1ra-577/21 — art. 171 alin. 2 lit. b, c CP

1ra-577/21 — art. 171 alin. 2 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-577/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Pavlov Victor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2020, în

cauza penală în privința lui

Focșa Vasile xxxxx, născut la xxxxx,

domiciliat în xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.04.2019 – 13.08.2019;

Instanța de apel: 10.10.2019 – 30.09.2020;

Instanța de recurs: 14.12.2020 – 21.04.2021.

A C O N S T A T A T :

examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Focșa Vasile a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani,

cu executarea în penitenciar pentru minori, iar în baza art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei cu închisoare stabilită lui Focșa Vasile a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.

S-a încasat din contul inculpatului Focșa Vasile cheltuielile de judecată în

valoare de 320 lei în beneficiul statului.

Focșa Vasile, în perioada de timp cuprinsă între 24 ianuarie 2019-25 ianuarie

19, seara, acționând în coautorat cu Frunza Mihail, având scopul de a întreține

un raport sexual prin constrângere fizică și psihică, știind cu certitudine că

xxxxx este minoră, cu intenție directă, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, în timp ce se afla la domiciliul lui xxxxx, amplasat

în xxxxx, i-a propus lui xxxxx să întrețină un raport sexual, iar la refuzul

acesteia, Frunza Mihail, având intenția de a o constrânge psihic pe minora

1

xxxxx, pentru ca acesta să întrețină un raport sexual cu Focșa Vasile, a

amenințat-o cu privarea de libertate, spunându-i că nu va ieși din casă vreo 3

zile, dacă nu va întreține un raport sexual cu ultimul.

Astfel, Focșa Vasile, profitând de instabilitatea psihică a părții vătămate,

care era speriată de acțiunile lui Frunza Mihail, care a înfrânt rezistența fizică

și psihică acesteia, a întreținut un raport sexual forțat cu xxxxx, contrar voinței

ei.

Prin acțiunile sale intenționate, Focșa Vasile a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, violul, adică raportul sexual

săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei, săvârșit cu bună știință

asupra unui minor, de două persoane.

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui

Focșa Vasile, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, să-i fie stabilită cu aplicarea prevederilor

art. 70 alin. (3) Cod penal și art. 364/1 Cod de procedură penală, pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 8 luni, cu executarea în penitenciar

pentru minori.

3.1. În motivarea cererii de apel a indicat că art. 70 alin. (3) Cod penal,

prevede că la stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data

săvîrșirii infracțiunii, nu a atins vîrsta de 18 ani, termenul închisorii se

stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracțiunea

săvîrșită, reduse la jumătate. Respectiv, limitele de pedeapsă în cazul

infracțiunii incriminate urmau a fi reduse, pedeapsa aplicabilă inculpatului

fiind următoarea: închisoare de la 5 la 6 ani.

Astfel, ținând cont de faptul că limitele de pedeapsă aplicabile

inculpatului au fost reduse, după aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3) Cod

penal, în continuare, după reducerea pedepsei cu 1/3, conform art. 364/1

alin. (8) Cod de procedură penală, limitele de pedeapsă aplicabile speței în

cauză, ar urma să fie închisoare de la 3 ani și 4 luni - la 4 ani.

În opinia acuzării, prima instanță, ținând cont de gradul prejudiciabil al

infracțiunii incriminate, urma să-i stabilească inculpatului pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 3 ani și 8 luni, cu executarea în penitenciar pentru

minori. Or, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de 3 ani, cu

suspendarea condiționată a acesteia, instanța nu a luat în considerare faptul că

a fost săvârșită o infracțiune cu caracter grav, de două persoane, în privința unei

minore, caracterul prejudiciabil al acestei fapte fiind unul major.

Mai mult decât atât, nu au fost luate în considerare prevederile legale ce

stabilesc modul de calculare a pedepsei, fiind stabilită o pedeapsă mai blândă

decât cea prevăzută de lege, care nu va fi eficientă și nu va asigura realizarea

scopului legii penale.

30 septembrie 2020, a fost admis apelul acuzatorului de stat, cu casarea

2

sentinței în partea individualizării pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

lui Focșa Vasile, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 364/1

alin. (8) Cod de procedură penală, art. 70 alin. (3) și art. 79 Cod penal, i-a fost

aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest, sentința a fost

menținută fără modificări.

4.1. Instanța de apel a reținut, că la pronunțarea sentinței prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Focșa Vasile a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2)

lit. b), c) Cod penal, însă nu a ținut cont de circumstanțele reale și personale ale

inculpatului, neaplicînd corespunzător prevederile legale ce guvernează

instituția individualizării pedepsei.

Astfel, inculpatul pînă la începerea cercetării judecătorești, a prezentat

instanței de judecată printr-un înscris autentic o cerere prin care a solicitat ca

examinarea cauzei penale să fie desfășurată în procedură simplificată în baza

art. 364/1 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

De asemenea, instanța de apel a menționat că vinovăția acestuia se mai

probează și prin sistemul de acte și documente acumulate și administrate în

cadrul urmăririi penale cum ar fi, declarațiile părții vătămate minore xxxxx (f.d.

20-22); declarațiile suplimentare ale părții vătămate minore xxxxx; declarațiile

martorului Claudia Verbițcaia (f.d. 32-33); declarațiile martorului minor

Popușoi Petru (f.d. 39); declarațiile martorului Laur Vasile (f.d. 35);

proces-verbal de cercetare la fața locului din 04.03.2019 (f.d. 10-11); raportul

de expertiză judiciară nr.201930P0073 din 06 martie 2019 (f.d. 27-29).

Analizând și apreciind sistemul de acte și documente acumulate și

administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101 din

Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții și

utilității, instanța de apel le-a apreciat ca fiind dobândite cu respectarea

normelor de procedură, fiind pertinente, concludente, utile, care coroborează

între ele și indică indubitabil că inculpatul Focșa Vasile a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, violul, adică raportul sexual

săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei, săvârșit cu bună știință

asupra unui minor, de două persoane.

În opinia instanței de apel, prima instanță a reiterat prevederile art. art.

6, 7, 61, 75–78 Cod penal, însă nu le-a aplicat corespunzător, omițând să aplice

și prevederile art. 79 Cod penal.

Caracterizând personalitatea inculpatului, instanța de apel a reținut că

acesta anterior nu a fost judecat, la moment este fără antecedente penale, nu se

află la evidența medicului narcolog și psihiatru, a recunoscut vina și sincer s-a

căit, iar la momentul comiterii faptei inculpatul nu avea împlinită vîrsta de 18

ani. Circumstanțe atenuante conform art. 76 Cod penal, s-au reținut săvîrșirea

3

infracțiunii de către o persoană care nu a atins vîrsta de 18 ani, dar și căința

sinceră. Circumstanțe ce agravează răspunderea penală conform art. 77 Cod

penal în privința lui Focșa Vasile, nu au fost stabilite.

În funcție de caracterul și gradul prejudiciabil infracțiunea prevăzută la

art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, face parte din categoria celor grave.

Cu referire la prevederile art. 79, art. 70 alin. (3) Cod penal și reținând că

Focșa Vasile a recunoscut vina, judecarea cauzei a avut loc pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, conform art. 364/1 Cod de procedură

penală, căința sinceră și faptul că infracțiunea comisă face parte din categoria

celor mai puțin grave, instanța de apel a considerat rațional de aplicat

inculpatului, pedeapsa sub formă de închisoare, în limitele fixate de norma

art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, pe un termen de 3 ani.

Totodată, pentru a restabili echitatea socială și a preveni săvârșirea de

noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, ținînd cont

de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, instanța de apel a statuat

că inculpatul urmează să execute pedeapsa închisorii real, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, nefiind reținute careva temeiuri pertinente în

vederea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În opinia instanței de apel prima instanță nu a luat în considerare faptul

că a fost săvârșită o infracțiune cu caracter grav, de două persoane, în privința

unei minore, caracterul prejudiciabil al acestei fapte fiind unul major, scopul

legii penale nefiind posibil de realizat prin aplicarea unei pedepse cu

suspendare condiționată.

solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Focșa Vasile să-i fie aplicată

pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Invocând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, apărarea menționează că instanța de apel nu a ținut cont

în deplină măsură de prevederile art. art. 61, 70, 75, 77, 79 Cod penal,

stabilindu-i inculpatului o pedeapsă prea aspră în raport cu gravitatea faptei și

cu consecințele survenite.

Susține că instanța de apel nu a reflectat în hotărârea judecătorească

refuzul aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, precum nici

nu a aplicat în deplină măsură prevederile art. 79 Cod penal.

Consideră că instanța de apel a ignorat totalmente circumstanțe

importante cum ar fi, căința sinceră, examinarea cauzei în procedura specială,

minoratul făptuitorului, lipsa antecedentelor, împăcarea cu partea vătămată,

indicând doar fraze tipizate în decizie, astfel lăsând sentința într-o zonă de

neclaritate juridică pentru inculpat, și anume care circumstanțe au făcut

imposibilă suspendarea executării pedepsei. În aceeași ordine de idei rămâne

și abordarea prevederilor art. 79 Cod penal, în partea aplicării unei pedepse

mai blânde din altă categorie de pedepse.

4

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, considerând că instanța

de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75, 76-77, 78 Cod

penal, precum și criteriilor generale de individualizare a pedepsei.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că apărarea invocă

drept temei pentru casarea deciziei instanței de apel prevederile art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În esență, Colegiul penal atestă că apărarea invocă dezacordul cu

excluderea de către instanța de apel a prevederilor art. 90 Cod penal în privința

inculpatului, considerând că sub acest aspect decizia recurată este nemotivată.

Analizând argumentele instanței de apel în fundamentarea soluției

pronunțate, instanța de recurs consideră decizia întemeiată, iar recursul

apărării urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

5

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă – amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Referitor la dezacordul apărării cu modalitatea de executare a pedepsei

stabilită inculpatului Focșa Vasile, de către instanța de apel, Colegiul penal

reține că aceasta corect a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei

stabilită inculpatului de către prima instanță, cu aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, nu este proporțională cu fapta săvârșită de către inculpat.

Or, deși termenul pedepsei stabilite lui Focșa Vasile cu aplicarea

prevederilor art. art. 70 alin. (3), 79 Cod penal și art. 364/1 Cod de procedură

penală, pe un termen de 3 ani închisoare, nu împiedică instanța de judecată de

a aplica prevederile art. 90 Cod penal, totuși Colegiul penal consideră că soluția

instanței de apel privind excluderea suspendării condiționate este una

întemeiată și motivată.

Astfel, nu pot fi reținute argumentele din recurs prin care se susține că

instanța de apel nu a motivat de ce inculpatului nu îi pot fi aplicate prevederile

art. 90 Cod penal, aceasta deoarece în motivarea soluției sale instanța a reținut,

că infracțiunea săvârșită de inculpat face parte din categoria celor grave,

atentează la inviolabilitatea sexuală a persoanei, a fost săvârșită de către două

persoane, în privința unei persoane minore, caracterul prejudiciabil al acestei

fapte fiind unul major, prin urmare scopul legii penale nefiind posibil de realizat

prin aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată.

Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că circumstanțele la

care face referire apărarea în cererea de recurs au fost luate în calcul la

individualizarea pedepsei de către instanța de apel, care a ținut cont de

personalitatea inculpatului, de faptul că acesta la momentul săvârșirii

infracțiunii era minor, că a recunoscut vinovăția, se căiește sincer și a solicitat

ca judecarea cauzei să fie înfăptuită în procedura simplificată.

Față de cele ce preced, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 70 alin. (3), 75, 76-77, 79 Cod penal și corect a considerat

nejustificată aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

6

fiind motivată și aplicată în limitele legii, din care motiv se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Pavlov Victor în

numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Pavlov Victor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Focșa Vasile xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 iunie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

7