1ra-546/21 — art. 152 alin. 2 lit. e Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 alin. 2 lit. e Cod penal
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6, 8, 10 CPP
1ra-546/21 — art. 152 alin. 2 lit. e Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-546/21
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 aprilie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte - Toma Nadejda,
Judecătorii - Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,
judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, de către avocatul
Sanduleac Diana în numele inculpatului Cebanov Nichita și de către avocatul
Gavajuc Stela în numele inculpatului Petuhov Andrei, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2020 și sentinței
Judecătoriei Edineț (sediul Ocnița) din 06 martie 2020, în cauza penală în privința
lui
Petuhov xxxxx, născut la xxxxx, originar
și domiciliat în s. xxxxx;
Cebanov xxxxx, născut la xxxxx,
originar și domiciliat în s. xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 24.09.2018 –06.03.2020;
Instanța de apel: 27.03.2020 – 13.10.2020;
Instanța de recurs: 08.12.2020 – 20.04.2021.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Ocnița) din 06 martie 2020
Petuhov Andrei și Cebanov Nichita au fost recunoscuți vinovați și condamnați
în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal la câte 6 (șase) ani închisoare, fiecare.
În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin cumulul
parțial al pedepselor aplicate, prin sentința în cauză și sentința Judecătoriei Edineț
(sediul Ocnița) din 28 septembrie 2018, i-a fost stabilită lui Petuhov Andrei și
Cebanov Nichita pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 7
(șapte) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, și amendă în mărime
de 650 unități convenționale, ceea ce constituie 32500 (treizeci și două mii cinci
sute) lei, fiecăruia.
A fost dispusă încasarea, în mod solidar, de la Petuhov Andrei și Cebanov
Nichita în contul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 128 (una sută
douăzeci și opt) lei.
1
În sentință, prima instanță a constatat că, Petuhov Andrei la data de 02
mai 2018, prin înțelegere prealabilă cu Cebanov Nichita, urmărind scopul
maltratării consăteanului lor, xxxxx, pe care-l bănuiau de săvârșirea unui furt, au
mers la domiciliul ultimului, situat în s. xxxxx, și aproximativ la orele 15.00 au
intrat în casa de locuit a acestuia unde mai erau soția acestuia, xxxxx, și xxxxx.
Acolo, invocându-i lui xxxxx pretențiile lor privind comiterea furtului, i-au aplicat
multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului.
Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 201819P0241 din 10.05.2018,
lui xxxxx i-au fost cauzate echimoze la cutia toracică bilateral, fractura coastei 9
pe stânga și 9-10 pe dreapta, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui
corp contondent dur, posibil la data și circumstanțele indicate și se califică ca
vătămare corporală medie, cu dereglare a sănătății de lungă durată. Vătămările
corporale depistate la xxxxx nu puteau fi produse la căderea de pe suport propriu.
Acțiunile lui Petuhov Andrei și Cebanov Nichita au fost încadrate în baza art.
152 alin. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale
sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările
prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății,
de două sau mai multe persoane.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Cebanov Nichita, prin
care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri
de achitare, din motiv că:
- concluziile instanței de fond sunt total nefondate și lipsite de substrat
factologic;
- conform materialelor cauzei penale, în cadrul cercetării judecătorești au
fost combătute argumentele acuzării referitor la învinuirea adusă care nu și-a
găsit confirmare în instanța de judecată, iar vinovăția sa nu a fost dovedită;
- consideră că nu poate fi reținut faptul că i-a provocat careva leziuni
corporale victimei deoarece el nu avea nici un motiv iar cu xxxxx era în relații
normale, fiind consăteni, iar toate cele fabricate de organul de urmărire penală au
fost ca o răzbunare asupra sa, din motiv că a intrat în conflict cu colaboratorii de
poliție pe cazuri anterioare;
- depozițiile celorlalți martori au fost bazate doar pe declarațiile părții
vătămate, care au un caracter contradictoriu, susținând de fiecare dată că dânsul
nu ține minte ce s-a întâmplat fiindcă se afla în stare de ebrietate;
- partea vătămată nu a dorit și nu a depus plângere la momentul când a venit
inspectorul de sector, nici nu a dorit să comunice ce s-a întâmplat iar cauza penală
a fost pornită tocmai peste 2 săptămâni;
- probele invocate nu indică că faptele sale întrunesc elementele infracțiunii
prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, or aceste probe nu au combătut
corespunzător declarațiile inculpaților, acest sistem de probe nu coroborează cu
alte probe din care s-ar stabili indubitabil asupra vinovăției inculpaților în
comiterea infracțiunilor invocate în actul de acuzare;
2
- declarațiile părții vătămate date în ședința de judecată nu combat, dar
dimpotrivă, susțin depozițiile inculpaților și nu indică sub nici o formă că
inculpații ar fi vinovați de comiterea infracțiunii incriminate lor;
- acuzarea n-a înlăturat dubiile și n-a stabilit cu certitudine făptașii în cazul
dat și n-a înlăturat suspiciunile evidente și contradicțiile din depoziții.
3.1. Inculpatul Petuhov Andrei, prin apelul declarat, a solicitat admiterea
acestuia, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat,
din motiv că:
- potrivit materialelor cauzei penale, în cadrul cercetării judecătorești, au
fost combătute argumentele acuzării referitor la învinuirea adusă care nu și-a
găsit confirmarea în instanța de judecată iar vinovăția nu a fost dovedită;
- declarațiile părții vătămate nu combat depozițiile inculpaților și nu indică
sub nici o formă că inculpații ar fi vinovați de comiterea infracțiunii incriminate;
- la adoptarea sentinței, individualizând pedeapsa, instanța de judecată nu
a respectate prevederile art. 96, 385 alin. (1), 394 alin. (1), (2) Cod de procedură
penală.
3.2. Avocatul Gheorghiță Arcadie în numele inculpaților Petuhov Andrei și
Cebanov Nichita, a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea
integrală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, invocând că:
- vina inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate, nu a fost dovedită;
- partea vătămată a declarat că nu a fost bătut de către inculpați și nu are
careva pretenții către aceștia;
- instanța de fond a apreciat critic declarațiile părții vătămate, ajungând la
concluzia că partea vătămată s-a împăcat cu inculpații;
- partea vătămată chiar din ziua cauzării leziunilor corporale nu a depus
declarații împotriva inculpaților, deși nu se împăcase cu inculpații și nici nu
vorbise cu ei. Astfel, ar putea fi apreciate critic și declarațiile date în faza de
urmărire penală care au fost date în incinta inspectoratului de poliție și
procuratură.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2020
au fost admise apelurile declarate, din alte motive decât cele invocate, cu casarea
parțială a sentinței în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, în această latură, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care Petuhov Andrei și Cebanov Nichita au fost recunoscuți vinovați și
condamnați în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal la câte 5 (cinci) ani
închisoare, fiecare.
În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin cumulul
parțial al pedepselor aplicate, prin sentința în cauză și sentința Judecătoriei Edineț
(sediul Ocnița) din 28 septembrie 2018, i-a fost stabilită lui Petuhov Andrei și
Cebanov Nichita pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5
(cinci) ani 3 (trei) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, și amendă în
mărime de 650 unități convenționale, ceea ce constituie 32500 (treizeci și două
mii cinci sute) lei, fiecăruia.
3
În rest, sentința a fost menținută fără modificări.
4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că instanța
de fond, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală
și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)
Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.101 Cod de
procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,
veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de
fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui
Petuhov Andrei și Cebanov Nichita în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 152
alin. (2) lit. e) Cod penal.
Apreciind declarațiile inculpaților, instanța de apel a ajuns la concluzia că
aceștia au recunoscut faptul, că anume ei au fost persoanele care la data de 02 mai
2018 au fost în gospodăria lui xxxxx, or, potrivit procesului-verbal de sesizare din
05 mai 2018 xxxxx cert și consecvent a menționat despre loviturile primate
anume de la Petuhov Andrei și prietenul lui Nichita. Circumstanțe similare au fost
indicate, de către partea vătămată și în fața organului de urmărire penală, date
citirii în instanță de judecată, care la fel au fost confirmate prin declarațiile
martorilor xxxxx, precum și prin raportul de expertiză judiciară nr. 201819P0241
din 10.05.2018 care exclude producerea leziunilor la cădere și care în coroborare
exclud versiunea expusă de inculpații Petuhov Andrei și Cebanov Nichita.
Instanța de apel a dat o apreciere critică și declarațiilor părții vătămate și a
martorului xxxxx date în instanță, deoarece aceste declarații au apărut pe
parcursul examinării cauzei penale în apărarea inculpaților, care pot fi acceptate
drept o metodă de apărare a inculpaților care sunt consăteni dar nu pot fi admise
unele veridice deoarece nu coroborează cu restul probelor administrate în
această cauză penală.
Referitor la pedeapsa aplicată, instanța de apel a subliniat că, deși instanța
de fond corect a calificat acțiunile inculpaților Petuhov Andrei și Cebanov Nichita,
sentința în cauză urmează a fi casată în latura pedepsei deoarece prima instanță
a aplicat o pedeapsă prea aspră inculpaților pentru infracțiunea comisă. Ținând
cont de personalitatea inculpaților și poziția părții vătămate care nu are pretenții
față de inculpați, instanța de apel a considerat, că față de Petuhov Andrei și
Cebanov Nichita urmează a fi aplicată doar o pedeapsă sub formă de închisoare
însă la limita minimă, fiind unica categorie de pedepse care poate atinge scopul
reeducării și corectării ei.
Nefiind de acord cu soluțiile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare,
au declarat recursuri ordinare:
5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, care
indică temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de
procedură penală, și solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea
hotărîrii atacate, din următoarele considerente:
- soluția instanței de apel în ce privește reducerea termenului de pedeapsă
stabilit inculpaților Petuhov Andrei și Cebanov Nichita pentru săvârșirea
4
infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, este neîntemeiată, or
nu au fost descrise criteriile ce au stat la baza adoptării unei asemenea decizii;
- instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că prima instanță, la stabilirea
pedepsei inculpaților, nu a acordat deplină eficiența prevederilor art.7, 61, 75 Cod
penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de modul de comitere a
infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită
(viața și sănătatea persoanei), natura și gravitatea rezultatului produs, motivul
săvârșirii și scopul urmărit, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunii și
în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația
familială și socială a acestora, stabilindu-le, astfel, o pedeapsă inechitabilă pentru
infracțiunea comisă;
- instanța de apel, criticând soluția instanței de fond, nu a combătut nici
într-un mod circumstanțele agravante și atenuante reținute în sarcina acestora, și
anume, personalitatea inculpaților, care anterior au fost condamnați, aplicându-
se atât pedepse sub formă de amendă cât si muncă neremunerată în folosul
comunității, alte dosare au fost clasate în legătură cu restituirea pagubei; nu au
executat pedeapsa cu amendă; la locul de trai sunt caracterizați negativ, nu au loc
de muncă, nu sunt căsătoriți, nu sunt invalizi, nu și-au recunoscut vina. Or, în baza
celor expuse, instanța de fond corect a considerat necesar și oportun de a le aplica
inculpaților o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani;
- nu au fost aduse argumente privind combaterea soluției primei instanțe
cu referire la pedeapsa stabilită inculpaților, iar instanța de apel nu a luat în
considerație comportamentul inculpaților, care nici nu se căiesc de comiterea
faptelor incriminate și pledează pentru achitare;
- la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență
prevederilor art. 61, 75 Cod penal.
5.2. Avocatul Sanduleac Diana în numele inculpatului Cebanov Nichita, care,
fără a se referi la vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 Cod de procedură
penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea unei hotărîri de
achitare, din motiv că inculpatul nu a comis fapta incriminată, invocând
următoarele:
- atât în cadrul urmăririi penale, cât în ședința de judecată a instanței de
apel, inculpatul Cebanov Nichita, a pledat nevinovat, din motivul că ultimul nu a
comis fapta încriminată;
- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute art. 152 alin. (2)
lit. e) Cod penal nu a fost demonstrată prin careva probe pertinente și
concludente, fiind bazată pe presupuneri și declarațiile contradictorii ale
martorilor și părților vătămate;
- la materiale cauzei lipsesc careva probe ce ar demonstra vinovăția
inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate, mai mult, însăși partea
vătămată și martorii audiați în ședința de judecată, care au fost somați de
răspundere penală pentru dare de declarații false, au comunicat în fața instanței
de judecată, sub jurământ, că partea vătămată a primit leziunile depistate în urma
5
căzăturii de pe pragul casei, fiind în stare de ebrietate alcoolică;
- instanța de apel neîntemeiat a refuzat solicitarea apărării de a fi audiat
expertul care a efectuat raportul de expertiză judiciară medico-legală
nr.201819P0241 din 10.05.2018, din motivul că după efectuarea expertizei în
cadrul dosarului au apărut circumstanțe noi, și anume, partea vătămată xxxxx a
comunicat instanței că leziunile corporale depistate la el au fost primite prin
căderea pe scările de beton a casei, astfel fiindu-i încălcat dreptul inculpatului la
apărare și la un proces echitabil;
- partea vătămată, xxxxx, la data de 02 mai 2018, data cînd se presupune că
a fost comisă fapta, nu a scris careva plângeri și nu a comunicat inspectorului de
sector ce s-a întâmplat, a refuzat și internarea la spital, fiind internat tocmai la
data de 05 mai 2018 iar radiografia fiind efectuată la data de 07.05.2018, de aici
nu ne este clar în genere cînd au fost cauzate leziunile corporale depistate la
partea vătămată, care teoretic puteau fi și pînă la data de 02.05.2018 data
comiterii faptei și după această dată;
- din învinuirea adusă inculpaților reiese că aceștia au aplicat multiple
lovituri părții vătămate, pe diferite părți ale corpului, dar din raportul de expertiză
sunt arătate doar echimoze pe cutia toracică, fapt care confirmă declarațiile părții
vătămate precum că a căzut pe pragul casei;
- prima instanță și instanța de apel eronat au apreciat critic declarațiile date
în instanța de judecată de partea vătămată xxxxx și martorii acuzării și au pus la
baza condamnării declarațiile date la etapa urmăririi penale, de aici nu ne este
clar cum instanța de judecată a apreciat care declarații sunt adevărate și care nu
și de ce au fost puse la baza condamnării anume declarațiile date la urmărire
penală;
- pe parcursul examinării cauzei date, partea vătămată xxxxx în timpul
audierii lui pe parcursul urmăririi penale și în instanța de judecată a dat declarații
diferite evenimentelor din data de 02.05.2018, un lucru era identic în declarațiile
părții vătămate, faptul că ultimul era în stare de ebrietate avansată și în această
stare putea să cadă pe scările casei și să-și fractureze coastele;
- concluzia expertului din raportul de expertiză judiciară nr. 201819P0241
din 10.05.2018 privitor la faptul că leziunile depistate nu puteau fi produse de la
căderea de pe suport propriu, le consideră greșite, deoarece conform teorii și
practicii astfel de leziuni corporale pot apărea și la căderea de pe suport propriu.
5.3. Avocatul Gavajuc Stela în numele inculpatului Petuhov Andrei, care,
fără a indica vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală,
solicită casarea hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei hotărîri de
achitare, din motiv că inculpatul nu a comis fapta incriminată, invocând
următoarele:
- vinovăția inculpatului Petuhov Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal nu a fost demonstrată prin careva probe
pertinente și concludente dar este bazată pe presupuneri și declarațiile
contradictorii ale părții vătămate și martorilor audiați;
6
- la materiale dosarului nu sunt careva probe prin care ar fi demonstrată
vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, or, din declarațiile
părții vătămate și ale martorilor, care fiind somați de răspundere penală pentru
dare de declarații false, au comunicat instanței de judecată sub jurământ că partea
vătămată a primit leziunile depistate din motiv că a căzut de pe pragul casei, fiind
în stare de ebrietate alcoolică;
- neîntemeiat instanța de apel a refuzat solicitarea apărării de a fi audiat
expertul care a efectuat raportul de expertiză judiciară medico-legală
nr.201819P0241 din 10.05.2018, din motivul că după efectuarea expertizei în
cadrul dosarului au apărut circumstanțe noi, și anume, partea vătămată xxxxx a
comunicat instanței că leziunile corporale depistate la el au fost primite prin
căderea pe scările de beton a casei, astfel fiindu-i încălcat dreptul inculpatului la
apărare și la un proces echitabil;
- partea vătămată xxxxx, la data de 02 mai 2018, data când se presupune că
a fost comisă fapta, nu a depus vreo plângere și nu a comunicat polițistului de
sector ce s-a întâmplat, refuzând și internarea la spital, fiind internată abia la data
de 05.05.2018, iar radiografia fiind efectuată la data de 07.05.2018. Astfel, nu este
clar când au fost cauzate leziunile corporale depistate la partea vătămată care
teoretic puteau fi cauzate și până la data de 02.05.2018 - data comiterii faptei, dar
și dup această dată;
- din învinuirea adusă inculpaților reiese că inculpații au aplicat multiple
lovituri părții vătămate, pe diferite părți ale corpului, însă potrivit raportului de
expertiză sunt descrise doar echimoze pe cutia toracică, fapt care confirmă
declarațiile părții vătămate despre faptul că a căzut pe pragul casei;
- concluziile instanțelor de judecată inferioare privind vinovăția
inculpatului Petuhov Andrei de comiterea infracțiunii incriminate sunt bazate pe
presupuneri.
Judecând recursurile ordinare, în raport cu materialele cauzei, Colegiul
lărgit concluzionează că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din
următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca
inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.
6.1. Cu privire la recursul ordinar declarat de către procuror.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.
427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
7
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că
partea acuzării invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art.
427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența
argumentelor invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia
instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume invocă dezacordul cu
modalitatea de individualizare a pedepsei penale, potrivit căruia hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise
de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare
prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de
corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpaților Petuhov
Andrei și Cebanov Nichita, întrucât celălalt temei de casare nominalizat în recurs
nu a fost motivat de către acuzare, iar în circumstanțele în care recursul nu este
motivat sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este
competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe
în fapt și în drept, care l-ar justifica.
În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține
cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se
aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată.
Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate
persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de
la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea
infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea
de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,
având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,
8
ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea
felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Reflectând cele expuse supra la cazul supus judecății, pe marginea cerinței
acuzării privind aplicarea unei pedepse mai aspre inculpaților Petuhov Andrei și
Cebanov Nichita, întrucît instanța de apel, reducând termenul pedepselor,
eronat a ajuns la concluzia că prima instanță, la stabilirea pedepsei
inculpaților, nu a acordat deplină eficiența prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal,
nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de modul de comitere a
infracțiunii, Colegiul penal lărgit statuează corectitudinea instanței de apel în
reținerea că inculpaților Petuhov Andrei și Cebanov Nichita urmează a le fi
aplicată doar o pedeapsă sub formă de închisoare, însă la limita minimă, adică 5
(cinci) ani închisoare, fiind unica categorie de pedepse care poate atinge scopul
corectării și reeducării ei, or, partea vătămată nu are careva pretenții față de
inculpați.
Prin urmare, nu poate fi reținut argumentul acuzării precum că inculpaților
le-a fost stabilită neîntemeiat o pedeapsă de 5 ani închisoare, dat fiind faptul că la
individualizarea pedepsei penale instanța de apel a ținut cont de principiul
individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de
individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal și de art. 84
alin. (4) Cod penal, și întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se
va asigura doar prin stabilirea față de inculpați a pedepsei închisorii în limitele
prevăzute de sancțiunea nomei incriminate.
Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de
apel la compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență
prevederilor art. art. 7, 61, 75, 77, 84 Cod penal.
Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, concluzia instanței de apel
corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta
fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția
respingerii recursului declarat de către procuror, ca inadmisibil.
6.2. Cu privire la recursurile ordinare declarate de către avocatul Sanduleac
Diana în numele inculpatului Cebanov Nichita și de către avocatul Gavajuc Stela
în numele inculpatului Petuhov Andrei.
Ținînd cont de faptul că recursurile ordinare declarate de către apărare în
numele inculpaților conțin solicitări similare, Colegiul penal lărgit se va expune
asupra acestora simultan.
Din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit nu a stabilit
indicarea de către recurenți a unor temeiuri de drept pentru declararea recursului
din cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, or, în esență,
aceștia critică hotărârile instanțelor de fond prin prisma nevinovăției inculpaților
de comiterea infracțiunii incriminate, prezumându-se lipsa laturii subiective a
componenței de infracțiune prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal -
poziție ce se circumscrie temeiului pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.
8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi
9
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)
Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea
juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și
semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.
Colegiul penal lărgit reține, că acest temei include cazurile când nu a fost
stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici
mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele
constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele
atenuante și agravante ale infracțiunii.
Potrivit materialelor cauzei, prima instanță i-a recunoscut vinovați pe
Cebanov Nichita și Petuhov Andrei în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal,
condamnându-i la câte 6 (șase) ani închisoare, iar în baza art. 84 alin. (4) Cod
penal, le-a stabilit, fiecăruia, o pedeapsă definitivă de 7 (șapte) ani închisoare, cu
executare în penitenciar de tip semiînchis, și amendă în mărime de 650 unități
convenționale, ceea ce constituie 32500 (treizeci și două mii cinci sute) lei,
fiecăruia. Ulterior, cauza fiind judecată în ordine de apel, sentința primei instanțe
a fost casată în latura pedepsei, stabilindu-i-se inculpaților Cebanov Nichita și
Petuhov Andrei în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal câte 5 (cinci) ani
închisoare, iar în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, li s-a stabilit, fiecăruia, o
pedeapsă definitivă de 5 (cinci) ani și 3 (trei) luni închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis, și amendă în mărime de 650 unități convenționale,
ceea ce constituie 32500 (treizeci și două mii cinci sute) lei, în rest, sentința a fost
menținută.
Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a constatat vinovăția
inculpaților Cebanov Nichita și Petuhov Andrei în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea intenționată medie a
integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a
provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea
îndelungată a sănătății, de două sau mai multe persoane, analizând obiectiv
cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor.
Or, analizând decizia atacată, Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de
apel la judecarea apelurilor declarate, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din
cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod
de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în cererile de apel, aceasta cuprinzând motivele pe care se
întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4, 4.1. al prezentei
decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o
consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă
10
circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare
constante.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o
reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu
prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de fond
și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă
sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice
drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească
de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c.
Spaniei, Helle c. Finlandei).
Subsecvent, Colegiul penal lărgit menționează că, alegațiile apărătorilor
precum că neîntemeiat instanța de apel a refuzat solicitarea acestora de a fi audiat
expertul care a efectuat raportul de expertiză judiciară medico-legală
nr.201819P0241 din 10.05.2018, sunt nefondate, or, avocații Sanduleac Diana,
Gavajuc Stela, și inculpații Cebanov Nichita, Petuhov Andrei, la examinarea cauzei
în ordine de apel, când s-a dat citire în ședința de judecată a raportului sus-
menționat, nu au înaintat careva obiecții, fapt confirmat prin procesul-verbal al
ședinței de judecată din 13 octombrie 2020 (f.d. 33-35, Vol. II).
Colegiul penal lărgit respinge, ca neîntemeiate, inclusiv, argumentele
apărării precum că din materiale cauzei nu rezultă expres data cauzării
vătămărilor corporale părții vătămate xxxxx, precum și caracterul, modul
apariției acestora, considerându-le declarative și formale, întrucât instanța de
apel a stabilit clar că acestea se combat prin probele acumulate la dosar. Astfel,
din informația telefonică parvenită la 05 mai 2018 în Serviciul de Gardă al IP
Ocnița, de IMSP SR Ocnița, precum și de la serviciul 112 referitor că la aceeași dată
în SR Ocnița, după ajutor medical s-a adresat cet. xxxxx cu diagnoza: fractură de
coastă – sematorox (f.d. 12, Vol. I). Concomitent, prin raportul de expertiză nr.
201819P0241 din 10.05.2018 s-a constatat că lui xxxxx i-au fost cauzate echimoze
la cutia toracică bilateral, fractura coastei 9 pe stânga și 9-10 pe dreapta, care au
fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui corp contondent dur, posibil la data
și circumstanțele indicate și se califică ca vătămare corporală medie, cu dereglare
a sănătății de lungă durată; vătămările corporale depistate la Tocarciuc A. nu
puteau fi produse la căderea de pe suport propriu.
Cât privește alegațiile recurenților privind caracterul contradictoriu al
declarațiilor părții vătămate, xxxxx, și ale martorului xxxxx, Colegiul penal lărgit
reține că acestea constituie o interpretare subiectivă a apărării, ce au drept scop
evitarea tragerii la răspundere penală a inculpaților Petuhov Andrei și Cebanov
Nichita pentru fapta comisă, or declarațiile părții vătămate și ale martorului xxxxx
date la faza urmăririi penale (f.d. 20-21, 26, Vol. I), așa cum a indicat instanța e
apel, coroborează cu celelalte probe, inclusiv cu declarațiile date în cadrul
confruntării cu Petuhov Andrei și Cebanov Nichita la data de 31 mai 2018 (f.d. 44,
45, 56, 57 Vol. I), fiind consecutive, exprimând rezultatul acelorași acțiuni și
circumstanțe.
11
Așadar, reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia
că, argumentele înaintate de recurenți, nu și-au găsit confirmare la examinarea
recursurilor declarate, iar simplul dezacord cu soluția pronunțată în speță nu
constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.
Totodată, instanța de recurs ordinar nu a stabilit existența în speță a unor
erori de drept care ar influența decizia atacată, acesta fiind una legală și
întemeiată, considerente din care recursurile declarate urmează a fi respinse, ca
inadmisibile, cu menținerea deciziei atacate.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, de către avocatul
Sanduleac Diana în numele inculpatului Cebanov Nichita și de către avocatul
Gavajuc Stela în numele inculpatului Petuhov Andrei, cu menținerea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2020, în cauza penală în
privința lui Petuhov xxxxx și Cebanov xxxxx.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 20 mai 2021.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Timofti Vladimir
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Guzun Ion
12