- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 ianuarie 2023
- Stat pârât
- ITA
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Samperi și Chiapusio împotriva Italiei
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚII CAUZE DE SAMPERI ȘI CHIAPUSIO v. ITALY (Aplicații nos. 53419/19 și 12111/20 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 12 ianuarie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Samperi și Chiapusio v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek , Președintele Ivana Jelić, Erik Wennerström , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în privat la 8 decembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Italiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Guvernul italian („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de durata excesivă a procedurilor civile în care au participat ca moștenitori. Cadrul juridic relevant Secțiunea 2 bis (Cuantitatea compensației) din Legea nr. 89 din 24 martie 2001, cunoscut sub numele de „Legea Pinto”, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 208 din 28 decembrie 2015, se citește după cum urmează: „1. În general, instanța atribuie o sumă de bani de minimum 400 EUR și de maximum 800 EUR ca satisfacție pentru fiecare an sau fracțiune de peste șase luni depășește cerințele de timp rezonabil.
Suma atribuită poate fi crescută până la 20 % în anii următori de cel de-al treilea an și până la 40 % în anii următori de cel de-al șaptelea an.” art. 391 bis Codul de procedură civilă prevede că, în cazul în care o hotărâre sau o pronunță a Curții de Casație este viciată printr-o eroare de fapt sau de calcul, partea interesată poate solicita corectarea sau revocarea acesteia. Solicitarea de revizuire poate fi formulată în termen de 60 de zile de la notificarea sau șase luni de la publicarea ordinului. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamanții se plângea că durata procedurii civile în cauză era incompatibilă cu cerința de „temp rezonabil”.
6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Guvernul a susținut o obiecție dublă de admisibilitate. 10. În primul rând, Guvernul a susținut că reclamanții nu au scăpat de căile de recurs interne disponibile, în special în ceea ce privește cererea nr. 53419/19, ei au susținut că reclamanții nu au solicitat creșterea procentului de compensare în temeiul articolului 2 bis În ceea ce privește cererea nr. 1211/20, Guvernul a susținut că reclamantul nu a depus un recurs de revocare în temeiul art. 391 bis din Codul de Procedură Civilă.
11. În al doilea rând, Guvernul a susținut că reclamanții în ambele cazuri nu mai pot pretinde că sunt o „victima”, în sensul articolului 34 din Convenție, de presupusa încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, deoarece suma acordată ca compensație la nivel național era suficientă și în conformitate cu dispozițiile interne relevante. 12. În ceea ce privește argumentele guvernamentale privind epuizarea măsurilor interne, Curtea observă următoarele: în ceea ce privește cererea nr. 53419/19, Curtea constată că reclamanții au ridicat problema cu privire la adecvarea sumei atribuite în conformitate cu „Legea din Pînt” atunci când au recurs la Hotărârea Curții de Apel din Catania. În ceea ce privește prezentarea Guvernului cu privire la recursul de revocare, Curtea observă, de asemenea, că reclamantul s-a plângut deja la trei niveluri de competență cu privire la lungimea excesivă a procedurii.
Curtea consideră că ar fi excesiv și disproporționat să recurgă la o nouă soluție judiciară pentru a cuantifica din nou suma atribuită reclamantului pentru a fixa presupusa greșeală făcută de aceeași Curte de cassare în cadrul procedurii Pinto. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesară o nouă recursă pentru a respecta criteriile prevăzute la art. 4 din Convenție. Prin urmare, Curtea respinge obiecțiile guvernului de neepuizare.
13. În ceea ce privește obiecția privind statutul de „victimă”, în sensul art. 34 din Convenție, Curtea consideră că satisfacția echitabilă acordată reclamanților la nivel intern nu poate fi considerată suficientă în lumina jurisprudenței Curții (a se vedea Scordino c. Italia) (no. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 205-06 și 214-15, ECHR 2006 V, și Garino/Italia (dec.), nr. 16605/03, 16641/03 și 16644/03, 18 mai 2006 ). Reclamanții pot, prin urmare, să poată pretinde că este încă o „victima” a cerinței de „templă rezonabilă” și, prin urmare, obiecția guvernului ar trebui respinsă (a se vedea Cocchiarella/Italia [GC], nr. 64886/01, §§§ 83, ECHR 2006 V). 14. Curtea reiterează, de asemenea, că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în legătură cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții din litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII).
15. În principalul caz de Cocchiarella, menționat mai sus, Curtea a constatat deja o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție, având în vedere durata excesivă a procedurilor civile. 16. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice lungimea generală a procedurii la nivel național în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. 17. Prin urmare, aceste cereri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 18. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 19. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Cocchiarella, citat mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară că cererile sunt admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurilor civile; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele menționate mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 ianuarie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al grefierului interimar Apendice Lista cererilor de plângere în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului An de naștere Denumirea reprezentantului Începutul procedurii Încheierea procedurii Lungime totală Niveluri de competență Curtea internă/numărul dosarului Premiul intern (în euro) Sumele acordate pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 53419/19 20/09/2019 (4 solicitanți) Giuseppe SAMPERI 1967 Venerando SAMPERI 1960 Enrico SAMPERI 1969 Santo SAMPERI 1959 Zappala Filippo Giarre 29/07/1993 03/06/2015 21 ani(s) și 10 luni(s) și 6 zile(s) 3 nivel(s) de competență Catania Curtea de Apel R.G.
201/2016 2,800 1,080 2 250 12111/20 25/02/2020 Giuseppina CHIAPUSIO 1948 Guglielmino Elio Ivrea 26/05/1994 08/01/2014 19 ani(s) și 7 luni(s) și 14 zile(s) 1 zi(s) de competență Curtea de Casație R.G. 3656/2016 3,500 7,300 250 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți [2], în plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.
FIRST SECTION
CASE OF SAMPERI AND CHIAPUSIO v. ITALY (Applications nos. 53419/19 and 12111/20 – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 12 January 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Samperi and Chiapusio v. Italy, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Krzysztof Wojtyczek , President , Ivana Jelić, Erik Wennerström , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 8 December 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Italy lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The Italian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of the excessive length of civil proceedings in which they took part as heirs. Relevant Legal Framework
Section 2 bis (Amount of compensation) of Law no. 89 of 24 March 2001, known as the “Pinto Act” as amended by Law no. 208 of 28 December 2015 reads as follows: “1. As a general rule, the court shall award a sum of money amounting to a minimum of EUR 400 and a maximum of EUR 800 as just satisfaction for each year or fraction of a year of more than six months exceeding the reasonable time requirement. The sum awarded may be increased up to 20 % for the years following the third year and up to 40 % for the years following the seventh year.”
Article 391 bis of the Civil Procedure Code provides that if a judgment or order delivered by the Court of Cassation are vitiated by a factual or calculation error the interested party may request its correction or revocation. The application for revision may be made within 60 days following notification or six months after the publication of the order. THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
7. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
8. The applicants complained that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. They relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”
The Government raised a twofold objection of admissibility.
Firstly, the Government submitted that the applicants failed to exhaust the domestic remedies available. In particular, in respect of application no. 53419/19, they argued that the applicants had failed to request the compensation percentage increases under section 2 bis of the so called “Pinto Law”. As to application no. 12111/20, the Government submitted that the applicant failed to lodge an appeal for revocation pursuant to Art. 391 bis of the Code of Civil Procedure.
Secondly, the Government claimed that the applicants in both cases can no longer claim to be a “victim”, within the meaning of Article 34 of the Convention, of the alleged violation of Article 6 § 1 of the Convention because the amount granted as compensation at the national level was sufficient and in compliance with the relevant domestic provisions.
As regards to the Government’s submissions on the exhaustion of domestic remedies, the Court observes the following. In respect of application no. 53419/19, the Court notes that the applicants raised the issue on the adequacy of the amount awarded according to the “Pinto Law” when they appealed against the Catania Court of Appeal decision. Concerning the Government’s submission on the appeal for revocation, the Court further observes that the applicant already complained to three levels of jurisdiction about the excessive length of the proceedings. The Court considers that it would be excessive and disproportionate to resort to a further judicial remedy to quantify again the amount awarded to the applicant in order to fix the alleged mistake made by the same Court of Cassation within the Pinto proceedings. Therefore, the Court considers that a further appeal is not required to comply with the criteria laid out in Article 35 § 4 of the Convention. Consequently, the Court dismisses the Government’s objections of non-exhaustion.
As to the objection concerning the “victim” status, within the meaning of Article 34 of the Convention, the Court considers that the just satisfaction awarded to the applicants at the domestic level cannot be considered sufficient in the light of the Court’s case-law (see Scordino v. Italy (no. 1) [GC], no. 36813/97, §§ 205-06 and 214-15, ECHR 2006 ‑ V, and Garino v Italy (dec.), no. 16605/03, 16641/03 and 16644/03, 18 May 2006 ). The applicants can accordingly still claim to be a “victim” of a breach of the “reasonable time” requirement and the Government’s objection should therefore be dismissed (see Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69 ‑ 83, ECHR 2006 ‑ V).
The Court further reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
In the leading case of Cocchiarella, cited above, the Court already found a violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the excessive length of civil proceedings.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level in the present case. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
These applications are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
18. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Cocchiarella, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 12 January 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Domestic court/ file number Domestic award (in euros) Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 53419/19 20/09/2019 (4 applicants) Giuseppe SAMPERI 1967 Venerando SAMPERI 1960 Enrico SAMPERI 1969 Santo SAMPERI 1959 Zappala Filippo Giarre 29/07/1993 03/06/2015 21 year(s) and 10 month(s) and 6 day(s) 3 level(s) of jurisdiction Catania Court of Appeal R.G. 201/2016 2,800 1,080 2 250 12111/20 25/02/2020 Giuseppina CHIAPUSIO 1948 Guglielmino Elio Ivrea 26/05/1994 08/01/2014 19 year(s) and 7 month(s) and 14 day(s) 1 level(s) of jurisdiction Court of Cassation R.G. 3656/2016 3,500 7,300 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.