2ra-813/15 — repararea prejudiciului material, și prejudiciului moral

2ra-813/15 — repararea prejudiciului material, și prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

prima instanță: A. Miron dosarul nr. 2ra-813/15

instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

08 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Valentina Clevadî

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Vasile Lupașcu

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Lupașcu

împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Guvernului Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și a prejudiciului moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014, prin care

a fost respins apelul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova,

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Vasile Lupașcu, reprezentat de

avocatul Dorin Reșetilov și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 06 decembrie 2013, prin care a fost admisă parțial acțiunea, încasat de

la Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Vasile Lupașcu, cu

titlu de prejudiciu moral, suma de 7000 lei, cheltuieli de judecată suma de 5000 lei,

în total suma de 12000 lei, în rest, cerințele fiind respinse

constată:

La 25 aprilie 2012, Vasile Lupașcu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Guvernului

Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura

Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și a

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 07 aprilie 2009, în jurul orelor 19:00 s-a

deplasat în mun. Chișinău unde s-a întâlnit cu cumnatul Dumitru Josu, care a venit

la tren din or. Moscova, Federația Rusa și i-a dat 100 de dolari care i-a dăruit prin

telefon la 6 aprilie 2009, fiindcă a fost ziua lui de naștere, iar în jurul orelor 23:00,

s-a pornit spre raionul Buiucani în or. Chișinău, pentru a înnopta la o cunoștință.

Susține că deplasându-se cu rutiera pe strada București intersecție cu strada

Bănulescu-Bodoni, a observat un microbus cu seria de Cahul și câteva persoane

alături, a coborât, apoi s-a apropiat de ei și i-a întrebat, dacă poate să ajungă cu ei

până la Cantemir, la ce i-au răspuns că poate să meargă cu ei, dar mai au de

1

așteptat și alte persoane. Apoi a urcat în microbuz și s-au deplasat mai sus pe

strada Mihai Cogălnicianu, intersecție cu strada Vasile Alexandri, unde au venit si

ceilalți cetățeni așteptați.

Afirmă că în 2-3 minute cât se așezau pe scaune cei veniți, de pe strada

Vasile Alexandri au apărut câteva persoane în civil urmați de polițiști în formă,

apoi au apărut 2 mașini mici, de unde s-au coborât reprezentanți ai „OMON”

înarmați cu automate și bastoane de cauciuc.

Menționează că doi au urcat în microbuzul care s-a aflat și au declarat că

patroanele sânt adevărate, apoi au luat actele de la șofer și i-au dus forțat pe

str. Tighina, 6, la Comisariatul Municipal Chișinău. Acolo i-au înștiințat că sunt

reținuți și bănuiți pentru participarea la „pogromul” care a avut loc la

7 aprilie 2009, fiindu-le luate lucrurile personale, fotografiați, batjocuriți, bătuți și

interogați până a ajunge în camera de reținere.

Relatează că au fost agresați în ograda Comisariatului, fiind impuși să

meargă cu capul în jos prin „Tunelul Morții”.

Menționează că după ce a fost interogat, a fost condus într-o cameră cu

reținuți, unii din cei reținuți fiind vătămați, însă nimeni nu a îndrăznit să ceară să

fie eliberați, dânsul, însă, a solicitat, deoarece nu este vinovat.

Remarcă că la 10 aprilie 2009, iarăși a fost adus la procuror, unde i s-a adus

la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire, ca infractor în acțiunile din

7 aprilie 2009, în aceiași zi cu ordonanța înmânată, a fost condus în instanța de

judecată, care a avut loc, direct în localul Comisariatului Municipal Chișinău, str.

Tighina, 6, unde a fost recunoscut nevinovat și eliberat.

Susține că după ce a ieșit cu decizia judecății de eliberare, în coridor a fost

din nou preluat de polițiști îmbrăcați în civil, care l-au forțat să intre în alt birou la

același etaj, vizavi de biroul unde a avut loc judecata, pronunțând cuvintele că așa

este „comanda” de la superiori.

Afirmă că din discuțiile lor a înțeles, că orice reținut învinuit cu participarea

la evenimentele din 7 aprilie 2009, necătând la hotărârea judecății, trebuie să i se

acorde încă un mandat de arest, cel puțin de 15 zile, fiind din nou interogat și

văzându-l nevinovat, i-au ordonat să scrie un fel de sesizare, precum că nu va mai

participa la astfel de evenimente, după ce a fost eliberat.

Invocă că anume după evenimentele ce au avut loc, starea sănătății s-a

înrăutățit grav, dându-i complicații asupra inimii, iar în anul 2011, situația se

agravase cu totul, a fost supus unui control medical la 14 septembrie 2011, la

Centrul de Diagnostică Republican, unde i s-a făcut ecocardiograma la inimă,

fiindu-i pus diagnosticul de ruptură de cordaj a valvulei tricuspide.

Menționează că la 01 noiembrie 2011, a fost internat de urgență în Institutul

Republican de Cardiologie, unde a trecut investigațiile necesare pentru operație la

inimă, iar la 20 ianuarie 2012, a fost operat în Spitalul Republican și în timpul

operației i-a fost protezată valvula tricuspidă în întregime și parțial protezată

valvula mitrală la inimă.

Remarcă că operația de înlocuire sau reconstrucție valvulară este o operație

de mare amploare, pe cord deschis, care afectează profund încrederea pacientului

în capacitatea sa de efort fizic și psihic. Recuperarea începe încă din spital din

2

prima zi post operatorie, dar trebuie continuată și după externare pentru ca

pacientul să-și recâștige capacitatea de efort și încrederea în forțele proprii.

Susține că o astfel de intervenție chirurgicală, pe care a suportat-o este foarte

periculoasă și foarte costisitoare, care costă în jur de 150 mii lei, fiind doar partea

tehnică a tratamentului, care constituie în jurul la 10 % din tratamentul total, iar 90

% a recuperării cardiovasculare, după astfel de intervenție chirurgicală durează

toată viața și este foarte costisitoare.

Invocă că prin comiterea infracțiunilor de autoritățile de ordine și drept a

Republicii Moldova, i-a fost cauzat prejudiciu material și prejudiciu moral, care

constă în dureri fizice și psihice, care le suportă până în prezent.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 4, 5, 7, 166, 167 CPC,

art. 1398, 1404, 1405, 1420, 1422 Cod civil.

Solicită repunerea în termen, încasarea de la pârâți a prejudiciul material în

sumă de 1,5 mln lei și a prejudiciului moral în sumă de 1,5 mln lei.

La 20 iunie 2012, Vasile Lupașcu a depus cerere de completare și

concretizare a cererii de chemare în judecată, prin care a invocat prevederile art. 7

lit. f) din Legea cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de

judecată, care prevede că persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se

restituie cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea față de

aceasta a unor acțiuni ilicite (a maltratării).

Consideră că suma de 1500000 lei este acea compensație bănească care

poate atenua suferințele fizice și suma de 1500000 lei, suferințele psihice cauzate

de organele de drept.

Invocă conținutul art. 12 al Legii sus menționate, care stipulează că

procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic

superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă

neîntemeiat urmăririi penale. Procurorul prezintă scuzele oficiale, în formă scrisă,

victimei acțiunilor ilicite sau rudelor apropiate ale acesteia. La solicitarea victimei,

scuzele oficiale se difuzează prin aceleași mijloace de informare în masă prin care

a fost difuzată informația despre învinuirea persoanei.

Solicită încasarea de la pârât a prejudiciului material în sumă de 1,5 mln lei

și prejudiciul moral în sumă de 1,5 mln lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 iunie 2012 pricina

a fost strămutată la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău pentru judecare conform

competenței jurisdicționale.

La 22 decembrie 2012, Vasile Lupașcu a depus cerere de completare și

concretizare a cererii de chemare în judecată, solicitând modificarea calității

procesuale a Procuraturii Generale și a MAI din pârât în intervenient accesoriu,

modificarea sintagmei de prejudiciul material în sumă de 1500000 lei cu sintagma

prejudiciul material în sumă de 2654460 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 decembrie 2013 a

fost admisă parțial acțiunea, încasat de la Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova în beneficiul lui Vasile Lupașcu, cu titlu de prejudiciu moral, suma de

3

7000 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei, în total suma de 12000 lei, în

rest, cerințele fiind respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014 a fost admis apelul

declarat de Procuratura Generală a RM și Vasile Lupașcu, casată hotărârea primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care a fost admisă parțial acțiunea,

încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui

Vasile Lupașcu, prejudiciul moral în mărime de 16000 lei, în rest, au fost respinse

cerințele.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2014, a

fost admis apelul declarat de Ministerul Finanțelor, casată hotărârea primei

instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 septembrie 2014 a fost admis

recursul declarat de Ministerul Finanțelor al RM și Vasile Lupașcu, casată integral

decizia instanței de apel din 01 aprilie 2014 și decizia suplimentară din 07 aprilie

2014, cu restituirea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014, a fost respins

apelul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova și Vasile Lupașcu, reprezentat de avocatul Dorin

Reșetilov și menținută hotărârea primei instanțe.

La 27 ianuarie 2015, Ministerul Finanțelor al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri în vederea

respingerii integrale a pretențiilor reclamantului față de Ministerul Finanțelor al

RM.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Susține că a atras atenția instanțelor ierarhic inferioare asupra faptului că

Guvernul RM prin hotărârea nr. 234 din 03 aprilie 2013 a reparat prejudiciul

cauzat intimatului, care în caz de dezacord, era în drept de a o contesta în modul

prevăzut de lege, iar o despăgubire repetată nu poate fi acceptată, de altfel, am fi în

prezența îmbogățirii fără justă cauză.

Consideră că instanțele ierarhic inferioare urmau să respingă acțiunea, iar

instanța de apel nici nu s-a expus asupra argumentului din referința suplimentară

din 29 octombrie 2013 și cererea de apel motivată din 26 martie 2014.

Invocă prevederile art. 1 și art. 13 alin. (1) al Legii cu privire la modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, precum că aceasta se

efectuează din contul bugetului de stat, nu din contul Ministerului Finanțelor.

Consideră că deși, reclamantul eronat a formulat pretențiile, instanțele

ierarhic inferioare urmau să respingă acțiunea, fapt ce nu a fost realizat, or, potrivit

art. 60 alin. (4) CPC, instanța judecătorească nu este în drept să modifice din oficiu

temeiul sau obiectul acțiunii.

La 31 ianuarie 2015, Vasile Lupașcu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

4

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea ce ține de încasarea

prejudiciului material, emiterea unei noi decizii prin care să se încaseze din contul

bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM a prejudiciului

material în sumă de 2654460 lei, prejudiciu moral în sumă de 1500000 lei.

În motivarea recursului a invocat că în perioada acțiunilor ilegale, activa în

calitate de Șef al Centrului de Cooperare Transfrontalieră și Atragerea Investițiilor

a Consiliului raional Cantemir și totodată deținea și calitatea de consilier în

Consiliul raional Cantemir, bucurându-se de o reputație deosebită și fiind cunoscut

de toți, iar prin acțiunile ilicite al organelor de drept, i-a fost știrbită reputația pe

care și-a creat-o pe parcursul vieții.

Susține că urmărirea penală a fost efectuată cu acțiuni violente din partea

colaboratorilor de poliție, care a avut și are efect negativ asupra sănătății.

Consideră că instanța de apel trebuia să ia în considerație toate cele expuse și

să aplice art. 7 al Legii cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, care prevede că persoanei fizice sau juridice i se

compensează sau i se restituie cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament

determinat de aplicarea față de aceasta a unor acțiuni ilicite (a maltratării).

Menționează că instanța de apel trebuia să examineze probele anexate la

dosar care confirmă că în urma acțiunilor ilicite a fost diagnosticat cu ruptură de

cordaj a valvulei tricupside și la 20 ianuarie 2012, a fost supus intervenției

chirurgicale.

Afirmă că prin interpelarea din 16 iulie 2012 către IMSP CMF Cantemir și

prin răspunsul nr. 01-6/293 din 20 iulie 2012, s-a stabilit că are nevoie de trei ture

pe an la recuperarea cardiovasculară, în urma intervenției chirurgicale, durata de

recuperare cardiovasculare durează toată viața, precum și faptul că în rezultatul

efectuării unei analize a extrasului din fișa medicală a bolnavului de staționar

nr. 8008/210 din 01 noiembrie 2011 – 09 noiembrie 2011 a Institutului de

Cardiologie Chișinău, s-a constatat că în urma maltratărilor din 07 aprilie 2009 pe

care le-a suportat, este una din cauzele care au dus la invalidizarea pacientului, care

s-a ales cu gr. II de invaliditate, iar durata garanției în urma intervenției

chirurgicale este de lungă durată, până la 18-20 ani.

Susține că prin informația din 153-12 din 09 iulie 2012, s-a stabilit că costul

tratamentului de recuperare a pacientului pentru o tură de spitalizare constituie

suma de 44241 lei.

Remarcă că pe parcursul unui an este necesar efectuarea a trei ture de

spitalizare, ceea ce constituie suma de 132723 lei, iar pentru 20 de ani – 2654460

lei.

Consideră că suma de 2654460 lei este acea compensație bănească care

poate atenua suferințele fizice, iar suma de 1500000 lei, cele psihice cauzate de

organul de urmărire penală și procuratură.

Menționează că pentru durata aflării nelegitime în detenție, care a fost timp

de 3 zile, Legea cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

5

judecătorești, în art. 3 alin. (1) lit. a) prevede că este reparabil prejudiciul material

și moral cauzat persoanei fizice în urma reținerii ilegale.

Invocă conținutul art. 12 din Legea sus menționată care prevede că

procurorul care a condus sau a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic

superior aduce scuze oficiale în numele statului persoanei care a fost supusă

neîntemeiat urmăririi penale. Scuzele oficiale sunt aduse în termen de 15 zile de la

data apariției dreptului la repararea prejudiciului, însă recurentul până în prezent nu

a primit scuze pentru acțiunile ce au fost efectuate în detrimentul sănătății sale.

La 12 martie 2015, Procuratura Generală a depus referință la cererile de

recurs, solicitând admiterea cererii de recurs depuse de Ministerul Finanțelor al

RM și respingerea cererii de recurs depuse de Vasile Lupașcu.

La 16 martie 2015, Vasile Lupașcu a depus referință la cererea de recurs

depusă de Ministerul Finanțelor al RM, solicitând respingerea acestuia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților, inclusiv a recurenților, la 19 ianuarie 2015, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire anexată (f. d. 240), însă careva date despre recepționarea

acesteia de către recurenți, la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul la 27 ianuarie 2015 și 31 ianuarie 2015, în termen.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Finanțelor

al Republicii Moldova și recursul declarat de Vasile Lupașcu nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

6

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursurile declarate Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Vasile

Lupașcu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și

Vasile Lupașcu ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursurile declarate de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și

Vasile Lupașcu se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Valentina Clevadî

7