1ra-692/21 — art. 27, 145 alin. 2 lit. e1 CP

1ra-692/21 — art. 27, 145 alin. 2 lit. e1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-692/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Țurcan Anatolie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Chiriacov Grigore în numele inculpatului Hariton Valeriu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

28 octombrie 2020 și sentinței Judecătoriei Cahul (sediul Central) din

25 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Hariton Valeriu xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.06.2019 – 25.11.2019;

Instanța de apel: 11.01.2020 – 28.10.2020;

Instanța de recurs: 11.01.2021 – 07.04.2021.

A C O N S T A T A T:

Hariton Valeriu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. art. 27, 145

alin. (2) lit. e1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 15 (cincisprezece) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

A fost respinsă, ca neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată.

Hariton Valeriu, la data de 29 mai 2019, aproximativ la ora 22:00, având asupra sa un

cuțit din timp pregătit, având intenția pe motiv de gelozie de a o omorî pe concubina

sa Miron Camelia xxxxx, a.n. xxxxx, locuitoare a s. xxxxx, r-nul xxxxx, cu care în

corespundere cu prevederile art. 133¹ Cod penal sunt membri de familie, s-a deplasat

la domiciliul ultimei, unde în timp ce se aflau lângă portița de la ieșire din ogradă,

Hariton Valeriu intenționat i-a aplicat lui Miron Camelia o lovitură cu cuțitul în

regiunea gâtului, însă din cauze independente de voința sa, și anume faptul

intervenirii copilului minor Hariton Emanuela xxxxx, a.n. xxxxx, nu a putut duce până

1

la capăt acțiunile sale criminale, părăsind locul comiterii infracțiunii într-o direcție

necunoscută.

Acțiunile inculpatului Hariton Valeriu au fost încadrate în baza art. 27, 145

alin. (2) lit. e1) Cod penal, omorul intenționat: adică omor săvârșit asupra unui

membru de familie, care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a produs

efectul.

Hariton Valeriu a depus cerere de apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de sub

învinuirea incriminată în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță nu a dat deplină eficiență

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și nu a apreciat probele din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor și eronat a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Consideră că,

instanța de fond incorect a stabilit starea de fapt și de drept, încadrând incorect

acțiunile inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal.

A menționat că, din cele prezentate instanței, cercetate în cadrul examinării

cauzei, se poate de stabilit că, în acțiunile lui Hariton Valeriu nu sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal.

A notat că, probele cercetate au fost eronat apreciate, or din declarațiile doar

celor doi martori, Hariton Marius și Miron Anna și a părții vătămate Miron Camelia,

rezultă că, Hariton Valeriu la data de 29.05.2019, prezentându-se la domiciliul lui

Miron Anna din s. xxxxx, r-nul xxxxx, nu a amenințat, dar a discutat cu partea vătămată

atât în casă, cât și în ogradă. Copiii minori comuni, Hariton Emanuela și Hariton

Marius, erau în preajma lor. A menționat că, Hariton Valeriu nu a amenințat cu cuțitul,

faptul confirmat în declarațiile celor menționați. Din neatenție, Miron Camelia a căzut,

lovindu-se de cuțitul pe care îl avea Hariton Valeriu în mână. Consideră că, anume

aceste circumstanțe demonstrează lipsa laturii subiective a infracțiunii de tentativă

de omor. Dacă ar fi avut intenția de a o omorî pe Miron Camelia, altfel ar fi acționat,

altfel ar fi lovit, având un cuțit în mâină.

În argumentarea poziției date, a menționat că, este și Raportul de expertiză

judiciară nr. 201913P0117 din 31 mai 2019 (filele dosarului 65-66), unde este indicat

că, Miron Camelia are vătămare corporală ușoară.

Consideră concluzia instanței de fond privind încadrarea acțiunilor lui

Hariton Valeriu în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, ca fiind pripită, or

inculpatul a comunicat în cadrul ședinței de judecată că, cuțitul rămase la el după ce

reparase priza la domiciliu și prezența acestui cuțit nu confirmă faptul că, a existat

intenția de a priva de viață pe cineva.

2

A explicat că, inculpatul conștientizând că, a rănit-o pe Miron Camelia, speriat,

a mers în neștire, o noapte întreagă. Fiind reținut la 30.05.2019, a manifestat căința

față de incidentul produs.

A mai menționat că, la stabilirea pedepsei lui Hariton Valeriu, prima instanță nu

a ținut cont de faptul că, în speță au fost stabilite un șir de circumstanțe atenuante,

pedeapsa stabilită este prea aspră în raport cu fapta comisă și cu personalitatea

inculpatului și, prin urmare, nu corespunde principiului proporționalității și scopului

prevăzut la art. 61 Cod penal. Hariton Valeriu nu are antecedente penale. Fapt

confirmat prin informația oferită de revendicare, anexată la materialele cauzei penale

(f.d. 34). Fiind reținut și audiat în calitate de bănuit Hariton Valeriu, la 30 mai 2019 a

dat declarații, a menționat că se căiește de cele întâmplate, de faptul că, nu a avut

intenția să o omoare pe Miron Camelia. A dat explicații suplimentare în calitate de

bănuit. Din caracteristica eliberată de primăria Porumbești se desprinde că,

inculpatul se caracterizează pozitiv, „persoana liniștită. În locuri publice se comportă

civilizat.” (f.d. 40), de asemenea este anexată Confirmarea eliberată de IP Cantemir,

unde se indică că, Hariton Valeriu nu se află la evidență ca agresor de familie.

Inculpatul nu se află la evidența medicului psihiatru și narcolog.

Încadrând juridic acțiunile inculpatului, instanța nu a demonstrat scopul

comiterii infracțiunii ce afectează latura subiectivă a infracțiunii. Or, învinuirea

formulată de către procuror nu corespunde în totalitate conținutului normei

prevăzute la art. 27, 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal și nu corespunde în totalitate

faptelor constatate a fi săvârșite de către inculpat. În acest sens, concluzia instanței

„Latura obiectivă s-a manifestat prin intenția directă a lui Hariton Valeriu de a-i

provoca decesul victimei Miron Camelia, din motiv de gelozie, prin aplicarea unei

lovituri în regiunea gâtului, regiune unde se află una din arterele principale, lezarea

căreia poate duce la moartea persoanei”, nu crede că a fost probată în cadrul

examinării cauzei, probelor, rămânând fără apreciere cele comunicate instanței de

către Hariton Valeriu.

Astfel, consideră apărarea că, instanța de judecată la emiterea sentinței de

condamnare a inculpatului nu a ținut cont de prevederile art. 8 alin. (3) în coroborare

cu art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală.

Hariton Valeriu a depus cerere de apel (suplimentară), prin care a solicitat casarea

totală a sentinței cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Hariton Valeriu să fie achitat din

motiv că, nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În argumentarea apelului a menționat următoarele:

- prima instanță la pronunțarea soluției sale a admis o eroare gravă de fapt

reflectată prin stabilirea eronată a acestora precum și prin neluarea în considerare a

probelor, care confirmă inexistența acestor fapte;

3

- instanța de judecată soluționând chestiunea de vinovăție a lui Hariton

Valeriu nu a luat în considerare cumulul tuturor circumstanțelor infracțiunii

săvârșite, nu a ținut cont, în special, de anturajul, modul de săvârșire a infracțiunii,

arma utilizată, numărul, caracterul și localizarea rănilor și a altor vătămări corporale,

comportarea anterioară a făptuitorului și a victimei, precum și relațiile dintre ei;

- deși era obligată, instanța la examinarea cauzei nu a delimitat tentativa de

omor, de cauzare a vătămării intenționate a integrității corporale sau a sănătății;

- fiind audiat de mai multe ori în cadrul procesului penal, atât în cadrul

urmăririi penale, cât și cercetării judecătorești inculpatul Hariton Valeriu a menționat

că, concubinează cu Miron Camelia pe parcursul a 19 ani. A explicat că, în seara de 19

mai 2019 discutând cu concubina la poarta curții părinților acesteia, i s-a părut că,

ultima cade, iar el, având în mână un cuțit, a încercat s-o țină și întâmplător a

împuns-o în regiunea gâtului. Nu a urmărit scopul și nu a avut intenția de a-și omorî

concubina;

- din probele administrate și cercetate în cadrul cercetării judecătorești,

apărarea a ajuns la concluzia că, vinovăția inculpatului Hariton Valeriu de comiterea

infracțiunii imputate nu a fost demonstrată și nici partea vătămată Miron Camelia, și

nici martorii Miron Anna și Hariton Marius n-au declarat că, inculpatul ar fi avut

intenția s-o omoare pe partea vătămată;

- în opinia avocatului, din declarațiile martorilor nu rezultă că, inculpatul ar fi

amenințat-o pe partea vătămată cu omorul, or ar fi întreprins acțiuni îndreptate spre

lipsirea ultimei de viață. Martorii însă menționează că, atunci când partea vătămată

era căzută jos, inculpatul o ținea de gât și anume de locul de unde curgea sângele.

Totodată din probele administrate nu urmează că o fi existat cauze independente de

voința inculpatului, care puteau să-l împiedice s-o omoare pe partea vătămată;

- instanța de judecată indică în motivarea soluției că vinovăția inculpatului se

confirmă și prin raportul de expertiză judiciară nr.201913P0117 din 31.05.2019,

nespecificând însă care organe vitale ale părții vătămate conform acestui raport au

fost vătămate. Din raportul de expertiză la care instanța face trimitere nu este înțeles

care este adâncimea rănii provocate părții vătămate prin lovitura cu cuțitul în

regiunea gâtului și au fost sau nu lezate careva organe vitale. Or, aceste divergențe și

neclarități urmau a fi înlăturate în cadrul ședinței de judecată prin audierea

expertului medico-legist, fapt omis atât de părți, cât și de instanță;

- instanța la pronunțarea soluției trebuia să se conducă și de Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 24.12.2012 (cu modificările ulterioare)

„Cu privire la practica judiciară în cazurile penale referitoare la infracțiunile săvârșite

prin omor (art. 145-148 CP)” în care în special p. 4 indică că, „Tentativa de omor poate

fi una întreruptă (neterminată), dacă subiectul nu a putut să-și continue fapta,

intervenind anumiți factori care l-au împiedicat să-și desfășoare mai departe

activitatea infracțională. În alte cazuri, tentativa de omor poate fi una perfectă

(terminată), atunci când făptuitorul depune toate eforturile pe care le consideră

4

necesare pentru lipsirea de viață a victimei și care în realitate au fost necesare pentru

aceasta, fără ca fapta să-și fi produs efectul”.

Renunțarea de bună voie la săvârșirea infracțiunii de omor intenționat se va

considera încetarea de către făptuitor a pregătirii de omorul intenționat sau încetarea

acțiunilor (inacțiunilor) îndreptate nemijlocit spre săvârșirea omorului intenționat,

dacă făptuitorul era conștient de posibilitatea consumării infracțiunii. Făptuitorul nu

poate fi supus răspunderii penale în baza art. 145 Cod penal, dacă a renunțat, benevol

și definitiv, să ducă până la capăt activitatea infracțională. În același timp, cel care a

renunțat de bună voie la ducerea până la capăt a infracțiunii de omor intenționat este

supus răspunderii penale numai în cazul în care fapta săvârșită conține o altă

infracțiune consumată (de exemplu, infracțiunea prevăzută la art. 151, 152 sau altele

din Codul penal).

- în speță instanța necesita să examineze acțiunile inculpatului Hariton Valeriu

prin prisma prevederilor art. 2011 Codul penal.

a fost respins, ca nefondat apelul declarat de către avocatul Cotea Svetlana și avocatul

Chiriacov Grigore în numele inculpatului Hariton Valeriu cu menținerea sentinței

primei instanțe.

5.1. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, instanța de apel a

considerat că prima instanță, judecând cauza, a verificat sub toate aspectele

circumstanțele de fapt și de drept, complet și obiectiv a apreciat probele administrate

în cadrul cercetării judecătorești, și întemeiat a ajuns la concluzia că a fost pe deplin

confirmată vinovăția inculpatului Hariton Valeriu în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 27, 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, conform indicilor: tentativă la infracțiunea

de omor intenționat, adică omor săvârșit asupra unui membru de familie, care din cauze

independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul.

Instanța de apel a statuat că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată,

împrejurări ce rezultă din probele administrate, apreciate cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Având în vedere că în cererile de apel a fost solicitată achitarea inculpatului

Hariton Valeriu, cu respectarea prevederilor art. 24 Cod de procedură penală, cât și

asigurarea părților a drepturilor egale pentru susținerea pozițiilor lor, prin

prezentarea de probe, la participarea cărora să aibă acces ambele părți în egală

măsură, instanța de apel a dispus cercetarea suplimentară a probelor administrate în

prima instanță.

De asemenea, în instanța de apel, la cererea apărătorului inculpatului,

avocatului Chiriacov Grigore a fost solicitată audierea expertului Verdeș Iurie, care a

5

efectuat expertiza în cauza penală respectivă a părții vătămate Miron Camelia,

audierea părții vătămate Miron Camelia și a inculpatului Hariton Valeriu.

Instanța de apel, la solicitarea procurorului, a verificat alte probe decât

declarațiile martorilor, administrate în ședința instanței de fond și verificate în

instanța de apel, prin examinarea materialelor din dosar și anume:

- Ordonanța privind începerea urmăririi penale în cauza penală nr.2019430201

(f.d. 1);

- Informație telefonică din 30.05.2019, potrivit căreia, la IPDZ Sud Cahul a

parvenit înștiințare telefonică de la minorul Hariton Marius, prin care acesta a

comunicat că, tatăl său, i-a aplicat cu cuțitul o lovitură mamei sale Miron Camelia (f.d.

6);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.05.2019 și tabelul fotografic

(f.d. 8-11);

- procesul-verbal de audiere a martorului Miron Anna din 29.05.2019 (f.d. 13);

- procesul-verbal de reținere a cet. Hariton Valeriu din 30.05.2019 potrivit

căruia, de facto Hariton Valeriu a fost reținut la data 30 mai 2020, ora 05:00 (f.d. 18);

- procesul-verbal de audiere a bănuitului Hariton Valeriu din 30.05.2019 (f.d.

20);

- extras din Registrul de Stat al Populației, potrivit căruia este identificată

Miron Camelia născută la 03.11.1982 (f.d. 23);

- copia certificatelor de naștere pe numele Hariton Marius, Hariton Emanuela,

Hariton Dumitru, unde ca părinți sunt indicați Hariton Valeriu și Miron Camelia (f.d.

24-26);

- procesul-verbal de audiere a părții vătămate Miron Camelia din 30.05.2019,

audiată în cadrul urmăririi penale (f.d. 30);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30.05.2019 (f.d. 32);

- revendicare pe numele lui Hariton Valeriu, privitor la lipsa antecedentelor

penale (f.d. 34);

- adeverință eliberată cet. Hariton Valeriu privitor la componența familiei

(f.d. 39);

- caracteristica eliberată cet. Hariton Valeriu, potrivit căreia, acesta este

originar din s. Porumbești, r-nul Cantemir, căsătorit, crește și educă trei copii,

neangajat în câmpul muncii, lucrează peste hotarele țării, este o persoană liniștită, se

comportă civilizat, cu vecinii este în relații normale. Cu primăria nu a avut probleme.

(f.d. 40);

- ancheta socială, evaluarea inițială din 30.05.2019 efectuată la domiciliul lui

Miron Camelia, din s. Porumbești, r-nul Cantemir (f.d. 42);

- procesul-verbal de audiere a învinuitului Hariton Valeriu din 11.04.2019 (f.d.

44);

- raportul de expertiză judiciară nr.201913P117 din 31.05.2019, efectuat în

privința Miron Cameliei, potrivit cărui, la cet. Miron Camelia, a.n.1982 s-au constatat

6

leziuni corporale: pe suprafața anterioară a gâtului, în 1/3 inferioară la nivelul

inserției mușchiului sternocleidomastoidian pe stânga plagă înțepat-tăiată. Leziunile

corporale menționate puteau fi produse la acțiunea traumatică a unui corp

tăietor-înțepător, produse în timpul și circumstanțele relatate, ce condiționează

dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare corporală ușoară (f.d.

65-66);

- procesul-verbal de audiere a martorului minor Hariton Marius din

14.06.2019, în cadrul urmăririi penale (f.d. 73);

- procesul-verbal de audiere a martorului minor Hariton Emanuela din

14.06.2019 (f.d. 74);

- cazierul contravențional pe numele lui Hariton Valeriu, potrivit cărui în anul

2017 Hariton Valeriu a fost atras la răspundere contravențională pentru injurie și

vătămarea integrității corporale (f.d. 83);

- procesul-verbal de audiere a învinuitului Hariton Valeriu din 19.06.2019, prin

care acesta a menționat că, susține declarațiile date anterior și careva completări nu

are (f.d. 85);

- declarațiile părții vătămate Miron Camelia, date în cadrul ședinței primei

instanțe (f.d. 157-159);

- declarațiile martorului minor Hariton Marius, date în cadrul ședinței primei

instanțe (f.d. 160-161);

- declarațiile martorului Miron Anna, date în cadrul ședinței primei instanțe (f.d.

162-169).

Analizând probele administrate în prima instanță și cercetate suplimentar în

instanța de apel, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe privitor la

vinovăția inculpatului Hariton Valeriu de săvârșirea faptei imputate, concluzie ce

derivă din cumulul de probe administrate la materialele cauzei, care coroborează

între ele.

Drept urmare, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a constatat că

la data de 29 mai 2019, aproximativ la ora 22:00, având asupra sa un cuțit din timp

pregătit, având intenția pe motiv de gelozie de a o omorî pe concubina sa

Miron Camelia xxxxx a.n. xxxxx locuitoare a s. xxxxx, r-nul xxxxx, cu care în

corespundere cu prevederile art. 133¹ Cod penal sunt membri de familie, s-a deplasat

la domiciliul ultimei, unde în timp ce se aflau lângă portița de la ieșire din ogradă,

Hariton Valeriu intenționat i-a aplicat lui Miron Camelia o lovitură cu cuțitul în

regiunea gâtului, însă din cauze independente de voința sa, și anume faptul

intervenirii copilului minor Hariton Emanuela xxxxx, a.n. xxxxx, nu a putut duce până

la capăt acțiunile sale criminale, părăsind locul comiterii infracțiunii într-o direcție

necunoscută.

7

Astfel, prima instanță corect a reținut, în culpa inculpatului Hariton Valeriu

comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor intenționat, adică tentativă

de omor săvârșit asupra unui membru de familie, care din cauze independente de

voința făptuitorului nu și-a produs efectul, infracțiune prevăzută la art. 27, 145

alin. (2) lit. e1) Cod penal.

Instanța de apel a notat, că versiunea inculpatului Hariton Valeriu de

nerecunoaștere a vinovăției pentru fapta comisă, reprezintă o metodă de apărare și

de eschivare de la răspundere pentru faptele comise, iar nerecunoașterea vinovăției

nu este un temei pentru emiterea unei sentințe de achitare, în condițiile în care la

materialele dosarului au fost administrate probe pertinente, concludente, utile și

veridice, care prin coroborarea lor, demonstrează în afara oricărui dubiu rezonabil

vinovăția inculpatului Hariton Valeriu în săvârșirea tentativei de omor intenționat

asupra victimei Miron Camelia.

Cu referire la argumentele apărării prin care a fost invocat, că inculpatul

Hariton Valeriu nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 27, 145 alin. (2) lit. e1)

Cod penal, deoarece făptuitorul a renunțat benevol și definitiv să ducă până la capăt

activitatea infracțională, iar în speță instanța urma să examineze acțiunile

inculpatului Hariton Valeriu prin prisma prevederilor art. 2011 Cod penal, instanța de

apel a notat că acestea nu constituie temei de achitare, deoarece probele administrate

la materialele cauzei demonstrează implicarea inculpatului Hariton Valeriu la

săvârșirea anume a tentativei de omor intenționat. Mai mult ca atât, inculpatul

Hariton Valeriu recunoaște faptul că, a avut în mână cuțitul, a dorit să-i provoace doar

durere părții vătămate, însă nu a avut intenția de a o omorî pe Miron Camelia. Or, locul

în care i-a aplicat lovitura, este un loc vital, deoarece se află în regiunea gâtului, unde

se află vasele sangvine mari a gâtului, artera carotidă, vena jugulară și lateral spre

dreapta traheea.

Instanța de apel a respins argumentul apărătorului, precum că locul în care i-a

fost cauzată leziunea corporală părții vătămate Miron Camelia, adică distanța până la

artera carotidă nu este cunoscut, deoarece la fiecare persoană distanța este diferită,

și astfel, nu poate fi vorba despre tentativa de omor, or, inculpatul nu cunoștea unde

se află la partea vătămată această arteră, ca să o evite, sau din contra, să nimerească

chiar în ea, de aceea nu se exclude că dacă era lezat un organ vital, ar fi survenit

decesul, ceea la ce a atentat inculpatul.

Astfel, inculpatul a aplicat față de victimă o lovitură cu un obiect ascuțit, prin ce

au survenit urmările prejudiciabile, iar independent de voința inculpatului, scopul

acestuia nu a fost dus până la capăt.

Absența urmării prejudiciabile, adică a morții victimei, demonstrează că

omorul s-a întrerupt la etapa de pregătire sau de tentativă.

Analizând comportamentul inculpatului Hariton Valeriu în raport cu probele

administrate, instanța de apel a reținut că, chiar dacă inițial inculpatul nu a avut

scopul de a comite infracțiunea de omor a concubinei Miron Camelia, acest fapt fiind

8

confirmat prin declarațiile inculpatului, care fiind audiat la data de 30 mai 2019 în

calitate de bănuit a declarat: ,,...Ea a refuzat, spunând că vrea să trăiască cu Ruslan și

am început să ne certăm pe subiectul dat. În timpul cerții m-am enervat, am scos din

buzunar cuțitașul pliant, l-am deschis, și, spunând că dacă dorește cu Ruslan, nici lui,

nici mie și, de ciudă, fiind beat, am aplicat o lovitură cu cuțitul cu mâina dreaptă,

îndreptându-l în regiunea spatelui Miron Cameliei, dar nu știu cum s-a poticnit, cum

s-a întors și nu am văzut unde am nimerit. Ea căzuse jos, am dat să o scol, însă copiii au

început să țipe. De spaimă am ieșit în drum și am plecat...” (vol. I, f.d.20, verso).

Ulterior, fiind audiat în calitate de învinuit la data de 11 aprilie 2019

Hariton Valeriu a declarat că, susține declarațiile date în calitate de bănuit, și a mai

adăugat, că el a fugit de la fața locului nu de aceea că au venit copiii, ci din motiv că

s-a speriat de sânge. Conștientizează, că acțiunile lui puteau duce la un sfârșit fatal. A

conștientizat ce a făcut și regretă de cele comise. (vol. I, f.d.44, verso).

Instanța de apel a accentuat, că fiind audiat la data de 19 iunie 2019 în calitate

de învinuit, Hariton Valeriu a declarat, că susține declarațiile date anterior, iar în acest

context a menționat că nu pot fi reținute alegațiile inculpatului, că el nu a dat astfel de

declarații, de vreme ce le-a susținut și nu a obiectat asupra lor (vol. I, f.d. 85).

Mai mult ca atât, dacă inculpatul nu a avut intenția de a-i provoca leziuni

corporale părții vătămate, acesta nu a putut explica, de ce a scos cuțitașul din buzunar,

dar a explicat că doar a vrut să o sperie și ,,m-am făcut spre ea...ca să o sperii”, ,,când

au ieșit copiii, au început a țipa și eu m-am speriat că am omorât-o și am fugit” (vol. III,

f.d.24-25).

Astfel, faptul că inculpatul Hariton Valeriu i-a aplicat o lovitură cu cuțitul părții

vătămate Miron Camelia, pe care îl deținea asupra sa, prin ce i-a cauzat părții

vătămate dureri fizice, a fost dovedit, iar independent de voința acestuia urmările

dorite nu s-au consumat, așa cum a intervenit fiul victimei.

Instanța de apel a apreciat neîntemeiate și argumentele inculpatului, că dacă ar

fi dorit să-și ducă intenția de omor până la capăt, el ar fi avut această posibilitate,

deoarece nimeni nu-l încurca, însă a fost stabilit, că în timp ce victima căzuse jos, a

început a striga fiica acesteia Hariton Emanuela, apoi a venit fiul Hariton Marius, și

plus la toate, însăși inculpatul a declarat, că atunci, când a văzut sânge la partea

vătămată, el s-a speriat și a fugit.

Argumentele avocatului Chiriacov Grigore precum că încadrarea juridică a

acțiunilor lui Hariton Valeriu în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, nu este

corectă, din motiv că, acesta nu a avut intenția de a omorî sau de a aplica careva

lovituri victimei, au fost apreciate ca nefondate, deoarece inculpatul Hariton Valeriu

a recunoscut că, a dorit să o sperie pe Miron Camelia, înaintând în direcția acesteia un

cuțit, având intenția de a-i provoca careva leziuni corporale, iar nerealizarea omorului

victimei, nu indică la lipsa de vinovăție în săvârșirea tentativei de omor a victimei

Miron Camelia.

9

Susținerile avocatului Chiriacov Grigore, precum că sentința judecătorească se

bazează pe presupuneri, au fost apreciate ca declarative, iar vinovăția inculpatului se

demonstrează prin probatoriul administrat.

La fel, au fost apreciate ca neîntemeiate afirmațiile apărării precum că, instanța

de fond nu a ținut cont de cumulul tuturor circumstanțelor infracțiunii săvârșite, n-a

ținut cont, în special, de anturajul, modul de săvârșire a infracțiunii, arma utilizată,

numărul, caracterul și localizarea rănilor și a altor vătămări corporale, comportarea

anterioară a făptuitorului și a victimei, precum și relațiile dintre ei, instanța de apel

în acest sens menționând că, prima instanță la examinarea cauzei a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, a examinat cauza multiaspectual din punct de vedere al

concludenței și utilității și veridicității lor, și puse la baza sentinței de condamnare

emisă în privința lui Hariton Valeriu, deoarece acestea coroborează cu întreg

ansamblul de probe administrate la materialele cauzei.

Instanța de apel a apreciat ca fiind lipsite de temei și argumentele apărării

precum că prima instanță în sentința de condamnare nu a delimitat tentativa de omor,

de cauzarea vătămării intenționate ale integrității corporale sau a sănătății.

La fel, nefiind stabilite careva divergențe și în declarațiile martorului minor

Hariton Marius, care atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul primei instanțe

au fost desfășurate coerent și, care nu pot fi puse la dubii.

Alegațiile avocatului Chiriacov Grigore precum că instanța de judecată nu a

ținut cont de declarațiile inculpatului Hariton Valeriu, care a menționat că, nu a dorit

niciodată să o omoare pe Miron Camelia, de asemenea au fost respinse.

Verificând legalitatea sentinței, sub aspectul stabilirii pedepsei inculpatului

Hariton Valeriu, instanța de apel a menționat că prima instanță la stabilirea pedepsei

acestuia a respectat principiile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 7, 75

Cod penal, aplicându-i o pedeapsă echitabilă și în limitele stabilite de sancțiunea

normei de incriminare.

De asemenea, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului

Hariton Valeriu prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familie

acestuia.

Inculpatul Hariton Valeriu a comis o tentativă de omor a unei persoane, care

conform art. 16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor excepțional de grave.

Circumstanțe atenuante a răspunderii inculpatului Hariton Valeriu nu au fost

stabilite, deși se caracterizează pozitiv. Din declarațiile părții vătămate, cât și a

martorilor Miron Anna și Hariton Marius, rezultă că în familie erau certuri, mai ales

când inculpatul era în stare de ebrietate o maltrata pe Miron Camelia.

Circumstanțe agravante în conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal, nu au

fost stabilite.

10

Inculpatul Hariton Valeriu denotă faptul că la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, potrivit revendicării, anterior a fost atras la răspundere

contravențională pentru injurie și vătămare a integrității corporale.

Fapta săvârșită de către Hariton Valeriu în baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod

penal se pedepsește cu închisoare de la 15 la 20 ani sau cu detențiune pe viață.

Având în susținere prevederile art. 81 alin. (3), (4) Cod penal, potrivit cărora

mărimea pedepsei pentru tentativă de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate

depăși trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul

corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracțiunea consumată. (4)

Pentru pregătirea de infracțiune și tentativa de infracțiune detențiunea pe viață nu se

aplică, instanța de apel a considerat că prima instanță întemeiat a reținut posibilitatea

corectării și resocializării inculpatului Hariton Valeriu, precum și restabilirea echității

sociale, doar cu aplicarea în privința acestuia a pedepsei cu închisoare pe un termen

de 15 ani.

În opinia instanței de apel, prima instanță legal a respins cerința procurorului

privind încasarea din contul inculpatului Hariton Valeriu a cheltuielilor judiciare,

pentru efectuarea expertizelor judiciare, or, rapoartele de expertiză judiciară au fost

ordonate de către organul de urmărire penală pentru stabilirea leziunilor corporale

primite de victimă, acestea fiind acțiuni procesuale, ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării. Or,

procurorul în lipsa unor astfel de probe nu ar fi putut demonstra leziunile corporale

primite, precum și să susțină învinuirea în instanța de judecată în vederea

condamnării persoanei, or în astfel de cazuri sunt necesare cunoștințe speciale, iar

rapoartele de expertiză judiciară sunt obligatoriu, reieșind din prevederile art. 143

alin.(1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a remarcat, că mențiunea efectuată în Raportul de expertiză

judiciară, la rubrica notă, privitor la costul raportului de expertiză judiciară întocmit,

nu pot fi reținute în sensul confirmării suportării cheltuielilor judiciare invocate de

către procuror în sumă totală de 448 lei, or, procurorul nu a prezentat instanței de

judecată înscrisuri, care ar face dovada de achitare a unor astfel de cheltuieli judiciare

pentru efectuarea și întocmirea raportului de expertiză judiciară, cum ar fi factură, un

act de primire-predare sau alte înscrisuri relevante.

Acel fapt că, Statul prin intermediul procurorul și-a onorat obligația de a

demonstra în instanța de judecată vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

cercetate de către organul de urmărire penală, nu constituie un temei automat de a

încasa cheltuielile judiciare din contul inculpatului Hariton Valeriu, or procurorul

necesită să demonstreze că acele cheltuieli invocate au fost real suportate de către

organul de urmărire penală, prin prezentarea de probe pertinente și concludente, pe

când la caz, astfel de probe nu au fost administrate.

În consecință, instanța de apel a reținut temeinicia concluziei primei instanțe

de a respinge cerința procurorului privitor la încasarea de la inculpatul

11

Hariton Valeriu a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză

judiciară în sumă totală de 448 lei, or potrivit art. 227 alin. (1) și art. 227 alin. (2)

pct. 5), (3) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare se plătesc din sumele alocate

de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea

hotărârilor instanțelor de fond cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din prevederile art. 27, 145 alin. (2)

lit. e1) Cod penal, în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal și stabilirea pedepsei conform

acestei legi.

În argumentarea recursului menționează, că din probele cercetate în cadrul

cercetării judecătorești nu s-a confirmat existența unor cauze independente de voința

făptuitorului, iar țipătul unui copil nu poate fi apreciat ca un obstacol în curmarea

unui omor, în aceste circumstanțe fiind prezentă situația renunțării persoanei de

bună voie la săvârșirea infracțiunii de omor intenționat.

Relevă, că instanțele de judecată soluționând chestiunea de vinovăție a lui

Hariton Valeriu nu au luat în considerație cumulul tuturor circumstanțelor

infracțiunii săvârșite, nu au ținut cont în special de anturajul, modul de săvârșire a

infracțiunii, arma utilizată, numărul, caracterul și localizarea rănilor și a altor

vătămări corporale, comportarea anterioară a făptuitorului și a victimei, precum și

relațiile dintre ei. Or, sub acest aspect este necesar de menționat că inculpatul a folosit

un cuțitaș pentru îngrijirea unghiilor, cu care este puțin probabil de a provoca o

leziune penetrantă cu lezarea organelor vitale interne.

Mai mult, conform raportului de expertiză judiciară nr.201913PO117 din

31 mai 2019 (vol.I, f.d. 65-66), la partea vătămată Miron Camelia a fost depistată pe

suprafața anterioară a gâtului, în 1/3 inferioară la nivelul inserției mușchiului

sternocleidomastoidian pe stânga plagă înțepat tăiată care putea fi produsă la

acțiunea traumatică a unui corp tăietor înțepător, produsă în timpul și circumstanțele

relatate, ce condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca

vătămare corporală ușoară.

Evidențiază apărarea, că fiind audiat în calitate de martor în cadrul ședinței în

instanța de apel, medicul-legist Verdeș Iurie, a menționat că leziunea depistată la

partea vătămată Miron Camelia a fost provocată în urma unei acțiuni unice a unui

corp traumatic înțepător-tăietor, nu poate spune care este adâncimea plăgii deoarece

nu este fixată în informația medicală. Conform examenului care l-a efectuat și

conform datelor medicale prezentate careva organe vitale în regiunea gâtului la

persoana examinată nu au fost lezate.

Astfel, reieșind din faptul aplicării de către inculpat părții vătămate doar a unei

lovituri prin care nu i-au fost lezate organele vitale, ținând cont că în calitate de armă

a fost folosit un cuțitaș de curățire a unghiilor, având în vedere că victimei i-a fost

provocată o leziune corporală ușoară pentru care s-a aflat la tratament spitalicesc o

12

singură noapte, reținând că până la altercație și după aceasta inculpatul n-a întreprins

alte acțiuni pentru a-i curma viața, apreciind că țipătul copilului în speță nu poate fi

calificat ca o cauză independentă de voința făptuitorului pentru a-și duce intenția

până la capăt, rezultă că inculpatul nu a urmărit scopul și nu a avut intenția de a-și

omorî concubina.

În consecință consideră apărarea, că la examinarea cauzei instanțele de fond nu

au delimitat tentativa de omor de cauzarea vătămării intenționate a integrității

corporale sau a sănătății.

Conform practicii judiciare, tentativa de omor poate fi una întreruptă

(neterminată), dacă subiectul nu a putut să-și continue fapta, intervenind anumiți

factori care l-au împiedicat să-și desfășoare mai departe activitatea infracțională. În

aceste cazuri tentativa de omor poate fi una perfectă (terminată, atunci când

făptuitorul depune toate eforturile pe care le consideră necesare pentru lipsirea de

viață a victimei și care în realitate a fost necesară pentru aceasta, fără ca fapta să-și fi

produs efectul. Renunțarea de bună voie la săvârșirea infracțiunii de omor intenționat

se va considera încetarea de către făptuitor a pregătirii de omorul intenționat, dacă

făptuitorul era conștient de posibilitatea consumării infracțiunii. Făptuitorul nu poate

fi supus răspunderii penale în baza art. 145 Cod penal, dacă a renunțat benevol și

definitiv, să ducă până la capăt activitatea infracțională. În același timp, cel care a

renunțat de bună voie la ducerea până la capăt a infracțiunii de omor intenționat este

supus răspunderii penale numai în cazul în care fapta săvârșită conține o altă

infracțiune consumată.

Susține recurentul, că instanțele necesitau să examineze acțiunile lui

Hariton Valeriu prin prisma prevederilor art. 2011 Cod penal.

Totodată relevă că organul de urmărire penală nu a întreprins toate măsurile

pentru a stabili arma (cuțitașul) cu care i-au fost provocate leziunile corporale

victimei, or, prezența acestuia la o constatare tehnico-științifică putea aduce lumină

în cadrul verificării ipotezelor atât a învinuirii că, cu această armă putea fi omorâtă o

persoană cât și a apărării care neagă intenția de omor și posibilitatea de a-i provoca

cuiva moartea cu o astfel de armă.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece decizia atacată conține

motive legale pe care se întemeiază soluția, nefiind comise erori de drept la judecarea

cauzei de către instanța de apel, care ar genera casarea deciziei atacate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

13

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că apărarea a invocat

în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel, prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazurile, când:

6) instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

precum și când:

12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că astfel de

erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind

faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414

alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și hotărârea adoptată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, Colegiul penal remarcă că titularul recursului își fundamentează cererea

pe dezacordul cu aprecierile instanțelor de fond asupra probatoriului administrat la

dosar, considerând că acestea au comis o eroare gravă de fapt și nu i-au dat faptei

săvârșite o încadrare juridică corectă, însă etapa judecării cauzei în ordine de recurs

ordinar, nu se analizează conținutul mijloacelor de probă, nu se dă o nouă apreciere

materialului probator și nu se stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond și de apel care au competența de a judeca fondul cauzei.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de

grad inferior de jurisdicție, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului

conform infracțiunii incriminate.

Totodată, Colegiul penal a constatat că la judecarea respectivei cauze penale,

instanța de apel a aplicat corespunzător prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de

procedură penală, și a cercetat toate probele, sub toate aspectele, verificându-le și

14

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la

concluzia menținerii sentinței.

Drept urmare, Colegiul penal reiterează, că de către instanța de apel nu a fost

comisă nici o eroare gravă de fapt, așa precum se susține de către recurent, or, pentru

a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să

fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

decât cea pe care materialul probator o susține. În cauza deferită judecății o atare

eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs.

În ceea ce ține de temeiul invocat de către recurent și prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul că faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, instanța de recurs atestă că apărarea este de opinia că în

speță acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii de tentativă de

omor, ci a infracțiunii de violență în familie.

Contrar argumentelor invocate în recurs, Colegiul penal reține că atât prima

instanță, cât și instanța de apel corect au apreciat circumstanțele în care a fost

săvârșită infracțiunea, precum și modalitatea prin care a acționat inculpatul

Hariton Valeriu, care a aplicat lovitura într-un loc vital, în regiunea gâtului, unde se

află vasele sangvine mari ale gâtului, artera carotidă, vena jugulară și lateral spre

dreapta traheea. Prin urmare inculpatul a ales locul provocării leziunii, având intenția

de a-i provoca decesul victimei, în timpul cerții din gelozie exprimându-se „nici lui și

nici mie” (f.d. 20, verso, vol.I), respectiv nu pot fi admise argumentele apărării precum

că victimei i-a fost cauzată o leziune corporală ușoară, ceea ce nu reflectă intenția de

săvârșire a omorului.

La fel, nu pot fi reținute nici argumentele din recurs precum că țipătul copilului

în speță nu poate constitui o cauză independentă de voința făptuitorului pentru a-și

duce intenția până la capăt, or, din circumstanțele cauzei și probele conținute la

materialele dosarului rezultă că țipetele copiilor au survenit concomitent cauzării de

către inculpat a leziunii părții vătămate, urmare la ce a început a curge sânge,

inculpatul declarând că a crezut că a omorât concubina și conștientizând caracterul

acțiunilor sale a fugit, dar nu i-a acordat careva ajutor părții vătămate dacă nu avusese

intenția să-i provoace decesul.

Așa fiind, Colegiul penal consideră corectă soluția instanțelor de fond în partea

calificării acțiunilor inculpatului Hariton Valeriu în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. e1)

Cod penal, tentativa de omor: adică omor săvârșit asupra unui membru de familie,

care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a produs efectul.

Astfel, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată, nefiind constatată prezența în speța

15

examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate.

Reieșind din cele stabilite, Colegiul penal atestă că, eroarea invocată de către

recurent și prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, nu este

prezentă în respectiva cauză, alegațiile în susținerea acestui temei fiind declarative și

vădit neîntemeiate, iar soluțiile instanțelor de fond și de apel sunt motivate și

întemeiate legal.

Nu pot fi admise nici alegațiile apărării cu referire la faptul, că organul de

urmărire penală nu a întreprins toate măsurile pentru a stabili arma (cuțitașul) cu

care i-au fost provocate leziunile corporale victimei, în contextul în care aceste

argumente nu au fost invocate de apărare nici la finisarea urmăririi penale și nici la

judecarea cauzei în ordine de apel.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate, motiv din

care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul

Chiriacov Grigore în numele inculpatului Hariton Valeriu, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Chiriacov Grigore în numele inculpatului Hariton Valeriu, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 28 octombrie 2020, în cauza penală în

privința lui Hariton Valeriu xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 mai 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

16