1ra-141/2021 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-141/2021 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-141/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte DIACONU Iurie

judecători CATAN Liliana

STRATULAT Galina

BEJENARU Iurie

MARDARI Dumitru

a judecat, fără participarea părților, recursurile ordinare, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2020 declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Andronic Natalia și avocatul

Frunze Alexei, în numele părții vătămate Lazarenco Ion, în cauza penală a lui

Creciun Vadim XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.03.2014 – 10.05.2018;

Instanța de apel: 09.01.2018 – 10.05.2018;

28.05.2019 – 07.02.2020;

Instanța de recurs: 23.06.2018 – 18.12.2018;

27.01.2021– 26.04.2021.

Asupra recursurilor ordinare Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

2017, Creciun Vadim a fost recunoscut culpabil și condamnat în baza art. 190 alin. (5)

Cod Penal la închisoare pe un termen de 10 (zece) ani, în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a deține funcții de răspundere pe un termen de 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată a fost admisă parțial și s-a dispus încasarea din contul

lui Creciun Vadim în beneficiul lui Lazarenco Ion 6000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată și 25000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, obținând încrederea și fiind în relații de

prietenie cu Lazarenco Ion, cunoscând cu certitudine, că acesta este stabilit cu traiul

împreună cu familia în Irlanda, sub pretextul desfășurării unor relații de afaceri

comune, la 27 mai 2011, aflându-se în fața notarului public, Viorica Nagacevschi, cu

sediul în mun. Chișinău. str. Bănulescu Bodoni 45, a obținut procura în vederea

gajării bunului imobil situat în XXXXX, cu numărul cadastral XXXXX, pentru

obținerea mijloacelor financiare și realizarea planului de afaceri.

Ulterior, la 04 iulie 2011, sub pretextul inventat în continuarea acțiunilor sale

criminale, că ar fi pierdut procura dată de Lazarenco Ion, folosindu-se de lipsa

acestuia din țară, a solicitat eliberarea unei alte procuri de la soția acestuia, Lazarenco

Angela, procura fiind eliberată de către notarul public, Constantin Pușca, cu sediul în

1

mun. Chișinău, bd. Mircea cel Bătrân 5/3. Apoi, în baza procurii eliberate, la 07 iulie

2011, a efectuat personal în lipsa proprietarului apartamentului nominalizat tranzacția

de vânzare-cumpărare a imobilului către soția sa, Creciun Lilia, la prețul de 496 859

lei.

La 17 august 2011, Creciun Vadim, conform contractului de vânzare-cumpărare

din aceiași dată înstrăinează bunul imobil cu numărul cadastral XXXXX către

Societatea pe Acțiuni „Electrosistem”, cod fiscal XXXXX, urmare, contractele

respective le-a înregistrat la OCT Chișinău astfel, lipsindu-l-a pe Lazarenco Ion de

dreptul de proprietate asupra bunului imobil nominalizat și neachitându-i nicio sumă

din prețul de realizare a bunului imobil și nici din prețul real al acestuia, cauzându-i

daună materială în proporții deosebit de mari în valoare de 110 000 euro, care la

momentul săvârșirii infracțiunii conform cursului oficial al Băncii Naționale a

Moldovei, constituia suma de 1823800 lei.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost calificate de prima instanță în baza art.

190 alin. (5) Cod Penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere a mijloacelor financiare în proporții

deosebit de mari.

numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care Creciun Vadim să fie achitat de învinuirea adusă pe motiv

că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În susținerea apelurilor, avocații au invocat că:

- prima instanță nu au cercetat obiectiv probele administrate de apărare. Astfel,

apărarea a prezentat originalul cererii de restituire a împrumutului din 27 mai 2013,

instanța respingând probe pe motiv că a fost prezentată o copie neautentificată;

- latura obiectivă a escrocheriei se realizează prin dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, iar în speță soții Lazarenco

benevol au întocmit procuri, fiind acte juridice legale, care au permis înstrăinarea

bunului imobil, lipsind „dobândirea ilicită” în acțiunile inculpatului;

- latura subiectivă a escrocheriei se caracterizează prin intenție directă și prin

scop de profit, la caz acestea nefiind demonstrate;

- sunt prezente relații civile, reflectate prin acte juridice perfect valabile;

- procurile din 08 noiembrie 2011 și 17 iulie 2012 precum și contractul de

vânzare-cumpărare din 07 iulie 2011 dovedesc că soții Lazarenco, l-au împuternicit

pe inculpat să înstrăineze apartamentul ce la aparținea cu drept de proprietate, în

devălmășie, să-l vândă la prețul care îl va considera el oportun, să primească banii

primiți în urma vânzării apartamentului și alte acțiuni, probe ce confirmă integral

declarațiile făcute de Creciun Vadim și combat declarațiile familiei Lazarenco;

- documente anexate la dosar ca vânzarea ulterioară a apartamentului firmei

„Electrosistem” SA și gajarea lui, contractele de credit, ipotecă conving de justețea

declarațiilor inculpatului și scot la iveală scopul lui de a face business de comun

acord cu familia Lazarenco, deoarece dacă avea scopul inițial de a sustrage

apartamentul cel mai ușor o putea face prin vinderea acestui apartament unui străin și

nu soției sale, apoi firmei „Electrosistem” SA, mai apoi darea în gaj, și așa mai

departe. Important este că inculpatul a încheiat cu SA „Electrosistem” un contract de

leasing financiar prin care a primit înapoi apartamentul, fapt care convinge că

2

apartamentul putea fi recăpătat de la firma SA „Electrosistem” în oricare moment

dorit de inculpat în condițiile indicate în contract și a fost vândut doar când

Lazarenco Ion a fost de acord să primească suma de 75000 euro, preț la care părțile

au convenit, fapt recunoscut și de șoții Lazarenco, dar ulterior ei au cerut 110000 euro

de la inculpat pentru acest apartament, iar mai apoi au cerut înapoierea

apartamentului;

- cererea avocatului Mînzat V. către Creciun Vadim de restituire a împrumutului

care în punctul „4” și arată că apartamentul XXXXX situat pe XXXXX, a fost vândut

benevol lui Creciun Vadim și văzând că nu pot scoate întreaga sumă de 75000 euro de

la inculpat, ci doar 35000 euro pe apartament și 5000 euro pe mobilă, părțile

vătămate împuternicesc pe avocatul Mînzat V., care le acorda servicii juridice pentru

a cere restul banilor pentru apartament în sumă de 40000 euro plus 5% lunar pentru

12 luni ce alcătuiesc 34000 euro, în total 74000 euro. Partea vătămată a declarat că

nu-și amintește dacă l-a împuternicit pe avocatul Mînzat V. de a cere restul banilor pe

apartament de la Creciun Vadim, iar Lazarenco Angela declară că acest avocat a fost

împuternicit de ei pentru a scoate o datorie pe alt caz, cu toate că în contractul de

prestare a serviciilor juridice pe cazul Melnic V. de către avocatul Mînzat V. este

indicat în pct. 2.1.2 că avocatul (prestatorul) se obligă să acorde asistență la urmărirea

datoriilor debitorilor și să întreprindă măsuri de stingere a acestor datorii;

- nu au fost apreciate corect declarațiile inculpatului și martorului Urechean D.,

cu privire la achitarea a 40000 euro pentru apartament;

- stenograma convorbirilor telefonice între Lazarenco Angela (soția părții

vătămate Lazarenco Ion) și Creciun Liliana (soția inculpatului Creciun Vadim) nu

confirmă învinuirea adusă lui Creciun Vadim, acestea depășind limitele învinuirii

aduse. Mai mul, conform art. 90 alin. (1) Cod de procedură penală martorul Creciun

Liliana a fost eliberată la urmărirea penală de a face declarații deoarece este soția

inculpatului, deci, conform art. 371 alin. (2-3) Cod de procedură penală nu putea fi

admisă reproducerea în ședința de judecată a înregistrărilor audio ale declarațiilor ei.

au fost admise apelurile, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Creciun Vadim a fost achitat de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod Penal.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

stabilit incorect starea de fapt, constatând fapta comisă de către inculpat ca fiind

dovedită integral, în contextul în care probatoriul administrat la caz, arată o altă

concluzie decât cea abordată de către instanță la caz.

Sub aspectul expus, instanța de apel a reiterat că, prima instanță a interpretat

eronat normele de drept, cât și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, iar în cele din urmă greșit a raportat probatoriul

administrat la caz și a ajuns la concluzia de condamnare a lui Creciun Vadim, în

situația în care s-a adeverit că organul de urmărire penală nu a administrat suficiente

probe ce ar demonstra cu certitudine că fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de escrocherie.

Subsidiar, instanța de apel a notat că, procurorul la pus sub învinuire pe Creciun

Vadim, incriminându-i comiterea faptei infracționale de escrocherie, deși în

ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu nu au fost concretizate toate

3

circumstanțele în care se pretinde a fi comisă infracțiunea, astfel că întreaga învinuire

este abstractă, ambiguă și neclară, imprecisă și contradictorie.

În acest context, prima instanță la adoptarea sentinței, a încălcat prevederile

art.art.101 alin.(1), 384 alin.(3), 385 alin.(1) Cod de procedură penală.

La caz, de către organul de urmărire penală nu au fost administrate probe care să

demonstreze cert și fără echivoc că fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Sub acest aspect, instanța de apel a notat că lui Creciun Vadim i-a fost incriminat

comiterea faptei de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane,

atât prin înșelăciune, cât și prin abuz de încredere a mijloacelor financiare în proporții

deosebit de mari, însă în cazul dat, acuzatorul de stat nu a specificat cu claritate

modalitatea în care se pretinde a fi comisă fapta de escrocherie.

Așa dar, procurorul urma să constate cu exactitate modul în care se pretinde a fi

comisă fapta de escrocherie, or, în acest sens, urma a se stabili dacă Creciun Vadim a

acționat prin abuz de încredere a părții vătămate Lazarenco Ion sau prin înșelăciunea

acestuia, cu prezentarea probatoriului de rigoare.

Nu a fost adeverit faptul că inculpatul Creciun Vadim, s-ar fi folosit de buna

credință a părții vătămate, în contextul în care partea vătămată Lazarenco Ion, cât și

soția acestuia au întocmit benevol procurile generale pe numele inculpatului, privind

gajarea imobilului, mai mult, reieșind din 5 relatările inculpatului, cât și din

materialele cauzei penale, se atestă că anume Lazarenco Ion a venit cu propunerea de

a întocmi procura asupra acestui imobil.

În acest context, instanța de apel a reținut drept părtinitoare alegațiile părții

vătămate Lazarenco Ion și ale martorului Lazarenco Angela referitor la fapt că anume

Creciun Vadim a venit cu propunerea de a porni o afacere, or, în acest sens nu s-au

prezentat careva dovezi clare și explicite. Mai mult, acest fapt nu a fost confirmat nici

de către martorul Lazarenco Angela, care a comunicat că a știut despre careva relații

între soțul său și inculpat, însă nu a cunoscut despre careva afaceri dintre ultimii.

Tot aici, instanța de apel nu a determinat existența scopului de cupiditate așa

cum a constatat prima instanță, Lazarenco Ion a menționat că a avut încredere în

inculpat și în baza acestei încrederi a semnat procurile nr.10166 din 27 mai 2011 din

numele lui Lazarenco Ion și procura nr. XXXXX din 04 iulie 2011 din numele lui

Lazarenco Angela, ultimii au consemnat împuternicirile pe care le oferă inculpatului

Creciun Vadim, au conștientizat efectul acestor procuri și scopul dat, astfel că în cazul

de față, instanța de apel a constatat că inculpatul a acționat în limita împuternicirilor

acordate, înstrăinând imobilul dat, cu gajarea acestuia către compania „Electrosistem”

SA, și ulterior, cu achitarea sumei de 40 000 euro de către inculpat, iar faptul dat a

fost confirmat și de către martorul Urecheanu Victor.

Mai mult, însuși martorul Lazarenco Angela, a confirmat în cadrul ședinței

primei instanțe că soțul său, a primit de la Creciun Vadim, o sumă de bani, fapt care

încă odată vine să confirme recepționarea de către Lazarenco Ion a sumei de 40 000

euro, circumstanță confirmată în cumul cu relatările inculpatului Creciun Vadim și ale

martorului Urechean Victor. În ipoteza obiectului judiciar al infracțiunii de

escrocherie, instanța de apel a notat că de fapt, obiectul pretinsei fapte infracționale

incriminate lui Creciun Vadim, îl constituie imobilul, însă organul de urmărire penală

4

nu a administrat probe care să demonstreze că, prin acțiunile sale, care sunt plasate

sub aspect civil, inculpatul ar fi atentat la obiectul infracțiunii de escrocherie.

În aserțiunea dată, instanța de apel a indicat că în cazul de față, obiectul

infracțiunii, imobilul în litigiu a fost înstrăinat de către Creciun Vadim, anume cu

acordul și în baza unei procuri, eliberate legal, de către proprietarii imobilului,

Lazarenco Ion și Lazarenco Angela.

Cu toate că Lazarenco Ion, invocă faptul că inculpatul, l-a indus în eroare, prin

semnarea procurii de către el, dar și faptul că inculpatul ar fi mințit că ar fi pierdut

procura și astfel Lazarenco Angela a semnat o altă procură pe numele lui, însă nici

partea vătămată și nici martorul Lazarenco Angela, nu s-au adresat în instanța de

judecată în ordinea civilă pentru anularea procurii nr.10166 din 27 mai 2011 și

procurii nr.7750 din 04 iulie 2011, sau anularea contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate de către inculpat, fapt care determină acordul acestora cu actele încheiate.

Astfel, nu și-a găsit confirmare faptul că inculpatul ar fi însușit imobilul, în

situația în care s-a adeverit că acesta a acționat în limita împuternicirilor acordate în

baza procurilor eliberate de către Lazarenco Ion și Lazarenco Angela.

Mai mult, deși partea vătămată a confirmat că a fost indus în eroare de către

inculpat la necesitatea de bani pentru a avea un careva business în comun, iar în acest

6 sens l-ar fi convins să înstrăineze imobilul. În confirmarea acestui fapt nu au fost

prezentate careva probe, or, chiar și martorul Lazarenco Angela a comunicat că au

convenit asupra vânzării apartamentului către inculpat, la prețul de 75000 euro,

totodată a menționat că soțul său, a primit de la inculpat o sumă de bani, dar nu

cunoaște destinația acestora, deoarece Lazarenco Ion avea mai multe afaceri.

În continuare, instanța de apel a relevat că nu a fost adeverit faptul dobândirii

acestui apartament de către inculpat, de vreme ce conform contractului de vânzare-

cumpărare din 07 iulie 2011, inculpatul acționând din numele lui Lazarenco Ion și

Lazarenco Angela a vândut lui Creciun Liliana imobilul dat.

Respectiv, este cert că în cazul de fată inculpatul Creciun Vadim și-a asumat

unele angajamente de ordin civil, în situația în care acesta s-a obligat, prin recipisele

întocmite la 02 noiembrie 2011 și 17 iulie 2012, să restituie suma de 75 000 euro

părții vătămate Lazarenco Ion, cu atât mai mult că acesta a și restituit suma de 40 000

euro, faptul dat fiind susținut de către inculpatul Creciun Vadim, dar și de către

martorul Urechean Victor.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, de către procuror a fost indicat că

suma pentru apartament este de 110 000 euro, echivalentul a 1 823 800 lei, fapt

indicat și în rechizitoriu, însă contrar acestei constatări, la materialele cauzei penale

lipsește un act/raport, ce ar indica asupra evaluării materiale a imobilului dat.

Conform actelor conținute în dosarul cadastral al imobilului dat, se atestă că

Lazarenco Ion și Lazarenco Angela au procurat acest imobil la 21 octombrie 2006, la

prețul de 67 100 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare între Creciun Vadim

și Creciun Lilia, se atestă înstrăinarea imobilului dat la prețul de 496 859 lei, iar

conform contractului de vânzare-cumpărare din 17 august 2011, încheiat între

Creciun Vadim, Creciun Liliana și SA „Electrosistem” se atestă vânzarea imobilului

dat la prețul de 50 000 euro.

5

Mai mult, contrar acestor acte vizate supra, la materialele cauzei penale este

anexat un raport de evaluare întocmit de către întreprinderea „Reform-Imobil” SRL,

conform căruia valoarea imobilului dat este estimată la suma de 777 423 lei.

Așa dar, instanța de apel a reiterat faptul că organul de urmărire penală nu a

stabilit cu exactitate valoarea reală a apartamentului, în vederea concretizării

circumstanțelor, precum și încadrării juridice corecte, or, existența diferitor prețuri

estimative ale imobilului însușit de către Creciun Vadim denotă formularea unei

învinuiri vagi, imprecise și bazată pe presupuneri.

În aserțiunea dată, instanța de apel a remarcat faptul că procurorul nu a delimitat

cele două metode de realizare a escrocheriei, de vreme ce a incriminat lui Creciun

Vadim, comiterea escrocheriei atât prin înșelăciune, cât și prin abuz de încredere, deși

aparent, se impune constatarea metodei de abuz de încredere, nici acest fapt nu a fost

concretizat de către procuror.

Totodată, din cele relatate de către inculpat, cât și de către martorul Bezdîga

Dumitru, inculpatul a primit suma de 40 000 euro, totodată inculpatul a menționat că

a telefonat pătimitul Lazarenco Ion, pentru a-i transmite banii, însă ultimul i-a

comunicat ca să țină banii la el și îi v-a restitui ulterior.

Deși inculpatul, Creciun Vadim, a menționat că a cheltuit o parte din banii vizați,

ulterior, împreună cu martorul, Urechean Victor, au mers, iar inculpatul i-a 7 restituit

suma de 40 000 euro, fapt negat însă fără motive de către Lazarenco Ion, dar

confirmat de către inculpat, cât și de către martorul Urechean Victor.

Instanța de apel nu a găsit careva temeiuri de a pune la îndoială relatările

inculpatului Creciun Vadim, atâta timp cât relatările ultimului coincid nemijlocit

consecutivității acțiunilor care s-au petrecut, or, acesta a susținut că a întocmit

procurile la solicitarea lui Lazarenco Ion, deoarece ultimul avea probleme financiare,

ulterior a întocmit contractul de vânzare-cumpărare cu soția sa, iar după aceasta a

plasat apartamentul x, în gaj, pentru a restitui lui Lazarenco Ion, suma de bani pentru

procurarea apartamentului.

Deși martorul, Lazarenco Angela a menționat că inculpatul împreună cu familia

sa ilegal s-au instalat în apartament, fapt care reiese și din procesul-verbal de

examinare a obiectelor din 13 ianuarie 2014, prin care s-a cercetat conținutul cutiei

poștale a utilizatorului XXXXX@mail.ru de la utilizatorul cutiei poștale

XXXXX@yahoo.co.uk prin care a parvenit înregistrări audio cu conținutul unor

discuții care au fost examinate și stenografiate, acest lucru nu servește un motiv de a

constata existența laturii obiective, deoarece inculpatul a avut dreptul dat, urmare a

încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acestui imobil, precum și în baza

contractului de gaj încheiat cu compania de leasing financiar „Electrosistem” SA.

În continuare, instanța de apel a indicat că, primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată conform art.190 Cod penal doar în

cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri,

urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul

asumat, situație lipsă la caz, atâta timp cât inculpatul nu s-a eschivat de la

obligațiunile sale, a restituit o sumă de bani, totodată acesta s-a obligat să restituie

restul sumei de bani în continuare, motiv pentru care a și gajat acest imobil în vederea

rambursării datoriei lui Lazarenco Ion.

6

În acest sens, instanța de apel a apreciat critic stenograma convorbirilor între

Lazarenco Ala și Creciun Lilia, conform căreia, așa cum afirmă procurorul se

confirmă faptul pretinderii și extorcării de către Creciun Vadim a mijloacelor bănești

în suma de 3 000 euro și stenograma convorbirilor înregistrate. Din aceste convorbiri

rezultă clarificarea relațiilor între familii de referință la imobilul litigios și nemijlocit

referitor la instalarea familiei inculpatului în apartament, dar nu se confirmă că

inculpatul ar fi estorcat de la partea vătămată suma de 3 000 euro, mai mult, că de

fapt se pretinde conform învinuirii că inculpatul ar fi însușit apartamentul și nu suma

de 3 000 euro.

Subsidiar, instanța de apel a notat că Lazarenco Ion este în drept să se adreseze

în instanța de judecată cu o acțiune civilă privind anularea procurilor eliberate pe

numele lui Creciun Vadim, precum și în vederea anulării contractelor de înstrăinare a

apartamentului și readucerea părților la poziție inițială, după caz, cu o acțiune în

vederea revendicării banilor conform recipiselor de împrumut semnate de către

Creciun Vadim.

procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

motivând că instanța de apel, a acționat în derogarea de la prevederile procesual-

penale precum și nu s-a condus de recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție

expuse în pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2015 cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel, și nu a ținut cont și nu apreciat totalitatea

probelor ce dovedesc vinovăția lui Creciun Vadim și în mod greșit a respins probele

administrate de către acuzarea de stat, fără a fi evidențiate acele derogări evidente

invocate.

18.12.2018, a fost admis recursul ordinar declarat de procurorul în cadrul Procuraturii

de Circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, a fost casată decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 10.05.2018, în privința lui Creciun Vadim Anatolie și

s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. Pentru a pronunța hotărârea, instanța de recurs a statuat că instanța de

apel și-a motivat soluția în mod divergent, indicând la reținerile ,,…procurorul l-a

pus sub învinuire pe Creciun Vadim, incriminându-i comiterea pretinsei fapte

infracționale de escrocherie, deși însuși ordonanța de punere sub învinuire din 28

februarie 2014 (f.d. 193-194, vol. I) și rechizitoriului din data de 05 martie 2014 (f.d.

205-220, vol. I), de către procuror nu au fost concretizate toate circumstanțele în care

se pretinde a fi comisă infracțiunea, astfel că întreaga învinuire este abstractă,

ambiguă și neclară, imprecisă și contradictorie, iar în cele din urmă faptele

incriminate lui Creciun Vadim s-a adeverit că nu întrunesc toate elementele

constitutive ale infracțiunii de escrocherie, concluzie care reiese chiar nemijlocit din

probatoriul administrat de procuror, dar și însuși din formularea 12 învinuirii” și

,,…nu a fost adeverit faptul dobândirii acestui apartament de către inculpat, de

vreme ce conform contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX, din 07 iulie 2011,

inculpatul acționând din numele lui Lazarenco Ion și Angela a vândut lui Creciun

Liliana imobilul dat…” cât și ,,…conform contractului de vânzare-cumpărare din 17

7

august 2011, încheiat între Creciun Vadim, Creciun Liliana și SA „Electrosistem” se

atestă vânzarea imobilului dat la prețul de 50 000 euro”.

Totodată, la adoptarea deciziei sale, instanța de apel nu a elucidat dacă procurile

au fost întocmite de soții Lazarenco pentru gajarea bunului imobil sau vinderea

acestuia, or, în decizia instanței este indicat că ,,…partea vătămată Lazarenco Ion,

cât și soția acestuia au întocmit benevol procurile generale pe numele inculpatului,

privind gajarea imobilului cu numărul cadastral XXXXX situat în XXXXX…” după

care este indicat că ,,…imobilul în litigiu a fost înstrăinat de către Creciun Vadim,

anume cu acordul și în baza unei procuri, eliberate legal, de către proprietarii

imobilului, Lazarenco Ion și Lazarenco Angela… martorul Lazarenco Angela a

comunicat că au convenit asupra vânzării apartamentului către inculpat…”.

2020 au fost admise apelurile, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Creciun Vadim a fost achitat de

învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (5) Cod penal pe motiv că fapta acestuia nu

întrunește elementele infracțiunii.

7.1. Instanța de apel reieșind din probele cercetate (declarațiile inculpatului,

părții vătămate, martorilor Bezdîga Dumitru, Lazarenco Angela, Urechean Victor precum și

procesul-verbal de primire a plângerii de la Lazarenco Ion din 16 iulie 2013, procesul-

verbal de examinare și ordonanța de anexare la cauză, copia recipiselor, procesul-verbal de

ridicare din 19 iulie 2013, ordonanța și procesul-verbal de ridicare întocmite la 05-06

august 2013, procesul-verbal de examinare a obiectelor din 13 ianuarie 2014, stenograma

convorbirilor avute loc între Lazarenco Ala și Creciun Lilia, conținutul discuțiilor, compact

discul prezentat spre examinare) a constatat că:

Creciun Vadim se învinuiește că având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune, obținând încrederea și fiind în relații de prietenie cu

Lazarenco Ion, cunoscând cu certitudine, că acesta este stabilit cu traiul împreună cu

familia în Irlanda, sub pretextul desfășurării unor relații de afaceri comune, la data de

27 mai 2011, aflându-se în fața notarului public. Viorica Nagacevschi, cu sediul în

mun. Chișinău, str. Bănulescu Bodoni 45, a obținut procura în vederea gajării bunului

imobil situat în XXXXX, cu numărul cadastral XXXXX, pentru obținerea

mijloacelor financiare și realizarea planului de afaceri.

Ulterior, la 04 iulie 2011, sub pretextul inventat, în continuarea acțiunilor sale

criminale, că ar fi pierdut procura dată de către Lazarenco Ion, folosindu-se de lipsa

acestuia din țară, a solicitat eliberarea unei alte procuri de la soția acestuia, Lazarenco

Angela, procura fiind eliberată de către notarul public Constantin Pușca, cu sediul în

mun. Chișinău. bd. Mircea cel Bătrân 5/3. Apoi, în baza procurii eliberate, la 07 iulie

2011, a efectuat personal în lipsa proprietarului apartamentului nominalizat tranzacția

de vânzare-cumpărare a imobilului către soția sa Creciun Lilia, la prețul de 496 859

lei.

La 17 august 2011, Creciun Vadim, conform contractului de vânzare-cumpărare

din aceiași dată înstrăinează bunul imobil cu numărul cadastral XXXXX către SA

„Electrosistem”, cod fiscal XXXXX, urmare, contractele respective le-a înregistrat la

OCT Chișinău. astfel, lipsindu-l pe Lazarenco Ion, de dreptul de proprietate asupra

bunului imobil nominalizat și neachitându-i nici o sumă din prețul de realizare a

bunului imobil și nici din prețul real al acestuia, cauzându-i o daună materială în

8

proporții deosebit de mari în valoare de 110000 euro, care la momentul săvârșirii

infracțiunii conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei, constituia suma

de 1823800 lei.

Aceste acțiuni ale lui Creciun Vadim, de către organul de urmărire penală, au

fost calificate în baza art. 190 alin. (5) Cod Penal – escrocherie, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere a mijloacelor

financiare în proporții deosebit de mari.

Motivând soluția adoptată, instanța de apel a apreciat că vinovăția lui Creciun

Vadim în săvârșirea faptei incriminate acestuia nu și-a găsit confirmare prin probe

pertinente, concludente, utile și veridice și că toate dubiile se interpretează în

favoarea inculpatului.

Instanța de apel a reținut drept părtinitoare alegațiile părții vătămate și ale

martorului Lazarenco Angela.

Astfel, nu a fost adeverit faptul că inculpatul s-ar fi folosit de buna-credință a

părții vătămate, or partea vătămată s-a adresat la inculpat cu rugămintea de a se ocupa

de vânzarea acestui apartament și a venit cu ideea de a întocmi procuri asupra

acestuia, iar întocmirea acestora a fost benevolă.

Nu s-a constatat existența scopului de cupiditate, or partea vătămată a declarat

că a avut încredere în Creciun Vadim și în baza acestei încrederi a semnat procurile,

inculpatul acționând în limita împuternicirilor acordate.

De asemenea, imobilul a fost înstrăinat de către Creciun Vadim cu acordul

proprietarilor și în baza procurilor, eliberate legal și neanulate până în prezent.

Subsecvent, până în prezent părțile interesate nu s-au adresat în instanța de

judecată în ordinea acțiunii civile, privind anularea contractelor de vânzare-

cumpărare.

Totodată, martorul Lazarenco Angela a comunicat că s-a convenit asupra

vânzării apartamentului către inculpat la prețul de 75000 euro și că pentru acest fapt

soțul a primit de la ultimul o sumă de bani.

De asemenea, relatările martorul Lazarenco Angela și părții vătămate că ei nu au

fost de acord cu înstrăinarea imobilul, contravin procurilor potrivit cărora acestea au

fost eliberate „în vederea perfectării actelor pentru înstrăinarea și înstrăinarea

nemijlocită (vânzarea) XXXXX”.

În continuare, inculpatul a întocmit două recipise, conform cărora a rămas dator

lui cu suma de 75000 euro Lazarenco Angela și Ion „pentru XXXXX” și urmează să-i

restituie în termen de 12 luni.

Respectiv, este cert că Creciun Vadim și-a asumat unele angajamente de ordin

civil, în situația în care acesta s-a obligat să restituie suma vizată de bani părții

vătămate, el restituind lui Lazarenco Ion 40000 euro, fapt confirmat și de martorul

Urechean Victor.

Subsidiar, acuzarea a indicat că suma apartamentul este de 110000 euro,

echivalentul a 1823800 lei, însă în materialele cauzei nu este un act/raport, ce ar

indica asupra evaluării materiale a imobilului dat, iar conform actelor conținute în

dosarul cadastral se atestă că Lazarenco Ion și Angela au procurat acest imobil la 21

octombrie 2006, la prețul de 67100 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare

între Creciun Vadim și Lilia, se atestă înstrăinarea imobilului dat la prețul de 496859

lei, iar conform contractului de vânzare-cumpărare din 17 august 2011, încheiat între

9

Creciun Vadim, Creciun Lilia și SA „Electrosistem” se atestă vânzarea imobilului la

prețul de 50000 euro.

Mai mult, la materialele cauzei este anexat un raport de evaluare întocmit de

către întreprinderea „Reform-Imobil” SRL, conform căruia valoarea imobilului dat

este estimată la suma de 777423 lei,

Prin urmare, organul de urmărire penală nu a stabilit cu exactitate valoarea reală

a imobilului, în vederea concretizării circumstanțelor și a încadrării juridice corect,

învinuirea fiind formulată în termeni vagi și este bazată pe presupuneri.

Subsidiar, acuzarea nu a delimitat cele două metode de realizare a escrocheriei,

incriminând comiterea escrocheriei atât prin înșelăciune cât și prin abuz de încredere

Instalarea familiei inculpatului în apartamentul litigios, nu servește un motiv de

a constata existența laturii obiective, deoarece inculpatul a avut dreptul dat, urmare a

încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acestui imobil precum și în baza

contractului de gaj încheiat cu compania de leasing financiar „Electrosistem” SA.

Stenograma convorbirilor avute loc între Lazarenco Ala și Creciun Lilia nu au

fost admise în calitate de probe, deoarece aceste convorbiri arată doar clarificarea

relațiilor între familiile de referință la imobilul litigios și nemijlocit referitor la

instalarea familiei inculpatului în XXXXX.

Mai mult ca atât, estorcarea sumei de 3000 euro depășește limitele învinuirii

aduse.

Așa dar, organul de urmărire penală nu a administrat probe care să demonstreze

că prin acțiunile sale inculpatul ar fi atentat la obiectul infracțiunii de escrocherie –

imobilul cu numărul cadastral XXXXX situat în XXXXX – și că l-ar fi însușit.

circumscripție Chișinău Andronic Natalia și avocatul Frunze Alexei, în numele părții

vătămate Lazarenco Ion.

8.1. Procurorul, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, prin recursul ordinar declarat solicită casarea deciziei și menținerea

sentinței deoarece apelul a fost greșit admis.

În susținerea recursului se invocă că instanța de apel a ignorat prevederile art.

414, 417 Cod de procedură penală și a adoptat o hotărâre ilegală și neîntemeiată,

întemeindu-și concluzia doar în baza declarațiilor inculpatului, fără a ține cont de

faptul că acesta pe parcursul urmăririi penale, apoi și a cercetării judecătorești, a făcut

declarații contradictorii și a înaintat diferite versiuni privind acțiunile sale,

schimbându-și poziția de mai multe ori, fapt evidențiat și la examinarea apelului, or

în cererea de apel se invocă o versiune de către apărare și inculpat, ca în ședința de

judecată, Creciun Vadim deja să invoce o altă versiune a acțiunilor sale.

Concluzia primei instanțe că inculpatul a obținut ilicit imobilul de la Lazarenco

Ion prin înșelăciune și abuz de încredere ducându-l în eroare și anume prin crearea

unei false reprezentări a realității, astfel dându-i de înțeles că pot face o afacere

împreună, este una legală și întemeiată pe probele administrate ce coroborează și se

completează în ansamblu.

Astfel, atât inculpatul cât și parte vătămată făceau parte din domeniu

businessului, fapt ce a redat acea încredere în această relație, iar inculpatul l-a

exploatat cu rea voință pentru a-și realiza scopul său, însușind XXXXX, ulterior

vânzându-l la o terță persoană.

10

Partea vătămată a fost dusă în eroare, având o reprezentare greșită a situației.

Toate aceste acțiuni au avut scopul de a realiza interesele personale – obținerea în

proprietate a apartamentului, iar ulterior banii, care constituie echivalentul lui,

infracțiunea consumându-se odată la trecerea cu traiul în acest imobil, fără

consimțământul proprietarilor, ulterior Creciun Vadim obținând posibilitatea reală de

a se folosi și a dispune de acest bun după bunul său plac.

Examinând declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați, se constată că

acestea demonstrează cu certitudine consecutivitatea evenimentelor și vinovăția

inculpatului.

Din conținutul discului CD-R cu înregistrarea convorbirilor efectuate între

Lazarenco Ala și Creciun Lilia și care confirmă faptul că inițial Creciun Vadim și

Lazarenco Ion s-au aflat în relații de încredere, chiar prietenești.

De asemenea pe parcursul examinării cauzei s-a dovedit că faptul transmiterii

banilor nu au fost fixate printr-un careva act, or martorul apărării Urechean Victor, a

confirmat că nu a văzut momentul transmiterii banilor către Lazarenco Ion.

Instanța de apel în mod greșit a analizat și apreciat circumstanțele relatate de

martorul Urechean Victor, or acesta a declarat că banii erau în bancnote de 100 euro

și încăpeau în buzunar. Deci, în momentul ieșirii inculpatului din casa lui Lazarenco

Ion, pachetul cu bani putea să fie pus în buzunar fără să fie depistat și văzut de către

martor.

Totodată, inculpatul imediat a înstrăinat apartamentul soției sale, ca ulterior

aceasta să-l înstrăineze către SA „Electrosistem”, iar potrivit certificatului eliberat de

către ÎS Cadastrul imobilul litigios, la moment, aparține lui Varvariuc Oleg și

Varvariuc Ludmila în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din

26.03.2014 și este ipotecat la BC „Mobiasbancă” SA în baza contractului de ipotecă

nr. XXXXX din 14.10.2015.

Mai mult, inculpatul nu a prezentat acte ce ar demonstra deținerea unei afaceri în

Ucraina, iar imobilul sau banii nu au fost restituiți cu rea credință pe parcursul mai

multor ani, deși inculpatul avea această posibilitate reală, devenind ulterior proprietar

al imobilului după răscumpărarea de la SA „Electrosistem”, iar apoi vânzându-l lui

Vacarciuc și încasând banii.

În aceiași ordine de idei, Creciun Vadim nu a depus nici un efort pentru a

desfășura o afacere comună așa cum a fost înțelegerea inițială, să restituie imobilul în

litigiu sau costul acestuia.

Cererea de restituire a împrumutului din 27.05.2013 prezentată de către avocatul

inculpatului în cadrul susținerilor verbale nu poate fi luată în considerație deoarece

partea vătămată a declarat că nu s-a adresat în judecată către Creciun Vadim privind

încasarea datoriei prin intermediul avocatului V. Mînzat, dar că către o altă persoană,

care era dator pentru procurarea automobilului de model Mercedes. Totodată,

martorul Lazarenco Angela a confirmat că ei au oferit împuterniciri avocatului

Mînzat pe alt caz, în legătură cu cazul lui Melnic Vasili care a furat autobuzul de la

ei, prezentând copia hotărârii la acțiunea lui Lazarenco Ion contra lui Melnic Vasile

privind încasarea prejudiciului.

Urmare a celor expuse, argumentele invocate dovedesc în deplina măsură că

inculpatul a săvârșit fapta care îi este imputată, conform calificării efectuate în baza

actului de învinuire.

11

Instanța de apel nu a ținut cont de cronologia acțiunilor inculpatului în realizarea

planului infracțional, or prin probele cercetate s-a dovedit că doar la scurt timp după

intrarea în posesia/proprietatea imobilului de aparține părții vătămate Lazarenco Ion,

inculpatul Creciun Vădim îl înstrăinează soției sale Creciun Liliana, ca și aceasta la

scurt timp să îl înstrăineze unor terțe persoane. Toate aceste acțiunii au fost

întreprinse în scopul ascunderii urmelor infracțiunii și de a face imposibilă returnarea

imobilului părții vătămate, în caz contrar ar fi inexplicabilă vinderea repetată la scurt

a acestui imobil.

8.2. Avocatul în numele părții vătămate contestă decizia pe motiv că instanța

de apel nu a înlăturat erorile menționate în decizia instanței de recurs 18.12.2018, nu

a ținut seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, nu a

verificat legalitatea și temeinicia sentinței atacate și nu a cercetat minuțios aspectele

învinuirii înaintate.

Totodată, instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, având în vedere prevederile art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală și nu a

pronunțat o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art. 417 Cod de procedură penală.

Astfel, se solicită casarea deciziei și menținerea sentinței, apelul fiind greșit

admis.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, referință depune avocatul inculpatului care

pledează pentru inadmisibilitatea acestora, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate,

instanța de apel adoptând o soluție în conformitate cu prevederile legale.

termen, or pronunțarea integrală a deciziei a avut loc la 06 martie 2021, iar

recursurile datează cu 27 martie 2021 și 06 aprilie 2021.

Penal lărgit (în continuare Colegiul) concluzionează că acestea urmează a fi admise,

casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată (art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală).

Reieșind din temeiurile de drept ale recursurilor declarate, se reține că în ambele

cereri de recurs se invocă incidența cazului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței – pledându-se pentru casarea deciziei și menținerea sentinței, apelul fiind

greșit admis.

Din raportarea jurisprudenței naționale la cea a CtEDO rezultă că în cazul în

care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile ce urmează

să le soluționeze instanța de apel, hotărârea acesteia urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, or eroarea de drept admisă în cadrul unei proceduri

precedente, afectează echitatea procedurii și instanțele de recurs sunt obligate de a

rectifica eroarea de procedură admisă de instanțele ierarhic inferioare, în caz contrar,

art. 6 CoEDO este încălcat (hotărârea CtEDO Leoni versus Italia).

12

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la criticele recurenților

și solicitările înaintate, Colegiul, reieșind din efectul devolutiv și limitele acestuia,

constată că instanța de apel la adoptarea soluției de admitere a apelurilor, casare a

sentinței și pronunțarea a unei noi hotărâri de achitare a lui Creciun Vadim de

învinuirea adusă, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, a ignorat

exigențele art. 414 alin. (4) și (6) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de

apel este obligată să pună la baza hotărârii sale numai acele probe la a căror

cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate și nu este în drept

să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal, ceea ce duce la desființarea hotărârii instanței de apel și dispunerea

rejudecării de către instanță de apel, or această eroare de drept nu poate fi înlăturată

în nici un mod în procedura recursului, instanța de recurs nefiind abilitată cu atribuții

de a judeca cauza în fond, substituind autoritatea care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor legii procesual-penale, excluzând soluția prevăzută la art. 435 alin. (1)

pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală – judecând recursul, instanța admite recursul,

casează total hotărârea atacată și menține hotărârea primei instanțe, când apelul a

fost greșit admis.

În susținerea celor expuse supra, Colegiul menționează că procedura de

examinare a apelului se efectuează în ordinea prevăzută de prima instanța, cu unele

excepții prevăzute în capitolul IV, secțiunea 1.

La judecarea în apel, în linii mari, ședința are aceeași structură, sub aspectul

etapelor procesuale ce o alcătuiesc, ca și judecata în prima instanță.

Ședința de judecată în apel prezintă unele particularități distincte față de ședința

în prima instanță în ce privește aspectul etapelor procesuale ale ședinței de judecată.

Desfășurarea judecății în apel are loc în următoarele etape: a) partea pregătitoare

a ședinței de judecată în instanța de apel; b) cercetarea judecătorească; c) dezbateri

judiciare; d) replici; e) deliberare și pronunțarea hotărîrii în apel.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 206-208, vol. III),

desfășurarea judecății în apel nu a parcurs etapele indicate supra.

Astfel, instanța de apel nu a cercetat suplementar probele administrate de prima

instanță, or acestea, cu toate că sunt reflectate în partea descriptivă a hotărârii, nu sunt

indicate în textul procesului-verbal și nu a audiat părțile în dezbaterile judiciare, etapă

importantă, ele având ca obiect criticile aduse modului în care s-a desfășurat judecata

în prima instanță și soluțiilor pronunțate de aceasta cu privire la acțiunea penală, la

acțiunea civilă și la alte dispoziții ale hotărârii apelate.

De asemenea, din procesul-verbal al ședinței de judecată din 17 ianuarie 2020

rezultă că instanța de apel s-a retras în camera de deliberare și a pronunțat

dispozitivul deciziei, fiind explicat părților dreptul la atac al acesteia și data

pronunțării deciziei integrale – 24 ianuarie 2020 (f.d. 207 verso, vol. III).

În continuare, la 24 ianuarie 2020, instanța de apel nu a pronunțat decizia

integrală și a amânat examinarea cauzei pentru 30 ianuarie 2020 și ulterior 07

februarie 2020, dată la care instanța de apel audiază părțile în replici și acordă ultimul

cuvânt, se retrage repetat în camera de deliberare și pronunță deja decizia integrală

(f.d. 208 verso, vol. III).

13

Prin urmare, după cum rezultă din procesul-verbal al ședințelor de judecată, pe

perioada 17 ianuarie 2020 – 07 februarie 2020, instanța de apel a adoptat și pronunțat

dispozitivul deciziei la 17 ianuarie 2020, fără o cercetare suplimentară a probelor

administrate de prima instanță, în lipsa dezbaterilor judiciare și acordării ultimului

cuvânt inculpatului, iar decizia integrală – la 07 februarie 2020, mențiuni ce contravin

dispozitivului deciziei potrivit căruia atât el cât și decizia integrală au fost adoptate la

07 februarie 2020 (f.d. 209 și 211, vol. III), iar cea integrală a fost pronunțată la 06

martie 2020 (f.d. 210 și 234, vol. III).

În asemenea circumstanțe, se statuează că instanța de apel nu și-a îndeplinit

obligația de a judeca cauza după regulile primei instanțe și de a pune la baza hotărârii

adoptate acele probe, care trebuiau a fi cercetate în condițiile nemijlocirii și

contradictorialității și statuarea asupra nevinovăției lui Creciun Vadim, încălcând

regulile judecării cauzei, este contrară garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art.

6§1 CoEDO, or în hotărârea CtEDO Maslova și Nalbandov versus Federația Rusă s-a

reiterat importanța soluționării unei cauze în fond, astfel ca instanța națională să se

expună asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei acuzate de comiterea unui delict,

în vederea stabilirii adevărului obiectiv, restabilirii ordinii de drept, ocrotirii și

asigurării drepturilor nu numai a acuzatului, dar și a victimelor infracțiunii.

Astfel, se consideră că erorile menționate supra nu pot fi înlăturate de către

instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece ea nu este abilitată cu atribuții de a

judeca cauza în fond, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor legii procesual-penale. Din atare considerente, încălcările enunțate

determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra necesității de a casa decizia

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la

justa lor valoare, pentru adoptarea unei soluții corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să

țină seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele

administrate în cauză, să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În subsidiar, Colegiul penal lărgit ține să evidențieze că, la rejudecarea cauzei de

către instanța de apel urmează a fi verificate și toate criticele expuse de recurenți în

cererile de recurs cu referire la eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Andronic Natalia și avocatul Frunze Alexei, în numele părții

vătămate Lazarenco Ion, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 februarie 2020 în cauza penală privindu-l pe Creciun Vadim

14

XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 26 mai 2021.

Președinte DIACONU Iurie

Judecători CATAN Liliana

STRATULAT Galina

BEJENARU Iurie

MARDARI Dumitru

15