1ra-935/21 — art. 333 alin. 1 C

1ra-935/21 — art. 333 alin. 1 C (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-935/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari, Mariana Pitic

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli și de inculpatul

Ion Mămăligă, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 1 decembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Mămăligă Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar

din r-nul Călărași sat. XXXXX, domiciliat în mun.

Chișinău XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.10.2012-29.12.2017;

Instanța de apel: 09.10.2018-04.12.2018;

16.08.2019-07.10.2019

03.06.2020-01.12.2020;

Instanța de recurs: 01.03.2019-09.07.2019;

27.12.2019-03.03.2020;

09.02.2021-15.04.2021.

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

29 decembrie 2017, acțiunile lui Ion Mămăligă au fost încadrate în baza art. 333

alin. (1) Cod penal (red. 2002).

Procesul penal în privința lui Ion Mămăligă, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 220, art. 333 alin. (1) Cod penal (red. 2002), a fost încetat, în

legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

De asemenea, a fost soluționată soarta corpurilor delicte, iar banii în sumă

de 300 euro cu nominalul de 100 euro a fost dispus de a fi confiscați în contul

statului după rămânerea definitivă a sentinței.

1

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că organul de

urmărire penală a indicat că inculpatul Ion Mămăligă, având calitatea de director al

SRL ,,Microbuz”, care era deținătorul autorizației de activitate a rutei de transport

urban de pasageri nr. 105, adică fiind persoană care gestionează o organizație

comercială, căreia în organizația indicată, i s-a acordat, permanent sau provizoriu,

prin numire, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării atribuțiilor sau

acțiunilor administrative de dispoziție și organizatorico-economice, în exercițiul

funcției a extorcat și primit mită sub formă de bani ce nu i se cuvin, pentru a opera

modificări necesare în legătură cu schimbarea proprietarului mijlocului de

transport ce activează pe ruta de transport de pasageri nr. 105 din mun. Chișinău și

a permite activitatea pe rută a noului proprietar al unității de transport, prin ce a

comis luarea de mită, infracțiune prevăzută de art. 333 Cod penal, în următoarele

circumstanțe.

La 4 mai 2012, Sergiu Cavliuc, ca proprietar al microbuzului ce activează

pe ruta nr. 105, administrată de SRL „Microbuz”, s-a adresat către directorul

acestei companiei, Ion Mămăligă cu rugămintea a opera modificările necesare în

legătură cu vânzarea microbuzului către Igor Aramă, care intenționa să activeze în

continuare pe ruta nr. 105.

Ion Mămăligă, având intenția de a intra în posesia banilor, ce nu i se cuvin,

a extorcat de la Sergiu Cavliuc suma de 300 euro pentru a accepta și opera

modificările necesare, și a permite noului proprietar de a activa în continuare cu

microbuzul pe ruta nr. 105 din mun. Chișinău.

La 5 mai 2012, în scopul realizării intenției sale ilegale de intrare în posesia

banilor ce nu i se cuvin, Ion Mămăligă i-a stabilit lui Sergiu Cavliuc o întâlnire în

incinta SRL „Microbuz” din str. Calea Iașilor 10/3, unde ilegal, prin extorcare a

primit de la acesta suma de 300 euro, ce echivalau conform cursului oficial al

BNM cu 4638 lei, ce nu i se cuvin, pentru a accepta și opera modificările necesare

în legătură cu vânzarea microbuzului de Sergiu Cavliuc către Igor Aramă și a

permite noului proprietar să activeze în continuare cu microbuzul pe ruta nr. 105

din mun. Chișinău.

Prima instanță a menționat că organul de urmărire penală a indicat că prin

acțiunile sale, Ion Mămăligă a comis infracțiunea prevăzută de art. 333 alin. (2)

lit. c) Cod penal, după indicii calificativi - luarea de mită, adică pretinderea și

primirea de către o persoană care gestionează o organizație comercială, obștească

sau o altă organizație nestatală a bunurilor sub formă de bani, ce nu i se cuvin,

pentru sine, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale, faptă săvârșită

prin extorcarea mitei.

Prima instanță a recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 333 alin. (1)

Cod penal (redacția 2002), conform indicilor calificativi - luarea de mită, adică

pretinderea și primirea de către o persoană care gestionează o organizație

2

comercială, obștească sau o altă organizație nestatală a bunurilor sub formă de

bani, ce nu i se cuvin, pentru sine, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției

sale.

2.1. Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Ion Mămăligă să fie condamnat în baza

art. 333 alin. (2) lit. c) Cod penal și deoarece infracțiunea a fost comisă până la

intrarea în vigoare a modificărilor legislative din 7 noiembrie 2016, să-i fi aplicată

o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare în domeniul transporturilor

publice pe un termen de 5 ani.

Apelantul a invocat că, instanța de judecată nu a analizat și apreciat corect

probele aduse de partea acuzării, examinate în cadrul cercetării judecătorești,

punând la bază doar niște presupuneri că mita nu a fost extorcată de Ion Mămăligă.

2.2. Inculpatul Ion Mămăligă, care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat din motiv că fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că nu a fost prezent la

pronunțarea sentinței, fiind plecat din țară. Mai mult, a indicat că sentința nu este

motivată în partea constatării vinovăției sale, nefiind administrate probe ce ar

demonstra existența în acțiunile sale a elementelor constitutive a infracțiunii

incriminate, iar probele prezentate au fost obținute prin provocare.

4 decembrie 2018, apelul inculpatului a fost respins, iar cel declarat de către

procuror a fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Ion Mămăligă a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 333 alin. (2) lit. c) Cod penal și condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul transporturilor pe un termen de

5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

De asemenea, a fost soluționată soarta corpurilor delicte, iar banii în sumă

de 300 euro cu nominalul de 100 euro a fost dispus de a fi confiscați în contul

statului.

Ion Mămăligă în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei instanței de apel din 4 decembrie 2018, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

Apelantul a invocat că, instanța de apel a statuat greșit pe textul alin. (1)

art. 333 Cod penal, ce nu corespunde redacției anului 2002 și că instanța de apel nu

s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel.

3

iulie 2019, recursul a fost admis, casată total decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

7 octombrie 2019, apelul inculpatului a fost respins, ca fiind depus peste termen și

admis apelul declarat de procuror, casată total sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care procesul penal pe învinuirea în baza art. 333 alin. (1) Cod penal

a inculpatului Ion Mămăligă a fost încetat din motiv că a intervenit prescripția

răspunderii penale, fiind soluționată și soarta corpurilor delicte, iar banii în sumă

de 300 euro cu nominalul de 100 euro, a fost dispus de a fi confiscați în contul

statului.

recurs ordinar de către:

7.1. Procuror, care a indicat temeiurile de recurs prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală și a solicitat casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanței de apel

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

7.2. Avocatul Ion Gavriliuc în interesele inculpatului Ion Mămăligă, care a

indicat temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, și a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în

ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

3 martie 2020, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată total decizia

instanței de apel din 7 octombrie 2019 și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

8.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că

instanțele de fond și de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece

au adoptat hotărâri care nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, iar

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat și a fost admis

apelul declarat de către procuror, casată total sentința primei instanțe și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ion

4

Mămăligă a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 333

alin. (1) Cod penal și a fost liberat de pedeapsa penală în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte, iar în temeiul art. 106

Cod penal, banii în sumă de 300 euro cu nominalul de 100 euro, au fost confiscați

în contul statului.

9.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că lipsesc careva dubii

sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului Ion Mămăligă în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 333 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat că Ion Mămăligă, având calitatea de director al

SRL ,,Microbuz”, care era deținătorul autorizației de activitate a rutei de transport

urban de pasageri nr. 105, adică fiind persoană care gestionează o organizație

comercială, căruia în organizația indicată, i s-a acordat, permanent sau provizoriu,

prin numire, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării atribuțiilor sau

acțiunilor administrative de dispoziție și organizatorico-economice, în exercițiul

funcției a extorcat și primit mită sub formă de bani ce nu i se cuvin, pentru a opera

modificări necesare în legătură cu schimbarea proprietarului mijlocului de

transport ce activează pe ruta de transport de pasageri nr. 105 din mun. Chișinău și

a permite activitatea pe rută a noului proprietar al unității de transport, prin ce a

comis luarea de mită, infracțiune prevăzută de art. 333 Cod penal, în următoarele

circumstanțe.

La 4 mai 2012, Sergiu Cavliuc, ca proprietar al microbuzului ce activează

pe ruta nr. 105, administrată de SRL „Microbuz”, s-a adresat către directorul

acestei companii, Ion Mămăligă, cu rugămintea de a opera modificările necesare în

legătură cu vânzarea microbuzului către Igor Aramă, care intenționa să activeze în

continuare pe ruta nr. 105.

Ion Mămăligă, având intenția de a intra în posesia banilor, ce nu i se cuvin,

a extorcat de la Sergiu Cavliuc suma de 300 euro pentru a accepta și opera

modificările necesare, și a permite noului proprietar de a activa în continuare cu

microbuzul pe ruta nr. 105 din mun. Chișinău.

La 5 mai 2012, în scopul realizării intenției sale ilegale de intrare în posesia

banilor ce nu i se cuvin, Ion Mămăligă i-a stabilit lui Sergiu Cavliuc o întâlnire în

incinta SRL „Microbuz” din str. Calea Ieșilor, 10/3, unde ilegal, prin extorcare a

primit de la acesta suma de 300 euro, ce echivalau conform cursului oficial al

BNM cu 4638 lei, ce nu i se cuvin, pentru a accepta și opera modificările necesare

în legătură cu vânzarea microbuzului de Sergiu Cavliuc către Igor Aramă și a

permite noului proprietar să activeze în continuare cu microbuzul pe ruta nr. 105

din mun. Chișinău.

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatului Ion Mămăligă în baza

art. 333 alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi: luarea de mită, adică

5

pretinderea și primirea de către o persoană care gestionează o organizație

comercială, obștească sau o altă organizație nestatală a bunurilor sub formă de

bani, ce nu i se cuvin, pentru sine, pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției

sale.

Totodată, instanța de apel a respins motivele invocate de acuzatorul de stat

ce țin de recalificarea faptei incriminate inculpatului din art. 333 alin. (1) Cod

penal în baza articolului 333 alin. (2) lit. c) Cod penal, argumentând în acest sens

că partea acuzării nu a prezentat suficiente probe care ar demonstra că inculpatul a

comis fapta prejudiciabilă inclusiv prin extorcare.

De asemenea, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpatului Ion

Mămăligă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 333 alin. (1) Cod penal, este

demonstrată prin probele verificate în instanța de apel, descrise și apreciate prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, în conținutul deciziei instanței de apel

(f. d. 177-178 vol. III).

Cu referire la apelul declarat de inculpat, instanța de apel a considerat că

este nefondat, deoarece versiunea privind nevinovăția inculpatului este combătută

prin circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză - declarațiile

martorilor audiați, raportul de expertiză și celelalte probe verificate în cadrul

ședinței instanței de apel, care din punct de vedere al coroborării lor demonstrează

comiterea infracțiunii incriminate de către inculpat.

În acest sens, instanța de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele

inculpatului Ion Mămăligă că ar fi fost provocat la comiterea infracțiunii și a

indicat că aceste motive se combat prin declarațiile martorilor Irina Cavliuc, Galina

Paladii, Igor Aramă, declarațiile specialistului Grigore Vasilache, precum și

materialele cauzei.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul Ion Mămăligă a comis

infracțiunea prevăzută de art. 333 alin. (1) Cod penal la 4 mai 2012, iar din ziua

săvârșirii acesteia au trecut mai mult de 5 ani, fapt ce a impus necesitatea de a

înceta procesul penal, cu liberarea acestuia de răspundere penală, pe motivul

expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

ordinar de către:

10.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, care

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea

totală a acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de instanța de apel, în alt complet

de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar faptei

săvârșită i s-a dat o încadrare juridică greșită;

6

- probele administrate de organul de urmărire penală, demonstrează

vinovăția inculpatului Ion Mămăligă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 333

alin. (2) lit. c) Cod penal;

- calificativul de „extorcare” în speță se manifestă prin nesatisfacerea de

către Ion Mămăligă, care deținea funcția de administrator al SRL „Microbuz”, a

solicitării lui Sergiu Cavliuc, privind înregistrarea/modificarea noului proprietar al

mijlocului de transport, astfel că ultimul era nevoit să transmită remunerație ilicită

către inculpat, pentru a evita lezarea unor interese ale părții vătămate;

- din confruntarea martorului Sergiu Cavliuc cu inculpatul Mămăligă Ion

din 13.09.2012 (f. d. 113-115 vol. I), rezultă că Sergiu Cavliuc nu i-a propus bani

lui Ion Mămăligă, dar ultimul a pretins suma de 300 euro pentru perfectarea actelor

necesare și contribuirea la realizarea modificărilor de proprietari a mijlocului de

transport și înregistrarea lui Igor Aramă în locul lui Sergiu Cavliuc;

- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, prin ce nu a rezolvat fondul apelului;

- versiunea părții apărării privind nevinovăția inculpatului și argumentele

invocate de aceasta, instanțele urmau să le aprecieze drept o metodă de apărare în

vederea eschivării de la răspunderea penală;

- pe parcursul cercetării judecătorești au fost constatate și elucidate

circumstanțele comiterii de către Ion Mămăligă a infracțiunii prevăzute de art. 333

alin. (2) lit. c) Cod penal, iar instanța de judecată nejustificat le-a reîncadrat în baza

art. 333 alin. (1) Cod penal, oferind astfel o soluție contradictorie circumstanțelor

de fapt elucidate.

10.2. Inculpatul Ion Mămăligă, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

12) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de

apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită

- recursul este declarat în termen, or recurentul nu a participat la ședința din

29 decembrie 2020 de pronunțare a deciziei integrale, acesta fiind plecat din țară în

perioada 9 decembrie 2020 - 8 ianuarie 2021, a luat cunoștință cu decizia instanței

de apel la 28 ianuarie 2021, iar potrivit pct. 9 a Hotărârii Plenului Curții Supreme

de Justiție nr 9/2009, „termenul de declarare a recursului pentru inculpatul care a

lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțarea deciziei, chiar dacă a fost reprezentat

de avocat, curge de la înmânarea copiei de pe hotărârea judecătorească”;

7

- decizia instanței de apel nu respectă indicațiile stabilite de instanța de

recurs ordinar;

- instanța de apel nu a apreciat probele propuse de partea apărării, cum ar fi

declarațiile martorilor Ion Cotruță, Grigore Gotcă, Ștefan Gîrbu. De asemenea

instanța de apel nu a dat nici o semnificație declarațiilor martorilor acuzării Galina

Paladii și Grigore Vasilache;

- instanța de apel nu a făcut o apreciere a probelor din dosar, nu și-a format

o convingere în urma examinării acestora în ansamblu, sub toate aspectele, în mod

obiectiv prin prisma art. 101 alin. (2) Cod de procedură penală;

- în decizia instanței de apel lipsește în partea descriptivă motivarea privind

constatarea probatoriului și motivarea asupra învinuirii, și greșit a constatat

întrunirea elementelor infracțiunii prevăzute de art. 333 alin. (1) Cod penal în

acțiunile inculpatului;

- instanțele de judecată au aplicat textul legii ce nu era aplicabil în speță,

fiind încălcat principiul neretroactivității legii;

- nu este clar, cum ar fi putut inculpatul să faciliteze sau dimpotrivă să

împiedice transferul proprietății mijlocului de transport, din moment ce nu avea

atribuții în acest sens, astfel lipsește calitatea specială de subiect activ al

infracțiunii, cât și scopul de luare de mită;

- prin faptul nemotivării constătării privind vinovăția inculpatului, instanța

de apel a încălcat principiul prezumției nevinovăției și aflării adevărului, cât și

dreptul inculpatului la un proces echitabil;

- instanța de apel nu s-a expus pe motivul părții apărării, precum că probele

prezentate de partea acuzării în susținerea învinuirii sunt lovite de nulitate, acestea

fiind obținute prin provocarea, facilitarea și încurajarea persoanei la săvârșirea

infracțiunii;

- instanța de apel a dat o încadrare juridică greșită a faptei, or a reținut

eronat în sarcina inculpatului calificativele "pretindere și primire", intrate în

vigoare după comiterea la 5 mai 2012 a faptei incriminate;

- instanța de apel nu a făcut o examinare efectivă a motivelor, argumentelor

și probelor cauzei, dar s-a limitat la preluarea superficială a unor pasaje din

rechizitoriu sau hotărâri anterioare.

alin. (11) Cod de procedură penală, a depus referință inculpatul Ion Mămăligă, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia.

circumscripție Chișinău, Radu Sâli:

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

8

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că potrivit textului recursului, procurorul invocă

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, sub aspectele că: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, iar faptei săvârșită i s-a dat o încadrare juridică greșită”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele invocate de recurent în susținerea acestor temeiuri de recurs nu

s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs invocat de către procuror, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de calificare a acțiunilor

inculpatului Ion Mămăligă în baza art. 333 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal

constată că nu este incident în speță, dat fiind faptul că, instanța de apel, la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct.

8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor relevante, invocate în apelul declarat de către procuror,

întemeindu-și soluția în baza probelor cercetate de prima instanță, verificate și

apreciate corect de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, descrise și analizate în decizia sa (f.d. 177 - 180 , vol. III), iar

decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de

recunoaștere a lui Ion Mămăligă vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

333 alin. (1) Cod penal și liberarea acestuia de răspundere penală în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, din

considerentul că de către partea acuzării nu s-au prezentat careva probe ce ar

confirma că inculpatul Ion Mămăligă ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 333

9

alin. (2) lit. c) Cod penal, fără a comite vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea

și corectitudinea deciziei contestate.

De asemenea, ce ține de argumentele recurentului descrise la pct. 10.1, se

atestă că acesta primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea de către instanța

de apel a probelor administrate de către organul de urmărire penală în prezenta

cauză, printre care și procesul-verbal de confruntare a martorului Sergiu Cavliuc cu

inculpatul Ion Mămăligă din 13 septembrie 2012 (f. d. 113-115 vol. I), care în

opinia lui confirmă vinovăția inculpatului Ion Mămăligă în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 333 alin. (2) lit. c) Cod penal și că probele respective nu au fost

apreciate corect conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, Colegiul

penal reține că nu pot fi acceptate, din considerentul că aceste probe nu confirmă

vinovăția inculpatului Ion Mămăligă în comiterea infracțiunii incriminate de

organul de urmărire penală, calificate de acesta în baza art. 333 alin. (2) lit. c) Cod

penal, reprezentând doar opinia subiectivă greșită a recurentului, care consideră că

probele cercetate confirmă învinuirea adusă inculpatului și în partea calificativului

de estorcare.

Mai mult, din conținutul recursului ordinar declarat, rezultă că recurentul

face o proprie apreciere greșită a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a

întemeiat soluția de calificare a acțiunilor inculpatului Ion Mămăligă în baza art.

333 alin. (1) Cod penal, iar de către procuror ar fi fost prezentate suficiente probe

în demonstrarea prezenței în acțiunile inculpatului și calificativului de estorcare,

însă instanța de recurs ordinar la acest capitol atestă că nu poate fi acceptată

această versiune, or contravine constatărilor corecte a instanței de apel în prezenta

speță, întemeiate just pe cumulul de probe descris, verificat și apreciat de instanța

de apel în decizia sa prin prisma art. 101 Cod de procedură penală (f. d. 177 - 180

vol. III).

Prin urmare, se atestă că în speță nu este incident nici temeiul de recurs

invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

or instanța de apel just a constatat că nu a fost demonstrată de către partea acuzării

prin probe credibile și incontestabile învinuirea de comitere de către inculpatul Ion

Mămăligă a infracțiunii prevăzute de art. 333 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar

rechizitoriul în partea calificativului extorcării este întemeiat doar pe presupuneri

care nu au fost înlăturate de către partea acuzării, or conform art. 8 alin. (3) Cod de

procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii

nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu

pot fi înlăturate, în condițiile Codului de procedură penală, se interpretează în

favoarea inculpatului.

În acest context, Colegiul penal invocă că sarcina probațiunii în ședințele

de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat,

fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. Or, CtEDO în hotărârea

10

Capeau vs. Belgia din 13.01.2005, a constatat că, „în domeniul penal, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului

6 §2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină

acuzării”.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și

argumentat asupra fiecărei probe prezentate și chestiunilor esențiale invocate în

apel de către procuror, iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii

ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este declarat peste termen.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu

recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță, Colegiul penal atestă că de către inculpatul Ion Mămăligă, prin

intermediul apărătorului său a fost depusă în instanța de apel o cerere semnată

unipersonal de către inculpat și datată cu 1 decembrie 2020, prin care acesta a

încredințat ca interesele sale să fie reprezentate de către avocatul Ion Gavriliuc și a

solicitat instanței de apel examinarea cauzei în lipsa sa (f. d. 161 vol. III), cerere

11

care în urma audierii participanților la proces, a fost acceptată de instanța de apel

(f. d. 166 vol. III).

Ulterior, se reține că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 1 decembrie 2020, a fost pronunțat la 1 decembrie 2020 în prezența

apărtorului inculpatului - Ion Gavriliuc, fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței de judecată din instanța de apel (f. d. 168 vol. III), acesta fiind informat că

pronunțarea deciziei integrale va avea loc pe data de 29 decembrie 2020.

Ulterior, la 29 decembrie 2020, în lipsa inculpatului Ion Mămăligă și a

apărătorului său Ion Gavriliuc - informat despre data pronunțării deciziei integrale,

a fost pronunțată integral decizia instanței de apel, iar la 13 ianuarie 2020 copia

deciziei a fost expediată inculpatului Ion Mămăligă (f. d. 184 vol. III).

Astfel, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală, termenul de 30 de zile de declarare a recursului împotriva

deciziei instanței de apel, curge de la data pronunțării acesteia.

În acest context, Colegiul penal reține că la 26 februarie 2021, conform

ștampilei Grefei Curții Supreme de Justiție (f. d. 205 vol. III), inculpatul Ion

Mămăligă a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, evident

peste termenul legal de declarare a recursului ordinar prevăzut de lege, invocând

doar niște argumente declarative privind depunerea tardivă a recursului,

nesusținute prin careva acte sau probe confirmative.

În acest sens, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate argumentele

recurentului ca motive de depunere tardivă a recursului, că "nu a participat la

ședința din 29 decembrie 2020 de pronunțare a deciziei integrale, acesta fiind

plecat din țară în perioada 9 decembrie 2020 - 8 ianuarie 2021 și că a luat

cunoștință cu decizia instanței de apel la 28 ianuarie 2021, iar potrivit pct. 9 a

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr 9/2009, "termenul de declarare a

recursului pentru inculpatul care a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțarea

deciziei, chiar dacă a fost reprezentat de avocat, curge de la înmânarea copiei de

pe hotărârea judecătorească", or după cum s-a constatat supra, acesta a depus

cerere să fie examinată cauza de instanța de apel în lipsa sa, dar cu participarea

apărătorului său - Ion Gavriliuc, care, după cum rezultă din procesul-verbal al

ședinței de judecată din instanța de apel, a participat la ședința de judecată din ziua

pronunțării dispozitivului deciziei și a fost informat despre data pronunțării

deciziei integrale.

Astfel, Colegiul penal atestă că în temeiul obligațiilor asumate de avocatul

Ion Gavriliuc de apărare a intereselor inculpatului Ion Mămăligă în instanțele de

judecată în prezenta cauză penală (fapt confirmat prin mandatul anexat la

materialele cauzei (f. d. 218 vol. II), precum și cererea inculpatului Ion Mămăligă

din 1 decembrie 2020 (f. d. 161 vol. III), acesta urma să informeze inculpatul Ion

12

Mămăligă despre cursul dosarului și data pronunțării integrale a deciziei instanței

de apel.

Mai mult, Colegiul penal invocă că la 13 ianuarie 2020 copia deciziei a fost

expediată inculpatului Ion Mămăligă (f. d. 184 vol. III), iar decizia integrală a

instanței de apel a fost publicată pe portalul instanței de apel la 30 decembrie 2020

și astfel, părțile au avut posibilitatea de a accesa conținutul acestei decizii și de a

depune cererea de recurs ordinar, în termenul legal prevăzut de lege.

Totodată, Colegiul penal statuează că termenul de recurs este absolut și are

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va

respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura

examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a

recursului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar declarat la

26 februarie 2021 de către inculpatul Ion Mămăligă, împotriva deciziei instanței de

apel din 1 decembrie 2020, pronunțată integral la 29 decembrie 2020, este

inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

Mai mult, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03 aprilie

2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea

pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea

nr. 7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă

de timp considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu privire la

motivul pentru care partea s-a aflat în imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-

a soldat cu ignorarea unui întreg proces judiciar, și în consecință s-a constatat

încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces

echitabil garantat de art. 6§1 CEDO.

13

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli împotriva deciziei din 1 decembrie 2020 a

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, ca fiind vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ion Mămăligă

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

1 decembrie 2020, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 mai 2021.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

14