1ra-584/21 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-584/21 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-584/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către avocatul Caragia Elisaveta în numele inculpatului

Peiu Zosim și de către avocatul Cojocaru Daniela în numele inculpatului

Mayilov Cristian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 30 septembrie 2020, în cauza penală în privința inculpaților

Peiu Zosim xxxxx, născut la xxxxx, originar din xxxxx,

domiciliat în xxxxx,

și

Mayilov Cristian xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

prima instanță: 26.04.2019 – 26.03.2020

instanța de apel: 26.06.2020 – 30.09.2020

Instanța de recurs: 14.12.2020 – 20.04.2021

A C O N S T A T A T :

2020, examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire

penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, prima

instanță a hotărât:

Peiu Zosim, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3)

Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) ani și 6 (șase) luni. În baza art. 90

Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei cu închisoare pe o

perioadă de probațiune de 1 (unu) an.

Mayilov Cristian a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Codul penal și cu aplicarea prevederilor

art. 70 alin. (3) Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an. În baza art. 90

1

Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei cu închisoare pe o

perioadă de probațiune de 1 (unu) an.

A fost dispusă încasarea în mod solidar de la Mayilov Cristian, cât și din

contul reprezentantului legal al lui Peiu Zosim, Peiu Angela, în beneficiul

statului suma de 768 (șapte sute șaizeci și opt) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare,

suportate în legătură cu efectuarea expertizelor medico-legale.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, dispunându-se încasarea, în mod

solidar, din contul lui Mayilov Cristian cât și din contul reprezentantului legal a

inculpatului Peiu Zosim, Peiu Angela, în beneficiul părții vătămate

Chiracosean Aren, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 4000 (patru mii) lei, în

rest acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 29 august 2019, aproximativ la ora 23:00, Peiu Zosim de

comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Mayilov Cristian și o persoană

neidentificată la moment de către organul de urmărire penală în privința căruia

cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, aflându-se în parcul

„Valea Trandafirilor” situat în sectorul Botanica, mun. Chișinău, urmărind

scopul comiterii unui act de huliganism, acționând cu intenție directă, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și

admițând în mod conștient survenirea acestora, încălcând grosolan și

demonstrativ regulile sociale și morale de conviețuire, exprimând o vădită lipsă

de respect față de societate, manifestată prin neglijarea premeditată a conduitei

și liniștii în societate, conștientizând că acțiunile lor deveneau inevitabil

cunoscute persoanelor din preajmă, din motive huliganice au proferat expresii

licențioase în adresa lui Chiracosean Aren, Grapila Veaceslav, Bruma Ștefan și

Guțan Ion.

Ulterior, continuându-și acțiunile ilegale, acționând cu aceeași intenție,

urmărind realizarea acelorași scopuri, Peiu Zosim de comun acord și prin

înțelegere prealabilă cu Mayilov Cristian și o persoană neidentificată la moment

de către organul de urmărire penală în privința căruia cauza penală a fost

disjunsă într-o procedură separată, desconsiderând normele etice general

acceptate și manifestând o obrăznicie deosebită, le-au aplicat lui Chiracosean

Aren, Grapila Veaceslav, Bruma Ștefan, Guțan Ion multiple lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-le astfel lui Bruma Ștefan

și Guțan Ion dureri fizice.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201902P2946 din

02 septembrie 2019 lui Grapila Veaceslav i-au fost provocate excoriații și

echimoze multiple la nivelul feței, hemoragie în conjuctiva ochiului drept 2/3

din suprafață, hemoragie de focar în conjunctivă ochiului stâng, echimoză și

excoriație la nivelul mucoasei buzei inferioare pe dreapta, excoriații multiple la

nivelul umărului și cotului stâng, excoriații multiple la nivelul genunchilor

bilateral, care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară.

2

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201902D1993 din 24

septembrie 2019 lui Chiracosean Aren i-au fost provocate fractura oaselor

nazale cu edem al țesuturilor moi la acest nivel, fractura arcului zigomatic pe

stânga, excoriații la nivelul feței, care condiționează dereglarea sănătății de

scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară.

Astfel, prin acțiunile lor intenționate Peiu Zosim și Mayilov Cristian au

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

individualizată prin: acțiunii intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de mai multe persoane.

3.1. Avocatul Caragia Elisaveta în numele inculpatului Peiu Zosim, prin

care a solicitat repunerea în termen, admiterea apelului, casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatul Peiu Zosim să fie liberat de pedeapsa penală în temeiul

art. 54 Codul penal, iar în baza art. 104 alin. (1) Codul penal să fie instituite față

de acesta măsurile de constrângere cu caracter educativ, cu respingerea ca

neîntemeiată a acțiunii civile.

3.2. Avocatul Cojocaru Daniela în numele inculpatului Mayilov Cristian,

prin care a solicitat, repunerea în termen, admiterea apelului, casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Mayilov Cristian să fie liberat de

pedeapsa penală în temeiul art. 54 din Codul penal, iar în baza art. 104 alin. (1)

Cod penal să fie instituită față de acesta măsurile de constrângere cu caracter

educativ, cu respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile.

30 septembrie 2020, apelurile părții apărării au fost respinse ca depuse peste

termen, cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

26 martie 2020, fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, sentința

contestată a fost pronunțată la 26 martie 2020, iar apărătorul Elisaveta Caragia

în interesele inculpatului Peiu Zosim, a contestat prezenta sentință la data de

18.06.2020, iar apărătorul Daniela Cojocaru în interesele inculpatului

Mayilov Cristian, la data de 18.06.2020.

Astfel, instanța de apel reiterând prevederile art. 402 și 403 Cod de

procedură penală, a constatat că temeiuri de repunere în termen a apelurilor

declarate nu se atestă, or, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată

apărătorul Elisaveta Caragia în interesele inculpatului Peiu Zosim, dar și

apărătorul Daniela Cojocaru în interesele inculpatului Mayilov Cristian, cât și

inculpații au fost prezenți în ședințele de judecată (f.d. 5-6, 26-33, 41-46, vol. II).

Totodată, din dosar instanța de apel a constatat că la data de 24.02.2020,

în ședința de judecată au fost prezenți inculpații, dar și apărătorii acestora,

relevant fiind și faptul că participanții la proces au fost înștiințați despre etapa

judecării cauzei, dar și despre data pronunțării sentinței.

3

Termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui este stabilită

în mod expres prin lege, acesta fiind absolut și având un caracter imperativ, în

sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Prin admiterea unui apel tardiv și poziționarea uneia dintre părțile

procesului penal pe o treaptă mai avantajoasă decât cealaltă parte, se încalcă

vădit principiul egalității armelor, care inter alia prevede că fiecare parte

trebuie să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în

condiții care să nu-i plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu

partea adversă. În cele din urmă, se notează că aplicarea regulilor privind

termenele de procedură este susceptibilă de a încălca principiul egalității

armelor și a securității raporturilor juridice, în general, în măsura în care

fiecare dintre părți nu se vor bucura de aceleași mijloace pentru a prezenta

argumentele sale în fața unei instanțe.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apelantelor în

partea în care au invocat în cererea de apel faptul că instanța a pronunțat ilegal

sentința în absența părților, or, deși părțile au fost înștiințate legal despre locul,

ora și data pronunțării sentinței nu s-au folosit de diligența de a se interesa

despre etapa examinării cauzei.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că însăși argumentele invocate

de apelanți precum că starea de urgență a încetat la data de 15 mai 2020, de la

care a început să curgă un nou termen, sunt contradictorii, or, de la data de

15.05.2020, până la data de 18.06.2020, data la care au fost depuse cererile de

apel a trecut mai mult de 30 de zile, ceea ce denotă că termenul de declarare a

apelului, chiar și fiind calculat din data de 15.05.2020, a fost omis de apelante.

ordinare:

5.1. Avocatul Caragia Elisaveta în numele inculpatului Peiu Zosim, prin

care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel și dispunerea

rejudecării cauzei, într-un alt complet, deoarece eroarea judiciară admisă de

instanța de apel nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- instanța de apel nu s-a expus la nici unul din motivele invocate în

cererea de apel în care am solicitat repunerea în termenul de declarare a

apelului;

- ședința pentru pronunțarea sentinței a fost stabilită cu participanții la

proces pentru data de 24.03.2020 ora 16.30. Sentința contestată a fost

pronunțam (potrivit datei indicate în aceasta) la data de 26 martie 2020 în

absența tuturor participanților, dat fiind că la data respectivă era anunțată

starea de urgență. În conformitate cu art. 22 din Legea nr. 212/2004 privind

regimul stării de urgență, de asediu și de război, art. 2 din Hotărârea

Parlamentului nr. 55/2020 privind declararea stării de urgență, punctelor 6, 7,

8 și 9 din Regulamentul Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

4

Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1340/2001, Comisia pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova, în pct. 8 din Decizia nr. 1 din 18

martie 2020 a stabilit măsuri specifice în domeniul justiției pe perioada

instituirii stării de urgență, potrivit pct. 8 din anexa la Decizia nr. 1 Termenele

de exercitare a căilor de atac în cauzele care se suspendă de drept, aflate în curs

la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi

termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. în cauzele care

se suspendă de drept, în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii

prezentei hotărâri, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea

stării de urgență. Potrivit pct. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Decizia nr. 1 din 18

martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale: Procesele penale aflate în

curs pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de etapa de examinare, se

suspendă de drept pe durata stării de urgență. Alin. (3) din pct. 10. Din anexa

nr. 1 la Decizia nr. 1 din 18 martie 2020 dispune: În termen de 10 zile de la

încetarea stării de urgență, instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea

termenelor de judecată și efectuarea actelor de procedură. În acest context,

consideră că instanța ilegal a pronunțat sentința în absența participanților care

din motive întemeiate, legate de starea de urgență nu au putut participa la

ședință de judecată fixată pentru 26 martie 2020 cât și pentru 26 martie 2020.

Mai mult decât atât, potrivit normelor speciale mai sus menționate, ședința în

care urma sa fie pronunțată sentința urma a fi suspendată pentru perioada de

urgență iar ulterior instanța urma a cita părțile pentru participarea la ședința

de pronunțare a sentinței;

- activitatea instanțelor a fost sistată pentru perioada de urgență, astfel

nu a fost cunoscut faptul că instanța a pronunțat sentința, nu a fost nici

expediată sentința prin oficiul poștal, iar când personal s-a adresat la grefier

pentru a afla care este situația pe acest dosar i s-a comunica că deja a fost

pronunțată sentința și i-a fost înmânată sub semnătură la data de 03.06.2020;

- motivarea instanței de apel precum că de la data de 15 mai 2020 când a

încetat starea de urgență și până la data înaintării cererii de apel a trecut mai

mult de 15 zile, motiv pentru care a considerat omis termenul de declarare a

apelului, o consideră neîntemeiată, deoarece termenul de apel începe să curgă

de la data pronunțării sentinței, iar pronunțarea sentinței trebuie să aibă loc în

ședință publică. Faptul că sentința se pronunță public este prevăzut în art. 334

alin. (2), 338 alin. (2) Cod de procedură penală;

- la dosar nu există nici o dovadă de expediere în termen a sentinței

pronunțate la 26.03.2020, mai mult decât atât, sentința a fost expediată

inculpaților după ce acestea au fost înmânate avocaților acestora la cererea

personală;

- pe pagina electronica a Judecătoriei Chișinău, sentința din 26.03.2020

figurează la ședința din 24.03.2020 și a fost publicată la data de 25.05.2020. În

acest context, faptul că termenul de contestare a fost omis nu poate fi imputat

părților în litigiu, deoarece au existat motive temeinice pentru care părțile au

5

declarat apeluri peste termen, iar prin respingerea cererii de apel ca fiind

depusă peste termenul legal consideră că de fapt este îngrădit dreptul la un

proces echitabil.

5.2. Avocatul Cojocaru Daniela în numele inculpatului Mayilov Cristian,

prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța

de apel cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

În motivarea apelului declarat, avocatul a menționat că:

- ședința de judecata pentru pronunțarea sentinței a fost stabilită cu

participanții la proces pentru data de 24.03.2020. Pronunțarea la 24.03.2020

nu a avut loc. La ședința din 24.03.2020 nu am participat, iar instanța a mai

stabilit o ședința pentru 26.03.2020 pentru pronunțarea sentinței fără

înștiințarea părților, fiind în perioada stării de urgență. Aceasta ședința a avut

loc cu încălcarea dreptului părților la un proces echitabil și accesul la justiție

prevăzute de art. 6 CEDO;

- procesul penal, indiferent de etapa de examinare, urma să fie suspendat

de drept pe durata stării de urgență, din 15 martie 2020 până pe 15 mai 2020,

iar ulterior după încetarea stării de urgență, în termen de 10 zile instanța ar fi

trebuit sa fixeze o noua ședința de judecata pentru pronunțarea sentinței cu

înștiințarea părților despre data si locul petrecerii ședinței;

- sentința nu era publicată, nu am primit-o nici prin poștă, și atunci după

finisarea stării de urgență la data de 03 iunie 2020, când m-am adresat la grefier

pentru a afla despre data următoarei ședințe, aceasta mi-a comunicat că în

perioada stării de urgență, la 26 martie 2020 instanța a pronunțat sentința. La

materialele cauzei este dovada contra semnătura că a primit sentința la data de

03.06.2020. Nici la data de 03.06.2020 sentința pe site-ul instanței nu era

publicată. De aceea consideră că termenul de apel a început din data

03.06.2020;

- fapta de care este acuzat Mayilov Cristian a fost comisă la data

29.08.2019, fiind minor, avea 17 ani, iar instanțele nu a individualizat corect

pedeapsa penală stabilită, care urmau a aplica prevederile art. 79 Cod penal.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi Sergiu, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității

recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiat.

motivele avansate de recurenți, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că

acestea urmează a fi admise, cu casarea totală a deciziei contestate, pentru

considerentele de fapt și de drept expuse în contextul ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

6

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate în speță, acesta se

întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) și 10) Cod de procedură

penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când: 5) cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a

unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate; 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței; 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Cu referire la temeiurile invocate de recurenți și prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 5) și 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal le apreciază ca

fiind neîntemeiate întrucât din materialele cauzei se constată că inculpații și

avocații acestora au participat la judecarea cauzei atât în prima instanță cât și

în instanța de apel, iar cu privire la dezacordul avocatului Cojocaru Daniela ce

acționează în numele inculpatului Mayilov Cristian, cu pedeapsa aplicată

ultimului, se constată faptul că această poziție nu poate fi supusă analizei la

această etapă de judecare deoarece nu a fost suspusă judecării în ordine de apel,

instanța constatând tardivitatea apelurilor, astfel, odată ce cauza se remite la

rejudecare, este irelevantă expunerea asupra pedepsei aplicate.

La capitolul argumentelor recurenților sub aspectul prezenței erorilor

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

lărgit apreciază că acestea sunt întemeiate, întrucât în urma analizării deciziei

contestate se atestă că instanța de apel a oferit o apreciere superficială

argumentelor din apelurile părții apărării, iar unele motive cu privire la

repunerea în termen a apelurilor, nu au primit aprecierea instanței.

În sensul respectiv, instanța de apel fără a judeca fondul problemei

privind termenul de declarare a apelului, a concluzionat pripit respingerea

apelurilor ca fiind declarate peste termen, fapt care generează constatarea

temeiurilor de casare a deciziei contestate prin prisma prevederilor art. 427

alin. (1) pct. 6) și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apeluri și că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

7

Cu titlul preliminar, se relevă că în decizia contestată nu se atestă

expunerea instanței asupra argumentelor apelanților care au susținut că

avocații inculpaților au primit copia sentinței la 03.06.2020.

La fel, instanța de apel nu a dat nici o apreciere recipisei din 03.06.2020

(f.d. 67 vol. 2) prin care se confirmă că avocații Cojocaru Daniela și Caragia

Elisaveta au primit copia sentinței la data de 03.06.2020, iar scrisorile de

expediere a sentinței (f.d. 70-72 vol. 2) deși sunt datate cu 19 mai 2020, sunt

cusute la materialele cauzei după recipisa din 03.06.2021.

Din procesul verbal al ședinței de judecată în prima instanță (f.d. 45-46

vol. 2) se atestă clar că pronunțarea sentinței urma să aibă loc la data de

24 martie 2020, însă fiind trecută deja etapa de expunere a ultimului cuvânt de

către inculpați, instanța de judecată a deschis ședința și în lipsa părților, fără a

specifica prevederile legale pe care sa bazat, invocând necesitatea unui termen

suplimentar pentru redactarea sentinței, a amânat în lipsa părților ședința de

judecată fără a dispune careva acțiuni în vederea înștiințării părților pentru

ședința stabilită de 26 martie 2020.

Pentru a respecta dreptul la apărare și eventuale neclarități la

contestarea hotărârii emise, prima instanță urma în mod obligatoriu să

înștiințeze legal părțile implicate în proces cu privire la amânarea pronunțării

sentinței, de la data de 24 martie 2020 la data de 26 martie 2020, or, la

materialele cauzei nu este anexată nici o confirmare în scris a acțiunii de

înștiințare cu privire la amânarea pronunțării sentinței, în condițiile când la

24.03.2020 era deja declarată stare de urgență și prezența fizică a avocaților în

instanța de judecată nu era posibilă.

Mai mult, din materialele cauzei (f.d 68-69, vol. 2) se constată că și partea

acuzării nu a cunoscut despre ședința din 26 martie 2020, prin cerere

solicitându-se informarea cu privire la hotărârea emisă.

Reținând toate cele constatate, Colegiul penal atestă că în speță nici una

din părți nu a cunoscut despre data pronunțării sentinței, aspect care a fost

trecut cu vederea de către instanța de apel, fapt care a generat adoptarea unei

soluții lipsite de o motivare întemeiată.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs ordinar atestă că instanța

de apel nu a elucidat obiectiv toate aspectele relevante până a emite soluția de

respingere a apelurilor ca fiind declarate peste termen.

Colegiul penal lărgit menționează că, de regulă, judecarea cauzei în prima

instanță inclusiv și pronunțarea sentinței se desfășoară cu participarea

inculpaților, reglementări stabilite expres de prevederile art. 334 alin. (2), 338

alin. (2) Cod de procedură penală.

Însă, la caz, prima instanță a aplicat în mod inconsecvent prevederile legii

ceea ce a afectat echitatea procedurilor penale îndreptate împotriva

inculpaților, iar instanța de apel nu a reacționat în nici un fel și nu a dat o

apreciere circumstanțelor cu privire la modul de pronunțare a sentinței cât și a

8

argumentelor invocate de apelanți în acest sens, și a emis o soluție fără a

desfășura motivele acesteia.

Colegiul penal notează că instanța de apel nu a raportat cazului

reglementările pct. 8 din anexa la Decizia nr. 1, a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova din 18 martie 2020, care a stabilit măsuri

specifice în domeniul justiției pe perioada instituirii stării de urgență, și potrivit

cărora: Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele care se suspendă de

drept, aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup,

urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de

urgență. în cauzele care se suspendă de drept, în care au fost declarate căi de atac

până la data emiterii prezentei hotărâri, dosarele se înaintează instanței

competente după încetarea stării de urgență.

Potrivit pct. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Decizia nr. 1: Procesele penale

aflate în curs pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de etapa de examinare,

se suspendă de drept pe durata stării de urgență. Alin. (3) din pct. 10 dispune: În

termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, instanța de judecată va lua

măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și efectuarea actelor de procedură.

Prin urmare, la analizarea termenului de declarare a apelurilor, instanța

de apel urma să aprecieze în cumul atât reglementările Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, care a stabilit măsuri specifice în domeniul

justiției pe perioada instituirii stării de urgență, cât și modul în care a fost

pronunțată sentința, precum și accesul real a părților la acest act, în raport cu

dreptului părților la un proces echitabil și accesul la justiție prevăzute de art. 6

CEDO.

Potrivit jurisprudențe constante a CtEDO, efectul Articolului 6 este,

printre altele, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a petrece o examinare

adecvată a pozițiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia evaluarea sau

dacă ele sunt relevante pentru decizia sa, având în vedere că Curtea nu este

chemată să examineze dacă argumentele sunt întrunite în mod adecvat (Perez

v. France [GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004 I, și Buzescu v. România, nr.

61302/00, § 63, 24 mai 2005). Cu toate acestea, deși Articolul 6 obligă instanțele

să motiveze deciziile sale, aceasta nu poate fi înțeles ca impunându-se un

răspuns detaliat la fiecare argument (Van de Hurk v. the Netherlands, 19 Aprilie

1994, §§ 59 și 61, A no. 288, și Burg v. France (dec.), no. 34763/02, ECHR 2003-II).

Întinderea obligației de a motiva poate varia în conformitate cu natura deciziei

și trebuie determinată în lumina circumstanțelor cauzei (Ruiz Torija v. Spain și

Hiro Balani v. Spain, 9 decembrie 1994, A nr. 303-A și 303-B, § 29 și § 27; și Helle

v. Finland, 19 decembrie 1997, § 55).

În speță, Colegiul penal constată că decizia contestată instanța de apel sa

limitat la o motivare superficială, fără a elucida și analiza circumstanțe concrete

ale cauzei care au fost invocate de părți la argumentarea necesității repunerii

în termen a apelurilor declarate.

9

În cauza Ruiz Torija v. Spain (§§ 29-30) CtEDO, a menționat că „…o funcție

a unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai

mult ca atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum

și posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării

justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a

aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a

instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente

au fost acceptate sau respinse. Această obligație este întotdeauna subiectul

prevederii că instanța poate considera necesar de a nu răspunde la

argumentele care sunt vădit irelevante, neîntemeiate, abuzive sau în orice alt

fel inadmisibile datorită prevederilor legale clare sau unei practici judiciare

constante în privința unor tipuri de argumente similare”.

Astfel, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia instanței de apel în cauza

dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate, nefiind

oferite răspunsuri la toate argumentele înaintate în apeluri, ceea ce este

incident cazului de casare invocat de recurenți și prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și anume, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit conchide de a admite

recursurile ordinare declarate la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi

casată total cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet

de judecători, pentru adoptarea unei soluții întemeiate, cu respectarea

prevederilor legale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în apelurile declarate în prezenta speță, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și

argumenteze clar concluziile în decizia adoptată ținând cont de motivele casării

deciziei atacate, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate

cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Caragia Elisaveta

în numele inculpatului Peiu Zosim și de către avocatul Cojocaru Daniela în

numele inculpatului Mayilov Cristian, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2020, în cauza penală în privința

10

inculpaților Peiu Zosim xxxxx și Mayilov Cristian xxxxx și dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 20 mai 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

11