1ra-456/21 — Art. 302 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi (sediul Central) din 07 octombrie 2019, au fost recunoscuți vinovați și condamnați: - Ili Lilia în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de angajarea persoanelor în câmpul muncii pe un termen de 3 (trei) ani; -Feraru Viorel în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de angajarea persoanelor în câmpul muncii pe un termen de 3 (trei) ani. A fost dispusă încasarea în mod solidar din contul lui Ili Lilia și Feraru Viorel în beneficiul lui Sîrbu Silvia, suma de 500 (cinci sute) dolari SUA sau echivalentul în lei conform cursului BNM.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că din perioada anului 2014, data exactă în cadrul urmăririi penale nu a fost posibil de stabilit, împreună și după o înțelegere prealabilă Ili Lilia și Feraru Viorel, și alte persoane, identitatea cărora nu a fost stabilită de către organul de urmărire 1 penală, în timp ce se aflau pe teritoriul Republicii Moldova, urmărind scopul exploatării persoanei pentru practicarea cerșetoriei, profitând de situația precară a victimei din punct de vedere al supraviețuirii sociale, prin înșelăciune, sub pretextul angajării la lucru în domeniul construcțiilor pe teritoriul Federației Ruse, cu un salariu lunar avantajos, au recrutat-o pe Sîrbu Silvia, născută la xxxxx și alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, pentru deplasarea pe teritoriul Federației Ruse, la practicarea cerșetoriei. În continuarea acțiunilor criminale, Feraru Viorel și Ili Lilia, acționând în comun cu alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, au organizat transportarea numitei Sîrbu Silvia și a altor persoane neidentificate de organul de urmărire penală, pe teritoriul Federației Ruse, iar sosind la destinație, i-au adăpostit pe ultimii într-o casă închiriată pe teritoriul Federației Ruse. Ulterior, Feraru Viorel și Ili Lilia, acționând în comun cu alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, profitând de poziția de vulnerabilitate a victimei manifestată prin aflarea acesteia pe teritoriul unui stat străin fără careva mijloace financiare proprii de întreținere, prin aplicarea violenței psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, prin confiscarea documentelor, au supus persoanele nominalizate, exploatării prin practicarea cerșetoriei pe străzile din statul dat, iar la finele fiecărei zile de la ei ridicau banii obținuți de pe urma practicării cerșitului. Acțiunile lui Feraru Viorel și Ili Lilia, au fost încadrate în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane cu consimțământul acesteia, în scop de exploatare prin cerșetorie, prin abuz de poziție de vulnerabilitate, de două sau mai multe persoane.

Avocatul Catana Nicolae în numele inculpaților, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Feraru Viorel și Ili Lilia să fie achitați de sub învinuirea înaintată în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În motivarea apelului a indicat, că învinuirea înaintată inculpaților este una incertă și abstractă în care nu sunt indicate elementele obligatorii ale unui act de învinuire, și anume data exactă și modul săvârșirii infracțiunii, or, aceasta se bazează doar pe declarațiile părții vătămate Sîrbu Silvia. Astfel, a menționat că ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul conțin expresii vagi și neclare, și anume: „...în perioada anului 2014, data exactă în cadrul urmăririi penale nu a fost posibil de stabilit și până în prezent..., profitând de situația precară a victimei din punct de vedere al supravețuirii sociale...”. A mai susținut apărarea, că nu este сlаr în baza căror circumstanțe s-a conchis asupra situației precare ale părții vătămate, în contextul în care în ordonanța de punere sub învinuire și în rechizitoriu, acuzarea nu justifică o 2 astfel de situație. În opinia apărării, pentru a concluziona asupra vinovăției inculpaților, prima instanță a reținut doar unele declarații ale părții vătămate Sîrbu Silvia, acestea fiind contradictorii. Prin urmare, a indicat că Sîrbu Silvia nu а confirmat versiunea acuzării precum că aceasta аr fi fost supusă violenței psihice nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, precum și faptul că banii obținuți din cerșetorie la finele zilei erau ridicați de către inculpați. De asemenea, consideră apărarea că nu s-a соnfirmаt nici faptul сă ре teritoriul Federației Ruse, lui Sîrbu Silvia i-ar fi fost luate documentele, în contextul în care acesteia i-a fost perfectată permisiunea de ședere ре teritoriul Rusiei, iar din declarațiile părții vătămate, precum și a martorilor, rezultă că aflându-se pe teritoriul Rusiei, deseori erau stopați de către colaboratorii de poliție pentru verificarea actelor. A mai precizat, că în speță nu s-a confirmat nici faptul înșelăciunii, incriminat în actul de învinuire, în contextul în care Sîrbu Silvia, atât în cadrul confruntării cu Feraru Viorel și Ili Lilia, precum și în cadrul instanței de judecată, a declarat că inițial intenționa să cerșească în Federația Rusă, nefiind înșelată despre scopul plecării peste hotare și nu a fost impusă să cerșească contrar voinței sale. Referitor la suma de 500 dolari SUA, care a fost dispusă spre încasare solidar din contul inculpaților, a indicat că potrivit declarațiilor lui Sîrbu Silvia, rezultă că această sumă constituie prețul automobilului procurat de către partea vătămată și concubinul său Cebotari Ilie, care urma a fi restituită de către concubinul său și nu de Feraru Viorel sau Ili Lilia.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2020, a fost admis apelul, casată sentința primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: - Feraru Viorel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare. Potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite lui Feraru Viorel pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani; - Ili Lilia a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare. Potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite lui Ili Lilia pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani. A fost admisă acțiunea civilă și dispusă încasarea în mod solidar din contul lui Feraru Viorel și Ili Lilia în beneficiul lui Sîrbu Silvia, suma de 500 (cinci sute) dolari SUA sau echivalentul în lei, conform cursului BNM. 4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că în cadrul ședinței instanței de apel, inculpații Feraru Viorel și Ili Lilia au pledat nevinovați și au susținut declarațiile date în cadrul ședinței primei instanțe, precum și cele de la faza urmăririi penale. 3 Astfel, instanța de apel a menționat, că în cadrul ședinței instanței de apel, au fost verificate următoarele probe: declarațiile părții vătămate Sîrbu Silvia (f.d.185, vol. I; f.d.57-60, 76-78, vol.II); declarațiile martorului Drangoi Nicolai (f.d.96-97, vol.II); declarațiile martorului Sîrbu Gheorghe (f.d.94-95, vol.II); declarațiile martorului Damaschin Rustam (f.d.137, vol.II); declarațiile martorului Damaschin Gheorghe (f.d.170-170, vol.II); procesul–verbal de confruntare din 13 decembrie 2017 între partea vătămată Sîrbu Silvia și învinuita Ili Lilia (f.d.36-41, vol.I); și procesul–verbal de confruntare din 13 decembrie 2017 între partea vătămată Sîrbu Silvia și învinuitul Feraru Viorel (f.d.42-49, vol.I). În acest sens, instanța de apel a stabilit că probele analizate sunt admisibile, acestea fiind administrate în conformitate cu prevederile art. 95 Cod de procedură penală. Prin urmare, verificând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și probelor administrate de prima instanța, audiind inculpații, instanța de apel a conchis că acțiunile inculpaților Feraru Viorel și Ili Lilia întrunesc elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal, „organizarea cerșetoriei cu scopul de a obține pentru sine sau pentru altul foloase materiale injuste, dacă fapta nu întrunește elementele traficului de ființe umane, săvârșită de două sau mai multe persoane.” În acest sens, instanța de apel a indicat, că subiecții infracțiunii prevăzute de art. 302 Cod penal, sunt inculpații Feraru Viorel și Ili Lilia, care întrunesc condițiile prevăzute de art. 21 alin. (1) și 22 Cod penal. Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică apărate împotriva faptei de organizare a cerșetoriei, iar la caz, victima fiind Sîrbu Victoria a cărei neputință este condiționată de starea financiară grea și starea familiară precară. Cu referire la latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 302 Cod penal, instanța de apel a menționat că aceasta constă în fapta prejudiciabilă care se exprimă prin acțiunea de organizare a cerșetoriei, dacă aceasta nu întrunește elementele traficului de ființe umane, iar în acest sens, instanța de apel a reținut declarațiile martorilor Drangoi Nicolai, Sîrbu Gheorghe, Damaschin Rustam și Damaschin Gheorghe. Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin intenție directă, motivul acțiunilor inculpaților, fiind exprimat în interesul material, iar scopul fiind unul special de a obține pentru sine foloase materiale injuste. Referitor la stabilirea pedepsei penale inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de apel a reținut prevederile art. 7, 61, 70, 75 și 90 Cod penal, și astfel a constatat că inculpatul Feraru Viorel nu are antecedente penale și are la întreținere un copil minor, precum și faptul că infracțiunea prevăzută de art. 302 Cod penal se clasifică, conform art. 16 alin. (3) Cod penal, ca infracțiune mai puțin gravă, din 4 care motiv instanța de apel a conchis, că în privința lui Feraru Viorel urmează a fi aplicată pedeapsa cu închisoare, în limita prevăzută de sancțiunea art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal. În privința pedepsei stabilite inculpatei Ili Lilia, instanța de apel a reținut că aceasta nu are antecedente penale, la fel și faptul că infracțiunea prevăzută de art. 302 Cod penal se clasifică, conform art. 16 alin. (3) Cod penal, ca infracțiune mai puțin gravă, din care motiv consideră că în privința lui Ili Lilia este rezonabilă aplicarea pedepsei cu închisoare, în limita prevăzută de sancțiunea art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal. Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, și luând în considerație persoana inculpaților, gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestora, instanța de apel a conchis că va fi rațională aplicarea în privința lui Feraru Viorel și Ili Lilia a prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite, cu cu aplicarea termenului de probațiune. Cu referire la acțiunea civilă, reținând prevederile art. 219 alin. (3) pct. 1) și alin. (4), 220, 387 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel a stabilit că suma prejudiciului solicitat de către partea vătămată Sîrbu Silvia, constituie 500 dolari SUA, bani care au fost câștigați din cerșetorie, din care motiv a conchis instanța de apel că urmează a fi dispusă încasarea în mod solidar, din contul inculpaților Feraru Viorel și Ili Lilia în beneficiul părții vătămate Sîrbu Silvia, suma de 500 dolari SUA, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune. În concluzie, instanța de apel a precizat că prima instanță neîntemeiat a reținut calificarea faptei în privința inculpaților în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, întrucât starea de fapt și de drept stabilită prin sentință, nu corespunde probelor administrate în cauză.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, și menținerea sentinței primei instanțe. În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel eronat a conchis asupra faptului că acțiunile inculpaților Feraru Viorel și Ili Lilia nu întrunesc elementele componente ale infracțiunii de trafic de ființe umane săvârșită în scop de exploatare prin cerșetorie, prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal. Susține, că întrucât instanța de apel a recalificat acțiunile inculpaților, aceasta urma să raporteze fapta inculpaților la fiecare din elementele componente ale infracțiunii prevăzute de art. 302 Cod penal, precum și să analizeze fiecare probă în raport cu soluția de reîncadrare a acțiunilor. Consideră că acțiunile inculpaților întrunesc elementele componente ale infracțiunii prevăzută de art. 165 Cod penal, care se formeză din două categorii de acțiuni legate între ele, și anume, cea de-a doua fiind înșelăciunea și abuzul de poziție de vulnerabilitate, or, inculpații Feraru Viorel și Ili Lilia, urmărind 5 scopul exploatării lui Sîrbu Silvia pentru practicarea cerșetoriei, profitând de situația precară a victimei din punct de vedere al supraviețuirii sociale, prin înșelăciune, sub pretextul angajării la lucru în domeniul construcțiilor pe teritoriul Federației Ruse, cu un salariu lunar avantajos, au recrutat-o pe Sîrbu Silvia și alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, pentru deplasarea pe teritoriul Federației Ruse, la practicarea cerșetoriei. Mai indică, că la recrutare nu au importanță împrejurările în care aceasta a avut loc, și anume, în locurile de odihnă, prin oferirea locurilor de muncă sau studii, or, mijloacele de recrutare pot fi efectuate prin constrângere, răpire, înșelăciune parțială sau totală. Relevă, că în speță, abuzul de poziție de vulnerabilitate se realizează prin faptul că partea vătămată se afla intr-o situașie materială precară, din care motiv și a acceptat propunerile inculpaților de a pleca în altă țară, fără careva mijloace financiare proprii de întreținere, acestea fiind circumstanțele care urmează a fi luate în considerație ca fiind poziție de vulnerabilitate a victimei. Precizează acuzarea, că legiuitorul deosebește esențial infracțiunea de trafic de persoane în scopul practicării cerșetoriei prevăzută de art. 165 Cod penal, de infracțiunea de organizare a cerșetoriei, prevăzută de art. 302 Cod penal. De asemenea, mai susține că elementul înșelăciunii în acțiunile inculpaților, s-a realizat și prin însușirea banilor obținuți din cerșit de la partea vătămată, fapt care rezultă din declarațiile acesteia, precum și declarațiile martorilor acuzării. Consideră, că instanța de apel eronat a reținut faptul precum că partea vătămată și-a dat acordul de a cerși la îndemnul inculpaților Feraru Viorel și Ili Lilia, astfel că aceasta consimțea și întotdeauna în înțelegere cu inculpații practicarea cerșetoriei, în scopul obținerii de avantaje reciproce.

Avocatul Catana Nicolae a depus referință la recursul declarat de partea acuzării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că 6 titularul acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, 12) faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Din esența argumentelor avansate în cererea de recurs declarată de către partea acuzării, Colegiul penal atestă că dezacordul recurentului se axează pe soluția instanței de apel cu privire la recalificarea acțiunilor inculpaților Feraru Viorel și Ili Lilia din art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, în baza art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal, susținând că instanța de apel eronat a conchis asupra faptului că acțiunile inculpaților nu întrunesc elementele componente ale infracțiunii de trafic de ființe umane săvârșită în scop de exploatare prin cerșetorie. Deși din conținutul recursului declarat de partea acuzării, se constată că, ultimul invocă și pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totuși acesta nu face trimitere la un careva temei concret pentru declararea recursului din cele cinci prevăzute exhaustiv în punctul indicat, astfel, că Colegiul penal, analizând decizia atacată, conchide că toate temeiurile prevăzute de norma menționată supra, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul hotărârii, care este expus clar. În aceste condiții instanța de recurs consideră că nu a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Cu referire la argumentele recurentului privind existența în cauza examinată a erorii de drept prevăzute la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, susținând în acest sens că acțiunile inculpaților Feraru Viorel și Ili Lilia nu urmau a fi recalificate în baza art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal, Colegiul penal constată că alegațiile apărării în această parte sunt declarative și neîntemeiate. Sub acest aspect, reieșind din sensul legislației în vigoare, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial, iar instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Însă, pentru o astfel de concluzie, trebuie să se țină seama de fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită și dacă această faptă a fost încadrată 7 corect în norma penală, iar dacă faptei i s-a dat o încadrare juridică în baza altei norme penale, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită. La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate în cauză și le-a oferit o apreciere obiectivă, care în ansamblul lor, au confirmat vinovăția inculpaților Feraru Viorel și Ili Lilia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal, în consecință atribuind o încadrare juridică justă acțiunilor incriminate inculpaților. Prin urmare, Colegiul penal, apreciază ca fiind corect fundamentată concluzia instanței de apel cu privire la reîncadrarea acțiunilor inculpaților Feraru Viorel și Ili Lilia conform elementelor componente ale infracțiunii de organizarea cerșetoriei, întrucât în cadrul cercetării judecătorești, s-a stabilit cu certitudine că inculpații au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal, concluzionând just că partea vătămată Sîrbu Silvia și-a dat acordul de a cerși la îndemnul inculpaților Feraru Viorel și Ili Lilia, astfel că partea vătămată consimțea și întotdeauna în înțelegere cu inculpații practica cerșetoria, în scopul obținerii de avantaje reciproce, precum și corect stabilind că victima fiind Sîrbu Silvia, a cărei neputință este starea financiară grea și situația familiară precară. În contextul celor enunțate, Colegiul penal apreciază ca fiind corect fundamnetată concluzia instanței de apel potrivit căreia în acțiunile inculpaților sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal, motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4, 4.1. al prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare constante. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997). Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 09 martie 1999). Față de considerentele enunțate, Colegiul penal evidențiază că alegațiile recurentului în sensul că acțiunile inculpaților Feraru Viorel și Ili Lilia întrunesc elementele componente ale infracțiunii de trafic de ființe umane, prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, acestea greșit fiind recalificate în infracțiunea de organizarea cerșetoriei, prevăzută de art. 302 alin. (2) lit. b) Cod penal, sunt 8 neîntemeiate, prin urmare temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, nu s-a adeverit. Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2020, în cauza penală în privința lui Ili Lilia xxxxx și Feraru Viorel, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 11 iunie 2021. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Boico Victor 9