1ra-1476/2018 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1476/2018 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1476/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2018, în

cauza penală în privința lui

Creciun Vadim xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.03.2014 - 07.12.2017;

Instanță de apel: 09.01.2018 - 10.05.2018;

Instanță de recurs: 23.06.2018 - 18.12.2018.

A C O N S T A T A T :

Creciun Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(5) Cod

penal, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a deține funcții de răspundere pe termen de 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Lazarenco Ion a fost admisă

parțial, fiind dispusă încasarea din contul inculpatului a sumei de 6 000 lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistență juridică și suma de 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material a fost admisă în

principiu urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea civilă.

având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, obținând

încrederea și fiind în relații de prietenie cu Lazarenco Ion, cunoscând cu certitudine,

că acesta este stabilit cu traiul împreună cu familia în Irlanda, sub pretextul

desfășurării unor relații de afaceri comune, la 27 mai 2011, aflându-se în fața

notarului public Nagacevschi Viorica, cu sediul în mun. Chișinău, str. Bănulescu

Bodoni, 45 a obținut procura în vederea gajării bunului imobil situat în xxxxx, cu

numărul cadastral xxxxx, pentru obținerea mijloacelor financiare și realizarea

planului de afaceri.

Ulterior, la 04 iulie 2011, sub pretextul inventat în continuarea acțiunilor sale

criminale, că ar fi pierdut procura dată de către Lazarenco Ion, folosindu-se de lipsa

1

acestuia din țară, a solicitat eliberarea unei alte procuri de la soția acestuia, Lazarenco

Angela. Procura fiind eliberată de către notarul public Pușca Constantin, cu sediul în

mun. Chișinău, bd. Mircea cel Bătrân, 5/3. Apoi, în baza procurii eliberate, la 07 iulie

2011, a efectuat personal în lipsa proprietarului apartamentului nominalizat tranzacția

de vânzare-cumpărare a imobilului către soția sa, Creciun Lilia, la prețul de 496 859

lei.

La 17 august 2011, Creciun Vadim, conform contractului de vânzare-

cumpărare din aceiași dată înstrăinează bunul imobil cu numărul cadastral xxxxx

către Societatea pe Acțiuni „Electrosistem”, cod fiscal xxxxx, ca urmare, contractele

respective le-a înregistrat la OCT Chișinău, astfel, lipsindu-l pe Lazarenco Ion de

dreptul de proprietate asupra bunului imobil nominalizat și neachitându-i nici o sumă

din prețul de realizare a bunului imobil și nici din prețul real al acestuia, cauzându-i o

daună materială în proporții deosebit de mari în valoare de 110 000 euro, care la

momentul săvârșirii infracțiunii conform cursului oficial al Băncii Naționale a

Moldovei, constituia suma de 1 823 800 lei.

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii, fără a se expuse asupra acțiunii civile.

În motivarea cerințelor sale a indicat că, procurile la caz dovedesc că soții

Lazarenco l-au împuternicit pe inculpat să înstrăineze apartamentul lor, să facă cu el

ce ar face ei, să-l vândă la prețul care î1 v-a considera el oportun, să primească banii

în urma vânzării apartamentului și alte acțiuni indicate în procuri, adică confirmă

integral declarațiile lui Creciun Vadim cu privire la vânzarea-cumpărarea acestui

apartament și totodată combat indubitabil atât declarațiile părții vătămate Lazarenco

Ion și ale soției acestuia, Lazarenco Angela, precum că ei nu au dorit vinderea acestui

apartament, cât și învinuirea precum că procurile au fost date doar pentru gajarea

apartamentului.

Contractul de vânzare-cumpărare din 07 iulie 2011 a apartamentului de către

Vadim Creciun, care avea ambele procuri, din numele soților Lazarenco, confirmă

faptul că acesta a vândut apartamentul vizat care era proprietatea comună în

devălmășie a soților Lazarenco, obținută prin cumpărarea acestuia conform

contractului de vânzare-cumpărare nr.3140 din 21 octombrie 2006, soției sale

Creciun Liliana. Deci acest apartament, fiind proprietate în devălmășie a soților

Lazarenco, nu putea fi vândut, înstrăinat doar de un soț sau altul, ci doar cu acordul și

permisiunile exprimate în procurile date lui Creciun Vadim de către ambii soți

Lazarenco.

Astfel, și acest contract este o probă ce dezminte categoric declarațiile lui

Lazarenco Angela precum că inculpatul ar fi obținut procura de la aceasta ducând-o

în eroare, că ar fi pierdut procura dată de soțul ei eliberată de notarul Nagacevschi

Viorica și din nou confirmă declarațiile inculpatului în această privință, și anume că,

Lazarenco Angela a fost de acord să vândă apartamentul, pentru ca el să-l pună în gaj

cu scopul de a obține bani pentru a cumpăra marfa de la firma „Zernoff”.

Așa dar, nu se confirmă înșelăciunea incriminată inculpatului.

Recipisele întocmite de Creciun Vadim din 08 noiembrie 2011 și 17 iulie 2012

de la fila dosarului 29, 30 examinate în ședința primei instanțe, la audierea martorului

Lazarenco Angela, confirmă că apartamentul dat a fost vândut de către soții

2

Lazarenco lui Creciun Vadim cu 75 000 euro.

Celelalte documente anexate la dosar, ca vânzarea ulterioară a apartamentului

firmei „Electrosistem” SA și gajarea acestuia, contractele de credit, ipotecă, confirmă

declarațiile inculpatului și scot la iveală scopul acestuia de a face business de comun

acord cu familia Lazarenco, deoarece dacă avea scopul inițial de a sustrage

apartamentul soților Lazarenco, cel mai ușor o putea face prin vinderea acestui

apartament unui străin dar nu soției sale.

Important este și faptul că inculpatul a încheiat cu SA „Electrosistem” un

contract de leasing financiar prin care a primit înapoi apartamentul, situație din care

rezultă că apartamentul putea fi recăpătat de la firma SA „Electrosistem” în oricare

moment dorit de inculpat în condițiile indicate în contract și a fost vândut doar când

Lazarenco Ion a fost de acord să primească suma de 75 000 euro, preț la care părțile

au convenit, fapt recunoscut și de soții Lazarenco, însă ulterior ultimii au cerut suma

de 110 000 euro de la inculpat, iar mai apoi au cerut înapoierea apartamentului.

În sentință se arată că „stenograma convorbirilor telefonice între Lazarenco

Angela (soția părții vătămate, Lazarenco Ion) și Creciun Liliana (soția inculpatului

Creciun Vadim), confirmă faptul pretinderii și extorcării de către Creciun Vadim a

mijloacelor bănești în sumă de 3 000 euro, care însă nu se atribuie la caz.

Mai mult, martorul Creciun Liliana, a fost eliberată la urmărirea penală de a

face declarații deoarece este soția inculpatului, deci conform art.371 alin.(2), (3) Cod

de procedură penală, nu putea fi admisă reproducerea în ședința de judecată a

înregistrărilor audio ale declarațiilor acesteia, or, ridicarea convorbirilor lui Creciun

Liliana cu martorul Lazarenco Angela, prin skype la urmărirea penală, nu este altceva

decât o declarație luată fără acordul acesteia fiind contrară art.90 alin.(2) Cod de

procedură penală.

Prima instanță eronat a apreciat probele examinate, nu a fost obiectivă în

aprecierea lor, nu le-a examinat sub toate aspectele și în mod obiectiv și astfel a

încălcat prevederile art.101 Cod de procedură penală.

În viziunea apărătorului, din cele examinate în ședința de judecată este clar,

evident că a avut loc o tranzacție de afaceri financiare între inculpat și partea

vătămată pentru un profit comun.

3.1. Avocatul Cotruță Sergiu în numele inculpatului a contestat cu apel

sentința solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivare a invocat că, prima instanță la adoptarea sentinței nu a ținut cont de

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.5 din 19 iunie 2006, privind sentința

judecătorească.

Prima instanță nu a cercetat obiectiv probele administrate de apărare și

încălcând prevederile art.art.24, 26 alin.(2), (3) Cod de procedură penală, ilegal nu a

luat în considerație cererea de restituire a împrumutului din 27 mai 2013, motivând că

a fost prezentată o copie neautentificată, totodată omițând de a se expune că s-a

prezentat și originalul cererii, fiind solicitată autentificarea copiei de către instanță,

fapt prevăzut de legislația în vigoare.

Latura obiectivă a escrocheriei se realizează prin dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, iar în cazul din speță,

Lazarenco Ion, cât și Lazarenco Angela, benevol au întocmit procuri, fiind acte

3

juridice legale, care au permis înstrăinarea bunului imobil menționat. Însăși sintagma

dobândirea ilicită lipsește în acțiunile inculpatului.

Latura subiectivă a escrocheriei se caracterizează prin intenție directă și prin

scop de profit - anume latura obiectivă nu a fost demonstrată de acuzare, astfel că

deși este o situație când în pofida unor relații civile, reflectate prin acte juridice

perfect valabile, ca de exemplu procurii notariale, recipise - persoana este

condamnată pentru o datorie.

fost admise apelurile, casată integral sentința și pronunțată nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Creciun Vadim a fost achitat de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a stabilit

incorect starea de fapt, constatând fapta comisă de către inculpat ca fiind dovedită

integral, în contextul în care probatoriul administrat la caz, arată o altă concluzie

decât cea abordată de către instanță la caz.

Sub aspectul expus, instanța de apel a reiterat că, prima instanță a interpretat

eronat normele de drept, cât și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(5) Cod penal, iar în cele din urmă greșit a raportat probatoriul

administrat la caz și a ajuns la concluzia de condamnare a lui Creciun Vadim, în

situația în care s-a adeverit că organul de urmărire penală nu a administrat suficiente

probe ce ar demonstra cu certitudine că fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de escrocherie.

Subsidiar, instanța de apel a notat că, procurorul la pus sub învinuire pe

Creciun Vadim, incriminându-i comiterea faptei infracționale de escrocherie, deși în

ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu nu au fost concretizate toate

circumstanțele în care se pretinde a fi comisă infracțiunea, astfel că întreaga învinuire

este abstractă, ambiguă și neclară, imprecisă și contradictorie.

În acest context, prima instanță la adoptarea sentinței, a încălcat prevederile

art.art.101 alin.(1), 384 alin.(3), 385 alin.(1) Cod de procedură penală.

La caz, de către organul de urmărire penală nu au fost administrate probe care

să demonstreze cert și fără echivoc că fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Sub acest aspect, instanța de apel a notat că lui Creciun Vadim i-a fost

incriminat comiterea faptei de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane, atât prin înșelăciune, cât și prin abuz de încredere a mijloacelor financiare

în proporții deosebit de mari, însă în cazul dat, acuzatorul de stat nu a specificat cu

claritate modalitatea în care se pretinde a fi comisă fapta de escrocherie.

Așa dar, procurorul urma să constate cu exactitate modul în care se pretinde a

fi comisă fapta de escrocherie, or, în acest sens, urma a se stabili dacă Creciun Vadim

a acționat prin abuz de încredere a părții vătămate Lazarenco Ion sau prin

înșelăciunea acestuia, cu prezentarea probatoriului de rigoare.

Nu a fost adeverit faptul că inculpatul Creciun Vadim, s-ar fi folosit de buna

credință a părții vătămate, în contextul în care partea vătămată Lazarenco Ion, cât și

soția acestuia au întocmit benevol procurile generale pe numele inculpatului, privind

gajarea imobilului cu numărul cadastral xxxxx situat în xxxxx, mai mult, reieșind din

4

relatările inculpatului, cât și din materialele cauzei penale, se atestă că anume

Lazarenco Ion a venit cu propunerea de a întocmi procura asupra acestui imobil.

În acest context, instanța de apel a reținut drept părtinitoare alegațiile părții

vătămate Lazarenco Ion și ale martorului Lazarenco Angela referitor la fapt că anume

Creciun Vadim a venit cu propunerea de a porni o afacere, or, în acest sens nu s-au

prezentat careva dovezi clare și explicite. Mai mult, acest fapt nu a fost confirmat nici

de către martorul Lazarenco Angela, care a comunicat că a știut despre careva relații

între soțul său și inculpat, însă nu a cunoscut despre careva afaceri dintre ultimii.

Tot aici, instanța de apel nu a determinat existența scopului de cupiditate așa

cum a constatat prima instanță, Lazarenco Ion a menționat că a avut încredere în

inculpat și în baza acestei încrederi a semnat procurile nr.10166 din 27 mai 2011 din

numele lui Lazarenco Ion și procura nr.7750 din 04 iulie 2011 din numele lui

Lazarenco Angela, ultimii au consemnat împuternicirile pe care le oferă inculpatului

Creciun Vadim, au conștientizat efectul acestor procuri și scopul dat, astfel că în

cazul de față, instanța de apel a constatat că inculpatul a acționat în limita

împuternicirilor acordate, înstrăinând imobilul dat, cu gajarea acestuia către compania

„Electrosistem” SA, și ulterior, cu achitarea sumei de 40 000 euro de către inculpat,

iar faptul dat a fost confirmat și de către martorul Urecheanu Victor.

Mai mult, însuși martorul Lazarenco Angela, a confirmat în cadrul ședinței

primei instanțe că soțul său, a primit de la Creciun Vadim, o sumă de bani, fapt care

încă odată vine să confirme recepționarea de către Lazarenco Ion a sumei de 40 000

euro, circumstanță confirmată în cumul cu relatările inculpatului Creciun Vadim și

ale martorului Urechean Victor.

În ipoteza obiectului judiciar al infracțiunii de escrocherie, instanța de apel a

notat că de fapt, obiectul pretinsei fapte infracționale incriminate lui Creciun Vadim,

îl constituie imobilul cu numărul cadastral xxxxx situat în xxxxx, însă organul de

urmărire penală nu a administrat probe care să demonstreze că, prin acțiunile sale,

care sunt plasate sub aspect civil, inculpatul ar fi atentat la obiectul infracțiunii de

escrocherie.

În aserțiunea dată, instanța de apel a indicat că în cazul de față, obiectul

infracțiunii, imobilul în litigiu a fost înstrăinat de către Creciun Vadim, anume cu

acordul și în baza unei procuri, eliberate legal, de către proprietarii imobilului,

Lazarenco Ion și Lazarenco Angela.

Cu toate că Lazarenco Ion, invocă faptul că inculpatul, l-a indus în eroare, prin

semnarea procurii de către el, dar și faptul că inculpatul ar fi mințit că ar fi pierdut

procura și astfel Lazarenco Angela a semnat o altă procură pe numele lui, însă nici

partea vătămată și nici martorul Lazarenco Angela, nu s-au adresat în instanța de

judecată în ordinea civilă pentru anularea procurii nr.10166 din 27 mai 2011 și

procurii nr.7750 din 04 iulie 2011, sau anularea contractelor de vânzare-cumpărare

încheiate de către inculpat, fapt care determină acordul acestora cu actele încheiate.

Astfel, nu și-a găsit confirmare faptul că inculpatul ar fi însușit imobilul cu

numărul cadastral xxxxx situat în xxxxx, în situația în care s-a adeverit că acesta a

acționat în limita împuternicirilor acordate în baza procurilor eliberate de către

Lazarenco Ion și Lazarenco Angela.

Mai mult, deși partea vătămată a confirmat că a fost indus în eroare de către

inculpat la necesitatea de bani pentru a avea un careva business în comun, iar în acest

5

sens l-ar fi convins să înstrăineze imobilul cu numărul cadastral xxxxx situat în

xxxxx. În confirmarea acestui fapt nu au fost prezentate careva probe, or, chiar și

martorul Lazarenco Angela a comunicat că au convenit asupra vânzării

apartamentului către inculpat, la prețul de 75 000 euro, totodată a menționat că soțul

său, a primit de la inculpat o sumă de bani, dar nu cunoaște destinația acestora,

deoarece Lazarenco Ion avea mai multe afaceri.

În continuare, instanța de apel a relevat că nu a fost adeverit faptul dobândirii

acestui apartament de către inculpat, de vreme ce conform contractului de vânzare-

cumpărare nr.10910, din 07 iulie 2011, inculpatul acționând din numele lui

Lazarenco Ion și Lazarenco Angela a vândut lui Creciun Liliana imobilul dat.

Respectiv, este cert că în cazul de fată inculpatul Creciun Vadim și-a asumat

unele angajamente de ordin civil, în situația în care acesta s-a obligat, prin recipisele

întocmite la 02 noiembrie 2011 și 17 iulie 2012, să restituie suma de 75 000 euro

părții vătămate Lazarenco Ion, cu atât mai mult că acesta a și restituit suma de 40 000

euro, faptul dat fiind susținut de către inculpatul Creciun Vadim, dar și de către

martorul Urechean Victor.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, de către procuror a fost indicat că

suma pentru apartamentul xxxxx, este de 110 000 euro, echivalentul a 1 823 800 lei,

fapt indicat și în rechizitoriu, însă contrar acestei constatări, la materialele cauzei

penale lipsește un act/raport, ce ar indica asupra evaluării materiale a imobilului dat.

Conform actelor conținute în dosarul cadastral al imobilului dat, se atestă că

Lazarenco Ion și Lazarenco Angela au procurat acest imobil la 21 octombrie 2006, la

prețul de 67 100 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare între Creciun Vadim

și Creciun Lilia, se atestă înstrăinarea imobilului dat la prețul de 496 859 lei, iar

conform contractului de vânzare-cumpărare din 17 august 2011, încheiat între

Creciun Vadim, Creciun Liliana și SA „Electrosistem” se atestă vânzarea imobilului

dat la prețul de 50 000 euro.

Mai mult, contrar acestor acte vizate supra, la materialele cauzei penale este

anexat un raport de evaluare întocmit de către întreprinderea „Reform-Imobil” SRL,

conform căruia valoarea imobilului dat este estimată la suma de 777 423 lei.

Așa dar, instanța de apel a reiterat faptul că organul de urmărire penală nu a

stabilit cu exactitate valoarea reală a apartamentului xxxxx, în vederea concretizării

circumstanțelor, precum și încadrării juridice corecte, or, existența diferitor prețuri

estimative ale imobilului însușit de către Creciun Vadim denotă formularea unei

învinuiri vagi, imprecise și bazată pe presupuneri.

În aserțiunea dată, instanța de apel a remarcat faptul că procurorul nu a

delimitat cele două metode de realizare a escrocheriei, de vreme ce a incriminat lui

Creciun Vadim, comiterea escrocheriei atât prin înșelăciune, cât și prin abuz de

încredere, deși aparent, se impune constatarea metodei de abuz de încredere, nici

acest fapt nu a fost concretizat de către procuror.

Totodată, din cele relatate de către inculpat, cât și de către martorul Bezdîga

Dumitru, inculpatul a primit suma de 40 000 euro, totodată inculpatul a menționat că

a telefonat pătimitul Lazarenco Ion, pentru a-i transmite banii, însă ultimul i-a

comunicat ca să țină banii la el și îi v-a restitui ulterior.

Deși inculpatul, Creciun Vadim, a menționat că a cheltuit o parte din banii

vizați, ulterior, împreună cu martorul, Urechean Victor, au mers, iar inculpatul i-a

6

restituit suma de 40 000 euro, fapt negat însă fără motive de către Lazarenco Ion, dar

confirmat de către inculpat, cât și de către martorul Urechean Victor.

Instanța de apel nu găsește careva temeiuri de a pune la îndoială relatările

inculpatului Creciun Vadim, atâta timp cât relatările ultimului coincid nemijlocit

consecutivității acțiunilor care s-au petrecut, or, acesta a susținut că a întocmit

procurile la solicitarea lui Lazarenco Ion, deoarece ultimul avea probleme financiare,

ulterior a întocmit contractul de vânzare-cumpărare cu soția sa, iar după aceasta a

plasat apartamentul xxxxx, în gaj, pentru a restitui lui Lazarenco Ion, suma de bani

pentru procurarea apartamentului.

Urmează a se reține aici că, deși martorul, Lazarenco Angela a menționat că

inculpatul împreună cu familia sa ilegal s-au instalat în apartament, fapt care reiese și

din procesul-verbal de examinare a obiectelor din 13 ianuarie 2014, prin care s-a

cercetat conținutul cutiei poștale a utilizatorului slivinschi.lena@mail.ru de la

utilizatorul cutiei poștale platinumi22@yahoo.co.uk prin care a parvenit înregistrări

audio cu conținutul unor discuții care au fost examinate și stenografiate, acest lucru

nu servește un motiv de a constata existența laturii obiective, deoarece inculpatul a

avut dreptul dat, urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acestui

imobil, precum și în baza contractului de gaj încheiat cu compania de leasing

financiar „Electrosistem” SA.

În continuare, instanța de apel a indicat că, primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată conform art.190 Cod penal doar în

cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri,

urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul

asumat, situație lipsă la caz, atâta timp cât inculpatul nu s-a eschivat de la

obligațiunile sale, a restituit o sumă de bani, totodată acesta s-a obligat să restituie

restul sumei de bani în continuare, motiv pentru care a și gajat acest imobil în vederea

rambursării datoriei lui Lazarenco Ion.

În acest sens, instanța de apel a apreciat critic stenograma convorbirilor între

Lazarenco Ala și Creciun Lilia, conform căreia, așa cum afirmă procurorul se

confirmă faptul pretinderii și extorcării de către Creciun Vadim a mijloacelor bănești

în suma de 3 000 euro și stenograma convorbirilor înregistrate. Din aceste convorbiri

rezultă clarificarea relațiilor între familii de referință la imobilul litigios și nemijlocit

referitor la instalarea familiei inculpatului în apartamentul xxxxx, dar nu se confirmă

că inculpatul ar fi estorcat de la partea vătămată suma de 3 000 euro, mai mult, că de

fapt se pretinde conform învinuirii că inculpatul ar fi însușit apartamentul xxxxx, și

nu suma de 3 000 euro.

Subsidiar, instanța de apel a notat că Lazarenco Ion este în drept să se adreseze

în instanța de judecată cu o acțiune civilă privind anularea procurilor eliberate pe

numele lui Creciun Vadim, precum și în vederea anulării contractelor de înstrăinare a

apartamentului xxxxx și readucerea părților la poziție inițială, după caz, cu o acțiune

în vederea revendicării banilor conform recipiselor de împrumut semnate de către

Creciun Vadim.

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, în cazul în care instanța de apel nu

7

este de acord cu aprecierea probelor de către prima instanță și a ajuns la concluzia

dispunerii achitării lui Creciun Vadim de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, urma să dezvăluie această concluzie

expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii

și puse la baza deciziei de achitare, fapt care pe caz nu a avut loc, fiind efectuată o

apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei

penale.

În cazul dat, instanța de apel, a acționat în derogarea de la prevederile

procesual-penale precum și nu s-a condus de recomandările Plenului Curții Supreme

de Justiție expuse în pct.14 al Hotărârii nr.22 din 12 decembrie 2015 cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel.

Prin urmare, instanța de apel, nu a ținut cont și nu apreciat totalitatea probelor

ce dovedesc vinovăția lui Creciun Vadim și în mod greșit a respins probele

administrate de către acuzarea de stat, fără a fi evidențiate acele derogări evidente

invocate.

În dovedirea că în acțiunile lui Creciun Vădim se conțin elementele infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, acuzarea a invocat următoarele probe:

declarațiile părții vătămate Lazarenco Ion; martorilor Bezdîga Dumitru, Lazarenco

Angela și Urechean Victor; procesul-verbal de primire a plângerii despre săvârșirea

infracțiunii depuse de Lazarenco Ion; fișa persoanei juridice SC ,,Mandor Grup”

SRL; extrasul din Registrul bunurilor imobile în privința xxxxxx; copia recipiselor;

procesul-verbal de ridicare din 19 iulie 2013; dosarul cadastral al bunului imobil

xxxxx; copia procurii din 27 mai 2011 întocmită de către Lazarenco Ion pe numele

lui Creciun Vadim; cererea depusă la 12 iulie 2011 la ÎS Cadastru, filiala OCT

Chișinău de către Creciun Lilia; cererea depusă la 18 august 2011 la ÎS Cadastru,

filiala OCT Chișinău de către SA ,,Electrosistem”; contractul de vânzare-cumpărare

din 17 august 2011 încheiat între Creciun Lilia, Creciun Vadim și SA

,,Electrosistem”; contractul de ipotecă din 21 mai 2013 al xxxxx; procesul-verbal de

examinare și ordonanța de anexare la cauza penală nr.2013011443 a mijloacelor

materiale de probă; ordinul de plată nr.376 din 18 august 2011; copia contractului de

vânzare-cumpărare din 07 iulie 2011 încheiat între Creciun Vadim și Creciun Lilia;

actul privind evaluarea xxxxx întocmit de SRL ,,Reform Imobil”; procesul-verbal de

examinare a obiectelor din 13 ianuarie 2014; conținutul discuțiilor stenografiate;

ordonanța de anexare la cauza penală nr.2013011443 a mijloacelor materiale de

probă; copia contractului de prestări servicii juridice încheiat între Lazarenco Ion și

avocatul Mînzat Valerian; copia hotărârii la acțiunea lui Lazarenco Ion împotriva lui

Melnic Vasile privind încasarea prejudiciului; copia contractului de vânzare-

cumpărare a xxxxx din 13 martie 2014; copia contractului de vânzare-cumpărare a

xxxxx din 27 martie 2014.

Mai mult, acuzarea a sesizat că instanța de apel și-a întemeiat concluzia

predominant doar în baza declarațiilor inculpatului Creciun Vadim, fără a ține cont de

faptul că inculpatul, pe parcursul urmăririi penale, apoi și a cercetării judecătorești, a

făcut declarații contradictorii și a înaintat diferite versiuni privind acțiunile sale,

schimbându-și poziția sa de mai multe ori, fapt evidențiat și la examinarea apelului,

or, în cererea de apel se invocă o versiunea de către apărare și inculpat, ca în ședința

de judecată, Creciun Vadim deja să invoce o altă versiune a acțiunilor sale.

8

Astfel, acuzarea consideră corectă concluzia primei instanțe, în confirmarea

acestora este de atras atenția că atât inculpatul, cât și parte vătămată făceau parte din

domeniu businessului, fapt ce a redat acea încredere în relații, iar inculpatul l-a

exploatat cu rea voință pentru a-și realiza scopul său, însușindu-i xxxxx, ulterior

vânzându-l la o terță persoană.

Partea vătămată a fost dusă în eroare, având o reprezentare greșită a situației.

Toate aceste acțiuni au avut scopul de a realiza interesele personale - obținerea în

proprietate a ap. 29, iar ulterior banii, care constituie echivalentul lui.

Infracțiunea s-a consumat odată cu instalarea cu traiul în acest apartament fără

consimțământul proprietarilor, ulterior Creciun Vadim obținând posibilitatea reală de

a se folosi și a dispune de acest bun după bunul său plac.

Examinând declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați, se constată că

acestea demonstrează cu certitudine consecutivitatea evenimentelor și demonstrează

vinovăția inculpatului Creciun Vadim.

Din conținutul înregistrărilor convorbirilor efectuate între Lazarenco Ala și

Creciun Lilia se confirmă faptul că inițial Creciun Vadim și Lazarenco Ion s-au aflat

în relații de încredere, chiar prietenești.

Acuzarea atestă corectă poziția primei instanțe care a apreciat critic afirmațiile

inculpatului precum că a achitat părții vătămate suma de 40 000 euro, deoarece corect

s-a dovedit că: faptul transmiterii banilor nu a fost fixat printr-un careva act; martorul

apărării Urechean Victor, a confirmat că nu a văzut momentul transmiterii banilor

către Lazarenco Ion.

Mai mult, acuzarea consideră că instanța de apel în mod greșit a analizat și

apreciat circumstanțele relatate de martorul Urechean Victor, or, la o analiză

minuțioasă a celor relatate, rezultă că banii erau în bancnote de 100 euro și încăpeau

în buzunar. Astfel în momentul ieșirii lui Creciun Vadim din casa lui Lazarenco Ion

acesta putea să fi pus pachetul cu bani în buzunar fără să fie depistat și văzut de către

Urechean Victor.

Totodată, corect a fost respinsă afirmația apărării că ”…nu era necesară

întocmirea unei recipise de transmitere a banilor…”, drept o afirmație eronată și

neîntemeiată, or, la acel moment între părți deja se iscase un conflict și lipsa unei

recipise pare a fi cel puțin naivă.

Acuzarea este de acord că inculpatul Creciun Vadim a acționat cu intenție

directă, la momentul întocmirii procurilor avea drept scop însușirea imobilului,

neavând de gând să-și îndeplinească angajamentul asumat.

Astfel, prin acțiunile sale inculpatul imediat a înstrăinat apartamentul soției

sale, ca ulterior aceasta să-l înstrăineze către SA ,,Electrosistem”.

Potrivit certificatului eliberat de către ÎS Cadastrul, xxxxx la moment aparține

lui Varvariuc Oleg și Varvariuc Ludmila în baza contractului de vânzare-cumpărare

nr.1617 din 26 martie 2014 și este ipotecat la BC ,,Mobiasbancă” SA în baza

contractului de ipotecă nr.6862 din 14 octombrie 2015, or, inculpatul nu a prezentat

careva acte, care ar demonstra deținerea unei afaceri în Ucraina, despre acest fapt nu

i-a prezentat niciodată părții vătămate actele doveditoare, iar imobilul sau banii nu au

fost restituiți cu rea credință pe parcursul mai multor ani, deși inculpatul avea această

posibilitate reală, devenind ulterior proprietar al imobilului după răscumpărarea de la

SA ,,Electrosistem”, iar apoi vânzându-l lui Vacarciuc și încasând banii.

9

În aceiași ordine de idei, acuzarea consideră corectă concluzia primei instanțe

cu privire la faptul că inculpatul Creciun Vadim nu a depus nici un efort pentru a

desfășura o afacere comună așa cum a fost înțelegerea inițială, să restituie imobilul în

litigiu sau costul acestuia.

Referitor la cererea de restituire a împrumutului din 27 mai 2013 prezentată de

către avocatul inculpatului în cadrul susținerilor verbale, acuzarea consideră că,

aceste înscrisuri nu o pot fi luate în considerație deoarece partea vătămată Lazarenco

Ion a invocat faptul că nu s-a adresat în judecată către Creciun Vadim privind

încasarea datoriei prin intermediul avocatului Mînzat Valerian, dar către o altă

persoană, care era dator pentru procurarea automobilului de model Mercedes;

martorul Lazarenco Angela a confirmat că ei au oferit împuterniciri avocatului

Mînzat Valerian pe alt caz, în legătură cu cazul lui Melnic Vasili care a furat

autobuzul de la ei; mai mult, partea vătămată a prezentat copia hotărârii la acțiunea

lui Lazarenco Ion contra lui Melnic Vasile privind încasarea prejudiciului.

Urmare a celor expuse, analizând probele administrate instanței de judecată,

acuzarea consideră, că acestea confirmă comiterea de către Creciun Vadim a

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, conform calificării efectuate în

baza actului de învinuire, or, prin probele cercetate s-a dovedit că inculpatul nu și-a

realizat obligațiile asumate o perioadă îndelungată de timp, iar careva motive

întemeiate ce l-ar fi împiedicat ași îndeplini angajamentele nu au fost aduse; din

momentul intrării în posesia bunului imobil, Creciun Vadim a dispus de timp și cât și

de posibilități reale a executa angajamentele asumate, de a restitui părții vătămate

prejudiciul cauzat.

Mai mult, acuzarea consideră că instanța de apel nu a ținut cont de cronologia

acțiunilor inculpatului în realizarea planului infracțional, prin probele cercetate s-a

dovedit că doar la scurt timp după intrarea în posesia/proprietatea imobilului ce

aparține lui Lazarenco Ion, inculpatul Creciun Vadim îl înstrăinează soției sale

Creciun Lilia, ca și aceasta la scurt timp să îl înstrăineze unor terțe persoane.

Prin urmare, acuzarea consideră că de către instanța de apel nu a fost sesizat

faptul că scopul urmărit de către inculpatul Creciun Vadim la încheierea acestor

tranzacții era doar unul - de a ascunde urmele infracțiunii sale și de a face imposibil

returnarea imobilului părții vătămate, în caz contrar ar fi inexplicabilă vinderea

repetată la scurt timp a acestui imobil.

în numele inculpatului Creciun Vadim, care s-a expus pentru inadmisibilitatea

acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece acțiunile inculpatului nu constituie o

faptă prejudiciabilă, acesta acționând strict în ramura relațiilor civile.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

10

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Recurentul invocă în recursul său temeiul prevăzut de pct.6) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a

fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări

a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant;

dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate;

dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de

drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art.385 alin.(1) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia

este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume

lege penală este prevăzută ea.

În corespundere cu art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în

acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.

În primul rând, instanța de apel a dispus casarea sentinței de condamnare și a

pronunțat o nouă hotărâre prin care a dispus achitarea lui Creciun Vadim de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiuni, însă în motivarea soluției sale a

indicat că, ,,…procurorul la pus sub învinuire pe Creciun Vadim, incriminându-i

comiterea pretinsei fapte infracționale de escrocherie, deși însuși ordonanța de

punere sub învinuire din 28 februarie 2014 (f.d.193-194 Vol. I) și rechizitoriului din

data de 05 martie 2014 (f.d.205-220 Vol. I), de către procuror nu au fost concretizate

toate circumstanțele în care se pretinde a fi comisă infracțiunea, astfel că întreaga

învinuire este abstractă, ambiguă și neclară, imprecisă și contradictorie, iar în cele

din urmă faptele incriminate lui Creciun Vadim s-a adeverit că nu întrunesc toate

elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie, concluzie care reiese chiar

nemijlocit din probatoriul administrat de procuror, dar și însuși din formularea

11

învinuirii”.

La fel, instanța de apel a indicat în motivarea soluției sale că, ,,…nu a fost

adeverit faptul dobândirii acestui apartament de către inculpat, de vreme ce conform

contractului de vânzare-cumpărare nr.10910, din 07 iulie 2011, inculpatul acționând

din numele lui Lazarenco Ion și Lazarenco Angela a vândut lui Creciun Liliana

imobilul dat…”, iar ulterior a indicat că, ,,…conform contractului de vânzare-

cumpărare din 17 august 2011, încheiat între Creciun Vadim, Creciun Liliana și SA

„Electrosistem” se atestă vânzarea imobilului dat la prețul de 50 000 euro”.

Astfel, instanța de recurs reține că motivarea deciziei instanței de apel sub

aceste aspecte este divergentă.

În al doilea rând, la adoptarea deciziei sale, instanța de apel nu a elucidat dacă

procurile au fost întocmite de soții Lazarenco pentru gajarea bunului imobil sau

vinderea acestuia, or, în decizia instanței este indicat că ,,…partea vătămată

Lazarenco Ion, cât și soția acestuia au întocmit benevol procurile generale pe numele

inculpatului, privind gajarea imobilului cu numărul cadastral xxxxx situat în

xxxxx…” după care este indicat că ,,…imobilul în litigiu a fost înstrăinat de către

Creciun Vadim, anume cu acordul și în baza unei procuri, eliberate legal, de către

proprietarii imobilului, Lazarenco Ion și Lazarenco Angela…”, ,,…martorul

Lazarenco Angela a comunicat că au convenit asupra vânzării apartamentului către

inculpat…”.

Astfel, în contextul celor două puncte indicate supra, Colegiul penal lărgit ține

să menționeze că, motivarea hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră

clară și coerentă, întrucât, pe de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul

exercitat de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru

părțile litigante, o garanție împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și

mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent

oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces

logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale incidente

și probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a unui

raționament logico-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul

căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau

recurs. (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia.

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

În al treilea rând, instanța de recurs reține că, în decizia adoptată, instanța de

apel a indicat probele cercetate în ședința de judecată în prima instanță și suplimentar

în ședința instanței de apel, însă nu le-a supus unei verificări minuțioase și obiective a

fiecărei probe separat sub toate aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței și

veridicității, iar toate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

12

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba

cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au

fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute

de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de a

expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt

admise, iar altele respinse.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate poartă un caracter generic asupra

operațiunii de cercetare și verificare a probelor, iar așa cum examinarea probelor

constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea fără

apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri

incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra calității

efectuării actului de justiție.

Potrivit prescripțiilor art.414 Cod de procedură penală, judecând apelul, instanța

de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”, ceea ce duce la

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să cerceteze minuțios aspectele

învinuirii înaintate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având

în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală și, în dependență de

datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să

corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală, argumentând clar

concluziile sale, ținând cont de motivele expuse în pct.7 din prezenta decizie.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, se casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2018, în cauza penală în privința lui Creciun

13

Vadim xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 17 ianuarie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

14