1ra-215/21 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-215/21 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-215/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Toma Nadejda

Judecătorii - Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei

Colegiului penal a Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2020, în cauza penală în privința

lui

Isac Alexandru xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în s. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.10.2017 –19.03.2019;

Instanța de apel: 28.03.2019 – 23.07.2020;

Instanța de recurs: 14.09.2020 – 13.04.2021.

A C O N S T A T A T:

Isac Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (4), art. 87 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Isac Alexandru i s-a adăugat parțial, la

pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 23 octombrie 2017 de 120 (una

sută douăzeci) ore de muncă neremunerată în folosul comunității, ce constituie

30 (treizeci) zile închisoare, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 2 (doi) ani 1

(una) lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei

cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunându-se încasarea de la Isac Alexandru

în beneficiul lui Botezatu Eugen a prejudiciului material în mărime de 9500 (nouă

mii cinci sute) lei.

acționând în scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, aflându-se în

automobilul de model ”xxxx cu numere de înmatriculare xxxxx condus de Iațcu

xxxx, împreună cu Botezatu xxxx, născut la 03 decembrie 1992, locuitor al mun.

xxxx toți trei fiind angajați ai SRL ”xxxxx din mun. xxxxx, care livrează produse

alimentare agenților economici, în timp ce automobilul staționa în preajma unui

magazin din xxxx, iar șoferul și Botezatu Eugen se aflau în magazin, a sustras din

1

buzunarul scurtei lui Botezatu Eugen bani în sumă de 9500 (nouă mii cinci sute)

lei, cu care a dispărut de la fața locului, prin ce i-a cauzat un prejudiciu material

considerabil.

Acțiunile lui Isac Alexandru au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Drochia, Turenco Diana, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea parțială

a sentinței în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi

hotărîri, prin care inculpatul Isac Alexandru să fie condamnat în baza art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal la 7 (șapte) luni închisoare. Prin aplicarea prevederilor art. 84

alin. (4) Codul penal, să-i fie adăugat complet, la pedeapsa aplicată prin noua

sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 23 octombrie 2017, prin care i s-a stabilit 120 (una

sută douăzeci) ore de muncă neremunerată în folosul comunității, ce constituie

30 (treizeci) zile închisoare, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 8 (opt) luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Concomitent, a solicitat

admiterea acțiunii civile înaintate de către partea vătămată.

3.1. În susținerea apelului, procurorul a menționat că:

- instanța de fond greșit a ajuns la concluzia de a-i aplica inculpatului o

pedeapsă prin prisma prevederilor art. 90 Cod penal;

- inculpatul Isac Alexandru s-a aflat în conflict cu legea penală pentru

săvârșirea unei infracțiuni de violare de domiciliu;

- anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni similare,

cu aplicarea unei pedepse sub formă de 120 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, însă pedeapsa stabilită nu a fost executată, inculpatul eschivându-se

de la executarea pedepsei. Mai mult, în privința lui Isac Alexandru au fost dispuse

investigații în vederea căutării pe o cauză penală pornită de către IP Fălești, la fel

pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt;

- corectarea inculpatului Isac Alexandru este posibilă doar prin izolarea lui

de societate, din motiv că infracțiunile comise fac parte din categoria celor mai

puțin grave, dintre care obiectele a 3 infracțiuni îl formează bunurile

proprietarului;

- la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a luat în considerație faptul, că

aplicarea art. 90 Cod penal în privința inculpatului Isac Alexandru nu este

suficientă pentru corectarea și reeducarea lui, în scopul prevenirii comiterii altor

infracțiuni, precum și pentru restabilirea echității sociale, nu este

corespunzătoare gradului prejudiciabil al faptelor comise de inculpat și

circumstanțelor cauzei;

- prejudiciul cauzat părții vătămate în urma comiterii infracțiunii, nu a fost

recuperat.

declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că la

examinarea cauzei respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod

2

de procedură penală, prima instanță a cercetat cauza multiaspectual, a dat

aprecieri probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludenții, coroborării

lor, în baza probelor acumulate just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză,

corect a încadrat acțiunile inculpatului Isac Alexandru în baza art. 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal, fapt ce nu se contestă de părți, apelul fiind declarat în privința

pedepsei aplicate inculpatului.

Instanța de apel a respins argumentele procurorului, expuse în apelul

declarat, referitoare la stabilirea în privința inculpatului a pedepsei sub formă de

închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis, din motiv că instanța

de fond la stabilirea pedepsei inculpatului s-a condus de prevederile art. 7, 61, 75

Cod penal, pedeapsa fiind aplicată în limitele sancțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal.

În continuare, instanța de apel a statuat că, prima instanță legal și întemeiat

a considerat, că corectarea inculpatului poate fi înfăptuită fără izolarea acestuia

de societate, dispunând astfel aplicarea în privința lui a prevederilor art. 90 Cod

penal. Temeiuri prin care s-ar demonstra că inculpatul nu poate fi corectat prin

aplicarea în privința lui a pedepsei sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării ei, nu s-au stabilit.

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care a

solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, din motiv că pedeapsa

stabilită inculpatului este ilegală și contrară principiilor generale de

individualizare a pedepsei.

În opinia acuzării, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că, nu este

rațional de a aplica față de inculpatul Isac Alexandru sancțiunea penală sub formă

de închisoare cu executare, din motiv că, anterior, Isac Alexandru prin sentința

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 23 octombrie 2017, a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și

condamnat la 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Totodată, prin

sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 26 noiembrie 2019, cauza

fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Isac Alexandru a fost

condamnat în baza art.186 alin. (2) lit. d), art. 186 alin. (2) lit. d), art. 190 alin. (l)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa

definitivă de 3 (trei) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

iar potrivit art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost suspendată condiționat pe

o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

Concomitent, invocă că din datele caracteristice ale inculpatului Isac

Alexandru, rezultă că acesta nu a pășit pe calea corectării după comiterea

infracțiunii anterioare și a comis din nou infracțiuni similare din domeniul

sustragerii, motiv din care rezultă că stabilirea unei alte pedepse decât închisoare

cu executare nu ar asigura atingerea scopului prevăzut de art. 61 alin.(2) Cod

penal.

În ultim plan, menționează că atât de către instanța de fond, precum și de

către instanța de apel nu au fost respectate criteriile generale de individualizare

3

a pedepsei, deoarece circumstanțele invocate și reținute de instanțele respective

nu justifică faptele comise de inculpat și, deci, nu pot genera aplicarea unei

pedepse echitabile.

concluzionează că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă, că

acuzatorul de stat invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței

de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stabilesc, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau când 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal lărgit conchide că

acuzatorul de stat critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent, și

anume din motivul că, în opinia sa, instanța de apel greșit a menținut sentința în

partea stabilirii în privința inculpatului a unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, în temeiul art. 90 Cod penal.

Raportând însă argumentele invocate la circumstanțele speței, Colegiul penal

relevă, că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului,

nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Reieșind din partea descriptivă a deciziei contestate, Colegiul penal lărgit

atestă că instanța de apel a constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt și

de drept la stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de

prevederile art. art. 61, 75-77, 84, 87, 90 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

4

Conform art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,

cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă,

din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate

în cadrul întregului proces penal, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de

apel corect a conchis, că vinovăția inculpatului Isac Alexandru este pe deplin

dovedită și acțiunile lui just au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, care prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 650 la 1350

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180

la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani.

Totodată, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, instanța de apel corect a reținut opinia primei instanțe privind stabilirea

unor noi limite de pedeapsă aplicabile în privința inculpatului, în baza cărora i-a

fost stabilită inculpatului Isac Alexandru, pentru infracțiunea comisă, cu aplicarea

prevederilor art. 84 alin. (4), art. 87, art. 90 Cod penal, o pedeapsă definitivă cu

suspendarea condiționată, pe un termen de probațiune de 3 ani.

În practica judiciară constantă a fost statuat, că prin sintagma „limitelor de

pedeapsă prevăzută de lege” legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în

care este închisoarea, se reduce cu o treime din maximul și din minimul prevăzut

de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de

judecată la stabilirea pedepsei inculpatului.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel corect a stabilit

măsura și mărimea pedepsei în privința inculpatului, la aprecierea căreia au luat

în considerație, că Isac Alexandru și-a recunoscut vina și se căiește sincer de cele

comise, a solicitat examinarea pricinii în procedură simplificată în ordinea

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Subsecvent, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

5

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune

pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând în cumul aspectele descrise supra, Colegiul penal lărgit, consideră

că prima instanță, just a ajuns la concluzia de a-i stabili inculpatului Isac

Alexandru, pentru infracțiunea comisă, cea mai aspră pedeapsă din categoriile

pedepselor indicate în sancțiunea articolului 186 alin. (2) lit. d) Cod penal –

închisoarea, soluție menținută și de către instanța de apel.

În privința dezacordului procurorului cu aplicarea de către instanța de apel

a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, Colegiul penal lărgit

menționează, că potrivit prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate

dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor

probațiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

Așadar, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și

de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de

la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

6

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială

etc.

Față de considerentele menționate, Colegiul penal lărgit conchide, că instanța

de apel, menținând soluția primei instanțe cu privire la suspendarea condiționată

a executării pedepsei aplicate, a ținut cont de faptul că potrivit art. 16 Cod penal,

infracțiunea imputată inculpatului face parte din categoria infracțiunilor mai

puțin grave, săvârșită din intenție, iar art. 90 Cod penal nu interzice dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepselor pentru săvârșirea acestui gen de

infracțiuni, că inculpatul Isac Alexandru se caracterizează pozitiv la locul de trai,

la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, lipsa circumstanțelor

agravante.

Așadar, în contextul circumstanțelor evidențiate, Colegiul penal lărgit

consideră că atât instanța de apel, cât și prima instanță corect au ajuns la

concluzia, că este rațional de a stabili inculpatului pedeapsă cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării acesteia

pentru o perioadă de probațiune, întrucât în acest caz scopul pedepsei poate fi

atins și fără executarea reală a pedepsei închisorii, deoarece din circumstanțele

speței rezultă că inculpatul a înțeles pericolul social al acțiunilor sale

infracționale.

Nu pot fi reținute în sensul admiterii recursului argumentele acuzatorului de

stat cu privire la faptul că prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din

23 octombrie 2017, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal și condamnat la 120 ore muncă neremunerată

în folosul comunității, iar prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

26 noiembrie 2019, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza

de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Isac Alexandru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d), art. 186 alin. (2)

lit. d), art. 190 alin. (l) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 84 alin.(1) Cod

penal, la pedeapsa definitivă de 3(trei) ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, iar potrivit art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, din motiv că

scopul legii penale poate fi atins și fără executarea reală a pedepsei cu închisoare,

or impedimnete legale pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu au fost

stabilite.

Mai mult ca atât, Colegiul menționează, că temeiurile invocate de către

recurent, precum și argumentele acestuia au constituit obiect de examinare la

judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească s-

a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

7

Subsidiar, Colegiul lărgit subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se

mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în

care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările,

care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO

Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit constată că instanța de apel și-

a argumentat hotărârea în sensul aplicării art. 90 Cod penal, corect ajungând la

concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea

acestuia de societate și va atinge scopul restabilirii echității sociale. În aceste

condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța

examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis

o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror

urmează a fi respins, ca inadmisibil

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 iulie 2020, în cauza penală în privința

lui Isac xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 mai 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

8