1ra-944/21 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-944/21 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-944/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Kebeș

Alexei în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2020, în cauza penală, în privința lui

Hîncu Vasile XXXXX, născut la XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 17.12.2019 până la 22.09.2020;

Instanța de apel de la 05.10.2020 până la 24.11.2020;

Instanța de recurs de la 10.02.2021 până la 21.04.2021.

a c o n s t a t a t :

Hîncu Vasile a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin.(4) Cod penal și i s-a aplicat pedeapsă sub formă închisoare pe un termen de 8 luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Pedeapsa sub formă de

închisoare, aplicată lui Hîncu Vasile prin prezenta sentință, urmează a fi pusă în

executare din momentul rămânerii definitive a sentinței, cu calcularea termenului din

momentul reținerii acestuia.

S-a aplicat în privința inculpatului Hîncu Vasile măsura preventivă „obligarea de

a nu părăsi țara”, cu punerea acesteia în executare imediat, până la rămânerea definitivă

a prezentei sentințe.

S-a obligat inculpatul Hîncu Vasile de a nu părăsi teritoriul Republicii Moldova

fără încuviințarea instanței, de a nu se ascunde de instanță, de a se prezenta la citarea

instanței de judecată și de a comunica acesteia despre schimbarea domiciliului.

octombrie 2019, aproximativ ora 13:05, contrar prevederilor art. 3, 10 alin. (2) lit. a) și 11

lit. j) al Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr.357 din 13.05.2009, nedeținând permis de conducere a

mijloacelor de transport, a urcat la volanul autoturismului de marca „BMW 525D”, cu

1

numărul de înmatriculare „XXXXX”, pe care l-a condus pe str.Iuri Gagarin, comuna

Trușeni, mun. Chișinău, stopând autoturismul în fața brutăriei din str. Iuri Gagarin, 6,

comuna Trușeni mun. Chișinău, creând o situație de pericol de accident rutier.

Deoarece, acesta avea un comportament agresiv, a fost solicitată intervenția poliției.

Ajunși în decurs de aproximativ 5-10 minute la fața locului, colaboratorii de poliție ai

Inspectoratului Național de Patrulare suspectându-l pe Hîncu Vasile de conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate, i-au solicitat acestuia să fie supus testării

alcooloscopice, însă acesta a refuzat. În rezultat, Hîncu Vasile a fost condus la

Dispensarul Republican de Narcologie, situat pe str.Petru Rareș, 32, mun. Chișinău.

Conform procesului-verbal nr.6739 din 27.10.2019 al examinării medicale de constatare

a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, concluzia nu a fost

făcută, din motiv că Hîncu Vasile a refuzat să fie supus procedurii de testare a aerului

expirat cât și prelevării probelor biologice.

Prin acțiunile sale intenționate Hîncu Vasile a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, individualizată prin refuzul conducătorului mijlocului de

transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării

de ebrietate și a naturii ei, si de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen

medical, săvârșit de către o persoană care nu deține permis de conducere.

inculpatului Hîncu Vasile prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei decizii de achitare, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzut de art. 2641 alin.(4) Cod penal.

În motivare, apelantul a indicat că inculpatul Hîncu Vasile a consumat băuturile

alcoolice după ce a fost staționat.

2020, apelul declarat de către avocatul Kebeș Alexei în numele inculpatului a fost

respins ca fiind nefondat cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În partea descriptivă de deciziei instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că Hîncu Vasile a săvârșit infracțiunile imputate lui.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Cod de procedură penalp, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

cum ar fi: declarațiile martorului Stadnic Dumitru, Madan Emilian, Madan Ana;

procesul-verbal privind înregistrarea contravenției din 27.10.2019; procesul-verbal de

înlăturare de la conducerea vehiculului din 27.10.2019; Proces-verbal privind

2

constatarea faptei de conducerea mijlocului de transport în stare ele ebrietate alcoolică

(în caz de refuz/eschivare de la testare) din 27.10.2019; procesul-verbal nr.6739 din

27.111.2019.

Referitor la cele invocate de către apărător precum că acesta a consumat băuturi

după ce a fost staționat, instanța de apel a conchis că potrivit art.12 alin.(2) lit. h) din

Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia conducătorul de vehicul implicat

într-un accident în traficul rutier este obligat să nu consume băuturi alcoolice sau

droguri, precum și să nu administreze medicamente preparate în baza acestora până

nu va fi supus testării alcoolscopice, sau, după caz, examinării medicale și recoltării

probelor biologice.

În speță, Hîncu Vasile provocând pericolul de accident rutier, știind că a fost

solicitată poliția, urma să se abțină de la consumul de băuturi alcoolice, iar ulterior să

se supună solicitării colaboratorilor de poliție de a fi supus testării alcoolscopice.

Totodată, Hîncu Vasile a refuzat să fie supus testării alcoolscopice, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, și de la recoltarea

probelor biologice în cadrul acestui examen medical se confirmă prin declarațiile a

însuși inculpatului Hîncu Vasile din care rezultă că colaboratorii de poliție sosiți la fața

locului i-au solicitat să fie supus testării alcoolscopice însă în rezultat a refuzat. Ulterior,

fiind condus la Dispensarul Republican de Narcologie, la fel a refuzat să fie supus

procedurii de testare a aerului expirat cât și prelevării probelor biologice. Acest fapt se

mai confirmă și prin procesul-verbal privind constatarea faptei de conducerea

mijlocului de transport în stare ele ebrietate alcoolică (în caz de refuz/eschivare de la

testare) din 27.10.2019, conform căruia, Hîncu Vasile fiind suspectat de conducerea

mijlocului de transport, i-a fost propus să fie supus testării alcoolscopice de către

medicul DNR, Vizitiu, însă acesta a refuzat, cât și prin procesul-verbal nr.6739 din

27.111.2019 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului,

stării de ebrietate și naturii ei, conform căruia, Hîncu Vasile fiind supus testării

alcoolscopice, a refuzat să fie supus procedurii de testare a aerului expirat cât și

prelevării probelor biologice, din care motiv concluzia nu a fost efectuată.

Referitor la argumentul apelantului că, fapta imputată inculpatul Hîncu Vasile

nu întrunește elementele constitutive ale componenței infracțiunii prevăzute art. 2641

alin. (4) Cod penal, instanța de apel a menșionat că infracțiunea prevăzută de art. 2641

alin. (4) Cod penal, în varianta imputată lui Hîncu Vasile reprezintă o formă agravată

a componenței de infracțiune prevăzută la art. 2641 alin. (3) Cod penal, ceea ce înseamnă

că pentru a fi posibilă stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute la

art. 2641 alin. (4) Cod penal, urmează mai întâi de toate de stabilit existența elementelor

componenței de bază a infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal, și

3

suplimentar, să fie dată apreciere semnelor specifice circumstanțelor agravante

prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal, în baza cărora au fost încadrate faptele

inculpatului.

Respectiv, elementele componenței de bază a infracțiunii prevăzute la art. 2641

alin. (3) Cod penal sunt: Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin.

(3) Cod penal, îl formează relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier, sub

aspectul prohibiției impuse conducătorilor mijloacelor de transport de a refuza, a se

împotrivi sau a se eschiva de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice

în cadrul acestui examen medical. Conform prevederilor pct.5 lit.a) al Regulamentului

privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de

ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16.04.2009, testării

alcoolscopice, la decizia poliției sau altei persoane abilitate de a efectua astfel de testare,

se supun conducătorii de vehicule bănuiți de consum de alcool, consum de droguri

și/sau de alte substanțe ce provoacă ebrietate.

În aceeași ordine de idei, potrivit pct.10 al Regulamentului enunțat, stabilește că

temei pentru efectuarea testării alcoolscopice servește suspectarea consumului de

alcool, droguri sau de alte substanțe ce provoacă ebrietate, precum și prezența

simptoamelor acțiunii alcoolului, drogurilor și a altor substanțe psihotrope,

medicamentelor cu efecte similare acestora: mirosul de alcool din gură, instabilitatea

pozei, dereglarea mersului, tremurul accentuat al degetelor, pleoapelor, limbii,

comportarea neadecvată, mărturia persoanei examinate despre faptul consumului.

Astfel, în speță a fost demonstra faptul că Hîncu Vasile a atentat la relațiile sociale

cu privire la siguranța traficului rutier.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal, se

exprimă în fapta prejudiciabilă, concretizată, după caz, în acțiune sau inacțiune. Fapta

prejudiciabilă cunoaște trei modalități normative cu caracter alternativ. În esență, toate

cele trei modalități se reduc la respingerea expresă sau tacită a efectuării testării

alcoolscopice, a examenului medical în vederea stabiliră stării de ebrietate și a naturii

ei sau a recoltării probelor biologice în cadrul acestui examen medical. Variază doar

nuanțele în care se realizează această respingere: 1) refuzul presupune respingerea

expresă; 2) împotrivirea implică respingerea expresă, însoțită de opunerea de rezistență

nonviolentă; 3) eschivarea presupune respingerea tacită, în care anume din cele trei

modalități sa realizat fapta prejudiciabilă, poate fi luată în considerație la

individualizarea pedepsei.

4

Infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (3) Cod penal, este una formală. Ea se

consideră consumată din momentul săvârșirii faptei în oricare din modalitățile sale

normative.

Instanța de fond a apreciat că, în speță sunt întrunite semnele laturii subiective a

infracțiiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal, or, după cum a fost constat supra,

inculpatul Hîncu Vasile a refuzat de a fi supus testătării alcoolscopice, de la examenul

medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, și de la recoltarea probelor

biologice în cadrul acestui examen medical.

Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art. 2641 alin. (3) Cod penal se

caracterizează prin intenție directă. Motivul acestei infracțiuni se exprimă, în principal,

în superficialitatea manifestată de făptuitor în raport cu respectarea prohibiției impuse

conducătorilor mijloacelor de transport de a refuza, a se împotrivi sau a se eschiva de

la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate

și naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a constatat că, inculpatul Hîncu Vasile a

comis infracțiunea imputată cu intenție directă.

Subiectul al infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal, este persoana

fizică responsabilă care la momentul comiterii faptei avea împlinită vârsta de 16 ani,

având calitatea specială de conducător al autovehiculului.

La momentul comiterii infracțiunii, și anume, la data de 27.10.2019, inculpatul

avea vârsta de 29 ani, era responsabil, și, după cum a fost constat supra, avea calitatea

specială de conducător al autovehicululu.

Conform art.2 al Legii Parlamentului Republicii Moldova nr. LP131/2007 din

07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, cât și potrivit Regulamentului de

Circulație Rutieră, prin noțiunea de conducător - se înțelege persoană care conduce pe

drum public un vehicul, un grup de persoane, însoțește animale izolate, turme, cirezi

etc., animale de povară sau de călărie, precum și persoană care efectuează instruirea în

conducerea autovehiculului.

Referitor la calitatea specială de conducător al autovehiculului, instanța de

judecată a constatat că inculpatul a avut această calitate.

Potrivit pct.5) al Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 296 din 16 aprilie 2009, se constată că:

Testării alcoolscopice, la decizia poliției sau altei persoane abilitate de a efectua astfel

de testare, se supun următoarele categorii de persoane: a) conducătorii de vehicule

bănuiți de consum de alcool, consum de droguri și/sau de alte substanțe ce provoacă

ebrietate; b) persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri și/sau de alte

5

substanțe ce provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică și/sau care manifestă

comportament agresiv și violent; c) persoanele implicate în accidente în traficul rutier,

cu excepția accidentelor grave soldate cu traumatizarea sau decesul persoanelor.

În virtutea reglementărilor expuse supra, Hîncu Vasile având calitatea de

conducător al autovehiculului, fiind suspectat de conducere în stare de ebrietate, avea

obligația de a accepta testarea alcoolscopică și examenul medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate.

În speță, instanța de fond corect a dat apreciere încadrării juridice a faptelor

inculpatului Hîncu Vasile în baza 2641 alin. (4) Cod penal.

Pentru existența circumstanței agravante prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod penal

- „de către o persoană care nu deține permis de conducere sau care este privată de

dreptul de a conduce mijloace de transport”, este necesar să fie constatat dacă la

comiterea infracțiunii conducătorul autovehiculului nu deținea permis de conducere

sau dacă era privat de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Potrivit Extrasului din Registrul de Stat al Populației se constată că inculpatului

Hîncu Vasile nu i-a fost eliberat persmis de conducere. Mai mult ca atât, inculpatul în

cadrul ședinței de judecată a declarat că nu a deținut niciodată permis de conducere.

Astfel, instanța de apel a constatat că, la momentul comiterii infracțiunii, Hîncu

Vasile nu dispunea de dreptul de a conduce autovehicule. Respectiv, în speță instanța

de judecată atestă că în speță, semnele agravantei prevăzute la art. 2641 alin. (3) Cod

penal sunt întrunite.

Cu referire la pedeapsa aplicat inculpatului, instanța de apel a conchis că, potrivit

art.16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare. Referitor la

personalitatea inculpatului instanța a menționat că acesta anterior a fost condamnat de

mai multe ori, astfel fiind tras la răspunere penală prin următoarele sentințe:

Prin sentința Judecătoriei Buiucani nr.1-924/04 din 11.11.2004, a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.a), b), c) și d) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani.

Potrivit art.90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare a fost suspendată pe o

perioadă de probațiune de 5 ( ani.

PrinDecizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justițienr.1re-227/08 din

18.03.2008, a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General adjunct. A

fost casată parțial Sentința Judecătoriei Buiucani nr.1-924/04 di 11.11.2004, în privința

lui HÎNCU Vasile XXXXX în partea stabilirii pedepsei potrivit art.186 alin.(2) lit.b), c) și

d). Din învinuire au fost excluse 7 episoade, deoarece acestea constituiau contravenții

administrative prevăzute de art.51 Contravențional. În conformitate cu prevederile

art.37 al aceluiași Cod, Hîncu Vasile a fost liberat de sancțiunea administrativă

6

prevăzută de art.51, pe motiv că a expirat termenul de prescripție de tragere la

răspundere contravențională. Acțiunile lui Hîncu Vasile au fost reîncadrate în baza

art.186 alin.(2) lit.b), c) și d) Cod penal (redacția 2006) cu aplicarea art.70 Cod penal, i-a

fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani și 6 (șase)

luni. Potrivit art.90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare a fost suspendată pe

o perioadă de probațiune de 2 ani.

Prin sentința Judecătoriei Buiucani din 09.12.2005, Hîncu Vasile a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.27, 186 alin.(2) lit.a), b), c) și d)

și art.186 alin.(2) lit.a), b), c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă după cum

urmează: art.art.27, 186 alin.(2) lit.a), b), c) și d) Cod penal - sub formă de închisoare pe

un termen de 2 (doi) ani; art.186 alin.(2) lit.a), b), c) și d) Cod penal sub formă de

închisoare pe un termen de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni; Potrivit art.84 Cod penal, lui

HÎNCU Vasile XXXXX i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 3 (trei) ani. Conform art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugat parțial

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin Sentința Judecătoriei Buiucani nr.1-924/04

din 11.11.2004 de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă pe un

termen de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru

minori. Prin Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17.05.2006, a fost

menținută fără modificări Sentința Judecătoriei Buiucani din 09.12.2005. Prin Decizia

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 18.10.2006, a fost respins ca fiind

neîntemeiat recursul ordinar declarat de către condamnatul Hîncu Vasile împotriva

Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17.05.2006. Prin Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție din 07.04.2008, a fost admis recursul în anulare

declarat de către adjunctul Procurorului General, fiind casată Sentința Judecătoriei

Buiucani din 09.12.2005, Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

17.05.2006 și Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 18.10.2006, cu

adoptarea unei hotărâri noi după cum urmează: Procesul penal în privința lui Hîncu

Vasile pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.art.27, 186 alin.(2) lit.b), c) și d)

Cod penal, a fost încetat, pe motiv că fapta acestuia nu era prevăzută de legea penală

ca fiind infracțiuni, ci constituia o contravenție prevăzută de art.51 CCA. Procesul penal

în privința lui Hîncu Vasile pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2)

lit.b), c) și d) Cod penal, a fost încetat, pe motiv că fapta acestuia nu era prevăzută de

legea penală ca fiind infracțiuni, ci constituia o contravenție prevăzută de art.51 CCA.

A fost încetată procedura cu privire la contravenția administrativă prevăzută de art.51

CAA, în legătură cu expirarea termenului de aplicare a secțiunii administrative,

prevăzut de art.37 alin.(4) CAA. Hîncu Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.b), c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită

7

pedeapsă pe un termen de 2 ani și 6 luni. Potrivit art.85 Cod penal, la pedeapsa stabilită

lui Hîncu Vasile a fost adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justițienr.1re-227/08 din 18.03.2008,

fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar pentru minori.

Prin sentința Judecătoriei Buiucani nr.1-1203/13 din 18.12.2013, Hîncu Vasile a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264/1 alin.(4) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe o durată de 160 ore.

Prin sentința Judecătoriei Buiucani nr.1-1536/15 din 02.12.2015, Hîncu Vasile a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264/1 alin.(4) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe o durată de 160 ore. Deși la momentul actual antecedentele penale în

legătură cu Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 07.04.2008, sentința

Judecătoriei Buiucani nr.1-1203/13 din 18.12.2013 și Sentința Judecătoriei Buiucani nr.1-

1536/15 din 02.12.2015, sunt stinse prin executarea pedepsei sub formă de închisoare și

a orelor de muncă neremunerată în folosul comunității, totuși, instanța de judecată

apreciază că inculpatul Hîncu Vasile urmează a fi apreciat ca o persoană iresponsabilă

și compromițătoare, reieșind din faptul că anterior a fost condamnat pentru comiterea

a două infracțiuni similare, ceea ce denotă faptul că acesta nu a conștientizat gradul

prejudiciabil al faptelor sale legate de încălcarea regulilor de securitate a traficului

rutier, ne fiind realizat scopul pedepsei penale aplicate anterior.

Circumstanțe atenuante prevăzute de art.76 Cod penal nu au fost stabilite, ca

circumstanțe agravante prevăzute de art.77 alin.(1) lit.a) Cod penal, și anume săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune

similară.

Ca concluzie asupra celor etalate, instanța de apel a conchis că la individualizarea

pedepsei, instanța de fond a ținut cont de cele trei principii care urmează a sta la baza

individualizării pedepsei, sancțiunea aplicată lui Hîncu Vasile, fiind legală, echitabilă

și individualizată.

recurs ordinar împotriva Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie

2020, fără a indica temeiurile pe care se întemeiază recursul.

5.1. La 01 martie 2021, avocatul Kebeș Alexei în numele inculpatului declară

recurs ordinar prin care solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei decizii prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

8

În motivarea celor solicitate, apărătorul susține că, în acțiunile inculpatului lipsesc

elementele infracțiunii imputate, or, Hîncu Vasile nu este subiect al infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal.

În rest, recurentul susține dezacordul cu aprecierea probelor.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate și ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursurilor, din

următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat la 26 noiembrie 2020 de către avocatul

Kebeș Alexei în numele inculpatului, Colegiul penal constată că, autorul recursului nu

indică niciun temei de casarea a hotărârii atacate prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, mai mult, în cererea de recurs doar solicită să fie examinată cauza

penală din motiv că ultimul nu este de acord cu hotărârile pronunțate de instanțele

ierarhic inferioare.

Astfel, Colegiul penal remarcă prevederile art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, care indică că, recursul trebuie să fie motivat, iar art. 430 Cod de procedură

penală, menționează expres cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în

special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate,

cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai

multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând

care este eroarea comisă de instanță.

În acest sens se reține că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede 16

temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră

că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci

ea este obligată conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, să motiveze recursul

și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din temeiurile normei

menționate.

Prin urmare, recurentul nu indică erori de drept și respectiv nu sunt motivate sub

aspectul casării hotărârilor recurate, ca fiind ilegale.

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care se

bazează din cele reglementate de norma procesual penală, un asemenea recurs se

consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele

prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi declarat ca

inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințelor de conținut, prevăzute în art. 430 Cod

de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal constată că, recursul ordinar declarat de către avocatul

Kebeș Alexei în numele inculpatului la data de 26 noiembrie 2020 nu întrunește

9

condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât

potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ

de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 Cod de

procedură penală.

În acest context, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat la data de 26 noiembrie 2020 și potrivit legii se impune

inadmisibilitatea lui, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Kebeș Alexei în numele

inculpatului la data de 01 martie 2021, Colegiul penal susține că, potrivit art. 421 Cod

de procedură penală, coraportat la art. 401 alin. (2) Cod de procedură penală, părțile

sunt în drept să declare recurs ordinar atât în latura penală, cât și în cea civilă.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel,

potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data

pronunțării deciziei.

Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore

sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora

sau ziua în care acesta se împlinește.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău a fost pronunțat la 24 noiembrie 2020, în prezența inculpatului și a

avocatului acestuia Kebeș Alexei, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de

judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate (f.d. 153-155).

La 22 decembrie 2020, a fost pronunțată decizia motivată, însă în pofida faptului

că, atât inculpatul, cât și avocatul au fost înștiințați despre acest fapt, nu s-au prezentat

în ședință (f.d. 156).

La 30 decembrie 2020, copia deciziei motivate a fost expediată atât inculpatului,

cât și avocatului Kebeș Alexei, fapt confirmat prin recipisa anexată la dosar (f.d. 172).

Totodată, Colegiul penal remarcă că, decizia motivată a fost publicată pe pagina

web a Curții de Apel Chișinău în aceeași zi, și anume, la 22 decembrie 2020.

Avocatul Kebeș Alexei în numele inculpatului declară recurs împotriva deciziei

instanței de apel la 01 martie 2021, astfel, reieșind din prevederile art. 422 Cod de

procedură penală, Colegiul penal constată că, termenul de 30 zile pentru depunerea

10

recursului ordinar s-a epuizat la 22 ianuarie 2020, inclusiv. Astfel, termenul de atac cu

recurs ordinar a deciziei instanței de apel, nu a fost respectat de către recurent, el fiind

declarat peste termenul de 30 zile.

Mai mult, recurentul nu aduce careva argumente întemeiate în justificarea

motivelor întârzierii declarării recursului.

Totodată, Colegiul penal reține că, termenul de declararea al recursului ordinar

este absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage la decăderea din

dreptul de a exercita această cale de atac.

De asemenea, Colegiul penal ține să sublinieze în această situație jurisprudența

Curții de la Strasbourg, cauza Vieru v. Republica Moldova, nr. 25763/10 din 18.06.2019,

prin care a reiterat că, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea

principiului ,,res judicata”, care indică caracterul irevocabil al hotărârilor judecătorești.

Referitor la argumentele recurentului, expuse în pct. 5.1 din prezenta decizie,

instanța de recurs nu se va expune asupra lor, odată ce recursul este declarat peste

termenul stabilit de art. 422 Cod de procedură penală.

În astfel de circumstanțe, raportând speța dată la prevederile art. 432 alin. (2) pct.

2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că, termenul de 30 zile pentru

depunerea recursului ordinar, este depășit, prin urmare, recursul ordinar este

inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Kebeș Alexei

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 noiembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Hîncu

Vasile XXXXX, pe motiv că recursul ordinar declarat la 26 noiembrie 2020, nu

îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală,

iar recursul ordinar declarat la 01 martie 2021, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 mai 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

11