1ra-434/21 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-434/21 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-434/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popa

Marin în numele inculpatului și ultimul, prin care solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2020, în cauza penală, în privința

lui

Șișcan Valerii XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 08.10.2018 până la 14.11.2019;

Instanța de apel de la 18.05.2020 până la 16.09.2020;

Instanța de recurs de la 14.11.2020 până la 21.04.2021.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Șișcan Valerii a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 2 ani, în penitenciar semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau exercita funcții legate de circulația substanțelor narcotice, psihotrope și

precursorilor pe un termen de 5 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei principale aplicate inculpatului

a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

data de 26.05.2018, aproximativ la ora 23:30, de către angajații BRO al DP mun.

Chișinău, pe str. Nicolae Dimo, mun. Chișinău, a fost stopat și care avea un

comportament suspect și fiind condus la sediul IP Rîșcani, DP mun. Chișinău, de la el

fiind ridicat un pachet de polietilenă de tip zip-lock în care se afla o substanță vegetală

mărunțită de culoare gălbuie-cafenie cu miros specific și o cutie din metal de culoare

galbenă cu inscripția „Zhivchik”, cu depuneri pe suprafața cutiei a unei substanțe de

culoare cafenie închisă.

1

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-2482 din

04.06.2018 s-a concluzionat că, prin examinarea cu ajutorul cromatografiei gazoase,

conform CPT 6.1-10(1) examinarea drogurilor prin metoda GC/MS, în masa vegetală

uscată și mărunțită de culoare galbenă-cafenie-verde, cât și pe suprafața cutiei

metalice de culoare galbenă cu inscripția „zhivchik”, spre bază cu găuri, depistate și

ridicate la Șișcanu Valerii XXXXX, s-a depistat cannabinoidul sintetic 5-fluoro ADB,

care prin Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004 cu

privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și

precursorilor acestora, supuse controlului, nu este inclus. Cantitatea masei vegetale

care conține cannabinoidul sintetic 5-fluoro ADB, constituie 0,538 gr., iar a depunerilor

de pe suprafața cutiei metalice cu inscripția „zhivchik” constituie urme.

Astfel, Șișcan Valerii a comis circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogii acestora fără scop de înstrăinare, adică păstrarea drogurilor, săvârșite în

proporții deosebit de mari, infracțiune prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care a-l recunoaște pe Șișcan Valerii culpabil de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de 2

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita funcții legate de

circulația substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor pe un termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte: la aplicarea față de

inculpat a pedepsei, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că la stabilirea

pedepsei este necesar de a lua în considerație criteriile de individualizare, prevăzute

de art. 75 Cod penal, conform cărora la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia; la adoptarea

sentinței, instanța nu a luat în considerație că, inculpatul Șișcan Valerii anterior a fost

condamnat, acesta se află la evidența medicului narcolog cu diagnoza: consumator de

stupefiante (marihuana); totodată, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane - faptul că în privința

acestuia a fost aplicată o pedeapsă blândă, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor

a altor infracțiuni de către inculpat; pedeapsa aplicată de către instanța de judecată

inculpatului Șișcan Valerii, sub formă de 2ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau exercita funcții legate de circulația substanțelor narcotice, psihotrope

2

și precursorilor pe un termen de 5 ani, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite pe un termen de probă de 3 ani, nu va atinge scopul urmărit al legii

penale și este prea blândă.

2020, apelul declarat de către procuror a fost admis, casată sentința parțial și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Lui Șiscan Valerii XXXXX recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal i se aplică pedeapsa cu închisoare pe

termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea

drogurilor pe termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, a fost menținută sentința.

4.1. În partea descriptivă de deciziei instanța de apel a menționat că, instanța de

fond cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Șiscan Valerii încadrarea

juridică corespunzătoare, și anume art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal - circulația ilegală

a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora fără scop de înstrăinare cu păstrare,

săvârșită în proporții deosebit de mari.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Șișcan Valerii, instanța de apel a

constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că acțiunile infracționale

ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal, sentința primei instanțe nefiind contestată în această parte,

de către părțile la proces.

Instanța de apel a reținut că legalitatea și temeinicia sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 14 noiembrie 2019 a fost contestată cu apel de către

procuror în partea individualizării pedepsei penale, solicitându-se admiterea

apelului, casarea sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care a-l recunoaște pe Șișcan Valerii culpabil de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub

formă de 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita funcții

legate de circulația substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor pe un termen de

5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Tot în acest context, instanța de apel a reținut că partea apărării nu a contestat

sentința instanței de fond și, necătând la faptul că inculpatul Șișcan Valerii, nici în

cadrul ședinței de judecată în instanța de fond și nici în instanța de apel nu a

3

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, ultimul a pledat pentru

menținerea sentinței instanței de fond.

Având în vedere limitele declarării apelului, verificând legalitatea și temeinicia

soluției instanței de fond referitor la individualizarea pedepsei penale în privința

inculpatului Șișcan Valerii, instanța de apel a constatat că instanța de fond nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal raportat la prevederile

art. 90 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori

agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, acțiunile inculpatului Șișcan

Valerii cuprind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4)

lit. b) Cod penal, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 alin. (4) Cod penal,

infracțiunea respectivă se califică ca infracțiune „gravă”.

În conformitate cu art. 76, 77 Cod penal în privința inculpatului Șișcan Valerii

careva circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite.

Totodată, instanța de apel a reținut că prin revendicarea eliberată în privința

inculpatului Șișcan Valerii rezultă că ultimul anterior a fost atras la răspundere penală

(f.d. 29). Inculpatul Șișcan Valerii se află la evidența medicului narcolog din data de

28.11.2014, cu diagnoza „consumator - stupefiante (marihuana), fapt confirmat prin

certificatul eliberat de Dispensarul Republican de Narcologie din 21.06.2018 (f.d. 30).

Din conținutul părții descriptive a sentinței contestate rezultă că instanța de

fond „a considerat oportună aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, însă fără

izolarea inculpatului de societate și cu posibilitatea aplicării în privința acestuia a

prevederilor art. 90 Cod penal, cu stabilirea termenului de probă în limitele art. 90 alin.

(2) Cod penal, cu stabilirea unor obligații pentru inculpatul Șișcan Valerii și cu

explicarea conținutului art. 90 alin. (9) Cod penal”.

În acest context, instanța de fond a considerat că inculpatului i se poate acorda

șansa corectării fără izolarea de societate, prin suspendarea condiționată a executării

pedepsei în limita unei perioade de probațiune, potrivit prevederilor art. 90 Cod

penal, care în opinia instanței de fond va asigura scopul pedepsei penale prevăzut de

art. 61 Cod penal.

Ca urmare, instanța de fond a stabilit inculpatului Șișcan Valerii pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani, în penitenciar semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau exercita funcții legate de circulația substanțelor

narcotice, psihotrope și precursorilor pe un termen de 5 ani, iar în temeiul art. 90 Cod

4

penal s-a dispus suspendare condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 3 ani.

Instanța de apel analizând soluția instanței de fond referitor la individualizarea

pedepsei penale în privința inculpatului Șișcan Valerii a conchis că prima instanță și-

a motivat soluția referitor la aplicarea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia

în baza unor circumstanțe generale, fără a fi supuse aprecierii datelor ce caracterizează

personalitatea inculpatului și fără a fi invocate acele circumstanțe ale cauzei sau

trăsături ale inculpatului, în baza cărora instanța de fond a concluzionat că nu este

rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa sub formă de închisoare.

În acest sens, instanța de apel a notat că după individualizarea pedepsei și

stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă

operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite,

prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită

inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a

se corecta și reeduca, sub aspectul prevenirii comiterii de alte infracțiuni, poate fi

formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării

executării pedepsei în privința vinovatului pe o perioadă de probațiune stabilit de

instanța de judecată.

Astfel, instanța de apel reieșind din criteriile generale privind individualizarea

pedepsei penale și raportându-le la circumstanțele cauzei penale și la personalitatea

inculpatului conchide asupra aplicării inculpatului Șișcan Valerii, recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal pedeapsa

penală sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții legate de gestionarea drogurilor pe termen de 5 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, sub aspectul executării acesteia,

instanța de apel a conchis că în conformitate cu art. 90 Cod penal, (1) Dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța

de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă

cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

5

Instanța de apel amneioant că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de

a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. În afară de

motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța de fond

trebuia să motiveze suplimentar din care considerente a concluzionat că, nu este

rațional ca inculpatul să execute real termenul de pedeapsă stabilit. Analizând

condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei rezultă că aceasta

nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă

să aprecieze dacă este cazul să o acorde.

Din materiale cauzei penale, instanța de apel a constatat că inculpatul Șișcan

Valerii anterior a fost atras la răspundere penală și se află la evidența medicului

narcolog cu diagnoza: consumator de stupefiante (marihuana).

Așadar, instanța de apel a reținut că prin decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 decembrie 2009 s-a admis în parte apelurile procurorului și

reprezentantului legal al părții vătămate, inculpatului Șișcan Valerii, avocatului

acestuia Ciobanu Corneliu, s-a casat sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

15 iulie 2008, rejudecată cauza și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Șișcan Valerii a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa, cu aplicarea art. 79 Cod penal, sub formă de 5 ani și 6 luni

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis (f.d. 32).

În contextul dat, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiate argumentele

acuzatorului de stat care a indicat că la adoptarea sentinței, instanța de fond nu a luat

în considerație că, inculpatul Șișcan Valerii anterior a fost condamnat, acesta se află la

evidența medicului narcolog din 28.11.2014 cu diagnoza: consumator de stupefiante

(marihuana), respectiv, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane - faptul că în privința acestuia a

fost aplicată o pedeapsă blândă, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor

infracțiuni de către inculpat.

În contextul datelor ce caracterizează personalitatea inculpatului Șișcan Valerii,

instanța de apel nu a stabilit niciun temei de a menține soluția instanței de fond de a

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, așa cum inculpatul anterior

a fost atras la răspundere penală, însă ultimul nu a făcut careva concluzii, nu s-a

corectat și a continuat să manifeste un comportament care intră în sfera ilicitului penal,

mai mult ca atât, dânsul se află la evidența medicului narcolog din data de 28.11.2014

cu diagnoza: consumator de stupefiante (marihuana). Or, la individualizarea pedepsei

6

penale, sub aspectul modalității de executare a acesteia, instanța de fond nu a apreciat

acele circumstanțe ce țin de faptul că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, anterior a fost atras la răspundere penală, se află la evidența

medicului narcolog, circumstanțe care apreciate în ansamblul lor denotă că atingerea

scopului pedepsei penale, fără izolarea acestuia de societate, nu are nici un suport

temeinic.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului, instanța

de apel a apreciat că scopul pedepsei constând în formarea unei atitudini corecte față

de munca, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială nu poate fi atins decât

prin executarea pedepsei în regim de detenție, prevenind astfel reiterarea

comportamentului infracțional și protejarea societății prin prevenirea recidivei.

În contextul celor indicate supra, instanța de apel a conchis de a-i aplica

inculpatului Șișcan Valerii pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4)

lit. b) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea

de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor pe termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Astfel, instanța de apel având în vedere personalitatea inculpatului Șișcan

Valerii de a se corecta, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, a stabilit că scopul

pedepsei se poate atinge doar cu izolarea acestuia de societate, ceea ce va constitui o

pedeapsă echitabilă, de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut

de art. 61 Cod penal.

Popa Marin în numele inculpatului care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea decizie cu menținerea sentinței pronunțate de către

prima instanță.

În motivarea celor solicitate, recurentul susține că, inculpatului i-a fost stabilită o

pedeapsă pre aspră, or, ultimul se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale,

se căiește de cele comise și nu prezintă un pericol pentru societate.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra acestor

aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând

temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

7

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de

motivul inculpatului, de persoana acestuia, corect a conchis că corijarea acestuia poate

avea loc doar prin stabilirea unei pedepse privative de libertate pe un termen de 2 ani,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a exercita

funcții legate de gestionarea drogurilor pe un termen de 5 ani.

Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de

către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și

mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și

8

gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii

infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului

penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei

și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea recurentului privind aplicarea

unei pedepse neprivative de libertate prin menținerea sentinței pronunțate de către

instanța de fond, solicitare care de fapt nici nu a fost motivată indicând doar

dezacordul cu pedeapsa stabilită, este una nefondată, or, simplul motiv că recurentul

nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca

circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse neprivative în

temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de judecată

să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea efectivă a acesteia,

or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând neapărat în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a ținut

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga conduită a

inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de recurs susține poziția instanței de apel care a indicat

că ,,(…) instanța de fond nu a luat în considerație că, inculpatul Șișcan Valerii anterior a fost

condamnat, acesta se află la evidența medicului narcolog din 28.11.2014 cu diagnoza:

consumator de stupefiante (marihuana), respectiv, reieșind din scopul pedepsei penale -

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane - faptul că în privința

acestuia a fost aplicată o pedeapsă blândă, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor a altor

infracțiuni de către inculpat”.

9

În concluzie, Colegiul penal consideră legală concluzia instanței de apel

referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului care este proporțională

faptelor comise de către inculpat.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal

constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care

au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare

nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport

cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia

nu s-au stabilit.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că, nu s-a comis eroarea de

drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care face

referință recurentul, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea

și în limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului

ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Popa Marin în

numele inculpatului și ultimul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 septembrie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Șișcan

Valerii XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 mai 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

10