoriu la stabilirea vinovăției de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. d) CP este atribuirea calității și
constatarea calității părții vătămate, și anume cui i-a fost cauzat prejudiciul, însă
potrivit materialelor cauzei, organul de urmărire penală a omis acest fapt. De fapt,
procurorul nu a constatat și nu a atribuit calitatea de parte vătămată unei sau mai
multor întreprinderi sau persoane, concluzie bazată exclusiv pe aprecierea vădit
pripită a circumstanțelor de fapt și de drept.
În coerența celor expuse, instanța de apel a evidențiat că organul de urmărire
penală urma să atribuie calitatea de parte vătămată nemijlocit proprietarului banilor,
în speță - Primăria or. Șoldănești, fapt nerealizat, și cu atât mai mult neîntemeiat
instanța de fond a încasat prejudiciul în folosul statului, deși acest drept nu îi aparține
statului sub nici-o formă.
În speță lipsesc mai multe elemente obligatorii ale componenței de infracțiune
prevăzută de art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal și anume nu a fost identificată de
organul de urmărire penală ”victima” precum și existența unei ”daune
considerabile”.
Dintr-un alt punct de vedere, acțiunile inculpatului Cuculescu Ion nu pot fi
încadrate nici în baza art. 105 Cod Contravențional, adică sustragerea în proporții
mici din avutul proprietarului comisă prin furt, însușire, delapidare, abuz de serviciu
sau escrocherie, pe motiv că organul de urmărire penală nu a atribuit calitatea de
victimă nici unei persoane sau unei întreprinderi.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sîli, care invocând prevederile art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu remiterea
cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, or decizia atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice
dispozitivului.
A reiterat că la materialele cauzei au fost acumulate suficiente probe ce
dovedesc vinovăția inculpatului Cuculescu Ion și a redat în recurs conținutul acestor
probe, susținând că prima instanță le-a dat o apreciere corectă, că aceste probe
corespund stării de fapt stabilite, iar instanța de apel a comis erori de drept la
aplicarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza
materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul Penal conchide
asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele motive.
În primul rând, se reține că decizia integrală a fost pronunțată public la 25
februarie 2021, prin recipisă anexată la materialele cauzei se atestă că procurorul a
5
primit-o în aceeași zi, astfel depunând recursul ordinar, la 19 martie 2021, recurentul
s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul
ordinar în termen.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
În speță se reține, că potrivit textului recursului, procurorul invocă temeiul de
recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele
că: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține
că motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei de recurs nu s-au
confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.
Astfel, ce ține de temeiul de recurs invocat de către procuror, prevăzut de art.
427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția de achitare a inculpatului, Colegiul penal
constată că nu este incident în speță, dat fiind faptul că, instanța de apel, la
examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8),
419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor relevante, invocate în apelul declarat de către apărătorul Moloșag Natalia
în interesele inculpatului Cuculescu Ion, întemeindu-și soluția în baza probelor
cercetate de prima instanță, verificate, însă apreciate incorect.
Instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, le-
a descris, analizat și apreciat în decizia sa (f.d. 20-30, vol. IV, pct. 11-30, 32), iar
decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de
casare a sentinței primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de achitare a
inculpatului Cuculescu Ion de sub învinuirea înaintată, pe motiv că fapta inculpatului
nu întrunește elementele infracțiunii, din considerentul că de către partea acuzării nu
a fost specificat cu claritate modalitatea în care se pretind a fi comise faptele
infracționale incriminate, nu au fost indicate consecințele prejudiciabile și persoana
cui i-au fost produse aceste prejudicii. La caz, instanța de apel a emis o decizie fără
a comite vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei
contestate.
De asemenea, ce ține de argumentele recurentului, se atestă că acesta primordial
își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, care în
opinia lui confirmă vinovăția inculpatului Cuculescu Ion în comiterea infracțiunii
incriminate și că probele respective nu au fost apreciate corect conform prevederilor
art. 101 Cod de procedură penală, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, or
aceste probe nu confirmă vinovăția inculpatului Cuculescu Ion, reprezentând doar
opinia subiectivă greșită a recurentului, care consideră că probele cercetate confirmă
învinuirea adusă inculpatului.
În acest context, Colegiul penal invocă că sarcina probațiunii în ședințele de
6
judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă
funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. Or, CtEDO în cauza Capeau vs.
Belgia (hotărârea din 13 ianuarie 2005) a constatat că, „în domeniul penal, problema
administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6
și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării”.
Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea
argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu
se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și argumentat asupra
fiecărei probe prezentate și chestiunilor esențiale invocate în apel, iar motivarea din
decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța
de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu
jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România
(hotărârea din 16 februarie 2010), statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă
instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un
răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,
pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,
fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi
examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,
deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând
a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod
de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Radu Sîli, împotriva deciziei din 26 ianuarie 2021 a
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în cauza penală de învinuire a lui
Cuculescu Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 16 iunie 2020.
Președinte Svetlana Filincova
Judecătorii Ala Cobăneanu
Mariana Pitic
7