ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 27.05.2021

1ra-885/2021 — art.186 alin. 2 lit. d, 27, 187 alin. 2, lit. f CP

HOTĂRÂRE
27.05.2021
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.186 alin. 2 lit. d, 27, 187 alin. 2, lit. f CP
Temei legal
art.427, pct. 6, 8 CPP
Citează această cauză
1ra-885/2021 — art.186 alin. 2 lit. d, 27, 187 alin. 2, lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-885/2021

Curtea Supremă de Justiție

28 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bucatca Vadim în numele inculpatului împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2020, în

cauza penală în privința lui,

Mititelu Vadim xxx, născut la xxx,

originar și domiciliat în xxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 28.02.2020 – 13.08.2020;

Instanța de apel: 17.09.2020 – 09.12.2020;

Instanța de recurs: 03.02.2021 – 28.04.2021.

Mititelu Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) și art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal,

și cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală i-a fost stabilită acestuia

pedeapsa, după cum urmează:

- în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - 1 (un) an închisoare;

- în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal - 4 (patru) ani

închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) din Codul penal, pentru concurs real de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite, i-a fost stabilit lui

Mititelu Vadim, pedeapsa definitivă, sub formă de închisoare pe un

termen de 4 (patru) ani 5 (cinci) luni care, potrivit art. 72 alin. (3) din

Codul penal, urmează a fi executată în penitenciar de tip semiînchis, fără

amendă.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

a reținut că, Mititelu Vadim, la data de 13 noiembrie 2019, aproximativ la

ora 16.00, acționând în scopul sustragerii în mod deschis a bunului ce

aparține altei persoane, prin acces liber în bucătăria comună a blocului

de locuit amplasat pe str. xx a mun. Orhei a încercat să sustragă în mod

1

deschis o mașină automată de spălat rufe, cu valoarea de 5000 lei, ce

aparține cet. Donțov Victoria, dar din motive independente de voința sa,

nu și-a dus intenția până la capăt, deoarece a fost împiedicat de către cet.

Donțov Victoria, prin ce i-ar fi cauzat părții vătămate Donțov Victoria o

pagubă materială considerabilă.

Tot el, la 05.04.2020, aproximativ la ora 10:30, urmărind scop de

profit și sustragere a bunurilor altei persoane, prin acces liber, aflând-se

în scara blocului de locuit din xxxx, intenționat a sustras pe ascuns o

floare de cameră din specia „socolentelor” cu înălțimea de 2,5 m, ce

aparține cet. Cerneac Elena la preț de 2000 lei, astfel cauzând-i părții

vătămate Cerneac Elena o daună materială considerabilă în sumă totală

de 2000 lei.

Acțiunile lui Mititelu Vadim au fost încadrate în baza art. 27,187

alin. 2 lit. e), f) Cod penal - tentativă de jaf, adică tentativă de sustragere

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile și art.186 alin.2 lit. d) Cod penal - furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

prin care a solicitat casarea sentinței în partea individualizării pedepsei,

solicitând aplicarea în privința sa a unei pedepse cu suspendare

condiționată, oferindu-i o șansă să se reabiliteze, menționând că a

conștientizat greșeala comisă și promite că pe viitor nu va mai încălca

legea.

decembrie 2020, a fost admis apelul inculpatului Mititelu Vadim, casată

sentința, inclusiv din oficiu, în partea care se referă la individualizarea

pedepsei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.27, 187 alin. 2 lit.

f) Codul penal și pronunțată o nouă hotărâre, în această parte, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează: lui Mititelu

Vadim, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.27,

187 alin. 2 lit. f) Codul penal, i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni fără amendă cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.84 alin. 1 Codul penal, lui Mititelu Vadim i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă, prin cumul parțial al pedepselor aplicate - 4

(patru) ani închisoare fără amendă.

În temeiul art.901 Codul penal, pedeapsa stabilită urmând a fi

executată în felul următor:

- perioada de 3 (trei) ani închisoare urmează a fi executată în

2

penitenciar de tip semiînchis;

- perioada de 1 (un) ani închisoare se suspendă condiționat pe o

perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

4.1 Instanța de apel a constatat cu certitudine că Mititelu Vadim a

comis infracțiunile prevăzute de art. 27, 187 alin.2 lit. e), f) Cod penal –

tentativă de jaf, adică tentativă de sustragere deschisă a bunurilor altei

persoane, săvârșită cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și

sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, și

de art. 186 alin. 2 lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, corect, a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a

comis anume infracțiunile imputate, împrejurări ce au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art.101 Codul de procedură penală.

Instanța de apel a mai constatat că la stabilirea pedepsei

inculpatului Mititelu Vadim, prima instanță a stabilit executarea reală a

pedepsei fără a motiva ineficiența unei pedepse alternative și fără a da

eficiența cuvenită prevederilor art.61 și art.75 Codul penal.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Mititelu Vadim a recunoscut

vina în cele comise, însă a menționat că nu se consideră ca circumstanță

atenuantă, deoarece circumstanței respective i s-ar acorda o dublă

valență juridică. Recunoașterea vinovăției a fost ca condiție la aplicarea

prevederilor art.3641 Codul penal, respectiv fiindu-i redusă 1/3 din

pedeapsa cu închisoare aplicată inculpatului.

Cu referire la art.77 Codul penal, referitor la circumstanța

agravantă – săvârșirea faptei de către o persoană anterior condamnată

pentru infracțiuni similare, invocată de partea acuzării, instanța de apel a

reținut că aceasta este una insuficientă pentru stabilirea și executarea de

către inculpat a unei pedepse privative de libertate, prin izolarea totală

de societate.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață a familiei

acestuia, precum și de faptul că inculpatul Mititelu Vadim se căiește de

cele comise, părțile vătămate nu au invocat careva prejudicii față de

inculpat.

Sub aspectul stabilirii modalității de executare a pedepsei penale,

3

considerând necesar aplicabile speței prevederile art. 901 Cod Penal.

avocatul Bucatca Vadim în numele inculpatului prin care invocând

incidența pct. 6, 8 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a

solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri, de

condamnare a lui Mititelu Vadim cu suspendarea condiționată a

pedepsei în conformitate cu prevederile art.90 Cod penal.

5.1 În susținerea recursului avocatul a invocat că:

- instanța de apel deși a admis apelul în întregime nu a aplicat

solicitările din apel adică prevederile art. 90 Cod penal cum a fost indicat

în cererea de apel dar a aplicat prevederile art. 901 Cod penal;

- instanța de apel nu a luat în considerare faptul că inculpatul atât

la urmărirea penală cît și în ședința de judecată a recunoscut comiterea

infracțiunii, sa căit de cele săvârșite a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată, este învinuit pentru prima data de o infracțiune

mai puțin grava, prejudiciu material nu există;

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu a luat în considerare

faptul că proporționalitatea este concepută ca un raport just, echitabil,

între situația de fapt, mijloacele de restrângere a exercițiului unor

drepturi și scopul legitim urmărit sau ca un raport echitabil între

interesul individual și interesul public;

- nu sa luat în considerație că pedeapsa aplicată inculpatului

Mititelu Vadim trebuie să fie proporțională, efectivă și disuasivă, aptă să

conducă la restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților,

cât și a altor persoane, să atingă scopul pedepsei penale consacrat la art.

61 din Codul penal. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă

prea aspră, generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare

scopului urmărit.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat,

pledând pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, considerând corecte constatările instanței de apel.

declarat, în raport cu materialele cauzei, poziția procurorului expusă în

referință, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

4

părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal atestă din conținutul recursului declarat, că

apărarea invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței

de apel prevăzute la pct. 6), 8), alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, verificând lucrările dosarului în raport cu criticile invocate

de către recurent, Colegiul penal consideră că, nici un temei de casare

din cele menționate mai sus nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță.

Potrivit pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în temeiul

căruia recurentul indică precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, Colegiul penal constată lipsa în recursul declarat a

oricărei motivații desfășurate, precum și lipsa argumentelor concrete,

esențiale la caz, care în viziunea recurentului a-r vicia hotărârea

contestată.

Colegiul penal, analizând textul deciziei atacate constată că,

instanța de apel a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, și întemeiat a ajuns la concluzia că în

acțiunile lui Mititelu Vadim sunt prezente elementele infracțiunilor

prevăzute de art. 27, 187 alin.2 lit. e), f) Cod penal și de art. 186 alin. 2 lit.

d) Cod penal, respectiv nu au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (1),

417 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel expunându-se

asupra argumentelor principale invocate în cererea de apel, hotărârea

emisă cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră că, de fapt

invocările recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la

5

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter

declarativ, ne fiind expuse argumente veridice în susținerea erorii

pretins a fi comise de către instanța de apel, or, hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, atât în fapt, cât și în

drept ceea ce se echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Se mai reține că, partea apărării mai invocă în prezenta speță

incidența cazului de casare prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, contradictoriu cu argumentele și criticele expuse în

textul recursului declarat din care se constată de fapt dezacordul apărării

cu pedeapsa aplicată în privința inculpatului (pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală), și se solicită aplicarea unei pedepse mai

blânde non privative de libertate cu aplicarea dispozițiilor art. 90Cod

penal.

Instanța de recurs menționează că, pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și

agravante ale infracțiunii.

Totodată, Colegiul penal constată în speță, că cauza penală a fost

examinată în prima instanță în ordinea procedurii simplificate pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza art. 3641 Cod

procedură penală, or, până la începerea cercetării judecătorești în baza

cererii autentice și personale înaintate de către inculpatul Mititelu

Vadim, fiind asistat de către avocat, cu asigurarea dreptului la apărare

prin prezența apărătorului, a declarat personal prin înscris autentic că

recunoaște vina integral, cunoaște probele acumulate la faza urmăririi

penale, nu are careva obiecții asupra probelor, nu solicită prezentarea

altor probe și a solicitat examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută

de art. 3641 Cod procedură penală.

Colegiul penal menționează și faptul că în jurisprudența sa, CtEDO

a afirmat că, atunci când o acuzație penală împotriva inculpatului este

stabilită printr-o formă prescurtată de examinare judiciară, aceasta duce,

în esență, la renunțarea la o serie de drepturi procedurale. Acest lucru nu

poate fi o problemă în sine, deoarece nici litera, nici spiritul art.6 din

CtEDO nu împiedică o persoană să renunțe la aceste garanții din propria

sa voință. (cauza Scoppola vs Italia nr. 2, 17.09.2009)

Prin urmare, Colegiul penal găsește corecte concluziile instanța de

apel că prima instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și

de drept, vinovăția inculpatului Mititelu Vadim care a fost dovedită cu

6

certitudine și fără echivoc, apreciind faptele săvârșite de aceștia,

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor

procesual-penale privind administrarea probelor.

Prin urmare, fiind dată o apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,

complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just

acțiunile inculpatului Mititelu Vadim în prevederile art. 27, 187 alin.2 lit.

e), f) Cod penal – tentativă de jaf, adică tentativă de sustragere deschisă a

bunurilor altei persoane, săvârșită cu aplicarea violenței nepericuloase pentru

viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, și

de art. 186 alin. 2 lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Deci, analizând textul hotărârii atacate în raport cu argumentele

invocate în recurs, Colegiul penal consideră că, instanța de apel și-a

motivat decizia în concordanță cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus, la respingerea apelului inculpatului Străjescu Ion

declarat în prezenta cauză, fiind motivată just adoptarea unei asemenea

soluții.

Mai mult, Colegiul penal atestă și faptul că, instanța de apel a

respectat și prevederile art. 414 Cod de procedură penală, expunându-se

asupra tuturor motivelor invocate în apel și prin hotărârea adoptată a

oferit răspunsuri plauzibile, detaliate și argumentate asupra acestora, în

coraport cu probele administrate în prezenta speță ce au fost verificate în

ședințele de judecată.

În contextul criticelor apărării expuse în recurs privind

modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Colegiul

penal reține că, pedeapsa cu închisoarea, stabilită lui Mititelu Vadim

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 187 alin.2 lit. e), f)

Cod penal și de art. 186 alin. 2 lit. d) Cod penal Cod penal, este

echitabilă, proporțională și va contribui la atingerea scopului de

corectare și reeducare a acestuia, în așa fel încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și totodată, evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursul ordinar, se atestă că instanța de apel legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa

aplicată inculpatului Mititelu Vadim, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

7

material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art.art.61, 75 Cod

penal, și art. 3641Cod de procedură penală, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Or, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de recurs evidențiază, că recurentul înaintează cerințe

prin care solicită aplicarea unei pedepse non privative de libertate,

solicitări care pe lângă faptul că sunt contradictorii, de fapt nici nu au

fost motivate de către recurent, fiind neîntemeiate, or doar faptul că

ultimul nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră,

nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a

unei pedepse neprivative de libertate.

Instanța de recurs ordinar găsește neîntemeiat argumentul

recurentului precum că „atât prima instanță cât și instanța de apel nu a luat

în considerare faptul că proporționalitatea este concepută ca un raport just,

echitabil, între situația de fapt, mijloacele de restrângere a exercițiului unor

drepturi și scopul legitim urmărit sau ca un raport echitabil între interesul

individual și interesul public” în această ordine de idei este de menționat

faptul că Mititelu Vadim a mai fost condamnat pentru infracțiuni

similare și nu a ales calea corijării comițând din nou o infracțiuni, prin

urmare, Colegiul penal consideră corectă și întemeiată concluzia

instanțelor de fond cu privire la incorectitudinea aplicării unei pedepse

non privative de libertate, or aplicarea repetată a unei pedepse cu muncă

neremunerată în speța dată nu va asigura atingerea scopului pedepsei

penale.

Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk

vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

8

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Instanța de recurs în concluzie apreciază, că pedeapsă aplicată

inculpatului corespunde scopului de corectare și reeducare a

inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei

atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de

conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de

recurent privind aplicarea pedepsei non privative de libertate, urmând a

fi declarat ca neîntemeiat.

Or, argumentele invocate în recursul ordinar declarat sunt

nefondate, deoarece nu sunt incidente în speță cauzele de casare la care

au făcut referire autorul, ce ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs ordinar, în sensul casării deciziei contestate și astfel se impune

concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către

avocatul Bucatca Vadim în numele inculpatului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Bucatca Vadim în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2020, în cauza penală

în privința lui Mititelu Vadim xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 mai 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

9

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-02-26
0,95
1ra-189/2021 — art. 152 alin. 1; 287 al. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-189/2021 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 27 ianuarie 2021 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, examinând,
CSJ 2022-11-24
0,95
1ra-877/22 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP art. 201-1 alin. 1 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-877/22 1-20041339-01-1ra-10062022 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 19 octombrie 2022 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte: Toma Nadejda Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion, examinând
CSJ 2021-12-09
0,95
1ra-1797/2021 — art.186 alin. 2, lit. c, d; art.186 alin. 2, lit. c, d CP
Dosarul nr. 1ra-1797/2021 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 10 noiembrie 2021 mun. Chişinău Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Președinte – Diaconu Iurie, Judecători – Boico Victor, Catan Liliana, examinând,
CSJ 2023-07-13
0,95
1ra-1664/2022 — art. 190 al.1 190 al.1, 27, 186 al. 2 lt. c, d, 186 al.2 lt.c,d, 27,186 al.2 lt.c, d CP
Dosarul nr. 1ra-1664/2022 1 -19008608-01-1ra-09122022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 07 iunie 2023 mun. Chişinău Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte – Guzun Ion, Judecători – T
CSJ 2022-08-26
0,94
1ra-356/2022 — art. 208-1 CP
Dosarul nr. 1ra-356/2022 1-21001035-01-1ra-15032022 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 02 august 2022 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte - Toma Nadejda, Judecători - Boico Victo
Sursă