1ra-546/21 — art. 152 alin. 2 lit. e Cod penal

1ra-546/21 — art. 152 alin. 2 lit. e Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-546/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecătorii - Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, de către avocatul

Sanduleac Diana în numele inculpatului Cebanov Nichita și de către avocatul

Gavajuc Stela în numele inculpatului Petuhov Andrei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2020 și sentinței

Judecătoriei Edineț (sediul Ocnița) din 06 martie 2020, în cauza penală în privința

lui

Petuhov xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în s. xxxxx;

Cebanov xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în s. xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.09.2018 –06.03.2020;

Instanța de apel: 27.03.2020 – 13.10.2020;

Instanța de recurs: 08.12.2020 – 20.04.2021.

A C O N S T A T A T:

Petuhov Andrei și Cebanov Nichita au fost recunoscuți vinovați și condamnați

în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal la câte 6 (șase) ani închisoare, fiecare.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, prin sentința în cauză și sentința Judecătoriei Edineț

(sediul Ocnița) din 28 septembrie 2018, i-a fost stabilită lui Petuhov Andrei și

Cebanov Nichita pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 7

(șapte) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, și amendă în mărime

de 650 unități convenționale, ceea ce constituie 32500 (treizeci și două mii cinci

sute) lei, fiecăruia.

A fost dispusă încasarea, în mod solidar, de la Petuhov Andrei și Cebanov

Nichita în contul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 128 (una sută

douăzeci și opt) lei.

1

mai 2018, prin înțelegere prealabilă cu Cebanov Nichita, urmărind scopul

maltratării consăteanului lor, xxxxx, pe care-l bănuiau de săvârșirea unui furt, au

mers la domiciliul ultimului, situat în s. xxxxx, și aproximativ la orele 15.00 au

intrat în casa de locuit a acestuia unde mai erau soția acestuia, xxxxx, și xxxxx.

Acolo, invocându-i lui xxxxx pretențiile lor privind comiterea furtului, i-au aplicat

multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201819P0241 din 10.05.2018,

lui xxxxx i-au fost cauzate echimoze la cutia toracică bilateral, fractura coastei 9

pe stânga și 9-10 pe dreapta, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui

corp contondent dur, posibil la data și circumstanțele indicate și se califică ca

vătămare corporală medie, cu dereglare a sănătății de lungă durată. Vătămările

corporale depistate la xxxxx nu puteau fi produse la căderea de pe suport propriu.

Acțiunile lui Petuhov Andrei și Cebanov Nichita au fost încadrate în baza art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale

sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății,

de două sau mai multe persoane.

care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri

de achitare, din motiv că:

- concluziile instanței de fond sunt total nefondate și lipsite de substrat

factologic;

- conform materialelor cauzei penale, în cadrul cercetării judecătorești au

fost combătute argumentele acuzării referitor la învinuirea adusă care nu și-a

găsit confirmare în instanța de judecată, iar vinovăția sa nu a fost dovedită;

- consideră că nu poate fi reținut faptul că i-a provocat careva leziuni

corporale victimei deoarece el nu avea nici un motiv iar cu xxxxx era în relații

normale, fiind consăteni, iar toate cele fabricate de organul de urmărire penală au

fost ca o răzbunare asupra sa, din motiv că a intrat în conflict cu colaboratorii de

poliție pe cazuri anterioare;

- depozițiile celorlalți martori au fost bazate doar pe declarațiile părții

vătămate, care au un caracter contradictoriu, susținând de fiecare dată că dânsul

nu ține minte ce s-a întâmplat fiindcă se afla în stare de ebrietate;

- partea vătămată nu a dorit și nu a depus plângere la momentul când a venit

inspectorul de sector, nici nu a dorit să comunice ce s-a întâmplat iar cauza penală

a fost pornită tocmai peste 2 săptămâni;

- probele invocate nu indică că faptele sale întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, or aceste probe nu au combătut

corespunzător declarațiile inculpaților, acest sistem de probe nu coroborează cu

alte probe din care s-ar stabili indubitabil asupra vinovăției inculpaților în

comiterea infracțiunilor invocate în actul de acuzare;

2

- declarațiile părții vătămate date în ședința de judecată nu combat, dar

dimpotrivă, susțin depozițiile inculpaților și nu indică sub nici o formă că

inculpații ar fi vinovați de comiterea infracțiunii incriminate lor;

- acuzarea n-a înlăturat dubiile și n-a stabilit cu certitudine făptașii în cazul

dat și n-a înlăturat suspiciunile evidente și contradicțiile din depoziții.

3.1. Inculpatul Petuhov Andrei, prin apelul declarat, a solicitat admiterea

acestuia, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat,

din motiv că:

- potrivit materialelor cauzei penale, în cadrul cercetării judecătorești, au

fost combătute argumentele acuzării referitor la învinuirea adusă care nu și-a

găsit confirmarea în instanța de judecată iar vinovăția nu a fost dovedită;

- declarațiile părții vătămate nu combat depozițiile inculpaților și nu indică

sub nici o formă că inculpații ar fi vinovați de comiterea infracțiunii incriminate;

- la adoptarea sentinței, individualizând pedeapsa, instanța de judecată nu

a respectate prevederile art. 96, 385 alin. (1), 394 alin. (1), (2) Cod de procedură

penală.

3.2. Avocatul Gheorghiță Arcadie în numele inculpaților Petuhov Andrei și

Cebanov Nichita, a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea

integrală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, invocând că:

- vina inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate, nu a fost dovedită;

- partea vătămată a declarat că nu a fost bătut de către inculpați și nu are

careva pretenții către aceștia;

- instanța de fond a apreciat critic declarațiile părții vătămate, ajungând la

concluzia că partea vătămată s-a împăcat cu inculpații;

- partea vătămată chiar din ziua cauzării leziunilor corporale nu a depus

declarații împotriva inculpaților, deși nu se împăcase cu inculpații și nici nu

vorbise cu ei. Astfel, ar putea fi apreciate critic și declarațiile date în faza de

urmărire penală care au fost date în incinta inspectoratului de poliție și

procuratură.

au fost admise apelurile declarate, din alte motive decât cele invocate, cu casarea

parțială a sentinței în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, în această latură, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Petuhov Andrei și Cebanov Nichita au fost recunoscuți vinovați și

condamnați în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal la câte 5 (cinci) ani

închisoare, fiecare.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, prin sentința în cauză și sentința Judecătoriei Edineț

(sediul Ocnița) din 28 septembrie 2018, i-a fost stabilită lui Petuhov Andrei și

Cebanov Nichita pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5

(cinci) ani 3 (trei) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, și amendă în

mărime de 650 unități convenționale, ceea ce constituie 32500 (treizeci și două

mii cinci sute) lei, fiecăruia.

3

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că instanța

de fond, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală

și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.101 Cod de

procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de

fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui

Petuhov Andrei și Cebanov Nichita în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 152

alin. (2) lit. e) Cod penal.

Apreciind declarațiile inculpaților, instanța de apel a ajuns la concluzia că

aceștia au recunoscut faptul, că anume ei au fost persoanele care la data de 02 mai

2018 au fost în gospodăria lui xxxxx, or, potrivit procesului-verbal de sesizare din

05 mai 2018 xxxxx cert și consecvent a menționat despre loviturile primate

anume de la Petuhov Andrei și prietenul lui Nichita. Circumstanțe similare au fost

indicate, de către partea vătămată și în fața organului de urmărire penală, date

citirii în instanță de judecată, care la fel au fost confirmate prin declarațiile

martorilor xxxxx, precum și prin raportul de expertiză judiciară nr. 201819P0241

din 10.05.2018 care exclude producerea leziunilor la cădere și care în coroborare

exclud versiunea expusă de inculpații Petuhov Andrei și Cebanov Nichita.

Instanța de apel a dat o apreciere critică și declarațiilor părții vătămate și a

martorului xxxxx date în instanță, deoarece aceste declarații au apărut pe

parcursul examinării cauzei penale în apărarea inculpaților, care pot fi acceptate

drept o metodă de apărare a inculpaților care sunt consăteni dar nu pot fi admise

unele veridice deoarece nu coroborează cu restul probelor administrate în

această cauză penală.

Referitor la pedeapsa aplicată, instanța de apel a subliniat că, deși instanța

de fond corect a calificat acțiunile inculpaților Petuhov Andrei și Cebanov Nichita,

sentința în cauză urmează a fi casată în latura pedepsei deoarece prima instanță

a aplicat o pedeapsă prea aspră inculpaților pentru infracțiunea comisă. Ținând

cont de personalitatea inculpaților și poziția părții vătămate care nu are pretenții

față de inculpați, instanța de apel a considerat, că față de Petuhov Andrei și

Cebanov Nichita urmează a fi aplicată doar o pedeapsă sub formă de închisoare

însă la limita minimă, fiind unica categorie de pedepse care poate atinge scopul

reeducării și corectării ei.

au declarat recursuri ordinare:

5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, care

indică temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, și solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

hotărîrii atacate, din următoarele considerente:

- soluția instanței de apel în ce privește reducerea termenului de pedeapsă

stabilit inculpaților Petuhov Andrei și Cebanov Nichita pentru săvârșirea

4

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, este neîntemeiată, or

nu au fost descrise criteriile ce au stat la baza adoptării unei asemenea decizii;

- instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că prima instanță, la stabilirea

pedepsei inculpaților, nu a acordat deplină eficiența prevederilor art.7, 61, 75 Cod

penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de modul de comitere a

infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită

(viața și sănătatea persoanei), natura și gravitatea rezultatului produs, motivul

săvârșirii și scopul urmărit, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunii și

în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația

familială și socială a acestora, stabilindu-le, astfel, o pedeapsă inechitabilă pentru

infracțiunea comisă;

- instanța de apel, criticând soluția instanței de fond, nu a combătut nici

într-un mod circumstanțele agravante și atenuante reținute în sarcina acestora, și

anume, personalitatea inculpaților, care anterior au fost condamnați, aplicându-

se atât pedepse sub formă de amendă cât si muncă neremunerată în folosul

comunității, alte dosare au fost clasate în legătură cu restituirea pagubei; nu au

executat pedeapsa cu amendă; la locul de trai sunt caracterizați negativ, nu au loc

de muncă, nu sunt căsătoriți, nu sunt invalizi, nu și-au recunoscut vina. Or, în baza

celor expuse, instanța de fond corect a considerat necesar și oportun de a le aplica

inculpaților o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani;

- nu au fost aduse argumente privind combaterea soluției primei instanțe

cu referire la pedeapsa stabilită inculpaților, iar instanța de apel nu a luat în

considerație comportamentul inculpaților, care nici nu se căiesc de comiterea

faptelor incriminate și pledează pentru achitare;

- la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

5.2. Avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului Cebanov Nichita, care,

fără a se referi la vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 Cod de procedură

penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea unei hotărîri de

achitare, din motiv că inculpatul nu a comis fapta incriminată, invocând

următoarele:

- atât în cadrul urmăririi penale, cât în ședința de judecată a instanței de

apel, inculpatul Cebanov Nichita, a pledat nevinovat, din motivul că ultimul nu a

comis fapta încriminată;

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute art. 152 alin. (2)

lit. e) Cod penal nu a fost demonstrată prin careva probe pertinente și

concludente, fiind bazată pe presupuneri și declarațiile contradictorii ale

martorilor și părților vătămate;

- la materiale cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate, mai mult, însăși partea

vătămată și martorii audiați în ședința de judecată, care au fost somați de

răspundere penală pentru dare de declarații false, au comunicat în fața instanței

de judecată, sub jurământ, că partea vătămată a primit leziunile depistate în urma

5

căzăturii de pe pragul casei, fiind în stare de ebrietate alcoolică;

- instanța de apel neîntemeiat a refuzat solicitarea apărării de a fi audiat

expertul care a efectuat raportul de expertiză judiciară medico-legală

nr.201819P0241 din 10.05.2018, din motivul că după efectuarea expertizei în

cadrul dosarului au apărut circumstanțe noi, și anume, partea vătămată xxxxx a

comunicat instanței că leziunile corporale depistate la el au fost primite prin

căderea pe scările de beton a casei, astfel fiindu-i încălcat dreptul inculpatului la

apărare și la un proces echitabil;

- partea vătămată, xxxxx, la data de 02 mai 2018, data cînd se presupune că

a fost comisă fapta, nu a scris careva plângeri și nu a comunicat inspectorului de

sector ce s-a întâmplat, a refuzat și internarea la spital, fiind internat tocmai la

data de 05 mai 2018 iar radiografia fiind efectuată la data de 07.05.2018, de aici

nu ne este clar în genere cînd au fost cauzate leziunile corporale depistate la

partea vătămată, care teoretic puteau fi și pînă la data de 02.05.2018 data

comiterii faptei și după această dată;

- din învinuirea adusă inculpaților reiese că aceștia au aplicat multiple

lovituri părții vătămate, pe diferite părți ale corpului, dar din raportul de expertiză

sunt arătate doar echimoze pe cutia toracică, fapt care confirmă declarațiile părții

vătămate precum că a căzut pe pragul casei;

- prima instanță și instanța de apel eronat au apreciat critic declarațiile date

în instanța de judecată de partea vătămată xxxxx și martorii acuzării și au pus la

baza condamnării declarațiile date la etapa urmăririi penale, de aici nu ne este

clar cum instanța de judecată a apreciat care declarații sunt adevărate și care nu

și de ce au fost puse la baza condamnării anume declarațiile date la urmărire

penală;

- pe parcursul examinării cauzei date, partea vătămată xxxxx în timpul

audierii lui pe parcursul urmăririi penale și în instanța de judecată a dat declarații

diferite evenimentelor din data de 02.05.2018, un lucru era identic în declarațiile

părții vătămate, faptul că ultimul era în stare de ebrietate avansată și în această

stare putea să cadă pe scările casei și să-și fractureze coastele;

- concluzia expertului din raportul de expertiză judiciară nr. 201819P0241

din 10.05.2018 privitor la faptul că leziunile depistate nu puteau fi produse de la

căderea de pe suport propriu, le consideră greșite, deoarece conform teorii și

practicii astfel de leziuni corporale pot apărea și la căderea de pe suport propriu.

5.3. Avocatul Gavajuc Stela în numele inculpatului Petuhov Andrei, care,

fără a indica vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală,

solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei hotărîri de

achitare, din motiv că inculpatul nu a comis fapta incriminată, invocând

următoarele:

- vinovăția inculpatului Petuhov Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal nu a fost demonstrată prin careva probe

pertinente și concludente dar este bazată pe presupuneri și declarațiile

contradictorii ale părții vătămate și martorilor audiați;

6

- la materiale dosarului nu sunt careva probe prin care ar fi demonstrată

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, or, din declarațiile

părții vătămate și ale martorilor, care fiind somați de răspundere penală pentru

dare de declarații false, au comunicat instanței de judecată sub jurământ că partea

vătămată a primit leziunile depistate din motiv că a căzut de pe pragul casei, fiind

în stare de ebrietate alcoolică;

- neîntemeiat instanța de apel a refuzat solicitarea apărării de a fi audiat

expertul care a efectuat raportul de expertiză judiciară medico-legală

nr.201819P0241 din 10.05.2018, din motivul că după efectuarea expertizei în

cadrul dosarului au apărut circumstanțe noi, și anume, partea vătămată xxxxx a

comunicat instanței că leziunile corporale depistate la el au fost primite prin

căderea pe scările de beton a casei, astfel fiindu-i încălcat dreptul inculpatului la

apărare și la un proces echitabil;

- partea vătămată xxxxx, la data de 02 mai 2018, data când se presupune că

a fost comisă fapta, nu a depus vreo plângere și nu a comunicat polițistului de

sector ce s-a întâmplat, refuzând și internarea la spital, fiind internată abia la data

de 05.05.2018, iar radiografia fiind efectuată la data de 07.05.2018. Astfel, nu este

clar când au fost cauzate leziunile corporale depistate la partea vătămată care

teoretic puteau fi cauzate și până la data de 02.05.2018 - data comiterii faptei, dar

și dup această dată;

- din învinuirea adusă inculpaților reiese că inculpații au aplicat multiple

lovituri părții vătămate, pe diferite părți ale corpului, însă potrivit raportului de

expertiză sunt descrise doar echimoze pe cutia toracică, fapt care confirmă

declarațiile părții vătămate despre faptul că a căzut pe pragul casei;

- concluziile instanțelor de judecată inferioare privind vinovăția

inculpatului Petuhov Andrei de comiterea infracțiunii incriminate sunt bazate pe

presupuneri.

lărgit concluzionează că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

6.1. Cu privire la recursul ordinar declarat de către procuror.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

7

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că

partea acuzării invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art.

427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența

argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia

instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume invocă dezacordul cu

modalitatea de individualizare a pedepsei penale, potrivit căruia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de

corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpaților Petuhov

Andrei și Cebanov Nichita, întrucât celălalt temei de casare nominalizat în recurs

nu a fost motivat de către acuzare, iar în circumstanțele în care recursul nu este

motivat sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este

competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care l-ar justifica.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de

la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

8

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Reflectând cele expuse supra la cazul supus judecății, pe marginea cerinței

acuzării privind aplicarea unei pedepse mai aspre inculpaților Petuhov Andrei și

Cebanov Nichita, întrucît instanța de apel, reducând termenul pedepselor,

eronat a ajuns la concluzia că prima instanță, la stabilirea pedepsei

inculpaților, nu a acordat deplină eficiența prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal,

nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de modul de comitere a

infracțiunii, Colegiul penal lărgit statuează corectitudinea instanței de apel în

reținerea că inculpaților Petuhov Andrei și Cebanov Nichita urmează a le fi

aplicată doar o pedeapsă sub formă de închisoare, însă la limita minimă, adică 5

(cinci) ani închisoare, fiind unica categorie de pedepse care poate atinge scopul

corectării și reeducării ei, or, partea vătămată nu are careva pretenții față de

inculpați.

Prin urmare, nu poate fi reținut argumentul acuzării precum că inculpaților

le-a fost stabilită neîntemeiat o pedeapsă de 5 ani închisoare, dat fiind faptul că la

individualizarea pedepsei penale instanța de apel a ținut cont de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal și de art. 84

alin. (4) Cod penal, și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se

va asigura doar prin stabilirea față de inculpați a pedepsei închisorii în limitele

prevăzute de sancțiunea nomei incriminate.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de

apel la compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, 77, 84 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția

respingerii recursului declarat de către procuror, ca inadmisibil.

6.2. Cu privire la recursurile ordinare declarate de către avocatul Sanduleac

Diana în numele inculpatului Cebanov Nichita și de către avocatul Gavajuc Stela

în numele inculpatului Petuhov Andrei.

Ținînd cont de faptul că recursurile ordinare declarate de către apărare în

numele inculpaților conțin solicitări similare, Colegiul penal lărgit se va expune

asupra acestora simultan.

Din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit nu a stabilit

indicarea de către recurenți a unor temeiuri de drept pentru declararea recursului

din cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, or, în esență,

aceștia critică hotărârile instanțelor de fond prin prisma nevinovăției inculpaților

de comiterea infracțiunii incriminate, prezumându-se lipsa laturii subiective a

componenței de infracțiune prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal -

poziție ce se circumscrie temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi

9

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal lărgit reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, prima instanță i-a recunoscut vinovați pe

Cebanov Nichita și Petuhov Andrei în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal,

condamnându-i la câte 6 (șase) ani închisoare, iar în baza art. 84 alin. (4) Cod

penal, le-a stabilit, fiecăruia, o pedeapsă definitivă de 7 (șapte) ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, și amendă în mărime de 650 unități

convenționale, ceea ce constituie 32500 (treizeci și două mii cinci sute) lei,

fiecăruia. Ulterior, cauza fiind judecată în ordine de apel, sentința primei instanțe

a fost casată în latura pedepsei, stabilindu-i-se inculpaților Cebanov Nichita și

Petuhov Andrei în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal câte 5 (cinci) ani

închisoare, iar în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, li s-a stabilit, fiecăruia, o

pedeapsă definitivă de 5 (cinci) ani și 3 (trei) luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, și amendă în mărime de 650 unități convenționale,

ceea ce constituie 32500 (treizeci și două mii cinci sute) lei, în rest, sentința a fost

menținută.

Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a constatat vinovăția

inculpaților Cebanov Nichita și Petuhov Andrei în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății, de două sau mai multe persoane, analizând obiectiv

cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor.

Or, analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de

apel la judecarea apelurilor declarate, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în cererile de apel, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4, 4.1. al prezentei

decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă

10

circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare

constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond

și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice

drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c.

Spaniei, Helle c. Finlandei).

Subsecvent, Colegiul penal lărgit menționează că, alegațiile apărătorilor

precum că neîntemeiat instanța de apel a refuzat solicitarea acestora de a fi audiat

expertul care a efectuat raportul de expertiză judiciară medico-legală

nr.201819P0241 din 10.05.2018, sunt nefondate, or, avocații Sanduleac Diana,

Gavajuc Stela, și inculpații Cebanov Nichita, Petuhov Andrei, la examinarea cauzei

în ordine de apel, când s-a dat citire în ședința de judecată a raportului sus-

menționat, nu au înaintat careva obiecții, fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței de judecată din 13 octombrie 2020 (f.d. 33-35, Vol. II).

Colegiul penal lărgit respinge, ca neîntemeiate, inclusiv, argumentele

apărării precum că din materiale cauzei nu rezultă expres data cauzării

vătămărilor corporale părții vătămate xxxxx, precum și caracterul, modul

apariției acestora, considerându-le declarative și formale, întrucât instanța de

apel a stabilit clar că acestea se combat prin probele acumulate la dosar. Astfel,

din informația telefonică parvenită la 05 mai 2018 în Serviciul de Gardă al IP

Ocnița, de IMSP SR Ocnița, precum și de la serviciul 112 referitor că la aceeași dată

în SR Ocnița, după ajutor medical s-a adresat cet. xxxxx cu diagnoza: fractură de

coastă – sematorox (f.d. 12, Vol. I). Concomitent, prin raportul de expertiză nr.

201819P0241 din 10.05.2018 s-a constatat că lui xxxxx i-au fost cauzate echimoze

la cutia toracică bilateral, fractura coastei 9 pe stânga și 9-10 pe dreapta, care au

fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui corp contondent dur, posibil la data

și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare corporală medie, cu dereglare

a sănătății de lungă durată; vătămările corporale depistate la Tocarciuc A. nu

puteau fi produse la căderea de pe suport propriu.

Cât privește alegațiile recurenților privind caracterul contradictoriu al

declarațiilor părții vătămate, xxxxx, și ale martorului xxxxx, Colegiul penal lărgit

reține că acestea constituie o interpretare subiectivă a apărării, ce au drept scop

evitarea tragerii la răspundere penală a inculpaților Petuhov Andrei și Cebanov

Nichita pentru fapta comisă, or declarațiile părții vătămate și ale martorului xxxxx

date la faza urmăririi penale (f.d. 20-21, 26, Vol. I), așa cum a indicat instanța e

apel, coroborează cu celelalte probe, inclusiv cu declarațiile date în cadrul

confruntării cu Petuhov Andrei și Cebanov Nichita la data de 31 mai 2018 (f.d. 44,

45, 56, 57 Vol. I), fiind consecutive, exprimând rezultatul acelorași acțiuni și

circumstanțe.

11

Așadar, reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia

că, argumentele înaintate de recurenți, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursurilor declarate, iar simplul dezacord cu soluția pronunțată în speță nu

constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.

Totodată, instanța de recurs ordinar nu a stabilit existența în speță a unor

erori de drept care ar influența decizia atacată, acesta fiind una legală și

întemeiată, considerente din care recursurile declarate urmează a fi respinse, ca

inadmisibile, cu menținerea deciziei atacate.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, de către avocatul

Sanduleac Diana în numele inculpatului Cebanov Nichita și de către avocatul

Gavajuc Stela în numele inculpatului Petuhov Andrei, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2020, în cauza penală în

privința lui Petuhov xxxxx și Cebanov xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 mai 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

12