1ra-48/2022 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-48/2022 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-48/2022

1-20000278-01-1ra-12012022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Plămădeală

Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie

2021, în cauza penală privindu-l pe

Chirtoacă Vadim Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat Chirtoacă Vadim în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin.(4) Cod penal, și în baza acestei norme, cu aplicarea prevederilor art. 3641

pct. (8) Cod de procedură penală i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport.

S-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată lui Chirtoacă Vadim în

baza art. 264 alin.(4) Cod penal, conform art. 90 Cod penal, stabilindu-i-se un termen

de probațiune de 5 (cinci) ani, cu obligarea să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului de supraveghere a executării pedepsei.

S-a admis cererea acuzatorului de stat, procuror în Procuratura Ialoveni,

Păun Alexandru privind încasarea din contul inculpatului Chirtoacă Vadim, a

cheltuielilor de judecată suportate pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de

320 ( trei sute douăzeci) lei, fiind dispusă încasarea din contul lui Chirtoacă Vadim

în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 320 (trei sute douăzeci) lei, în

1

legătură cu efectuarea expertizei judiciare. S-a restituit corpul delict: automobilul de

model „Xxxxx” cu n/î XXXXX proprietarului, după rămânerea definitivă a sentinței.

01.10.2019, aproximativ la orele 08:00 min., fiind în stare de ebrietate alcoolică și

fără a deține permis de conducere, având scopul conducerii mijlocului de transport

în stare de ebrietate, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul

automobilului de model „Xxxxx” cu numerele de înmatriculare XXXXX, cu care s-

a deplasat pe traseul L461 din direcția or. Ialoveni spre s. Costești, încălcând astfel

cerințele prevederilor pct. 10 alin. (2), lit. a) Regulamentul Circulației Rutiere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13 mai 2009,

care stipulează că persoana care conduce un autovehicul trebuie să dețină permis de

conducere și pct. 14 lit. a) al aceluiași Regulament, care stipulează expres, că

persoana care conduce un autovehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare

de ebrietate. Astfel, conducând cu viteză excesivă și avându-l în calitate de pasager

pe Aftenii Marin, aflat pe bancheta din față, a ignorat cerințele aceluiași regulament

de circulație rutieră și anume, pct.45 alin.(1) „conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; iar

alin.(2) „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului”, pierzând controlul volanului și derapând de pe traseu

pe porțiunea de drum a străzii Petre Ștefănucă, 12, iar drept urmare tamponându-se

în gardul gospodăriei de pe adresa indicată. În rezultatul accidentului pasagerului

Aftenii Marin, i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de traumatism cranio-

cerebral deschis manifestat prin fractura bazei craniene, peretelui posterior a orbitei

stângi-aripa mare a osului sfenoid, apofizei maxilare a osului zigomatic pe stânga

(planșeul inferior orbitei stângi), paninusită hemoragică, fractura oaselor nazale,

edem posttraumatic panfacial preponderent hemifacial pe stânga, excoriații difuze

în regiunea frontală, nazală, geniană stânga, plagă contuză în regiunea frontală

stânga, plagă contuză a cotului stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui(or) obiect(e) dur contodent sau la lovirea de asemenea obiecte,

posibil în timpul și circumstanțele indicate care, au fost calificate ca vătămări

corporale grave, ce se confirmă prin raportul de expertiză judiciară nr. 201902D2359

din 05.12.2019. Potrivit rezultatelor analizei sângelui la alcool nr. 286, lui Chirtoacă

Vadim proba nr. 4798 din 01.10.2019 la ora 09:40, s-a stabilit că la acesta se conține

0,98 g alcool etilic, care conform Regulamentului privind modul de testare

alcoolscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 296 din 16.04.2009 și prevederile art.

13412 alin. (3) Cod penal constituie grad avansat de ebrietate alcoolică.

2

Ialoveni, Păun Alexandru, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a

sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 19.03.2020, ca fiind neîntemeiată,

în partea pedepsei stabilite lui Chirtoacă Vadim, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Chirtoacă Vadim, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (4)

Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 2 ani 8 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis.

În motivarea apelului partea acuzării a invocat că în speță, pentru a fi realizat

scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, precum și de

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane, este oportună aplicarea unei pedepse cu închisoare pe un termen de 2 ani

8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, or, aplicarea de către

instanța de judecată a pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia,

este una prea blândă.

Prin urmare, a menționat partea acuzării că la stabilirea pedepsei inculpatului,

prima instanță nu a ținut cont de pericolul social al faptei incriminate lui

Chirtoacă Vadim, precum și de circumstanțele și urmările prejudiciabile a

infracțiunii săvârșite de către acesta.

În opinia acuzării, prima instanță nu a luat în considerație prevederile art. 7, 61

75 alin. (1) Cod penal, la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, astfel

concluzionând că pedeapsa aplicată lui Chirtoacă Vadim, este una ineficientă și care

nu va contribui la realizarea scopului pedepsei penale.

De asemenea, a precizat că instanța de judecată neîntemeiat i-a aplicat

inculpatului Chirtoacă Vadim, pedeapsa cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport, întrucât ultimul nu deține permis de conducere.

În acest context, invocând prevederile art. 651 alin. (3) Cod penal, a indicat că

pedeapsa penală sub formă de anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport,

poate fi aplicată doar deținătorilor de acest drept, adică persoanelor care dețin permis

de conducere.

Mai mult, consideră că prima instanță urma să țină cont de circumstanța că

inculpatul Chirtoacă Vadim a săvârșit infracțiunea fără a deține permis de conducere,

or, aceasta suplimentar demonstrează gradul prejudiciabil și pericolul social al

infracțiunii incriminate inculpatului.

Chirtoacă Vadim, a declarat apel în termenul declarat de lege împotriva sentinței

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 19 martie 2020, prin care a solicitat casarea

sentinței Judecătoriei Hîncești cu sediul Ialoveni din 19.03.2020, în partea aplicării

pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această

parte, prin care lui Chirtoacă Vadim să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, cu

3

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și fără anularea dreptului de a conduce

vehicule.

În motivarea apelului a indicat că pedeapsa stabilită inculpatului de prima

instanță, este una prea aspră, întrucât inculpatul Chirtoacă Vadim a recunoscut

integral vina și prin scris autentic a solicitat examinarea cauzei penale în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală potrivit art. 3641 Cod de procedură

penală.

În acest context, partea apărării invocând prevederile art. 61 alin. (1), 75 alin. (1)

Cod penal, a precizat că în privința lui Chirtoacă Vadim, careva circumstanțe

agravante nu s-au stabilit, iar circumstanțe atenuante în privința acestuia s-a constatat

căința sinceră, lipsa antecedentelor penale și faptul că inculpatul se caracterizează

pozitiv de la locul de trai.

Astfel, a menționat că întrucât inculpatul Chirtoacă Vadim s-a căit sincer de cele

săvârșite, a conlucrat cu organul de urmărire penală, iar partea vătămată nu are nici

o pretenție, consideră că în privința acestuia poate fi aplicată o pedeapsă mai blândă,

fiind una echitabilă.

De asemenea, a precizat că nu este clară concluzia primei instanțe referitor la

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, în contextul în care inculpatul

nu deține permis de conducere, or, acestuia nu-i poate fi anulat un drept de care nu

a dispus la momentul săvârșirii infracțiunii.

Cu referire la cheltuielile judiciare, partea apărării a conchis că acestea urmează

a fi suportate din contul statului, deoarece sarcina probării vinovăției în cauzele

penale, îi aparține statului.

2021, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința fără

modificări.

5.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că inculpatul

Chirtoacă Vadim, până la începerea cercetării judecătorești, fiind asistat de

apărătorul său Aftenii Marin, a declarat personal, prin înscris autentic, că recunoaște

faptele indicate în rechizitoriu și încadrarea juridică a acestora, că probele le

cunoaște, înțelege conținutul lor și că nu are obiecții asupra acestora, solicitând ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

deoarece nu solicită administrarea de noi probe, astfel că prima instanță corect a

stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească fiind

efectuată cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar

concluzia primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a

fost viciată, în cadrul urmăririi penale nefiind încălcate normele imperative din

Codul de procedură penală, fapt ce atestă că instanța de apel nu este în drept să rețină

o altă situație de fapt decât cea constatată în rechizitoriu și de către prima instanță.

4

Prin urmare, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a constatat că

prin acțiunile sale, inculpatul Chirtoacă Vadim a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 264 alin. (4) Cod penal, aceasta argumentându-și soluția adoptată din punct de

vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, și din punct de vedere a

prevederilor legale.

Totodată, instanța de apel a precizat că sentința primei instanțe a fost contestată

de către procuror și partea apărării în partea individualizării pedepsei aplicate

inculpatului, însă referitor la încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost

atacată.

Astfel, instanța de apel a menționat că la stabilirea pedepsei inculpatului

Chirtoacă Vadim, prima instanță a reiterat prevederile art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal

și le-a aplicat corespunzător, din care motiv apelurile declarate urmează a fi respinse

ca nefondate.

În acest context, ținând cont de prevederile art. 7, 61 75 Cod penal, instanța de

apel a indicat că prima instanță i-a stabilit inculpatului Chirtoacă o pedeapsă

echitabilă și proporțională faptelor săvârșite.

De asemenea, instanța de apel a reținut faptul că inculpatul și-a recunoscut vina,

nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, nu are persoane la întreținere,

lipsa antecedentelor penale, că acesta a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune și

este încadrat oficial în câmpul muncii, pe parcursul examinării cauzei nu s-a eschivat

de a se prezenta la ședințele de judecată, iar cauza penală a fost examinată în termeni

restrânși.

Reieșind din faptul că la caz, s-a stabilit prezența circumstanțelor atenuante,

precum și a celor agravante, fiind necesară aplicarea prevederilor art. 78 alin. (4)

Cod penal, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe

potrivit căreia nu i-a aplicat inculpatul Chirtoacă Vadim pedepsa minimă sub formă

de închisoare pe un termen de 2 ani 8 luni, solicitată de către acuzatorul de stat.

Instanța de apel a conchis că scopul pedepsei penale privind corectarea și

reeducarea inculpatului Chirtoacă Vadim, se va realiza doar prin aplicarea pedepsei

în limitele sanțiunii articolului incriminat, și anume pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani 6 luni.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect a constatat că în privința

inculpatului Chirtoacă Vadim urmează a fi aplicată suspendarea condiționată a

executării pedepsei, conform art. 90 Cod penal, nefiind rațională executarea reală a

pedepsei de către acesta, întrucât s-a constatat că inculpatul Chirtoacă Vadim, nu are

antecedente penale, nu prezintă pericol social sporit și corectarea acestuia este

posibilă fără a fi izolat de societate. Mai mult, instanța de apel a reținut în acest sens

poziția părții vătămate care a susținut că nu are pretenții de ordin material și moral

față de inculpatul Chirtoacă Vadim, solicitând aplicare în privința acestuia a unei

pedepse mai blânde.

5

Totodată, instanța de apel a precizat că inculpatul Chirtoacă Vadim este încadrat

în câmpul muncii, este la o vârstă tânără, ceea ce condiționează necesitatea acordării

unei șanse de a se integra în societate, or, pedeapsa stabilită acestuia, va contribui la

realizarea scopului legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului în

vederea neadmiterii pe viitor a unor încălcări, astfel că corectarea inculpatului poate

fi obținută prin aplicarea pedepsei cu închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, conform art. 90 alin. (1) Cod penal, pentru un termen de

probațiune de 5 ani.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei penale sub formă de

închisoare stabilită inculpatului Chirtoacă Vadim, instanța de apel a menționat că în

privința acestuia nu se impune în mod imperativ ca executarea pedepsei să fie în

regim real, or, nu trebuie pus accentul în mod deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii,

în detrimentul celui educativ și de reintegrare socială, interesul comunității fiind ca

asemenea fapte să nu se mai repete, iar inculpatul să se reintegreze în societate în

spiritul respectării normelor legale indiferent de orice tentații.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele acuzării și ale părții

apărării referitor la faptul că prima instanță eronat a aplicat în privința inculpatului

pedeapsa complementară întrucât inculpatul nu deține permis de conducere, iar în

acest sens instanța a reținut prevederile art. 65 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că inculpatul Chirtoacă Vadim

nu a deținut și nu deține permis de conducere, însă reieșind din faptul că acesta, o

anumită perioadă de timp a condus mijlocul de transport fără a deține acest drept, cu

atât mai mult că acesta și-a permis să se urce la volan în stare de ebrietate, sfidând

toate normele legale, prin acțiunile sale creând o situație de risc atât pentru sine cât

și pentru participanțiii la trafic, instanța a apreciat că prima instanță corect a aplicat

inculpatului Chirtoacă Vadim și pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, reieșind din scopul legii penale de asigurare a

siguranței la trafic, impunerii unei prudențe sporite în conducerea mijloacelor de

transport care reprezintă izvoare de pericol sporit, educării în acest sens a

participanților la trafic.

Referitor la argumentele apărării privind cheltuielile judiciare, potrivit cărora

acestea urmează să fie suportate de către stat, instanța de apel reținând prevederile

art. 227, 229 Cod de procedură penală, a menționat că în speță, cheltuielile judiciare

au fost suportate pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară

nr. 201902D2359 din 05 decembrie 2019, iar art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale.

Prin urmare, având în vedere că, în cadrul urmăririi penale a fost efectuat raportul

de expertiză judiciară nr. 201902D2359 din 05 decembrie 2019 pentru care au fost

6

suportate cheltuieli în sumă de 320 lei din contul statului (suma cheltuielilor indicată

în raport), cheltuieli care au fost suportate întru stabilirea leziunilor corporale părții

vătămate Aftenii Marin în urma acțiunilor culpabile ale inculpatului, instanța de apel

a conchis că prima instanță corect a stabilit că inculpatul Chirtoacă Vadim urmează

a fi obligat la compensarea acestor cheltuieli în beneficiul statului.

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia

și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

În argumentarea recursului partea acuzării invocă că instanța de apel a admis

erori de drept cu privire la motivarea soluției, în partea individualizării pedepsei

stabilite inculpatului, precum și modului de executare a acesteia.

Astfel, susține acuzarea că modalitatea de executare a pedepsei stabilite

inculpatului de către instanțele de fond, nu corespunde principiului proporționalității

în raport cu fapta săvârșită, impactul social și consecințele survenite în urma

săvârșirii infracțiunii – cauzarea de vătămări corporale grave.

În opinia acuzării, în privința lui Chirtoacă Vadim nu s-au constatat circumstanțe

ce ar justifica aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoare,

or, personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei bune conduite.

Prin urmare, menționează că instanța de apel a reținut aceleași circumstanțe în

vederea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, precum și în privința

modalității de executare a acestei pedepse.

De asemenea, consideră partea acuzării că examinarea cauzei în ordinea

procedurii simplificate pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, recunoașterea vinovăției nu poate fi

pusă la baza individualizării pedepsei penale și nici la baza modalității de executare

a pedepsei, or astfel, uneia și aceleiași situații i s-ar acorda o dublă valență juridică.

În acest context, precizează că pedeapsa stabilită inculpatului Chirtoacă Vadim,

nu va contribui la realizarea scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a

acestuia.

Mai mult, indică că instanța de apel nu au acordat deplină eficiență prevederilor

art. 61 Cod penal, astfel că pronunțând o decizie cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru săvârșirea de către Chirtoacă Vadim a infracțiunii grave,

soldate cu cauzarea de vătămări corporale grave, instanțele de fond au deturnat rolul

punitiv al sancțiunii penale.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul procurorului urmează

a fi respins, din următoarele raționamente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în cazul în care constată că recursul

7

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat în cauză se constată că partea acuzării invocă

dezacordul cu soluția deciziei instanței de apel, invocând temeiurile de casare

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; 10) s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea acuzării, nu și-au

găsit confirmarea, în speță nefiind constatate erorile de drept invocate.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent și prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată că instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1)

pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată a examinat toate

aspectele esențiale invocate de către părți și în soluția pronunțată a dat răspuns

argumentat acestora, iar hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, din care considerente instanța de recurs ordinar nu identifică temeiuri de a

interveni în decizia atacată.

În acest context, instanța de recurs conchide că nu a stabilit în speță existența

erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

invocate de către procuror.

Sub aspectul temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit atestă că procurorul consideră că instanțele

de fond, neîntemeiat i-au stabilit inculpatului o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării acesteia în temeiul art. 90 Cod penal, însă analizând

argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs le

apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

8

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Din actele cauzei rezultă că prin sentința primei instanțe, Chirtoacă Vadim a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 3 ani 6 luni

închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, fiind dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite inculpatului, potrivit art. 90

Cod penal, pentru un termen de probațiune de 5 ani, soluție care a fost menținută și

de către instanța de apel.

Judecând apelurile declarate, ținând cont de prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal,

de personalitatea inculpatului care anterior nu a fost condamnat, că inculpatul nu

9

s-a eschivat de a se prezenta la ședințele de judecată, de faptul că acesta nu se află

la evidența medicului narcolog și psihiatru, că inculpatul și-a recunoscut vina, vârsta

tânără a acestuia, nu are persoane la întreținere, este încadrat oficial în câmpul

muncii, precum și faptul că a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune, instanța de

apel a stabilit că prima instanță corect a constatat că în privința inculpatului urmează

a fi aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 90 Cod

penal, nefiind rațională executarea reală a acesteia, și în acest sens reținând just

poziția părții vătămate care a susținut că nu are pretenții de ordin material și moral

față de inculpatul Chirtoacă Vadim, solicitând ca să-i fie aplicată ultimului o

pedeapsă mai blândă, astfel concluzionând că corectarea inculpatului va fi posibilă

fără izolarea acestuia de societate.

Așadar, Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel, individualizând

pedeapsa inculpatului a ținut cont de prevederile legale expuse supra și a motivat

aplicarea față de inculpat a suspendării condiționate a executării pedepsei, în baza

tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,

și prin urmare, Colegiul consideră, că instanța corect a concluzionat că stabilirea

pedepsei inculpatului Chirtoacă Vadim, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

este una echitabilă, care va contribui la realizarea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului și de prevenire de

săvârșirea de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de către alte

persoane.

Colegiul penal lărgit amintește, că raționamentul de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, și anume: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba cauzată, comportarea sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului

produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul

urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului; conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal; nivelul

de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Sub aspectul prevederilor legale citate, instanța de recurs statuează că pedeapsa

este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor

sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

10

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

În acest context, instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiată poziția

procurorului privind dezacordul aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în privința

inculpatului Chirtoacă Vadim, or, lecturând textul deciziei contestate, Colegiul penal

lărgit reține că instanța de apel a expus clar toate motivele pentru care a dispus

condamnarea inculpatului Chirtoacă Vadim cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Mai mult, deși procurorul nu este de acord cu aplicarea suspendării condiționate

a executării pedepsei stabilite inculpatului, instanța de recurs constată că acesta nu

motivează excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

De asemenea, procurorul consideră că nu sunt suficiente circumstanțele reținute

de către instanța de apel, în privința lui Chirtoacă Vadim, pentru aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei, și anume invocând că instanța de apel

a reținut aceleași circumstanțe atât la individualizarea pedepsei, precum și în privința

modului de executare a acesteia, însă Colegiul penal lărgit relevă că potrivit practicii

judiciare constante, enumerarea circumstanțelor nu este una limitativă.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit menționează că nu pot fi reținute nici

argumentele procurorului potrivit cărora examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de

procedură penală și recunoașterea vinovăției de către inculpat, nu poate fi reținută la

individualizarea pedepsei aplicate și nici la modalitatea executării acesteia, or,

ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de

procedură penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și nu a solicitat să fie

administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că din probele

administrate rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că sunt suficiente date

cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, prin

urmare, inculpatul Chirtoacă Vadim beneficiază de reducerea pedepsei cu 1/3 a

limitelor de pedeapsă, fiindu-i stabilită pedeapsa în limitele noi a sancțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal lărgit reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Chirtoacă Vadim, pentru infracțiunea săvârșită, instanța de

apel nu a comis erori de drept, iar pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă,

deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele

recursului în acest sens sunt neîntemeiate, din care considerente, Colegiul penal

lărgit ajunge la concluzia că recursul declarat, urmează a fi respins ca inadmisibil.

11

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l

pe Chirtoacă Vadim Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

12

Dosarul nr. 1ra-48/2022

1-20000278-01-1ra-12012022

01 martie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Cobzac Elena și Timofti Vladimir

Conform art.339 alin.(7), 340 alin.(3) Cod de procedură penală în cauza

penală privindu-l pe Chirtoacă Vadim

martie 2022, a fost respins, ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2021, în cauza

penală privindu-l pe Chirtoacă Vadim, cu menținerea deciziei atacate.

penală, dar, cu privire la soluția adoptată, exprimăm dezacordul cu majoritatea

completului de judecată, deoarece considerăm că, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina urma a fi admis,

casată, parțial, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie

2021, în latura penală și pronunțată în această parte o nouă hotărâre privind

excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal în privința lui Chirtoacă Vadim,

cu stabilirea executării pedepsei în penitenciar de tip deschis.

Din materialele cauzei rezultă că, prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni din 19 martie 2020, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, Chirtoacă Vadim a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal la 3 ani 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

În conformitate cu art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probațiune de 5 ani, cu obligarea să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul organului de supraveghere a executării

pedepsei.

procurorul în Procuratura raionului Ialoveni, Păun Alexandru, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea parțială a sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni

din 19.03.2020, ca fiind neîntemeiată, în partea pedepsei stabilite lui Chirtoacă

Vadim, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Chirtoacă Vadim, recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

13

de 2 ani 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

2021 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința fără

modificări.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care solicită casarea

acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Considerăm întemeiate argumentele procurorului, precum că instanța de apel

greșit a individualizat modalitatea de executare a pedepsei stabilite, aplicând

nejustificat prevederile art.90 Cod penal, totodată, instanța de apel n-a luat în

considerație toate circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii săvârșite, persoana

celui vinovat, circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală,

precum și influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

La fel, instanța de apel nu a reținut caracterul grav al faptelor comise, or

inculpatul a comis infracțiunea ce ține de domeniul transporturilor, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, nedeținând permis de conducere, ceea ce denotă faptul că

inculpatul prezintă pericol pentru societate, prin urmare corectarea și reeducarea lui

poate fi efectuată numai în condițiile aplicării pedepsei penale, privative de libertate.

Pedeapsa penală este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât de către condamnat, precum și de alte

persoane, or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Astfel, aplicarea în privința inculpatului a suspendării executării pedepsei

stabilită inculpatului nu este una echitabilă în raport cu cele săvârșite, la stabilirea ei

instanța de apel urma să țină cont atât de scopul preventiv și educativ al pedepsei,

de împrejurările în care au fost comise faptele, circumstanțele cauzei,

comportamentul inculpatului care a comis infracțiunea din categoria celor

grave, comisă în stare de ebrietate alcoolică și fără a deține permis de conducere,

cauzându-i părții vătămate Aftenii Marin vătămări corporale grave, circumstanțe,

care în cumul condiționează concluzia, că la caz nu sunt aplicabile prevederile art.90

Cod penal.

Având în vedere cele menționate cât și materialele cauzei, considerăm că doar

prin executarea reală a pedepsei, inculpatul v-a conștientiza gravitatea acțiunilor

sale, precum și va fi atins scopul legii penale de restabilire a echității sociale, de

corectare a condamnaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursului declarat

de către procuror, cu casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

14

din 27 octombrie 2021, în partea individualizării modului de executare a pedepsei,

cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal și stabilirea executării pedepsei în

penitenciar de tip deschis.

Judecător Cobzac Elena

Judecător Timofti Vladimir

15