1ra-929/21 — art. 264 alin. 6 CP

1ra-929/21 — art. 264 alin. 6 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-929/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul Tomița Mihail și avocatul Ignat Dumitrian în

numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 03 decembrie 2020, în cauza penală, în privința lui

Derevenco Vadim XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 21.12.2017 până la 29.06.2018;

Instanța de apel de la 13.08.2018 până la 03.12.2020;

Instanța de recurs de la 08.02.2021 până la 21.04.2021.

a c o n s t a t a t :

Vadim a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(6) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 12 ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Măsura preventivă în privința lui

Derevenco Vadim - arestul la domiciliu, până la intrarea sentinței în vigoare, s-a hotărât

de a modifica cu arest preventiv, acesta fiind luat sub strajă din sala ședinței de

judecată. Termenul executării pedepsei cu închisoarea, stabilită lui Derevenco Vadim,

fiind indicat că este necesar de calculat de la 29 iunie 2018, ora 10:30. În termenul

executării pedepsei fiind necesar de a include termenul aflării în arest preventiv și arest

la domiciliu, în perioada 01 noiembrie 2017 ora 14:50 până la 29 iunie 2018 ora 10:30.

În conformitate cu art. 103 Cod penal în privința lui Derevenco Vadim s-a aplicat

forțat tratamentul medical forțat antialcoolic. La fel, s-a hotărât încasarea de la

Derevenco Vadim în beneficiul părții vătămate Cojocar Grigore prejudiciul moral în

mărime de 1 000 000 lei și cheltuieli suportate pentru achitarea asistenței juridice în

mărime de 4 500 lei. Cât și, încasarea de la Derevenco Vadim în beneficiul părții

vătămate Goliș Victor prejudiciul moral în mărime de 1 000 000 lei și cheltuieli suportate

1

pentru achitarea asistenței juridice în mărime de 4 500 lei. Încasarea de la Derevenco

Vadim în beneficiul părții vătămate Vornicova Marina prejudiciul moral în mărime de

1 000 000 lei și cheltuieli suportate pentru achitarea asistenței juridice în mărime de 4

500 lei. Totodată, și încasarea de la Derevenco Vadim în beneficiul părții vătămate

Pavlova Galina prejudiciul moral în mărime de 1 000 000 lei și cheltuieli suportate

pentru achitarea asistenței juridice în mărime de 4 500 lei.

Cererea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime

de 15 097,60 lei de la Derevenco Vadim în beneficiul statului, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

aproximativ la 00:50, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, conform sentinței Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr - Lunga din

27.02.2017, aflându-se în stare de ebrietate cu grad avansat, concentrația alcoolului în

sânge fiind în mărime de 3,78 mg/l, conducând automobilul de model Volksswagen

Caddy Life, cu numărul de înmatriculare XXXXX, în care în calitate de pasageri pe Col

Vitali XXXXX și Secrieru Dmitri XXXX, deplasându-se pe drumul - 652 2 km + 500 m în

direcția de ieșire din s. Valea Perjei, r-nul Taraclia spre mun. Ceadîr - Lunga, UTA

Găgăuzia, în extravilanul din s. Valea Perjei, fără a ține cont de starea sa

psihofiziologică, care influențează asupra atenției și reacției, în urma consumării de

către acesta a alcoolului cu concentrarea indicată, nu a luat în vedere condițiile rutiere

și situația rutieră: starea rea a carosabilului, a acostamentului, cât și a drumului în

întregime, vizibilitatea rea în direcția circulației din cauza nopții și a oare cărei iluminări

artificiale din exterior sau de afară, înainte de porni și a circula nu s-a convins că, aceasta

va fi nepericuloasă și nu va crea obstacole, și nu va cauza prejudiciu altor participanți

ai traficului rutier, ca să aibă posibilitatea permanent de a controla circulația mijlocului

de transport condus de dânsul, și de a conduce fără pericol, nu a luat în vedere

obstacolul apărut în limitele vizibilității - automobilul ce se deplasa pe partea cu direcția

în sens opus, nu a fost în stare de a-l observa și a micșora viteza până la oprire, ca să nu

pună în pericol siguranța circulației rutiere, și a ieșit pe partea cu sens opus a circulației,

unde a comis ciocnirea dinainte cu automobilul de model Vaz 21053, cu n/XXXXX, care

se deplasa în direcția cu sens opus, condus de către Cojocar Fedor XXXXX, în care ca

pasageri se aflau Vornicov Ivan, aXXXXX, Pavlov Artiom XXXXX și Goliș Igor XXXXX,

acțiuni prin care Derevenco Vadim a încălcat cerințele Regulamentului Circulației

Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009,

și anume: Punctul 2, care prevede că: în Republica Moldova vehiculele se conduc pe

partea dreaptă a carosabilului în sensul de mers. Punctul 3 prevede că: participanții la

trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de

2

semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice

ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor

participanți la trafic, să nu-i expună pericolului. Punctul 14 lit. a) prevede că:

conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate;

Punctul 39.1) prevede că: înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări

a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră

va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic.

Punctul 42. 2) prevede că: pe drumurile cu circulație dublu sens care au cel puțin două

benzi pe direcție este interzisă intrarea pe banda de circulație destinată sensului opus.

Punctul 45 prevede că: 1) conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; d) situația rutieră. 2) în cazul în care

în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,

încălcări care au dus la provocarea din imprudență: șoferului automobilului de model

VAZ 21053 - Cojocar Fedor XXXXX vătămări corporale grave, periculoase pentru viață,

în mod de traumă cerebrală deschisă, trauma neascuțită a cutiei toracice sub formă de:

nazoreia, răni în regiunea feței, fractura oaselor nazale, fractura orbitei drepte, fractura

osului etmoid, hemoragii subarhnoidale în ambele emisfere encefalitei, existența

lichidului de sânge în ventricule encefalitei, echimoză a plămânilor, inimii, fractură de

coaste din ambele părți, datorată cu încălcarea integrității pleurei sternului cu

hemoragii de culoare roșie închisă în țesuturile moi înconjurătoare, survenite de șoc

traumatic, de la care el a decedat în aceiași zi, la 28 octombrie 2017, pe drum în timpul

transportării acestuia în instituția medicală Spital Raional Ceadîr-Lunga.

Pasagerilor automobilului de model VAZ 21053, Pavlov Artiom XXXXX vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață, sun formă de traumă cerebrală deschisă sub

formă de otoreia din ambele părți, răni pe pleoapa superioară a ochiului drept,

hemoragii în țesuturile moi ale capului în regiunile temporal- parietală din ambele

părți, fracturi multiple de schije ale oaselor boitei craniului B vătămări multiple ale

meningei și cu spargerea substanței encefalitei, hemoragii subarhnoidale în ambele

emisfere encefalitei, existența lichidului de sânge în ventricule encefalitei, de la care

acesta a decedat în aceiași zi, la 28 octombrie 2017 la locul accidentului rutier menționat.

Lui Goliș Igor XXXXX, vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, sub

formă de traumă ascuțită a cutiei toracice și a abdomenului cu dereglarea plămânului

stâng, splinei, ficatului, însoțite de hemoragie în cavitatea de pleură stângă cu volumul

de 850 ml, în cavitatea abdominal - 600 ml, survenite de șoc hemoragic, de la care acesta

3

a decedat în aceiași zi, la 28 octombrie 2017, în secția de reanimare în instituția medicală

Spital Raional Ceadîr-Lunga.

Și lui Vornicov Ivan XXXXX, vătămări corporale grave, periculoase pentru viață,

sub formă de trauma deschisă cerebrală, răni contuze pe sprânceana dreaptă, și

vânătaie pe nas, hemoragie în țesuturile moi pericranială, fractura boltei craniului și

fracturile oaselor feței, hemoragii subarhnoidale în ambele emisfere encefalitei,

existența lichidului de sânge în ventricule encefalitei, izvoare de contuzie și dilatația

encefalitei din înăuntru, ce a adus la hemoragie repetată în trunchiul encefaletei, de la

care acesta a decedat la 05 noiembrie 2017 în mun. Chișinău, în instituția Medicală

Institutul de Urgență medicală a Ministerului Sănătății R. Moldova.

La fel, cauzarea pasagerilor automobilului de model Volkswagen Caddy Life,

Secrieru Dmitri XXXXX vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă

durată sub formă de luxație a articulației radiale încheieturii din dreapta, și fractură a

ramificației osului radial din dreapta. Cât și, lui Col Vitali XXXXX vătămări corporale

ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, sub formă de traumă cerebrală închisă,

comoție cerebrală și rănii contuze tăioase pe bărbie. Totodată, și deteriorarea esențială

a automobilului de model Volkswagen Caddy Life, cu n/î XXXXX, și automobilului

VAZ 21053 cu n/î XXXXX.

Acțiuni, care au fost încadrate în baza art. 264 alin. (6) Cod penal, conform

indicilor calificativi ,,încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care

conduce mijlocul de transport, în stare de ebrietate cu grad avansat, încălcare ce a cauzat din

imprudență decesul a patru persoane”.

parțială a sentinței rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

admisă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de

28 928,60 lei de la Derevenco Vadim în beneficiul statului.

În motivarea apelului a menționat că, nu este de acord cu sentința contestată așa

cum, instanța de fond eronat a considerat neîntemeiată solicitarea procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare. Însă, în prezenta cauză au fost efectuate expertize

judiciare, și cheltuielile suportate pentru efectuarea acestora, urmau a fi puse pe seama

inculpatului. Așa cum, reieșind din prevederile art. 227 alin. (1)-(2) pct. 5), art. 229 alin.

(1)-(3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în procesul penal reprezintă

cheltuielile apărute în cadrul procesului penal necesare pentru efectuarea actelor de

procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă,

asistența juridică garantată de stat, precum și orice alte cheltuieli prevăzute de art. 227

Cod de procedură penală. Temeiul suportării cheltuielilor judiciare de către inculpat își

are izvorul în activitatea sa infracțională. În cadrul unui proces penal, statul este

4

titularul acțiunii penale, fiind primul interesat în tragerea la răspundere penală a celor

care au încălcat legea penală. Astfel, vinovatul suportă cheltuieli considerabile pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel avocatul Ignat Dumitran în

numele lui Derevenco Vadim prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărâri de achitare a inculpatului, care nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

imputate.

În susținerea celor solicitate, partea apărării a indicat că, comparând fapta

constată de prima instanță cu învinuirea din rechizitoriu se vede că nu sunt descrise

acțiunile inculpatului referitoare la punctele încălcare din Regulamentul circulației

rutiere, aceste acțiuni nu sunt descrise în învinuirea adusă. Iar, prin această, indică

partea apărării că instanța a ieșit din limitele învinuirii aduse.

Totodată, instanța a conchis că, prin acțiunile sale, Derevenco Vadim a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (6) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate

a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, în stare de ebrietate

cu grad avansat, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul a patru persoane. Dar,

partea apărării a menționat că, din toate încălcările constatate de prima instanță,

Derevenco Vadim a încălcat doar pct. 14, prevedere ce însuși și inculpatul a recunoscut

că a admis-o, celelalte puncte ala regulamentului, el nu le-a încălcat.

Mai mult, chiar dacă partea apărării a indicat la o serie de încălcări din partea

celuilalt conducător a mijlocului de transport ce se deplasa în direcția din sens opus,

încălcări, care pun la îndoială versiunea organului de urmărire penală și care o confirmă

pe cea a lui Derevenco Vadim. Nici instanța de fond și nici organul de urmărire penală

nu le-au analizat, nu au stabilit circumstanțele până la producerea accidentului rutier,

că exista indicatorul ,,cedează trecerea”, care îl obliga pe celălalt conducător auto să-i

cedez trecerea mijlocului de transport condus de Derevenco Vadim. Iar, instanța de

fond în sentința contestată nu s-a expus referitor la faptul dacă era necesar să-i fie cedată

trecerea mijlocului de transport condus de Derevenco Vadim.

La fel, avocatul a menționat că, argumentele instanței referitoare la vinovăția lui

Derevenco Vadim în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (6) Cod penal, se

bazează pe probe contrare. Din raportul de expertiză complexă nr. 34/12/1-R-6076 din

18.11.2017 rezultă că, în momentul coliziunii starea reciprocă a a/m Volkswagen și VAZ

21053, au fost amplasate sub unghiul 8-100, automobilele Volkswagen și VAZ erau la

intervalul la distanța în limitele de 3,6-5, 2 m de la unghiul drept a carosabilului - în

direcția circulației a/m VAZ 21053. Mai mult ca atât, din materialele cauzei, fotografii

și declarațiile experților rezultă că cel mai tare a fost deteriorată partea din dreapta a

automobilului, deci automobilul VAZ 21053 se afla pe banda opusă părții sale de

5

deplasare. Iar careva semne de schimbare a direcției, nu a manifestat, deci se confirmă,

în opinia apărării că în același timp două automobile s-au întâlnit la intersecția dintre

drumul cu prioritate cu cel secundar, primul ieșind pe partea de carosabil din sens opus

automobilul de model VAZ 21053.

De asemenea, apărătorul a indicat că, după producerea accidentului trebuie de

ținut cont de acțiunile tuturor șoferilor implicați în accident, înainte de producerea

accidentului, în timpul accidentului, toate circumstanțele fiind necesar de luat în

considerație. La caz, martorii au indicat că pe lângă ei a trecut un automobil cu viteză

și la scurt timp au auzit o bubuitură și și-au dat seama că este accident rutier. Iar, această

circumstanță denotă că, versiunea lui Derevenco Vadim se confirmă și nu cea a

organului de urmărire penală.

Alt argument al apelului subliniat de avocat este precum că, procesul - verbal de

cercetare la fața locului conține o serie de date care se contrazic și care sunt puse la

îndoială, referitoare la circumstanțele cauzei. Schema accidentului rutier este pusă la

îndoială de partea apărării așa cum, este semnată doar de o persoană și nu a fost

întocmită la fața locului, dar în birou. Ceea ce se probează prin lipsa maculatorului la

materialele cauzei, anume a acelei scheme întocmite la fața locului, și s-a solicitat

audierea persoanei care a întocmit schema accidentului, dar demersul dat a fost respins,

făcându-se trimitere la art. 90 alin. (3)-(4) Cod de procedură penală. Însă, potrivit

prevederilor legale în vigoare ofițerul de urmărire penală poate fi audiat referitor la

actele pe care le-a întocmit.

Mai mult ca atât, a fost indicat de partea apărării la compararea schemei

întocmite la fața locului din 28.10.2017 și schema suplimentară din 07.11.2017, și astfel

se vor vedea neconcordanțele, care așa și nu au putut fi înlăturate de partea apărării,

chiar dacă s-a încercat acest fapt. Iar, fiind audiat expertul, a fost comunicat că, locul

tamponării ar fi de stabilit mai cu precizie dacă i s-ar prezenta harta părții de drum

unde s-a petrecut accidentul rutier.

Apărătorul a remarcat că, era necesară suprapunerea completă a părților

mașinilor ce au intrat în impact, iar argumentele invocate întru nerealizarea

suprapunerii acestora nu sunt plauzibile și întemeiate. Menționându-se că, pentru

stabilirea adevărului era necesară stabilirea unghiului de interacțiune prin

suprapunerea fragmentelor mașinilor menționate și anume, capota mașinii de model

VAZ cu capota celei de model Volkswagen Caddy Life. Indicând că nu au fost

suprapuse automobilele în întregime, cu toate părțile lor componente, care au

interacționat din motiv că nu a existat posibilitatea, nu exista spațiu, iar de la

automobilul de model Volkswagen Caddy Life nu erau cheile pentru a-l porni. Deci,

întru confirmarea imposibilității suprapunerii nu doar a părților automobilelor

6

menționate, ci a mașinilor date în întregime, s-a făcut referire la niște motive ce nu

constituie temei de a realiza suprapunerea automobilelor date, cu scopul evitării

suspiciunilor că nu a fost corect efectuată expertiza. Astfel, nu poate fi reținută ca

întemeiată poziția organului de urmărire penală, precum că, Derevenco Vadim ar fi

intrat pe partea carosabilului cu direcția de deplasare din sens opus. Cu atât mai mult

că, cineva din participanții la proces, în cursul examinării cauzei a indicat că șoferul a

virat volanul la stânga întru protejarea sa, dar acest argument nu poate fi considerat

întemeiat, dacă ar fi fost așa șoferul ar fi virat la dreapta pentru a se proteja de lovitură.

Subsecvent, partea apărării a indicat că, neîntemeiat a fost respinsă cererea de

recuzare a judecătorului Uzun Svetlana, deoarece aplicând măsura preventivă - arest

la domiciliu s-a expus asupra materialelor cauzei.

2020, apelurile declarate au fost respinse ca fiind nefondate cu menținerea sentinței fără

modificări.

Se încasează de la Derevenco Vadim în beneficiul lui Pavlova Galina suma de 1

000 (una mie) lei, Cojocar Grigore suma de 1 000 (una mie) lei, Vornicova Maria suma

de 1 000 (una mie) lei și Goliș Victor suma de 1 000 (una mie) lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare suportate la judecarea cauzei în instanța de apel.

4.1. În partea descriptivă de deciziei instanța de apel a menționat că, probe noi la

examinarea cauzei în instanța de apel nu au fost administrate, însă dat fiind faptul că

se solicită achitarea inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (6)

Cod penal, întru asigurarea principiului contradictorialității, reglementat de art. 24 Cod

de procedură penală, la solicitarea procurorului Tomița Mihail au fost cercetate probele

administrate în instanța de fond, și anume: Proces-verbal din 28 octombrie 2017 de

cercetare la fața locului, cu anexe foto si schemă, fiind cercetat locul accidentului rutier

(Vol. I, f.d.5-19); Proces-verbal de cercetare a mijlocului de transport din 28 octombrie

2017, fiind supus cercetării automobilul de model VW CADDY (Vol. I, f.d.22); Proces-

verbal de reținere a mijlocului de transport nr. 45, din 28 octombrie 2017, privind

automobilul de model VW CADDY (Vol. I, f.d.23); Proces-verbal privind cercetarea

stării mijlocului de transport în rezultatul accidentului rutier din 28 octombrie 2017, în

privința mijlocului de transport de model ”VAZ 21053” (Vol. I, f.d.28); Proces-verbal de

reținere a mijlocului de transport, nr. 46 din 28 octombrie 2017, a mijlocului de transport

de model ”VAZ 21053” (Vol. I, f.d.29); Raport de constatare nr. 121 din 10 noiembrie

2017, cu anexe planșe fotografice, pe numele Pavlov Artiom XXXXX, anul nasterii

XXXXXcauza decesului fiind indicată primirea traumei cranio - cerebrale deschise (Vol.

I, f.d.37-45); Raport de constatare nr. 120 din 10 noiembrie 2017, cu anexe planse

fotografice, pe numele Cojocar Fiodor XXXXX, anul nasterii XXXXX, cauza decesului

7

fiind indicată primirea traumei cranio - cerebrale deschise (Vol. I, f.d.48-56); Raport de

constatare nr. 119 din 10 noiembrie 2017, cu anexe planse fotografice, pe numele Goliș

Igor XXXXX, născut la XXXXX, fiind indicat la concluzii cauza decesului primirea

vătămărilor corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de traumă ascuțită a

cutiei toracice și a abdomenului cu dereglarea plămânului stâng, splinei, ficatului,

însoțite de hemoragie în cavitatea de pleură stângă cu volumul de 850 ml, în cavitatea

abdominal - 600 ml, survenite de șoc hemoragic (Vol. I, f.d.59-65); Proces-verbal de

ridicare din 28 octombrie 2017, fiind ridicat de la Derevenco Vadim proba de sânge în

cantitate de 10 ml (Vol. I, f.d.67-69); Test cu aparatul ”Drager” din 28 octombrie 2017,

pe numele Col Vitalii, rezultatul fiind de 0,79 mg/l (Vol. I, f.d.73); Test cu aparatul

”Drager” din 28 octombrie 2017, pe numele Secrieru Vladimir, rezultatul fiind de 0,47

mg/l (Vol. I, f.d.74). Pachet nr. 1 cu corpuri delicte, proces-verbal de vizionare a CD-

ului din 30 octombrie 2017, ordonanță privind recunoasterea si anexarea la cauza

penală a corpurilor delicte din 30 octombrie 2017, CD-ul cu inscripția ”Free - style” cu

capacitatea 1,7 GB, care fiind vizionat în instanța de apel, la deschiderea acestui disc se

observă că este un fișier constituit la 31 octombrie 2017 cu capacitatea de 615 442 kB. Cu

ajutorul softului s-a deschis fișierul cu o înregistrare video fără sunet, care se vizionează

într-o încăpere în interiorul căreia se află o mulțime de persoane de vârstă tânără care

dansează și este impresia că este o discotecă. Totodată, un cerc separat de persoane de

gen masculin consumă periodic ceva din pahare, înregistrarea durează până la orele

01:00 (Vol. I, f.d.82-84); Copia certificatelor medicale de constatare a deceselor din 28

octombrie 2017, pe numele Cojocar Fiodor, Goliș Igor, Pavlov Artiom (Vol. I, f.d.87-89);

Copia certificatului medical constatator al decesului din 06 noiembrie 2017, pe numele

Vornicov Ivan (Vol. I, f.d.92) și au fost date citirii următoarele probe: proces-verbal de

audiere a bănuitului din 01 noiembrie 2017 (Vol. I, f.d.151); proces-verbal de audiere a

învinuitului din 03 noiembrie 2017, Derevenco Vadim menționând că se folosește de

dreptul de a nu da careva declarații, vina nu o recunoaște în cele imputate (Vol. I,

f.d.158); proces-verbal de audiere a părții vătămate Secrieru Dmitri din 31 octombrie

2017 (Vol. II, f.d.7-8); proces-verbal de audiere a martorului Golis Evghenii din 31

octombrie 2017 (Vol. II, f.d.9-10); proces-verbal de audiere a martorului Dubrovina

Ilona din 31 octombrie 2017 (Vol. II, f.d.11-12); proces-verbal de audiere a martorului

Verbanov Vasilii din 31 octombrie 2017 (Vol. II, f.d.13-14); proces-verbal de audiere a

martorului Costov Ivan, cu anexă schema din 11 noiembrie 2017 (Vol. II, f.d.15-17);

proces-verbal de audiere a martorului Cîvîrjic Vadim, cu anexă schema din noiembrie

2017 (Vol. II, f.d.22); proces-verbal de audiere a succesorului victimei Cojocar Grigori

din 14 noiembrie 2017 (Vol. II, f.d.23); proces-verbal de audiere a succesorului victimei

Pavlov Serghei din 15 noiembrie 2017 (Vol. II, f.d.26); proces-verbal de audiere a

8

succesorului victimei din 16 noiembrie 2017, Goliș Victor (Vol. II, f.d.29); proces-verbal

de audiere a succesorului victimei Vornicova Marina din 16 noiembrie 2017 (Vol. II,

f.d.32); proces-verbal de audiere a martorului Col Vitalii din 28 noiembrie 2017 (Vol. II,

f.d.38); proces-verbal de audiere suplimentară a succesorului victimei Vornicova

Marina din 21 noiembrie 2017 (Vol. II, f.d.39); Proces-verbal din 21 noiembrie 2017

privind examinarea telefonului mobil de model „DOOGEE-T5”, cu anexă foto tabel

(Vol. II, f.d.42); proces-verbal de audiere suplimentară a succesorului victimei Golis

Victor din 21 noiembrie 2017 (Vol. II, f.d.45); proces--verbal din 21 noiembrie 2017 de

examinare a telefonului mobil de model ”Xiaomi Redmi Note 4”, cu foto tabel (Vol. II,

f.d.48-49); proces-verbal privind verificarea declarațiilor la locul accidentului rutier, din

07 noiembrie 2017, această acțiune fiind realizată cu participarea lui Derevenco Vadim

(Vol. II, f.d.51-55); proces-verbal din 07 noiembrie 2017 de cercetare la fața locului, cu

anexele foto, acțiune petrecută cu participarea lui Derevenco Vadim și a avocatului

acestuia (Vol. II, f.d.58-72); proces-verbal din 07 noiembrie 2017 de verificare a

declarațiilor la locul infracțiunii, cu anexe foto, fiind verificate la fața locului declarațiile

martorului Goliș Evghenii (Vol. II, f.d.73-76); proces-verbal din 12 noiembrie 2017 de

verificare a declarațiilor la locul infracțiunii, cu anexe foto, fiind verificate la fața locului

declarațiile martorului Costov Ivan (Vol. II, f.d.77-80); proces-verbal din 13 noiembrie

2017 de cercetare la fața locului, cu anexe foto, cercetarea la fața locului fiind realizată

în s. Valea Perjei (Vol. II, f.d.81-85); raport de constatare nr. 2096 din 30 noiembrie 2017,

pe numele Vornicov Ivan, fiind indicat la concluzii că, decesul acestuia a survenit în

rezultatul traumei cranio - cerebrale deschise (Vol. II, f.d.92-95); raport de expertiză

judiciară nr. 811 din 13 noiembrie 2017, cu anexă fototabel, în care la concluzii este

menționat că, în proba de sânge prezentată spre cercetare cu inscripția pe eprubetă

Derevenco Vadim, s-a depistat alcool etilic în cantitate de 3,78 %0, echivalent a 3,78 g/l,

nu s-au depistat canabinoide - compuși chimici activi al canabisului. Din cauza

insuficienței materialului biologic (sânge 8 ml) determinarea altor substanțe narcotice

nu a fost efectuat (Vol. II, f.d.112-114); raport de expertiză judiciară nr. 810 din 06

noiembrie 2017, la concluzii fiind indicat că, în proba de sânge prezentată spre cercetare

cu inscripția pe eprubetă Vornicov Ivan, nu s-a depistat alcool etilic (Vol. II, f.d.132-

133); raport de expertiză judiciară nr. 235 D din 14 noiembrie 2017, realizat în privința

lui Cojocar Fiodor, în care la concluzii este indicat că, decesul acestuia a survenit,

conform actului de examinare medico - legală nr. 120 din 10 noiembrie 2017, în

rezultatul traumei cranio - cerebrale deschise, trauma neascuțită a cutiei toracice (Vol.

II, f.d.151-155); raport de expertiză judiciară nr. 236 D din 14 noiembrie 2017, realizat în

privința lui Pavlov Artiom la concluzii este indicat că, decesul acestuia a survenit

conform actului de examinare medico - legală nr. 121 din 10 noiembrie 2017, în

9

rezultatul traumei cranio - cerebrale deschise (Vol. II, f.d.171-174); raport de expertiză

judiciară nr. 234 D din 14 noiembrie 2017, în privința lui Goliș Igor, fiind menționat la

concluzii că, decesul acestuia a survenit, conform actului de examinare medico - legală

nr. 119 din 10 noiembrie 2017, în rezultatul traumei ascuțite a cutiei toracice și a

abdomenului cu dereglarea plămânului stâng, splinei, ficatului, însoțite de hemoragie

în cavitatea de pleură stângă cu volumul de 850 ml, în cavitatea abdominal - 600 ml,

survenite de șoc hemoragic (Vol. II, f.d.190-193); raport de expertiză judiciară nr.

162D/2096 din 30 noiembrie 2017, la concluzii este indicat că, decesul lui Vornicov Ivan

a survenit în rezultatul traumei cranio - cerebrale deschise, manifestată prin plagă

contuză pe sprânceana dreaptă și echimoză pe nas, hemoragii în țesuturile moi

pericraniene, fractura bazei craniului și fracturi ale oaselor faciale, hemoragii

subarahnoidiene, sânge în ventriculii cerebrali, focare de contuzie și dilacerare

intracerebral, soldată cu hemoragii secundare în trunchiul cerebral - ce se confirmă prin

modificările depistate la necropsie și adeverite prin rezultatele histologice (Vol. II,

f.d.209-210); raport de expertiză judiciară nr. 378/D din 30 noiembrie 2017 si traducerea

acesteia în limba rusă, în privința lui Derevenco Vadim, la concluzii fiind indicat că, s-

au constatat: traumă cranio - cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală,

fractura coastei V din dreapta, produse la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, adică în urma accidentului rutier,

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare medie.

Ținând cont de localizarea leziunilor corporale la momentul impactului, persoana

putea fi pe locul șoferului, dar cu certitudine nu este posibil de stabilit și este nevoie de

luat în considerație starea autovehiculului și anume deteriorarea în salon (Vol. III, f.d.9-

11); raport de expertiză judiciară nr. 379/D din 27 noiembrie 2017 si traducerea acesteia

în limba rusă, în privința lui Secrieru Dmitri, în care la concluzii este menționat că

luxația în regiunea articulației radio - crapiene drepte, fractura procesului stiloid osului

radial drept, produse la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur, posibil în timpul

și circumstanțele indicate, adică în urma accidentului rutier, condiționează dereglarea

sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare medie (Vol. III, f.d.26-28); raport de

expertiză judiciară nr. 380/D din 30 noiembrie 2017 si traducerea acesteia în limba rusă,

în privința lui Col Vitalii, la concluzii fiind indicat că, s-a constatat traumă cranio -

cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, plagă contuz - ruptă pe bărbie,

produse la acțiunea traumatică cu obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, adică în urma accidentului rutier, condiționează dereglarea

sănătății de scurtă durată și se califică medico - legal ca vătămare corporală ușoară (Vol.

III, f.d.43-45); raport de expertiză nr. 34/12/1-R-6076 din 18 noiembrie 2017, cu scheme

si foto, în care la concluzii este indicat că, întrebările nr. 1, 9, 10, 11, 24, 25: procedurile

10

tehnice aprobate în cadrul Centrului tehnico-criminalistic și expertize judiciare,

indicate în domeniul expertizei auto-tehnice, nu prevăd metodologia de cercetare și

răspuns la întrebările date (Vol. III, f.d.70-105); raport de expertiză judiciară nr. 34/12/1-

R-6952 din 29 decembrie 2018 (Vol. IV, f.d.78-84, 86); declarațiile martorului Secrieru

Dmitrii (Vol. IV, f.d.95-98); declarațiile succesorului victimei Cojocar Grigori (Vol. IV,

f.d.101); declarațiile succesorului victimei Vornicova Marina (Vol. IV, f.d.102);

declarațiile martorului Golis Evghenii (Vol. IV, f.d.170- 172); declarațiile martorului

Dubrovina Ilona (Vol. IV, f.d.173-175); declarațiile martorului Col Vitalii (f.d.203-204);

declarațiile martorului Costov Ivan (Vol. IV, f.d.207-211); declarațiile expertului

Cozlovschii Ghenadii (Vol. V, f.d.37-39); declarațiile inculpatului Derevenco Vadim

(Vol. V, f.d.50- 56).

Instanța de apel audiind participanții la proces, cercetând probele administrate

în instanța de fond, și apreciind totalitatea probelor din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

a conchis că acțiunile inculpatului au fost îndreptate și spre săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (6) Cod penal, conform indicilor calificativi ,,încălcarea

regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, în stare

de ebrietate cu grad avansat, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul a patru persoane”.

Astfel, instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apărării precum că,

eronat ar fi fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare a judecătorului Uzun

Svetlana, deoarece aceasta s-ar fi expus asupra vinovăției inculpatului în urma

examinării demersului privind prelungirea arestului la domiciliu, or, la examinarea

demersului privind prelungirea măsurii preventive, judecătorul trebuie să verifice dacă

există bănuiala rezonabilă, ceea ce a și fost realizat la caz.

Deci, instanța de fond nu s-a expus asupra vinovăției inculpatului, odată cu

examinarea demersului de prelungire a arestului la domiciliu, dar s-a expus asupra

existenței bănuielii rezonabile de comiterea faptei ce i se imputa inculpatului. Mai mult

ca atât, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că, faptele ce au dat

naștere bănuielii rezonabile că persoană a săvârșit vreo infracțiune, nu trebuie să fie de

același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări, și nu se impune ca

poliția sau autoritatea care dispune arestarea să adune probe pentru a formula o

acuzație completă în momentul arestării sau pe timpul reținerii provizorii (hot. Murray

împotriva Regatului Unit, serie nr. 300-A, § 55, 56, din 28 octombrie 1994).

Mai mult decât atât, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a ținut cont

la emiterea încheierii din 28.12.2017 de toate circumstanțele cauzei (Vol. IV, f.d.27-29),

11

fapt ce a dus întemeiat la respingerea cererii de recuzare a judecătorului Uzun Svetlana,

prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 22 ianuarie 2018 (Vol. IV, f.d.58).

De asemenea, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul indicat în

apelul părții apărării, precum că, prima instanță ar fi depășit limitele învinuirii așa cum,

potrivit art. 325 Cod de procedură penală ,,(1) judecarea cauzei în primă instanță se

efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. (2) Modificarea învinuirii în instanța de judecată se

admite dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul

lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului se admite

numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod”. Iar, la art. 392 Cod de

procedură penală este stipulat că, ,,(1) după ce a soluționat chestiunile arătate în art.385-

388, instanța de judecată procedează la întocmirea sentinței. Sentința constă din partea

introductivă, partea descriptivă și dispozitiv”. Prevederi, de care a ținut cont instanța

de fond la emiterea sentinței așa cum, în partea descriptivă a sentinței instanța de fond

constată faptele ce i se impută lui Derevenco Vadim, și pe care le-a considerat ca fiind

dovedite, și care sunt în concordanță directă cu cele imputate în rechizitoriu (Vol. III,

f.d.235, f.d.141). Astfel, instanța de fond a făcut analiza detaliată faptelor imputate,

dând apreciere acțiunilor inculpatului ca rezultat a încălcărilor Regulamentului

circulației rutiere, comise (Vol. V, f.d.158-159), în acest sens acționând potrivit art. 394

alin. 1), pct. 2) Cod de procedură penală „probele pe care se întemeiază concluziile

instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe”.

Cu referire la alegațiile apărării precum că, instanța de fond a ieșit din limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu, or din sentința contestată se desprinde că instanța

de fond a constat faptele imputate inculpatului, pe care le-a considerat ca fiind

dovedite. Iar, în motivare analizează probele și acțiunile inculpatului întru stabilirea

vinovăției acestuia de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (6) Cod penal,

în rezultatul încălcării pct. 2-3, pct. 14 lit. a), pct. 39.1), pct. 42.2), pct. 45.1, lit. a), d), pct.

45.2) din Regulamentul circulației rutiere.

Cu referire la argumentul părții apărării, precum că, la caz ar fi fost demonstrată

doar încălcarea punctul 14 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere (în continuare

Regulament), așa cum, Derevenco Vadim nici nu a negat că a condus în stare de

ebrietate și că, restul încălcărilor imputate a regulilor de circulație nu ar fi fost

confirmate prin nimic, instanța de apel a menționat în acest sens faptul că, materialele

cauzei demonstrează integral încălcarea de către Derevenco Vadim nu doar a punctul

14 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, dar inclusiv și a pct. 2-3, pct. 39.1), pct.

42.2), pct. 45.1, lit. a), d), pct. 45.2) din Regulament. Astfel, asupra încălcărilor

12

menționate, instanța de apel urmează să se expună mai detaliat, analizând integral

acțiunile inculpatului în raport cu probele anexate la dosar.

Cât privește invocarea părții apărării referitor la obligativitatea conducătorului

mijlocului de transport VAZ 21053 cu n/î XXXXX, care se deplasa pe drum fără

prioritate, de a-i ceda trecerea automobilului de model Volkswagen Caddy Life, cu n/î

XXXXX, care se deplasa pe drum cu prioritate, se notează următoarele: Potrivit pct. 59

din Regulamentul circulației rutiere ,,3) în cazul în care drumul cu prioritate își schimbă

direcția în intersecție, conducătorii de vehicule care se deplasează pe drumul cu

prioritate trebuie să respecte ordinea trecerii intersecțiilor de semnificație echivalentă.

Ulterior, aceeași ordine trebuie s-o respecte conducătorii de vehicule de pe drumurile

fără prioritate”. Iar, în speță într-adevăr a fost stabilit că drumul pe care se deplasa

Derevenco Vadim era drum cu prioritate, iar Cojocar Feodor conducea mijlocul de

transport de model VAZ 21053, pe drum fără prioritate, unde se află indicatorul

,,cedează trecerea”.

Subsecvent, instanța de apel a menționat că, tot în cursul examinării cauzei a fost

stabilit că, Derevenco Vadim avea intenția de a se deplasa de pe drumul cu prioritate

pe drumul adiacent, iar Cojocar Feodor invers, de pe drumul adiacent pe cel cu

prioritate. Astfel, dacă aveau să meargă ambii în direcția în care intenționau să meargă,

traiectoriile automobilelor nu trebuiau să se intersecteze. Iar, în cazul, dacă Derevenco

Vadim urma să se deplaseze în continuare pe drumul cu prioritate, toți șoferii de pe

drumul fără prioritate, care urmau să intersecteze traiectoria inculpatului, ieșind de pe

drumul adiacent pe drumul cu prioritate, ajungând la indicatorul ,,cedează trecerea”,

aveau obligația să cedeze trecea celor ce se deplasează pe drum cu prioritate. Dar, la

caz, Derevenco Vadim s-a deplasat de pe drum cu prioritate pe drumul adiacent, deci

fiind aplicabile prevederile pct. 59.3 din Regulament și pct. 56 din Regulament, care

prevede că ,,1) în cazul în care traiectoriile de mers prin intersecție ale vehiculelor nu

se intersectează, acestea se pot deplasa concomitent”. Iar, la caz, a fost stabilit că, dacă

nu avea loc accidentul, direcțiile de mers prin intersecție ale vehiculelor nu se

intersectau, atât timp cât se păstra intenția de deplasare a șoferilor. Astfel, la caz,

acțiunile lui Cojocar Feodor au fost în conformitate cu prevederile pct. 56.1 și pct. 59

din Regulament, corect instanța de fond stabilind că acesta nu a încălcat regulile de

circulație.

Mai mult decât atât, instanța de apel a conchis că, Cojocar Feodor conducând

mijlocul de transport de model VAZ 21053, pe drum fără prioritate cu intenția de a-și

continua deplasarea pe drum cu prioritate, iar Derevenco Vadim invers, rezultă la caz

că, pct. 56.1 din Regulament îi oferea dreptul lui Cojocar Feodor să nu stopeze mișcarea

și să-și continue deplasarea în direcția în care tindea să meargă. Deci, nefiind aplicabile

13

în cazul dat prevederile pct. 7 din Regulament și cerințele pct. 2.1 (II indicatoare de

prioritate) din Regulament.

Așa cum, în sensul pct. 7 din Regulament ,,cedează trecerea - obligația unui

participant la trafic să se abțină de la mișcare dacă aceasta va impune alți participanți,

care au prioritate, să modifice în mod brusc direcția, viteza sau să oprească”. Și,

conform 2.1 (II indicatoare de prioritate) din Regulament ,,cedează trecerea -

conducătorul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care se apropie de intersecție pe

drumul ce urmează a fi intersectat”.

Prevederile menționate în ansamblu demonstrează faptul că, în speță, punând

accent pe direcțiile și intențiile de deplasare a automobilelor conduse de Cojocar Feodor

și Derevenco Vadim, primul nu a avut obligația de a-i ceda trecerea ultimului. Chiar

dacă partea apărării invocă că Cojocar Feodor ar fi procedat incorect că s-a produs

tamponarea din cauza acestuia, că el ar fi încălcat Regulamentul circulației rutiere,

inclusiv prin faptul că nu a cedat trecerea lui Derevenco Vadim. În urma examinării

cauzei a fost stabilit faptul că, Cojocar Feodor a procedat în conformitate cu

Regulamentul, și chiar a încercat să evite tamponarea cu automobilul condus de

Derevenco Vadim, care îi venea în întâmpinare și care a intrat pe contrasens, dar nu

invers, cum se invocă de partea apărării. Așa cum, după intențiile de deplasare,

direcțiile automobilelor conduse de Derevenco Vadim și Cojocar Feodor, nu se

intersectau și nu exista obligația lui Cojocar Feodor de a-i ceda trecerea lui Derevenco

Vadim, care se deplasa de pe drum cu prioritate pe drum fără prioritate, iar Cojocar

Feodor invers.

Mai mult, faptul că Cojocar Feodor nu avea obligația de a-i ceda trecerea lui

Derevenco Vadim rezultă și din ceea că, tamponarea nu a avut loc în intersecție, unde

se afla indicatorul ,,cedează trecerea”, ci pe drumul cu prioritate. Deci, Cojocar Feodor

conducea deja mijlocul de transport de model VAZ 21053, pe drum cu prioritate cât

Derevenco Vadim a intrat pe contrasens. Locul tamponării fiind arătat în schemele

întocmite în cadrul cercetării la fața locului cât și cercetării suplimentare din 07.11.2017

și 13.11.2017 (Vol. I, f.d.5-19, Vol. II, f.d.58-72; 81-85), inclusiv din fotografii (Vol. I, f.d.9-

19) se vede că tamponarea s-a realizat pe drumul cu prioritate, ceea ce rezultă și din

rapoartele de expertiză efectuate pe prezenta cauză, cât și din declarațiile martorilor.

Indicatorul ,,cedează trecerea” în scheme este arătat până la locul tamponării,

deci Cojocar Feodor a trecut de acest indicator și apoi a avut loc tamponarea, indicatorul

fiind lăsat în urmă la o distanță nu mai puțin de 50 m. Iar, de la începutul

acostamentului drumului principal până la locul tamponării este distanța de 17,4 m.

Astfel, tamponarea nu s-a realizat la intersecție, unde, după cum invocă partea apărării,

Cojocar Feodor ar fi trebuit să cedeze trecerea lui Derevenco Vadim. Tamponarea

14

având loc pe drumul cu prioritate, conform regulilor de circulație rutieră Cojocar

Feodor nu mai avea obligația de a ceda trecerea, ceea ce rezultă din pct. 56.1, pct. 59,

pct. 7 și 2.1 (II indicatoare de prioritate) din Regulament. Așa cum, din materialele

cauzei rezultă că tamponarea s-a petrecut pe drumul cu prioritate și deplasându-se deja

pe acest drum, Cojocar Feodor nefiind în intersecție, pe drum adiacent și dorind să intre

pe drum cu prioritate, ar fi avut obligația de a ceda trecerea tuturor mijloacelor ce se

deplasau pe drumul cu prioritate, și apoi să treacă el, situație ce nu se manifestă la caz.

Cu referire la argumentul părții apărării, precum că în intersecție există

indicatorul ,,cedează trecerea”, dar acesta nu a fost arătat special în toate schemele

întocmite, instanța de apel a subliniat că, într-adevăr acest indicator există și fiind

realizată cercetarea la fața locului la 28.10.2017, acesta nu a fost arătat în schemă (Vol.

I, f.d.5-19). Însă, fiind audiat martorul Capanji Nicolai în instanța de apel a declarat că

el a întocmit schema accidentului rutier, nu a fost inclus în schemă indicatorul ,,cedează

trecerea”, posibil a scăpat să-l arate. Așa cum, fiind făcută prima cercetare la fața locului

era mult de lucru și câte ceva s-a mai scăpat, și era și noapte, iar fiind realizată cercetarea

suplimentară la fața locului, ziua, a arătat în scheme inclusiv indicatorul dat (Vol. I,

f.d.5-19, Vol. II, f.d.60, 83, Vol. VI, f.d.244-245).

De asemenea, instanța de apel a menționat că, argumentele părții apărării

precum că schemele anexate la procesele - verbale de cercetare la fața locului, contravin

una alteia, sunt neîntemeiate, or, aceste scheme ale accidentului rutier au fost întocmite

de Capanji Nicolai și el a și semnat, fapt confirmat de acesta în urma audierii lui. Mai

mult ca atât, fiind realizată cercetarea la fața locului noaptea a fost făcută o parte din

lucru și fiind necesar de a face poze și ziua a indicat că dimineața a revenit la fața locului

și a continuat lucru, și au fost realizate la cercetările suplimentare și scheme care

completează schema realizată inițial. Martorul dat a recunoscut că în prima schemă nu

au fost indicate toate indicatoarele de circulație rutieră și a explicat și cauza. Iar, ulterior

au fost înlăturate omisiunile și întocmite scheme, care se completează reciproc, dar nu

contravin între ele, chiar una dintre scheme fiind întocmită cu participarea părții

apărării (Vol. I, f.d.7, Vol. II, f.d.60, 83). Cu atât mai mult că, la efectuarea expertizei nu

s-a pus accent doar pe prima schemă a accidentului, experții luându-le în considerație

pe toate, deoarece după prima schemă, au mai fost întocmite alte scheme, care o

completează pe prima, și s-au luat în considerație toate (Vol. V, f.d.38-40).

Totodată, partea apărării nefondat a invocat că, prima instanță constată vinovăția

inculpatului în baza unor probe care se combat una pe alta. Însă, în urma examinării

cauzei a fost stabilit faptul că, doar declarațiile inculpatului contravin probelor anexate

la prezenta cauză, chiar și declarațiile lui Secrieru Dmitri, unul din pasagerii din

automobilul condus de Derevenco Vadim, coroborează cu materialele cauzei și combat

15

argumentele inculpatului. La caz, Derevenco Vadim a indicat că a condus în stare de

ebrietate, dar s-a urcat la volan așa cum, nu era mai beat ca Secrieru Dmitri, că acesta

din urmă ar fi băut mai mult ca el, împreună cu Col Vitali (Vol. V, f.d.50-56). Aceste

declarații vin în contradicție cu materialele cauzei, inclusiv cu declarațiile martorului

Secrieru Dmitri, care a menționat că în acea seară inculpatul a băut mai mult ca el

împreună cu Col Vitali, și fiind în stare de ebrietate avansată i-a propus ca să conducă

el în locul lui Derevenco Vadim, dar el a refuzat. Faptul că Derevenco Vadim a

consumat mai mult decât Secrieru Dmitri este confirmat prin raportul de expertiză

judiciară și actul de examinare medico - legală nr. 811 din 13 noiembrie 2017, conform

căruia în proba de sânge prezentată spre cercetare cu inscripția pe eprubetă Derevenco

Vadim, s-a depistat alcool etilic în cantitate de 3,78 %0, echivalent a 3,78 g/l (Vol. II,

f.d.112-115). Pe când în aer expirat de Col Vitali au fost depistați vapori de alcool cu

concentrarea de 0,79 mg/l, iar la Secrieru Dmitri concentrația de alcool de 0,47 mg/l,

ceea ce reiese din testele Drager (V.I, f.d.73-74). Deci, declarațiile lui Secrieru Dmitri

sunt susținute de probe, iar Derevenco Vadim și-a luat poziția de apărare, ceea ce este

un drept a inculpatului, acesta nerecunoscând vina în cele imputate. Chiar dacă

Derevenco Vadim a declarat în cursul examinării cauzei în fond și susținută poziția în

instanța de apel că, el se deplasa pe banda sa de deplasare și că nu ar fi intrat pe

contrasens, acesta menționând că a fost depășit de o mașină din partea dreaptă, pe

lângă locul pasagerului Secrieru Dmitri. Invocând că, el se deplasa cu viteză mică și

mergea drept înainte, nu vira ba la dreapta, ba la stânga, era întuneric, dar condițiile

meteorologice erau normale. Mai mult ca atât că, după tamponare volanul la mașina

condusă de dânsul, stătea drept, și a băut puțin în acea seară, starea lui de sănătate era

normală, se simțea bine. Menționând că, fiind depășit de această mașină, care nu se

deplasa cu lumina farurilor de întâmpinare și a fost orbit. Apoi a apărut a doua mașină,

la care nu luminau farurile și nu a reușit să vadă pe care bandă se deplasa și s-a produs

tamponarea, nici nu a putut să vadă a doua mașină (Vol. V, f.d.50-56).

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, deși inculpatul Derevenco Vadim nu

recunoaște vina de comiterea celor imputate, vinovăția acestuia este demonstrată prin

probele anexate la dosar, inclusiv și declarațiile martorilor, părților vătămate,

succesorilor victimelor. Din declarațiile martorului Secrieru Dmitri, date în cadrul

urmăririi penale, cât și la examinarea cauzei în instanța de fond, rezultă că, Derevenco

Vadim a condus automobilul cu viteză, fiind în stare de ebrietate. Deci, chiar dacă

Derevenco Vadim a invocat că, el se deplasa pe banda sa de circulație și cu viteză mică,

pasagerul de pe bancheta din față, lângă șofer - Secrieru Dmitri îl contrazice invocând

că văzând că viteza se mărește, și-a cuplat centura, și tot el a invocat că până la

benzinărie nu a mers chiar drept, dar ba la dreapta, ba la stânga.

16

Mai mult ca atât, instanța de apel a remarcat că din declarațiile martorilor Goliș

Evgheni, Cîvîrjic Vadim, Costov Ivan, Dubrovina Ilona, se constată viteza cu care

circula inculpatul era mare și că acesta nu a circulat numai înainte, dar și dintr-o parte

în alta, ba la stânga, ba la dreapta, până la producerea accidentului, nu contravin

declarațiilor date de Secrieru Dmitri, ci coroborează și se completează între ele.

De asemenea, martorul Verbanov Vasilii a indicat că cineva l-a întrebat pe

Derevenco Vadim de ce l-a stropit cu cafea și de ce a stricat cana, dar ce acesta a răspuns,

el nu a auzit. Apoi Derevenco Vadim și cu celălalt băiat au plecat, dar el nu a văzut cum

a plecat cu mașina, deoarece era implicat într-o discuție. Ulterior, de el s-a apropiat

Ratcov Nicolai și Petrov Dmitri și i-au spus că a trecut ambulanța și că posibil Vadim

în stare de ebrietate a făcut ceva pe drum și a hotărât să plece până la intersecție poate

cineva are nevoie de ajutor. Ajungând acolo a văzut ambulanța și că acolo a avut loc

accident rutier și după ce au văzut că nu mai au cu ce ajuta, au plecat în s. Valea Perjei

(Vol. II, f.d.13-14).

Nu se poate trece cu vederea nici faptul că, succesorul victimei Cojocar Grigori a

indicat că, Cojocar Feodor a fost unicul său fiu, care avea în proprietate automobilul de

model ”VAZ - 21053”, de culoare neagră și care avea practică în condus - trei ani. În

toată această perioadă nu a nimerit în nici un accident rutier și nici nu a provocat nici

un accident rutier, nici nu încălca regulile de circulație, conducea foarte atent și nu

consuma băuturi alcoolice. Toți succesorii victimelor (Pavlova Galina, Vornicova

Marina, Goliș Victor, inclusiv și Cojocar Grigori) au indicat că, în acea seară copiii lor

le-au zis că se duc să se întâlnească cu prietenii. La fel, au invocat faptul că, doresc ca

Derevenco Vadim să fie tras la răspundere penală așa cum, consideră că acesta poartă

toată vina pentru cele întâmplate.

Instanța de apel a menționat faptul că, anume Derevenco Vadim a intrat pe

contrasens este demonstrat prin procesele - verbale de cercetare la fața locului,

schemele accidentului rutier, fotografiile realizate la fața locului, rapoartele de

expertiză, declarațiile martorilor, inclusiv a experților Cozlovschii Ghenadii, Lungu

Vladimir și Țurcan Valerii. Mai mult ca atât, referitor la poziționarea automobilelor,

expertul Cozlovschii Ghenadii (Vol. V, f.d.39) a indicat că, posibil șoferul mașinii de

model VAZ 21053 când a văzut că vine mașina în el a virat ca să evite accidentul rutier,

a încercat să ocolească obstacolul și de aceasta a rezultat anume acest unghi dintre

automobile. Și, din aceste considerente instanța de apel nu reține argumentul părții

apărării, precum că, Cojocar Feodor ar fi încălcat pct. 45 din Regulament, care obligă

conducătorul să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului. Or, la caz, în situația creată de Derevenco Vadim, Cojocar Feodor

17

nu putea să evite tamponarea prin oprirea mașinii, dar a încercat să evite coliziunea

prin virarea la stânga.

Mai mult ca atât, în raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-6076 din 18 noiembrie

2017, cu scheme și fotografii, la concluzii este menționat că, în momentul tamponării

poziția reciprocă a automobilului de ”Volkswagen Caddy” cu n/î XXXXX față de

automobilul de model „VAZ 21053” cu n/î XXXXX, a fost sub un unghi de aproximativ

8^10° (vezi anexa nr. 3, schema nr. 2). Locul tamponării automobilelor de model

”Volkswagen Caddy” cu n/î XXXXX și ”VAZ 21053” cu n/î XXXXX, a avut loc într-un

interval de distanță cuprins între limitele 3,6-5,2 m de la marginea dreapta a părții

carosabile (după direcția de deplasare a automobilului de model ”VAZ 21053” cu n/î

XXXXX, vezi schema nr. 2, anexa nr. 3, la prezentul raport de expertiză). Poziția (în

interval limită) automobilelor date, în momentul tamponării, în raport cu elementele

părții carosabile, este ilustrată schematic, vezi schema nr. 2, anexa nr. 3, la prezentul

raport de expertiză. Până la momentul producerii accidentului rutier, automobilul de

model ”Volkswagen” cu n/î XXXXX, n-a avut careva defecte tehnice în sistemele de

frânare, ghidare, suspensie, anvelope, care au putut genera producerea accidentului

rutier dat (Vol. III, f.d.70-105). Iar, în raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-6952

din 29 decembrie 2017 cu anexe foto și traducerea în limba rusă a concluziilor raportului

dat, este indicat la concluzii că, 1-3: în mostrele de sol prezentate la examinare în două

sacoșe cu nr. 1 și nr. 2, ridicate la 13.11.2017 în cadrul efectuării cercetării la fața locului

al accidentului rutier, cât și pe capacul inferior al cutiei de viteză, ridicat la în cadrul

efectuării expertizei autotehnice-traseologie de la automobilul de model ”VAZ 21053”

cu n/î XXXXX, s-au depistat compuși care se regăsesc în compoziția lubrifianților de

tipul uleiurilor de transmisie. 4. Urmele de ulei de transmisie depistate pe capacul

inferior al cutiei de viteză, ridicat la în cadrul efectuării expertizei autotehnice-

traseologie de la automobilul de model ”VAZ 21053” cu n/î XXXXX, are aceiași

compoziție cu urmele de ulei de transmisie depistate pe cele două mostre de sol

prezentate la examinare în sacoșele cu nr. 1 și nr. 2, ridicate la 13.11.2017 în cadrul

efectuării cercetării la fața locului al accidentului rutier (Vol. IV, f.d.78-84, 86).

Totodată, instanța de apel a subliniat că, partea apărării invocând că în urma

efectuării expertizelor nu s-a dat răspuns la toate întrebările, în instanța de apel la

cererea avocatului Ignat Dumitran și a inculpatului Derevenco Vadim a fost efectuată

expertiza judiciară suplimentară tehnică auto nr. 01-03 din 14.01.2020, raport care a fost

tradus și în limba rusă, în care la concluzii este menționat că, în accidentul rutier dat, la

momentul coliziunii, partea din față a automobilului de model „Volkswagen Caddy

Life”, cu n/î XXXXX a intrat în contact cu partea din față a automobilului de model

„VAZ-21053”, cu n/î XXXXX. Axele longitudinale ale acestor vehicule, în momentul

18

inițial a coliziunii, se aflau aproximativ sub un unghi de 190°. Poziția reciprocă a

vehiculelor, în momentul inițial a coliziunii, este prezentată în Schema nr. 2 a Anexei la

prezentul raport de expertiză. Relativ marginilor carosabilului automobilele în

momentul coliziunii se aflau în poziția care este ilustrată în Schema nr. 4 a Anexei la

prezentul raport de expertiză. 2. Coliziunea automobilelor de model „Volkswagen

Caddy Life”, cu n/î XXXXXși „VAZ-21053”, cu n/î XXXXX a avut loc la distanța

aproximativ 1,4 m înainte de urmele dinamice în formă de zgârieturii (adâncituri)

depistate pe suprafața asfaltului și care au fost fixate la fața locului la distanța 4,4 m și

4,9 m de la marginile corespunzătoare a carosabilului. Poziția automobilelor în

momentul coliziunii relativ urmelor menționate este ilustrată pe Schema nr. 4 a Anexei

la prezentul raport de expertiză. 3. în momentul coliziunii automobilul de model

„Volkswagen Caddy Life”, cu n/î XXXXX s-a deplasat la un interval lateral aproximativ

de 3,6 m de la marginea stângă a carosabilului conform direcției de deplasarea a

acestuia, iar automobilul de model „VAZ-21053”, cu n/î XXXXX în acest moment s-a

deplasat la un interval lateral aproximativ de 3,3 + 3,8 m de la aceiași margine a

carosabilului, cum este ilustrat pe Schema nr. 4 a Anexei la prezentul raport de

expertiză (Vol. VI, f.d.122-134, 147-149).

Astfel, chiar dacă partea apărării nu este de acord cu metoda folosită pentru

efectuarea expertizelor pe prezenta cauză, experții Cozlovschii Ghenadii, Lungu

Vladimir și Țurcan Valerii au explicat de ce nu s-au suprapus de facto mașinile, aceștia

au comunicat că nu a fost posibil ca să fie suprapuse de facto capotele automobilelor.

Principalul moment era stabilirea unghiului tamponării, indicând expertul Cozlovschii

Ghenadii și faptul că, are experiență de lucru 11 ani. La fel, Lungu Vladimir a comunicat

că din 1987 lucrează în calitate de expert, 1,6 m este lățimea automobilului VAZ, care

deja era într-o stare rea, se dezmembra deja. Iar, expertul Țurcan Valerii a menționat în

instanța de apel că, sarcina lui la efectuarea expertizei era de a stabili cum erau

poziționate mașinile când s-a produs accidentul rutier, iar privind suprapunerea de

facto a mașinilor, a indicat că nu este posibil, deoarece cu macaraua este periculos de

lucrat, din care considerente recurg la o anumită programă specială în calculator.

Această metodă computerizată a indicat că o folosesc de 6 - 7 ani așa cum, această

metodă este mai performantă și dă aceleași rezultate ca și metoda veche, iar dacă

folosea metoda veche, în cazul dat exista pericol pentru cei ce efectuau această acțiune,

cu atât mai mult că, dacă ridicau mașina de model VAZ 21053, exista o mare

probabilitate că aceasta era să se dezmembreze bucățele și putea să cadă peste el, din

care considerente experții au dreptul de a refuza de a recurge la așa metodă. Cu atât

mai mult că această metodă veche de mult timp nu se mai folosește la mașini, ci doar

la motociclete (Vol. V, f.d.37-40, Vol. VII, f.d.26-27).

19

Deci, în urma efectuării expertizelor, cât și audierea experților s-a dat răspuns la

toate întrebările adresate, nu au fost lăsate chestiuni fără răspuns, după cum a invocat

partea apărării, iar toate argumentele invocate în detrimentul expertizelor efectuate,

sunt tratate de instanța de apel ca o simplă nemulțumire cu rezultatele acestora. Așa

cum, a fost stabilit faptul că, în momentul tamponării poziția reciprocă a automobilului

de ”Volkswagen Caddy” cu n/î XXXXX față de automobilul de model „VAZ 21053” cu

n/î XXXXX, a fost sub un unghi de aproximativ 8^10° (1900). Locul tamponării

automobilelor de model ”Volkswagen Caddy” cu n/î XXXXX și ”VAZ 21053” cu n/î

XXXXX, a avut loc într-un interval de distanță cuprins între limitele 3,6-5,2 m de la

marginea dreapta a părții carosabile (după direcția de deplasare a automobilului de

model ”VAZ 21053” cu n/î XXXXX, circumstanțe ce rezultă din raportul de expertiză

nr. 34/12/1-R-6076 din 18 noiembrie 2017 (Vol. III, f.d.70-105). La fel, din expertiza

judiciară suplimentară tehnică auto nr. 01-03 din 14.01.2020, se desprinde că, în

momentul coliziunii automobilul de model „Volkswagen Caddy Life”, cu n/î XXXX s-

a deplasat la un interval lateral aproximativ de 3,6 m de la marginea stângă a

carosabilului conform direcției de deplasarea a acestuia, iar automobilul de model

„VAZ-21053”, cu n/î XXXXX în acest moment s-a deplasat la un interval lateral

aproximativ de 3,3 + 3,8 m de la aceiași margine a carosabilului (Vol. VI, f.d.122- 134,

147-149). Circumstanțe ce denotă că automobilul de model „Volkswagen Caddy Life”,

cu n/î XXXXX, condus de Derevenco Vadim a intrat pe contrasens, ceea ce a dus la

producerea accidentului. Și, nu poate fi reținut argumentul părții apărării precum că,

mașina condusă de Cojocar Feodor s-ar fi deplasat pe contrasens și fără lumina

farurilor, deoarece martorii Goliș Evgheni, Cîvîrjic Vadim, Costov Ivan, Dubrovina

Ilona au declarat că mașina de model VAZ se deplasa în urma lor, ei mergeau pe banda

de circulație dreaptă din sensul lor de deplasare și ei îi vedeau lumina la mașina VAZ

până la momentul când s-a auzit o pălitură puternică și și-au dat seama că s-a produs

accident rutier, deoarece a dispărut și lumina de la mașină, nu o mai vedeau prin

oglinda retrovizoare. Ba mai mult, aceștia au declarat că văzând spre ei o mașină că

venea cu viteză și care vira ba la stânga, ba la dreapta, au tras mașina pe dreapta, pe

acostament și au oprit ca să nu intre în ei (Vol. II, f.d.9-10, 15-19, Vol. IV, f.d.162, 165-

169, 170-175, 207-211).

Astfel, din rapoartele de expertiză efectuate pe prezenta cauză penală, din

scheme, fotografii, declarațiile martorilor, se desprinde că, accidentul rutier s-a produs

pe o porțiune de drum cu lățimea părții carosabile de 9,3 m. În momentul coliziunii

automobilul de model „Volkswagen Caddy Life”, cu n/î XXXXX s-a deplasat la un

interval lateral aproximativ de 3,6 m de la marginea stângă a carosabilului conform

direcției de deplasarea a acestuia, iar automobilul de model „VAZ-21053”, cu n/î

20

XXXXX în acest moment s-a deplasat la un interval lateral aproximativ de 3,3 + 3,8 m

de la aceiași margine a carosabilului.

În circumstanțele expuse, instanța de apel a conchis că, Derevenco Vadim

conducând automobilul de model „Volkswagen Caddy Life” a intrat pe contrasensul

automobilului de model „VAZ-21053”, care se deplasa regulamentar pe banda sa de

circulație. Astfel, în rezultatul acțiunilor date, ale lui Derevenco Vadim, s-a produs

accidentul rutier.

La fel, chiar dacă, Derevenco Vadim a invocat că a fost orbit de prima mașină și

ce-a de a doua se deplasa fără lumină și a intrat în ei, aceasta se combate prin cele

invocate supra, inclusiv prin declarațiile date de Secrieru Dmitri, care a indicat că, a

doua mașină era cu lumina la faruri conectată, declarații care sunt susținute de

materialele dosarului, inclusiv de ceilalți martori. Iar, din fotografii, scheme și expertize

efectuate în prezenta cauză, se vede că anume Derevenco Vadim a intrat pe contrasens,

dar nu conducătorul mașinii de model VAZ 21053, după cum invocă partea apărării.

Mai mult ca atât, instanța de apel a respins argumentul părții apărării precum că,

Derevenco Vadim s-a apropiat de mijlocul carosabilului așa cum, avea intenția de a

intra pe drum adiacent. Așa cum, dacă inculpatul se deplasa cât mai aproape de partea

de mijloc a carosabilului, atunci mașinile urmau să intre în coliziune cu părțile stângi

ale automobilului, dar nu cu părțile drepte, cum s-a întâmplat la caz.

La fel, instanța de apel a menționat că, mașinile conduse de Goliș Evgheni și

Cojocar Feodor au ieșit de pe drum fără prioritate, pe drum cu prioritate, dar până a

ajunge la drumul dat, de la drumul adiacent, nu e posibil de a ieși cu viteză, deoarece

este drum cu denivelări, ceea ce denotă temeinicia declarațiilor martorilor Goliș

Evgheni, Cîvîrjic Vadim, Costov Ivan, Dubrovina Ilona că ei se deplasau cu viteză mică,

și din spate venea încet și automobilul de model VAZ.

Tot, Derevenco Vadim a invocat și faptul că, ar fi fost depășit de către mașina de

model Ford, prin partea pasagerului Secrieru Dmitri, cu viteză excesivă, argumente,

care la fel nu au suport probant. Așa cum, din declarațiile martorilor se desprinde că,

această unitate de transport se deplasa pe partea dreaptă a drumului și văzând din față

că, vine din direcție opusă o mașină cu vitează mare și care se deplasa cu virare ba la

dreapta, ba la stânga, a tras pe dreapta pe acostament și a oprit ca să treacă mașina

indicată, să nu intre în ei, deoarece intra această mașină și pe banda lor de deplasare.

Toate acestea demonstrează că, chiar dacă inculpatul a invocat că el se deplasa

direct, dar nu dintr-o parte în alta și că el putea să se controleze pe sine, cât și să conducă

mașină fără primejdii, că ar fi fost în stare să efectueze manevre nepericuloase, aceste

argumente sunt combătute prin materialele cauzei, care demonstrează că, inculpatul a

condus unitatea de transport în stare de ebrietate, la acesta fiind depistat alcool etilic în

21

cantitate de 3,78 %0, echivalent a 3,78 g/l (f.d.112-115). Cantitate, care, conform art.

13412 Cod penal ”(3) prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înțelege starea

persoanei care are concentrația de alcool în sânge de la 0,5 g/l și mai mult sau

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai mult”, reprezintă

stare de ebrietate cu grad avansat.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță corect a constat ca fiind

dovedit faptul că, în urma examinării cauzei a fost stabilit că, pe lângă faptul că

Derevenco Vadim era în stare de ebrietate cu grad avansat și privat de dreptul de a

conduce mijloace de transport, inițial a admis faptul încălcării Regulamentului

circulației rutiere.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a menționat că,

instanța de fond just a pus accent pe toate cele menționate supra, cât și de personalitatea

inculpatului, care anterior a fost condamnat pentru infracțiune similară, fiind atras și la

răspundere contravențională (Vol. I, f.d.109, 122, 125-137). Tot din materialul

caracterizant, existent la dosar în privința lui Derevenco Vadim, și anume: certificat de

la narcolog pe numele Derevenco Vadim din 30 decembrie 2017, unde este indicat că

Derevenco Vadim suferă de alcoolism cronic de gradul II din 22 august 2013; certificat

privind componența familiei a lui Derevenco Vadim, eliberată de Primăria Ceadâr-

Lunga, din care rezultă că, acesta este căsătorit și are o fiică; certificat informațional din

08 decembrie 2017, de la Inspectoratul de Poliție Ceadâr-Lunga, potrivit căruia se

desprinde că Derevenco Vadim la locul de trai nu este caracterizat din punct de vedere

pozitiv; răspuns de la Agenția Servicii Publice, potrivit căruia reiese că Derevenco

Vadim a primit permisul de conducere la data de 09 august 2013, iar la momentul

producerii accidentului, acesta era privat de dreptul de a conduce mijloace de transport

(Vol. I, f.d.113, 115, 117; 119, 133-137). La fel, instanța de fond a pus accent pe faptul că,

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice, nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate, dar să ducă la realizarea scopului prevăzut de art. 61 Cod penal.

Instanța de apel a subliniat faptul că, raționamentul de aplicare a pedepsei penale

are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita infractorului.

Derevenco Vadim în cazul dat, nu a recunoscut vinovăția, atât la urmărirea penală cât

și la examinarea cauzei a negat faptele ce i se impută, ceea ce de instanța de apel este

calificată ca o metodă de apărare și eschivare de la răspundere pentru fapta săvârșită.

Iar, instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului corect a pus accent și pe faptul

că Derevenco Vadim a săvârșit o infracțiune gravă, ținând cont de consecințele

22

infracțiunii, care s-a soldat cu decesul a patru persoane, de personalitatea inculpatului,

care anterior a fost judecat de mai multe ori, fiind tras și la răspundere contravențională,

de faptul că a comis fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 03 ani, conform sentinței Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr - Lunga din

aflându-se în stare de ebrietate cu grad avansat, concentrația alcoolului în sânge fiind

în mărime de 3,78 g/l, de faptul că la locul de trai nu este caracterizat din punct de

vedere pozitiv, este încadrat în câmpul muncii, are persoane la întreținere, just

stabilindu-se că corectarea și reeducarea lui Derevenco Vadim este posibilă doar în

condițiile izolării lui de societate, cu aplicarea unei pedepsei cu închisoare.

Așadar, instanța de apel a reținut ca fiind corectă soluția primei instanțe prin care

a stabilit inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Mai mult ca atât, ținând cont de faptul că, potrivit certificatului de la narcolog,

eliberat în privința lui Derevenco Vadim din 30 decembrie 2017, rezultă că Derevenco

Vadim suferă de alcoolism cronic de gradul II din 22 august 2013 (Vol. I, f.d.113),

inclusiv, punând accent instanța de fond pe actul nr. 57 de expertiză psihiatrico - legală

(narcologică - legală) efectuată în condiții de ambulator în privința lui Derevenco

Vadim, în care este indicat că, acesta suferă de tulburări mentale și de comportament

datorat consumului de substanțe psihoactive alcool și necesită supraveghere medicală

la medicul de familie, medicul specialist narcolog, necesită tratament anti alcool (Vol.

IV, f.d.183-186), instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a constatat

aplicabilitatea la caz, a prevederilor art. 103 Cod penal, fiind stabilită necesitatea

supunerii, în timpul executării pedepsei, la tratament medical forțat anti alcool.

Cât privește acțiunea civilă, instanța de apel a notat că aceasta este justificată,

legală și întemeiată, corect instanța de fond a conchis necesitatea încasării de la

Derevenco Vadim în beneficiul succesorului victimei Cojocar Grigore prejudiciul moral

în mărime de 1 000 000 lei și cheltuieli suportate pentru achitarea asistenței juridice în

mărime de 4 500 lei. Cât și, încasarea de la Derevenco Vadim în beneficiul succesorului

victimei Goliș Victor prejudiciul moral în mărime de 1 000 000 lei și cheltuieli suportate

pentru achitarea asistenței juridice în mărime de 4 500 lei. Încasarea de la Derevenco

Vadim în beneficiul succesorului victimei Vornicova Marina prejudiciul moral în

mărime de 1 000 000 lei și cheltuieli suportate pentru achitarea asistenței juridice în

mărime de 4 500 lei. Totodată, și încasarea de la Derevenco Vadim în beneficiul

succesorului victimei Pavlova Galina prejudiciul moral în mărime de 1 000 000 lei și

cheltuieli suportate pentru achitarea asistenței juridice în mărime de 4 500 lei.

23

Așa cum, la materialele dosarului sunt anexate acțiuni civile privind încasarea

prejudiciului cauzat prin infracțiune, cu anexe, depuse de succesorii victimelor Pavlova

Galina, Vornicova Marina, Goliș Victor și Cojocar Grigori (Vol. IV, f.d.107-157). La fel,

fiind anexate la dosar și ordonanțele de recunoaștere în calitate de succesori ai

victimelor din 05 noiembrie 2017, 14 noiembrie 2017 și din 16 noiembrie 2017, prin care

Cojocar Grigori, Pavlov Serghei, Goliș Victor și Vornicov Marina au fost recunoscuți în

calitate de succesor al victimelor (Vol. II, f.d.22, 25, 28, 31). Mai mult ca atât, prin

încheierea instanței de fond a fost admisă cererea succesorilor victimelor Pavlova

Galina, Vornicova Marina, Goliș Victor și Cojocar Grigori privind recunoașterea lor în

calitate de parte civilă (Vol. V, f.d.16- 17). La fel, și cererea succesorilor victimelor, prin

care s-a solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 lei, motivând

suma dată prin faptul că, și-au pierdut fiii, iar pentru familia Cojocar Feodor era unicul

lor fiu, iar persoanele date nu pot fi întoarse, copiii lor fiind nădejdea la bătrânețe, deci

punând accent pe aceste circumstanțe, corect prima instanță a admis acțiunea civilă și

a hotărât încasarea sumei de câte 1 000 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul

succesorilor victimelor. Așa cum, Pavlova Galina, Vornicova Marina, Goliș Victor și

Cojocar Grigori au fost recunoscuți în calitate de parte civilă, a fost demonstrată

vinovăția inculpatului de săvârșirea faptelor imputate și la depunerea acțiunii civile se

desprinde împotriva cui aceasta este înaintată, pe Derevenco Vadim indicându-l aceștia

ca pârât.

La caz, instanța de apel a reținut că s-a stabilit că succesorilor victimelor fără

dubiu le-a fost produs prejudiciu moral, care în urma acțiunilor inculpatului au rămas

fără o persoană dragă, pentru unii fiind chiar unicul fiu, și unica sa nădejde la bătrânețe.

Astfel, în speță, just prima instanță a conchis necesitatea admiterii integrale a

acțiunii civile, întemeiat fiind stabilită necesitatea de a încasa de la Derevenco Vadim

în beneficiul succesorilor victimelor a sume de câte 1 000 000 lei pentru fiecare în parte,

cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune. Este de reținut că, la stabilirea

cuantumului prejudiciului moral instanța de fond a pus accent și pe faptul că în urma

săvârșirii infracțiunii, patru persoană au fost lipsite de viață, iar suma de câte 1 000 000

lei pentru fiecare din succesorii victimelor, este în concordanță cu suferințele

succesorilor victimelor, raportate la circumstanțele comiterii faptei. Deoarece, unul din

criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității,

care exprimă că indemnizația, trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. În

termenii CEDO, acest criteriu se exprimă prin necesitatea ca partea vătămată să

primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul

despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât aceste să aibă efect compensator și nu trebuie

să constituie nici sume excesive pentru autorul daunelor, și nici venituri nejustificate

24

pentru victimele daunelor, prevederi de care a ținut cont instanța de fond la stabilirea

cuantumului prejudiciului moral.

Concluzie, la care, instanța de apel ca și prima instanță, a pus accent pe gravitatea

faptei săvârșite și consecințele acesteia, de posibilitatea de restabilire a psihicului

succesorilor victimelor, de satisfacția pe care o primesc aceste persoane în urma

pedepsirii inculpatului.

Astfel, instanța de apel a conchis că, just instanța de fond a stabilit că, anume

această sumă este una rezonabilă și suficientă pentru recuperarea prejudiciului moral.

Cu atât mai mult, că recuperarea prejudiciului moral nu poate avea drept scop

sancționarea repetată a inculpatului, crearea pentru el a unei situații financiare grele,

iar pentru succesorii victimelor nu poate servi ca o metodă de îmbogățire fără justă

cauză, iar la caz, suma acordată în mărime de 1 000 000 lei, nu are un caracter excesiv

și este rezonabilă în raport cu suferințele suportate și acțiunile inculpatului, anume

suma de câte 1 000 000 lei este în concordanță cu suferințele succesorilor victimelor,

raportate la circumstanțele comiterii faptelor.

La fel, la caz, fiind demonstrată suportarea cheltuielilor judiciare pentru asistență

juridică la faza de urmărire penală și de examinare în fond, corect instanța de fond a

conchis necesitatea încasării de la Derevenco Vadim în beneficiul succesorilor

victimelor Pavlova Galina, Vornicova Marina, Goliș Victor și Cojocar Grigori, suma de

câte 4 500 lei pentru fiecare din ei (Vol. IV, f.d.119-120, 131, 144, 157). În acest sens

punându-se accent pe faptul că, pe prezenta cauză succesorii victimelor au fost

reprezentate de un apărător, ținându-se cont de complexitatea cauzei, cât și de perioada

în care s-a derulat urmărirea penală, cât și examinarea cauzei în fond. Astfel, suma de

câte 4 500 lei pentru asistență juridică se manifestă a fi o sumă raportată la

complexitatea cauzei, durată acesteia în timp, cât și aportul avocatului pe prezenta

cauză penală. Cu atât mai mult că, la depunerea apelului, cât și la examinarea cauzei în

apel, partea apărării nu a combătut nici într-un fel mărimea prejudiciului moral încasat

de la inculpat, aceștia limitându-se doar la solicitarea achitării inculpatului.

La fel, instanța de apel a menționat că, la examinarea cauzei în instanța de apel

succesorii victimelor au fost reprezentați de avocatul Lazareva Elena (Vol. VII, f.d.32-

35), care a fost prezentă practic în toate ședințele de judecată în instanța de apel. Iar, în

cursul examinării cauzei a fost anexat la materialele dosarului bonuri de plată (patru la

număr) la suma de câte 1 000 lei, pentru acordarea serviciilor de asistență juridică în

instanța de apel (Vol. VII, f.d.32-35).

În circumstanțele date rezultă necesitatea încasării sumei de câte 1 000 lei, cu titlu

de asistență juridică acordată în instanța de apel așa cum, a stabilit că anume aceste

25

cheltuieli au fost suportate de către succesorii victimelor, anume aceste cheltuieli se

manifestă ca fiind rezonabile, necesare și se confirmă prin acte corespunzătoare.

Așa cum, în speță a fost stabilit faptul că, prin acțiunile ilicite a lui Derevenco

Vadim au fost lipsite de viață patru persoane, prin ce a cauzat prejudiciu moral

persoanelor apropiate victimelor, inclusiv succesorilor victimelor cauzându-le și

cheltuieli pentru examinarea cauzei, astfel, în speță instanța de fond just a conchis că se

manifestă necesitatea încasării sumei de câte 1 000 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin infracțiune și a celei de 4 500 lei, cu titlu de asistență juridică acordată la

urmărirea penală și în instanța de fond.

Totodată, la caz se manifestă necesitatea încasării de la Derevenco Vadim în

beneficiul lui Pavlova Galina suma de 1 000 lei, Cojocar Grigore suma de 1 000 lei,

Vornicova Maria suma de 1 000 lei și Goliș Victor suma de 1 000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare suportate la judecarea cauzei în instanța de apel.

Cât privește apelul procurorului privind necesitatea încasării de la inculpat a

cheltuielilor suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciare, instanța de

apel a menționat că, corect prima instanță a conchis și faptul că, la caz, este necesară

respingerea solicitării procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a sumei de 28 928,60 lei întru compensarea cheltuielilor suportate

pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciare efectuate, or, în cadrul urmăririi

penale nu au fost suportate careva cheltuieli judiciare care ar putea fi încasate de la

inculpat, așa cum, solicitantul efectuării expertizei este statul RM, în persona organului

de urmărire penală, prin urmare, obligația de suportare a cheltuielilor pentru

efectuarea expertizei o poartă anume statul RM în persoana IP Taraclia ca solicitant.

în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 16) Cod de procedură penală, solicită casare

parțială a deciziei în partea cheltuielilor judiciare cu remiterea cauzei spre rejudecare

în această parte de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea celor solicitate, procurorul susține că instanța de apel eronat a respins

cerința acuzării de a încasa de la inculpat suma de 28 928,60 lei, ce constituie cheltuieli

efectuate la etapa urmăririi penale și care ulterior trebuie încasate de la inculpat în

beneficiul statului, or, practica judiciară uniformă confirmă acest fapt.

5.1. Împotriva deciziei declară recurs ordinar avocatul Ignat Dimitran în numele

inculpatului care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală

solicită casarea deciziei rejudecarea cauzei și pronunțare a unei hotărâri prin care

inculpatul să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii imputate din lipsa

componenței de infracțiune.

26

În susținerea celor solicitate, apărătorul menționează dezacordul cu aprecierea

probelor, indicând că decizia contestată este bazată doar pe presupuneri.

De asemenea, avocatul remarcă că la baza deciziei au fost puse declarațiile

martorilor Goliș E., Costov I., Căvărjăc V., Dubrova Il. care sunt în contradicție cu

cumulul de probe administrat în respectiva cauză penală.

În rest, recurentul indică aceleași argumente menționate și în cererea de apel.

materialului din dosarul cauzei, motivelor invocate și ținând cont de opinia avocatului

Lazareva Elena care reprezintă interesele părților vătămate expusă în referință,

Colegiul penal concluzionează că, acestea urmează a fi declarate inadmisibile din

următoarele considerente.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Astfel, potrivit textului recursului declarat de către procuror, acesta invocă ca

temeiuri de casare a deciziei instanței de apel pct. 6) și 16) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de

drept atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar și

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate neîntemeiat

de titular, reieșind din raționamentele ce urmează.

Autorul recursului consideră că, instanța de apel eronat a respins solicitarea

acuzării de a dispune încasarea de la inculpatul Derevenco Vadim în bugetul statului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 28 928,60 lei, cheltuieli suportate în urma efectuării

expertizelor.

27

Astfel, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind soluționarea chestiunii legate de cheltuielile

judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect

ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct.

2), 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța

de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile

judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, instanța de

apel just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță, respectivele

cheltuieli urmează a fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (a se vedea hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

De asemenea, Colegiul penal ține să remarce că, pornind de la relevanțele art. 229

alin. (1) și (3), 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul, eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

În această ordine de idei, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de

apel care corect a menținut sentința primei instanțe prin care a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului în

bugetul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 28 928,60 lei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurent că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de către apărare, Colegiul penal reține că

recurentul indică ca temeiuri pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427

28

alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, în sensul că „hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, fapt ce a dus la reîncadrarea ilegală a acțiunilor inculpatului”,

solicitând ca inculpatul să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

Colegiul penal consideră neîntemeiată poziția recurentului, or, instanța de apel

verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în

urma propriei metode de cercetare coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru

soluționarea elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de condamnare dispusă în

cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (6) Cod penal.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia în baza cumulului de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere

justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Așadar, cu referire la alegațiile avocatului cu privire la dezacordul cu aprecierea

probelor de către instanța de apel, Colegiul penal reamintește că la etapa recursului

ordinar nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au

aplicat corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de

instanța de apel.

Deci, critica adusă de către apărător referitor la procedura de apreciere a

probelor, ține de starea de fapt, care a fost efectuată de instanța de apel și careva îndoieli

privind corectitudinea aprecierii lor nu sunt, instanța de apel pe deplin le-a examinat,

apreciind toate probele din dosar în ansamblu și, conform art. 414 alin. (2), 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra motivelor cererilor de

apel.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate fi

efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de

drept.

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația

motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (a se vedea hotărârea

CtEDO Perez c. Franței).

29

Cu referire la temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, invocat în cererea de recurs de către avocatul Ignat Dumitran,

Colegiul penal evidențiază că temeiul dat se invocă numai în cazul când faptei săvârșite

i s-a dat o altă încadrare juridică greșită, iar în cazul supus judecării avocatul recurent

invocă dezacordul cu aprecierea probelor, solicitând achitarea acestuia.

Totodată, Colegiul penal reiterează că, criticile formulate de recurent enunțate la

pct. 5.1. au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1.,

soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or, materialul probator al

cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au

adus la pronunțarea hotărârii recurate.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată.

Prin urmare, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către recurenți

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 16) și 12) Cod de procedură penală, nu s-au

confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune

soluția inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de către procuror și de către

avocatul Ignat Dumitran în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiate.

penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul Tomița Mihail și avocatul Ignat Dumitrian în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

03 decembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Derevenco Vadim XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 mai 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

30