1ra-931/21 — art. 201/2, 152 alin. 1CP

1ra-931/21 — art. 201/2, 152 alin. 1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-931/2021

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Vladimir Timofti, Elena Cobzac, Anatolie Țurcan,

judecând în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți Formusatii Andrei, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2020, în

cauza penală în privința lui

Russu Nicolai XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 29.10.2019 până la 28.02.2020;

Instanța de apel de la 19.03.2020 până la 25.11.2020;

Instanța de recurs de la 08.02.2021 până la 26.07.2021.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Russu Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 2012, 152 alin. (1) Cod penal, și în baza acestor legi i-a fost stabilită

pedeapsa, după cum urmează:

-în baza art. 2012 Cod penal - 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității;

-în baza art. 152 alin. (1) Cod penal - 200 ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit definitiv pedeapsa de 240 ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

Acțiunea civilă înaintată de către Ojog Vasile s-a admis parțial. S-a încasat din

contul inculpatului Russu Nicolai în beneficiul lui Ojog Vasile suma de 2 469,00 lei, în

calitate de prejudiciu material, suma de 5 000,00 lei, în calitate de prejudiciu moral și

500,00 lei, cheltuieli pentru asistență juridică.

A fost admisă solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare suportate la investigarea cauzei pentru efectuarea raporturilor de expertiză

judiciară.

1

Nicolai la data de 10.07.2018, aflându-se în propria gospodărie, situată în XXXXX,

acționând intenționat, din motiv de ură, urmărind scopul exercitării

necorespunzătoare a obligațiilor părintești prevăzute de art. 48 alin. (2) din

Constituție, art. 53, 60 din Codul familiei, având la întreținere un copil minor, XXXXX,

a strigat la ultimul, l-a numit cu cuvinte necenzurate, a încercat să-l lovească și l-a

alungat din casă, prin ce s-a eschivat cu rea voință de la exercitarea obligațiilor

părintești de întreținere, educație și instruire a copilului său, neasigurând dezvoltarea

fizică, intelectuală și spirituală a acestuia. Ca urmare, copilul XXXXX a părăsit

domiciliul, refuzând să se întoarcă acasă, și, prin Dispoziția nr. 42, emisă de către

primarul XXXXX la 16.07.2018, copilul XXXXX, fiind în situație de risc, deoarece era

lipsit de îngrijire și supraveghere din partea tatălui, în conformitate cu prevederile art.

6 alin. (1) lit. f) al Legii nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția specială a copiilor aflați

în situație de risc și a copiilor separați de părinți, a fost plasat în regim de urgență în

Centrul multifuncțional „Renaștere” al Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei

Rîșcani, situat în or. Rîșcani, str. Trandafirilor, 18, unde s-a aflat până la 02.08.2018,

data atingerii majoratului.

Astfel, acțiunile lui Russu Nicolai au fost încadrate conform indicilor calificativi

prevăzuți în art. 2012 Cod penal, și anume, eschivarea cu rea-credință a părinților de la

exercitarea obligațiilor părintești, dacă aceasta a determinat plasamentul copilului în instituții

rezidențiale.

Tot el, la data de 31.07.2019, aproximativ pe la orele 18:00, aflându-se pe strada

centrală a s. Gălășeni, r-nul Rîșcani, cu scopul cauzării leziunilor corporale, în urma

unui conflict care s-a iscat între el și cet. Ojog Vasile XXXXX, a.n. XXXXX, intenționat,

cu ajutorul unui hăț din lemn, pe care-l avea la sine, i-a aplicat cet. Ojog Vasile, două

lovituri, și anume: o lovitură în regiunea piciorului stâng și o lovitură în regiunea

mânii stângi, astfel cauzându-i ultimului, conform raportului de expertiză medico-

legală nr.201918P0235 din 05.08.2019, leziuni corporale MEDII sub formă de: fractură

a osului radial în treimea medie cu deplasarea neînsemnată a antebrațului stâng și

fractura lâbulei în treimea distilă cu deplasare neînsemnată a gambei stângi, care au

provocat dereglarea sănătății pe un timp de lungă durată.

Prin acțiunile sale intenționate Russu Nicolai a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 152 alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi: vătămarea intenționată

medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute de art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății.

parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi

2

hotărâri, aplicându-i inculpatului Russu Nicolai pedeapsa: - pe art. 2012 Cod penal -

amendă în mărime de 500 unități convenționale, ce este echivalent cu 25 000 lei; - pe

art. 152 alin. (1) Cod penal - închisoare pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, de ai stabilit lui Russu Nicolai pedeapsa definitivă prin cumul total al

pedepselor aplicate, sub formă de amendă în mărime de 500 u.c. și închisoare pe un

termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Pedepsele

stabilite să se execute de sine stătător. De admis integral acțiunea civilă înaintată de

partea vătămată Ojog Vasile și de încasat de la Russu Nicolai în beneficiul lui Ojog

Vasile prejudiciul material în sumă de 2 469,40 lei și prejudiciul moral în sumă de 100

000 lei.

În motivarea celor solicitate, procurorul a invocat că pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității este o pedeapsă vădit neproporțională

celor comise de către inculpat și urmărilor produse, cu abatere de la criteriile generale

de individualizare a pedepsei,

3.1. De asemenea, sentința a fost contestată cu apel de către partea vătămată

Ojog Vasile, prin care a solicitat casarea sentinței, cu adoptarea unei noi decizii, prin

care să fie recalificate acțiunile lui Russu Nicolai în prevederile art. 152 alin. (2) lit. c1)

Cod penal și aplicarea unei pedepse maxime cu privare de libertate, cu încasarea

prejudiciului moral integral în sumă de 100 000 lei din contul lui Russu Nicolai în

beneficiul lui Ojog Vasile.

În motivarea cerințelor, apelantul a menționat că instanța de judecată nu a ținut

cont de prevederile art. 61 Cod penal.

Referitor la încadrarea juridică și calificarea acțiunilor lui Russu Nicolai, a

indicat că este una incorectă și acestea urmau să fie încadrate conform art. 152 alin. (2)

lit. c1) Cod penal, or, inculpatul cunoștea că partea vătămată are o vârstă înaintată, și

folosindu-se de starea sa de neputința de a se apăra, i-a cauzat leziuni corporale,

consecințele cărora sunt până la momentul actual.

Totodată, partea vătămată a invocat că instanța de judecată a apreciat eronat

prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei, deoarece în urma acțiunilor inculpatului a

avut suferințe fizice și psihice. La vârsta sa, însănătoșirea este foarte grea, acest fapt se

confirmă și prin actele medicale din 02.03.2020 eliberate de IMSP Centru de Sănătate

Șaptebani, care confirmă faptul că consecințele leziunilor provocate de inculpat au

consecințe negative până în prezent.

fost admise apelurile declarate de către procuror și de către partea vătămată Ojog

Vasile, casată parțial sentința, inclusiv din alte motive, cu emiterea unei hotărâri noi

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

3

În baza art. 332 alin. (1), art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, art. 60 alin.

(1) lit. a) Cod penal, se încetează procesul penal în privința lui Russu Nicolai pe art. 2012 Cod

penal din motivul intervenirii termenului de prescripție.

Russu Nicolai se consideră condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal și în baza

acestei legi i se stabilește pedeapsa sub formă de 200 ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

Se încasează de la inculpatul Russu Nicolai în beneficiul părții vătămate Ojog Vasile

prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei.

În rest se mențin dispozițiile sentinței instanței de fond.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că, la examinarea cauzei

respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală,

instanța a cercetat cauza mult aspectual, a dat aprecieri probelor prezentate prin

prisma pertinenței, concludenții, coroborării lor, în baza probelor acumulate just a

reținut starea de fapt și de drept pe cauză, corect a ajuns la concluzia privind vinovăția

inculpatului Russu Nicolai pe art. 2012, 152 alin. (1) Cod penal, fapt ce nu se contestă

de părți, apelul fiind declarat în latura pedepsei aplicate inculpatului și în latura civilă.

Cu referire la alegațiile apelanților referitoare la pedeapsa aplicată inculpatului,

instanța de apel a subliniat că instanța de fond legal și întemeiat a statuat, că este

rațională aplicarea în privința inculpatului a pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității. Impedimente legale pentru aplicarea categoriei

date de pedepse nu sunt. Pedeapsa întru totul corespunde rigorilor legale și temei

pentru aplicarea unei alte categorii de pedeapsă nu sunt.

În acest sens, instanța de apel a conchis că nu este rațional de a aplica față de

inculpatul Russu Nicolai sancțiunea penală sub formă de închisoare. Concluzia dată

se întemeiază pe faptul, că la locul de trai Russu Nicolai se caracterizează din punct

de vedere pozitiv, după săvârșirea infracțiunii, precum și în instanța de judecată

ultimul a avut un comportament cuviincios, a achitat părții vătămate prejudiciul

încasat prin sentință, precum și cheltuielile judiciare solicitate de procuror, fapt ce

atestă că a înțeles caracterul prejudiciabil al faptei sale și a mers pe calea corijării.

Din aceste motive, instanța de apel a stabilit ca fiind oportună aplicarea în

privința inculpatului Russu Nicolai a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității. Or, aplicarea pedepsei închisorii în privința lui Russu Nicolai nu

se racordă la condițiile și circumstanțele constatate în speță.

Totodată, instanța de apel a constatat prezența circumstanțelor care

condiționează încetarea procesului penal în privința inculpatului Russu Nicolai pe

învinuirea în baza art. 2012 Cod penal, din motivul expirării termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală.

4

Sancțiunea art. 2012 Cod penal, prevedea pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de la 300 la 500 de unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul

comunității de la 100 la 120 de ore. Infracțiunea, prevăzută de art. 2012 Cod penal,

conform prevederilor art. 16 alin. (2) Cod penal, se consideră infracțiune ușoară.

Astfel, instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului, că acesta a comis

infracțiunea la data de 10.07.2018. La momentul examinării cauzei în instanța de apel

au expirat mai mult de 2 ani din momentul săvârșirii acțiunilor infracționale de către

inculpatul Russu Nicolai, adică din luna iulie 2018.

Potrivit art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285

alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 Cod penal,

instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Conform art. 275 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate

fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile: a

intervenit termenul de prescripție sau amnistia. Conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, sentință de încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală.

Totodată, instanța de a apel a ajuns la concluzia că soluția instanței de fond în

latura încasării de la inculpat în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în

cuantum de 5 000 lei este una neîntemeiată, din care considerente a admis parțial

apelul în această latură, cu majorarea cuantumului prejudiciului moral dispus prin

sentința instanței de fond.

În acest sens, instanța de apel a făcut trimitere la recomandările stipulate în

hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 04.07.2005 „Cu privire la

practica aplicării legislației materiale despre încasarea prejudiciului cauzat părților

vătămate”. Potrivit p. 27: În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral

(suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată

are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent

bănesc.

În conformitate cu art. 2036 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația

prejudiciului prin plata de despăgubiri.

Potrivit art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, La evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare

5

suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în

viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul

rudelor apropiate etc.

Potrivit art. 2037 alin. (1) Cod civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei și normele sus-indicate, instanța de

apel a conchis că urmează a fi dispusă încasarea în folosul părții vătămate Ojog Vasile

a prejudiciului moral în cuantum de 30 000 lei, cuantum echitabil tuturor

circumstanțelor cauzei, precum și consecințelor comiterii infracțiunii. Cuantumul

prejudiciului moral solicitat de partea vătămată în sumă de 100 000 lei nu corespunde

circumstanțelor cazului în speță, ținând cont de cele constatate, din care motiv

acțiunea în această parte a fost admisă parțial, în suma sus- indicată.

care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală solicită casarea

deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel în alt

complet de judecată.

În susținerea celor solicitate, recurentul indică că instanța de apel prin decizia

pronunțată nu s-a expus asupra tuturor argumentelor indicate în cererea de apel, și

anume, instanța nu a luat în calcul și nici nu a menționat despre faptul că inculpatul

se caracterizează ca o persoană care intră în conflict cu legea, or, ultimul în 2015 a fost

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) Cod penal, procesul

fiind încetat în legătură cu împăcarea părților; prin sentința Judecătoriei Strășeni din

25.05.2016 este condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) Cod

penal fiindu-i stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate în temeiul art. 90 Cod penal.

Mai mult decât atât, procurorul menționează că la momentul comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 2012 Cod penal, pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Strășeni din 25.05.2016, nu era executată.

Astfel, recurentul subliniază că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța

de apel este una inechitabilă și prea blândă.

dosarului, motivele invocate și ținând cont de opinia avocatului Pavlov Victor care

acționează în numele inculpatului Russu Nicolai, Colegiul penal lărgit consideră că

recursul urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, la judecarea apelului, instanța de apel

are obligația de a verifica hotărârea atacată din punct de vedere al temeiniciei și

6

legalității acesteia, având în vedere circumstanțele faptice ale cauzei bazate pe probele

examinate de prima instanță, pe materialele dosarului și, în dependență de aceste date,

să aprecieze legalitatea concluziilor de vinovăție ori nevinovăție trase de prima

instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal lărgit reținând prevederile art. 100 alin. (4) și art.

101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, remarcă că verificarea probelor este o

activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor acumulate, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor, care poate avea loc doar prin aplicarea

procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului

penal. La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Colegiul penal lărgit conchide că, la examinarea cauzei, instanța de apel nu a

îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că, nerespectarea

acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine

casarea deciziei instanței de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că, instanța de apel

eronat încetează procesul penal privind învinuirea lui Russu Nicolai de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2012 Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului

de prescripție de tragere la răspunderea penală, or, instanța în acest caz urma să

libereze inculpatul de pedeapsă penală în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție de atragere la răspundere penală în temeiul art. 60 alin. (1) Cod penal, cu

încetarea procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Subsecvent, Colegiul penal lărgit reamintește că, potrivit dispoziției art. 60.

,,Prescripția tragerii la răspundere penală”, persoana va fi liberată de răspundere penală

dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele prevăzute de legea penală

indicate la alin. (1) al articolului sus menționat.

Conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

7

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, și anume, ținând cont de

faptul că art. 285 Cod de procedură penală prevede că, încetarea urmăririi penale are

loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct.4)–9) din prezentul

cod, intervenirea termenul de prescripție fiind prevăzut la pct. 4) al art. 275 Cod de

procedură penală.

În aceste circumstanțe se consideră, că instanța de apel a comis erori de drept

prin încălcarea prevederilor legale menționate mai sus, iar aceste abateri se cuprind în

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume, că instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Având în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța

de recurs, decizia instanței de apel urmează a fi casată parțial în partea încetării

procesului penal în privința inculpatului învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2012 Cod penal, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.

Această soluție vine în conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c)

Cod de procedură penală, care stipulează că în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Cu referire la alegațiile acuzatorului de stat precum că pedeapsa aplicată

inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal,

este una prea blândă și nu va realiza scopul pedepsie penale prevăzut de art. 61 Cod

penal, Colegiul penal lărgit le respinge ca fiind neîntemeiate, or, pedeapsa

individualizată inculpatului corespunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal lărgit remarcă că, argumentele recurentului privind

stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

8

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin

grave, de motivul inculpatului, de persoana acestuia care la locul de trai se

caracterizează pozitiv, după săvârșirea infracțiunii, precum și în instanța de judecată

ultimul a avut un comportament cuviincios, a achitat părții vătămate prejudiciul

încasat prin sentință, precum și cheltuielile judiciare solicitate de către procuror,

instanța de apel indicând că prin acest fapt se atestă că a înțeles caracterul prejudiciabil

al faptei sale și a mers pe calea corijării.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că instanța de

apel corect a conchis că corijarea acestuia poate avea loc doar prin stabilirea unei

pedepse sub formă de amendă.

Mai mult decât atât, alegațiile procurorului precum că la momentul comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 2012 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului prin

sentința Judecătoriei Strășeni din 25.05.2016, nu era executată, Colegiul penal lărgit le

respinge ca fiind neîntemeiate, or, la materialele cauzei lipsesc probe care să confirme

acest fapt, iar procurorul nu anexează astfel de probe nici la cererea de recurs.

De asemenea, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că acest

argument nu a fost indicat în cererea de apel, or, conform art. 427 alin. (2) Cod de

procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în

cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-a comis eroarea de drept

prevăzută la pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face referință

recurentul, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate în partea stabilirii

pedepsei inculpatului recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (1) Cod penal, fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea

și în limitele acesteia, din care considerente Colegiul penal lărgit respinge alegațiile

procurorului în această parte.

Totodată, în bază prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru

instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care

situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului. La noua rejudecare

a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină seama de

împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

9

respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, având în vedere prevederile art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel și recurs, și în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

care să corespundă prevederilor art. 417 al Codului de procedură penală și art. 6 al

Convenției Europene.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți Formusatii Andrei și casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 25 noiembrie 2020, în partea încetării procesului penal în

privința inculpatului Russu Nicolai XXXXX învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2012 Cod penal, din motivul intervenirii termenului de prescripție și

dispune rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată. Celelalte dispoziții ale deciziei contestate se mențin.

Decizia nu se supune căilor de atac în partea dispusă rejudecării, în rest este

irevocabilă.

Pronunțată integral la 13 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Vladimir Timofti

Elena Cobzac

Anatolie Țurcan

10