- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 ianuarie 2023
- Stat pârât
- ITA
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Annunziata și alții împotriva Italiei
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE ANUNZIATA ȘI ALȚII v. ITALIA (Aplicații nos. 19989/19 și 6 altele – a se vedea lista anexată) HOTĂRÂREA Strasbourg 12 ianuarie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Annunziata și alții v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a fost compusă în: Krzysztof Wojtyczek , Președintele Ivana Jelić, Erik Wennerström , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în privat la 8 decembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Italiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Guvernul italian („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de lungimea excesivă a procedurii civile. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Dispozițiile relevante ale Legii nr. 89 din 24 martie 2001, cunoscute sub numele de „Legea Pinto” (modificată de Legea nr. 208 din 28 decembrie 2015) sunt următoarele: „1. Ca regulă generală, instanța atribuie o sumă de bani de minimum 400 EUR și de maximum 800 EUR ca o satisfăcătoare pentru fiecare an sau o fracție de un an de peste șase luni depășește termenul rezonabil necesar. Suma atribuită poate fi crescută până la 20 % în anii următori de al treilea și până la 40 % în anii următori de al șaptelea…
” Secțiunea 5 ter „1. Un recurs ( opțiune ) se depune împotriva deciziei privind cererea de satisfacție echitabilă într-un termen de 30 de zile de la comunicarea sau serviciul deciziei. 2. Un astfel de recurs se depune instanței de judecător care a emis hotărârea aparține … În termen de patru luni de la depunerea cererii, instanța interzice Curții de Casație, hotărârea care poate fi aplicabilă imediat.” HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII, având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre.
6 § 1 din convenție Reclamanții s-au plâns că durata procedurii civile în cauză era incompatibilă cu cerința de „tempă rațională” care se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este cazul, citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Admisibilitate În ceea ce privește cererile nr. 33736/19 și 60145/19, Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat toate căile de recurs disponibile, deoarece au omit să solicite o creștere a compensației atribuite de instanțele „Pinto”, referindu-se explicit la art. 2 bis din Legea Pinto, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 208/2015.
Curtea observă că, în apelurile la Curtea de Apel și la Curtea de Casație, reclamanții au contestat suma de compensare acordată și au solicitat o creștere, printre altele, în temeiul articolului 2 bis din Legea Pinto. În consecință, obiecția de neepuizare a formulată în ceea ce privește cererile nr. 33736/19 și 60145/19 trebuie respinsă. 10. În ceea ce privește toate cererile, Guvernul a susținut că reclamanții și-au pierdut statutul de victimă având în vedere recunoașterea explicită a încălcării în procedura „Pinto” și compensația financiară acordată. 11. Curtea observă că statutul de victimă al reclamanților depinde de faptul că reparația acordată acestora la nivel intern era adecvată și suficientă având în vedere art. 41 din Convenție.
12. În cazul în cauză, în timp ce instanța „Pinto” a recunoscut în mod expres că s-a constatat o încălcare, recursul obținut de către reclamanții la nivel intern era insuficient, având în vedere principiile stabilite în temeiul jurisprudenței Curții (a se vedea, un contrario Garino c. Italia (dec.), nr. 16605/03, 16641/03 și 16644/03, 18 mai 2006, și, mutatis mutandis Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-215, ECHR 2006-V, și Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006-V). 13. Reclamanții pot, în consecință, să poată pretinde că sunt victime de o încălcare a cerinței de „tempo rațional” și de obiecția guvernului în acest sens ar trebui respinsă. 14. Curtea constată, de asemenea, că plângerile reclamanților nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că nu sunt inadmisibile din alte motive.
Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. În ceea ce privește cererea nr. 60145/19, Guvernul a susținut că comportamentul reclamantului a contribuit substanțial la prelungirea procedurii principale prin cauzarea instituției procedurilor accidentale, ceea ce implică suspendarea procedurii principale timp de aproximativ șapte ani. Reclamantul a contestat argumentele guvernului. 16. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
17. În cazul principal al Cocchiarella , citat mai sus , Curtea a constatat deja o încălcare a articolului 6 din Convenție în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile . 18. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate , Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național. 19. În special, în ceea ce privește cererea nr. 60145/19, Curtea consideră că, având în vedere durata generală a procedurii de faliment (care a durat peste douăzeci și doi de ani), comportamentul reclamantului nu poate justifica lungimea acestora, rezultând că argumentul guvernului în acest sens ar trebui respins. 20. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”.
În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 22. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 23. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Cocchiarella, citat mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurilor civile; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele menționate mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 ianuarie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al grefierului interimar Apendice Lista cererilor de plângere în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului An de naștere Denumirea și locația reprezentantului Începutul procedurii Încheierea procedurii Lungime totală Niveluri de competență Curtea internă / numărul dosarului Premiul intern (în euro) Sumele acordate pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 19989/19 03/04/2019 Vittorio ANNUNZIATA 1950 Bergamo Federico Napoli 16/09/1999 18/01/2011 11 ani, 4 luni și 3 zile 2 nivele de competență Roma Curtea de Apel RG 55042/11 3.000 2.600 250 26377/19 03/05/2019 (3 solicitanți) Chiara BICCHIERRI 1956 Rosanna FULCO 1978 Rocco Giuseppe FULCO 1983 Salerno Gianpaolo Policoro 13/02/2008 04/09/2014 6 ani, 6 luni și 23 zile 1 nivel de competență Curtea de Casație RG 3288/2017 2.000 1.700 250 33736/19 19/06/2019 Valerio BAGNATO 1952 Tortolani Enrico Eboli 25/06/2004 24/09/2015 11 ani și 3 luni 1 nivel de competență Salerno Curtea de Apel RG 1056/16 3.200 2.600 250 39156/19 17/07/2019 Vincenzo MALFETTONE 1956 Bergamo Federico Napoli 16/09/1999 11/01/2011 11 ani,
3 luni și 27 zile 2 niveluri de competență Rome Curtea de Apel RG 55043/2011 3.000 2.600 250 39163/19 17/07/2019 Pasquale TEDESCO 1953 Bergamo Federico Napoli 16/09/1999 11/01/2011 11 ani, 3 luni și 27 zile 2 niveluri de competență Rome Curtea de Apel RG 55045/2011 3.000 2.600 250 40009/19 17/07/2019 Luigi RUSSO 1955 Bergamo Federico Napoli 16/09/1999 11/01/2011 11 ani, 3 luni și 27 zile 2 niveluri de competență Roma Curtea de Apel RG 5504/11 3.000 2.600 250 60145/19 07/11/2019 Carlo LARI 1951 Benedetti Stefano Macerata 13/02/1993 30/11/2015 22 ani, 9 luni și 18 zile 3 niveluri de competență Florence Court of Appeal RG 518/16 6.400 1.540 3.250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.
[2] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.
FIRST SECTION
CASE OF ANNUNZIATA AND OTHERS v. ITALY (Applications nos. 19989/19 and 6 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 12 January 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Annunziata and Others v. Italy, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Krzysztof Wojtyczek , President , Ivana Jelić, Erik Wennerström , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 8 December 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Italy lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The Italian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of the excessive length of civil proceedings.
THE RELEVANT DOMESTIC LAW
5. The relevant provisions of Law no. 89 of 24 March 2001, known as the “Pinto Act” (as amended by Law no. 208 of 28 December 2015) are as follows: Section 2 bis “1. As a general rule, the court shall award a sum of money amounting to a minimum of EUR 400 and a maximum of EUR 800 as just satisfaction for each year or fraction of a year of more than six months exceeding the reasonable time requirement. The sum awarded may be increased up to 20 % for the years following the third and up to 40 % for the years following the seventh… ” Section 5 ter “1. An appeal ( opposizione ) shall be lodged against the decision on the claim for just satisfaction within a time-limit of 30 days from the communication or service of the decision.
2. Such appeal shall be lodged with the court to which the judge who issued the decision belongs … The court shall deliver a decision within four months after the application is lodged. An appeal shall lie to the Court of Cassation. The decision shall be enforceable immediately.” THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
6. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
7. The applicants complained that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. They relied on Article 6 § 1 of the Convention, which, insofar as relevant, reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” Admissibility
In respect of applications nos. 33736/19 and 60145/19, the Government submitted that the applicants had failed to exhaust all available remedies as they had omitted to request an increase of the compensation awarded by the “Pinto” courts by explicitly referring to section 2 bis of the Pinto Act, as amended by Law no. 208/2015.
The Court observes that in their appeals to the Court of Appeal and to the Court of Cassation the applicants contested the amount of compensation awarded and requested an increase, inter alia , under section 2 bis of the Pinto Act. Accordingly, the objection of non-exhaustion raised in relation to applications nos. 33736/19 and 60145/19 must be dismissed.
In relation to all applications, the Government submitted that the applicants had lost their victim status given the explicit acknowledgement of the violation in the “Pinto” proceedings and the financial compensation awarded.
The Court observes that the applicants’ victim status depends on whether the redress afforded to them at the domestic level was adequate and sufficient having regard to Article 41 of the Convention.
In the present case, while the “Pinto” courts expressly acknowledged that a violation had occurred, the redress obtained by the applicants at the domestic level was insufficient in the light of the principles established under the Court’s case-law (see, a contrario , Garino v. Italy (dec.), nos. 16605/03, 16641/03 and 16644/03, 18 May 2006, and, mutatis mutandis , Scordino v. Italy (no. 1) [GC], no. 36813/97, §§ 178-215, ECHR 2006-V, and Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006-V).
The applicants can accordingly still claim to be victims of a breach of the “reasonable time” requirement and the Government’s objection in this respect should be dismissed.
The Court further finds that the applicants’ complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention and that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible. Merits
In relation to application no. 60145/19, the Government submitted that the applicant’s conduct had substantially contributed to prolonging the main proceedings by causing the institution of incidental proceedings. This entailed the stay of the main proceedings for around seven years. The applicant contested the Government’s submissions.
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
In the leading case of Cocchiarella , cited above, the Court already found a violation of Article 6 of the Convention in respect of the excessive length of civil proceedings.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level.
In particular, in relation to application no. 60145/19, the Court considers that, in light of the overall duration of the bankruptcy proceedings (which lasted more than twenty-two years), the applicant’s conduct cannot justify their length. It follows that the Government’s argument in this respect should be dismissed.
Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
Accordingly, there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
22. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Cocchiarella, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that there has been a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 12 January 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Domestic court / file number Domestic award (in euros) Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 19989/19 03/04/2019 Vittorio ANNUNZIATA 1950 Bergamo Federico Naples 16/09/1999 18/01/2011 11 years, 4 months and 3 days 2 levels of jurisdiction Rome Court of Appeal RG 55042/11 3,000 2,600 250 26377/19 03/05/2019 (3 applicants) Chiara BICCHIERRI 1956 Rosanna FULCO 1978 Rocco Giuseppe FULCO 1983 Salerno Gianpaolo Policoro 13/02/2008 04/09/2014 6 years, 6 months and 23 days 1 level of jurisdiction Court of Cassation RG 3288/2017 2,000 1,700 250 33736/19 19/06/2019 Valerio BAGNATO 1952 Tortolani Enrico Eboli 25/06/2004 24/09/2015 11 years and 3 months 1 level of jurisdiction Salerno Court of Appeal RG 1056/16 3,200 2,600 250 39156/19 17/07/2019 Vincenzo MALFETTONE 1956 Bergamo Federico Naples 16/09/1999 11/01/2011 11 years, 3 months and 27 days 2 levels of jurisdiction Rome Court of Appeal RG 55043/2011 3,000 2,600 250 39163/19 17/07/2019 Pasquale TEDESCO 1953 Bergamo Federico Naples 16/09/1999 11/01/2011 11 years, 3 months and 27 days 2 levels of jurisdiction Rome Court of Appeal RG 55045/2011 3,000 2,600 250 40009/19 17/07/2019 Luigi RUSSO 1955 Bergamo Federico Naples 16/09/1999 11/01/2011 11 years, 3 months and 27 days 2 levels of jurisdiction Rome Court of Appeal RG 55044/11 3,000 2,600 250 60145/19 07/11/2019 Carlo LARI 1951 Benedetti Stefano Macerata 13/02/1993 30/11/2015 22 years, 9 months and 18 days 3 levels of jurisdiction Florence Court of Appeal RG 518/16 6,400 1,540 3,250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.