1ra-846/2021 — art. 27, 171 alin. 3 lit. b CP

1ra-846/2021 — art. 27, 171 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-846/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 24

noiembrie 2020, declarate de avocatul Arcadie Șchiopu și de reprezentantul legal

Ceban Victor, în numele inculpatului

Erohin Alexandr xxxx.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 26.03.2019 - 14.07.2020,

instanța de apel: 11.08.2020 - 24.11.2020,

instanța de recurs: 28.01.2021 - 05.04.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Alexandr xxxx se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 171 alin. (3)

lit. a) Cod penal și se stabilește pedeapsa după cum urmează:

- în baza art. 171 alin. (3) lit. a) Cod penal 5 ani închisoare;

- în baza art. 171 alin. (3) lit. a) Cod penal 5 ani închisoare;

- în baza art. 171 alin. (3) lit. a) Cod penal 5 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, de stabilit

pedeapsă definitivă sub formă de 6 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în centre de detenție pentru

minori și tineri, din momentul punerii în executare a sentinței.

Se aplică în privința lui Erohin Alexandr xxxx măsura preventivă obligarea de a nu părăsi

țara, care va înceta de drept la punerea în executare a sentinței de condamnare”.

Cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei au fost trecute în contul statului, în

conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală.

1.1. Prin încheierea din 17 iulie 2020, în baza art. 249 Cod de procedură penală,

Judecătoria Căușeni a dispus:”Se corectează omisiunea și eroarea admisă în dispozitivul

1

sentinței Judecătoriei Căușeni din 14 iulie 2020, emisă în cauza penală de învinuire a lui Erohin

Alexandr în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, indicând

art. 27 Cod penal la aplicarea sancțiunilor pentru fiecare episod în parte și lit. b) după cum

urmează:

Erohin Alexandr xxxx se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal și i se stabilește pedeapsa după cum urmează:

- în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal 5 ani închisoare;

- în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal 5 ani închisoare;

- în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal 5 ani închisoare”.

aflându-se într-o construcție nefinalizată din s. Xxxx, r-nul xxxx cu minora Xxxx,

născută la xxxx, despre care știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani, urmărind

scopul întreținerii unui raport sexual contrar voinței acesteia, prin constrângerea fizică

și psihică, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința

din cauza vârstei fragede, a dezbrăcat-o de haine și lenjeria intimă și a încercat să

întrețină cu aceasta un raport sexual forțat, însă din cauze independente de voința lui,

nu și-a putut realiza intenția până la sfârșit, deoarece a fost depistat de minorii Xxxx

în vârstă de 8 ani și Xxxx, în vârstă de 6 ani.

Tot el, în luna iunie 2018, data exactă nu a fost stabilită în cadrul urmăririi

penale, în timpul zilei, aflându-se în subsolul casei de cultură din s. Xxxx r-nul xxxx

cu minora Xxxx, născută la xxxx, despre care știa cu certitudine că nu a atins vârsta

de 14 ani, urmărind scopul întreținerii unui raport sexual contrar voinței acesteia, prin

constrângerea fizică și psihică, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și

de a-și exprima voința din cauza vârstei fragede, a dezbrăcat-o de haine și lenjeria

intimă și a încercat să întrețină cu aceasta un raport sexual forțat, însă din cauze

independente de voința lui nu și-a putut realiza intenția până la sfârșit, deoarece a fost

depistat de minorii Xxxx în vârstă de 8 ani și Xxxx în vârstă de 6 ani.

Tot el, în luna iunie 2018, data exactă nu a fost stabilită în cadrul urmăririi

penale, în timpul zilei, aflându-se într-o construcție abandonată în apropierea casei de

cultură din s. Xxxx r-nul xxxx cu minora Xxxx, născută la xxxx, despre care știa cu

certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani, urmărind scopul întreținerii unui raport

sexual contrar voinței acesteia, prin constrângerea fizică și psihică, profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința din cauza vârstei

fragede, a dezbrăcat-o de haine și lenjeria intimă și a încercat să întrețină cu aceasta

un raport sexual forțat, însă din cauze independente de voința lui nu și-a putut realiza

intenția până la sfârșit, deoarece a fost depistat de minorii Xxxx în vârstă de 8 ani și

Xxxx în vârstă de 6 ani.

Instanța a reținut că, prin încheierea din 05.03.2020, inculpatul a fost anunțat

în căutare, fiind intentat dosarul de căutare nr. 2020180044, fapt pentru care, conform

art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, examinarea cauzei este posibilă în

lipsa ultimului.

La urmărirea penală, inculpatul nu a recunoscut vina, însă aceasta a fost

confirmată prin probele administrate la materialele dosarului, cum ar fi:

declarațiile părții vătămate minore Xxxx, martorilor minori Xxxx și Xxxx,

audiați în condiții speciale, în temeiul art. 1011 Cod de procedură penală; denunțul

Mariei Ciobanu din 16.06.2018, prin care solicită organele de poliție de a atrage la

2

răspundere penală persoanele necunoscute, care aproximativ la 14.06.2018, în s.

Xxxx, pe parcursul zilei, au întreținut un raport sexual forțat cu Xxxx, a.n 2008,

cauzându-i dureri fizice și psihice; raportul de evaluare psihologică din 28.12.2018 a

părții vătămate minore Xxxx, efectuat de către Centrul Național de Prevenire a

Abuzului față de Copii (CNPAC), potrivit căruia la aceasta au fost depistate semne

specifice copiilor victime ale violenței sexuale și anume: frică puternică față de

presupusul abuzator, alte frici generalizate, nesiguranță, pasivitate, depresie, anxietate

sporită, sentiment de singurătate, neîncredere în sine și în lumea înconjurătoare,

dificultăți cognitive legate de concentrarea atenției, de scăderea interesului față de

viața școlară, tulburări de somn. Totodată, s-a recomandat xxxx ca aceasta să fie

susținută de asistență psihologică în vederea diminuării consecințelor abuzului.

Sunt apreciate critic declarațiile reprezentanților legali ai victimei minore

precum că, partea vătămată minoră a declarat că în cadrul urmăririi penale a spus

minciuni și nu a fost abuzată de Erohin A., deoarece acestea se contrazic prin întregul

sistem de probe cercetate, care combat în întregime versiunea lor cât și a inculpatului,

argumentele cărora sunt vădit nefondate, context din care se rețin declarațiile inițiale

ale părții vătămate, date atât organului de urmărire penală cât și bunicii Ciobanu

Maria.

Deoarece probele administrate dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului,

acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca

tentativă la viol, adică, raportul sexual cu constrângere fizică și psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și expune voința, săvârșită

asupra unei persoane minore, în vârstă de până la 14 ani, care nu a fost finisat din

cauze independente de voința făptuitorului, care se pedepsește cu închisoare de la 10

la 20 de ani sau cu detențiune pe viață.

La fel, instanța a statuat că, conform art. 70 alin. (3) Cod penal, la stabilirea

pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii infracțiunii, nu a atins

vârsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de

legea penală pentru infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate.

Potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele excepționale

ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum

și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la

descoperirea acesteia, instanța poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută

de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie,

ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care

a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională.

Conform art. 81 alin. (3), alin. (4) Cod penal, mărimea pedepsei pentru tentativă

de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei pătrimi din maximul

celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a

prezentului cod pentru infracțiunea consumată.

Potrivit art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate

de condamnat sau sunt trecute în contul statului, iar instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

3

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că, instanța de fond unilateral a instrumentat faptele de

învinuire aduse inculpatului, sentința se bazează numai pe declarațiile victimei minore

Xxxx

Mai mult, fiind examinată de medicul legist, la minoră nu au fost depistate

careva leziuni corporale referitoare la viol ori tentativă de viol, mеmbrаnа himenală

fiind intactă.

Conform declarațiilor reprezentantului legal al părții vătămate, Ciobanu Irina,

stând de vorbă cu fiica sa, a aflat că violuri ori tentative de violuri nu au avut loc, au

fost doar niște invenții ale Ludmilei Cașcaval, concubina tatălui victimei, iar în

realitate așa ceva nu a avut loc și Erohin A. a fost învinuit pe nedrept.

Fiind audiat suplimentar tatăl victimei, Ciobanu Gheorghe, a declarat că, stând

de vorbă cu fiica, în prezența mamei, Xxxx a mărturisit că a fost o invenție de

răzbunare, pusă la cale de L. Cașcaval.

3.1. A declarat apel și reprezentantul legal al inculpatului minor, Ceban Victor,

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat.

Apelantul a invocat că dispozitivul sentinței contravine părții descriptive a

acesteia. Astfel, instanța de fond a descris fapta criminală considerată dovedită,

indicând locul, timpul, modul săvârșirii ei, motivele și consecințele infracțiunii,

încadrând juridic acțiunile inculpatului în baza art. 27, 171 alin (3) lit. b) Cod penal,

ca, tentativă de viol, raport sexual cu constrângere fizică și psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și expune voința, săvârșită

asupra unei persoane minore în vârsta de până la 14 ani, care nu a fost finisată din

cauze independente de voința făptuitorului.

Însă, potrivit dispozitivului sentinței de condamnare, Erohin A., a fost

condamnat în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca tentativă de viol, raport

sexual prin constrângere fizică și psihică a persoanei profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra și de a-și expune voința, săvârșit asupra persoanei care se afla

în grija, sub ocrotire, protecția, la educarea sau tratamentul făptuitorului. Deci a fost

condamnat la pedeapsa închisorii pentru o infractiune care nici nu i-a fost incriminată

și care nici n-a săvârșit-o.

Or, potrivit materialelor cauzei, Erohin A. a fost pus sub învinuire și deferit

judecății pentru tentativa de săvârșirea unei infracțiuni unice, adică unui sistem de

acțiuni care se califică conform dispoziției unei singure norme a legii penale. Însă

instanța de fond a calificat acțiunile inculpatului ca pluralitate de infracțiuni, iar

această eroare a instanței de fond a dus la aplicarea ilegală a prevederilor art. 84 Cod

penal.

Instanța de fond nejustificat a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului

minor, cunoscând locul aflării acestuia și imposibilitatea prezentării dânsului în

ședința de judecată din cauza pandemiei și stărilor de carantină anunțate atât în R.

Moldova, cât și în R. Ucraina, or, deplasarea inculpatului peste hotarele țării, la maica

sa nu contravine legii de vreme ce careva restricții nu au fost puse.

4

Pedeapsa numită este nejustificat de severă, nu s-a ținut cont de vârsta fragedă

a inculpatului minor la momentul săvârșirii acțiunilor sale, nu s-a controlat

responsabilitatea acestuia reieșind din dezvoltarea psihologică, deși reieșind din

datele care îl caracterizează, condițiile de trai, comportamentul înainte de săvârșirea

acțiunilor infracționale, cât și ulterior, or, corespunderea vârstei fiziologice

dezvoltării psihologice a inculpatului trezesc mari dubii.

Simpla concluzie a instanței că Erohin A. cunoștea despre faptul că victima

minoră nu a atins vârsta de 14 ani din motiv că ambii învățau în aceiași școală, mai

ales în condițiile când existau date oficiale că ultimul nu frecventa școala, poartă un

caracter iluzoriu, de presupunere și nu putea servi ca argumente în folosul acestei

concluzii.

2020, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că, inculpatul a fost anunțat în căutare, fiind intentat

dosarul de căutare nr. 20201180044, astfel apelurile pot fi judecate, conform art. 321

Cod de procedură penală.

La pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea

imputată, iar vinovăția lui s-a dovedit integral de întreaga sistemă de probe

administrate.

În cadrul instanței de apel, partea vătămată minoră Xxxx nu și-a susținut

declarațiile date anterior, relatând că nu a fost nimic, doar se jucau, s-a speriat de tata

și bunica, ulterior tata și concubina sa, au impus-o să dea declarații împotriva lui

Erohin A., și tot tata a indicat să spună că el este de vină.

Însă, aceste declarații nu corespund adevărului deoarece partea vătămată

minoră Xxxx, a fost audiată în condiții speciale, în cadrul urmăririi penale, în temeiul

art. 1011 Cod de procedură penală.

Totodată, partea acuzării a prezentat probe verosimile care au elucidat în mod

clar circumstanțele cazului, în baza cărora a fost demonstrată pe deplin vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate.

Față de lucrul judecat de primă instanță, s-a constatat motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu

inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că, instanțele de fond și de ареl nu аu luat în considerație

сă în cadrul сеrсеtării judecătorești nu au fost acumulate un ansamblu de рrоbе

pertinente și utile din саrе аr fi posibil de concluzionat сă Erohin А. а săvârșit

infracțiunile рrеvăzute de art. 27, 171 аlin. (3). lit. b) Cod penal.

Nu s-а luat în considerație nici сă fiind examinată de medicul legist, la раrtеа

vătămаtă nu аu fost depistate careva leziuni соrроrаlе rеfеritоare la viol ori tentativă

de viol, mеmbrаnа himenală fiind intactă.

5

Or, declarațiile рărții vătămate, date la urmărirеа penală și în instanța de fond

au fost contradictorii, și doar în instanța de apel а declarat аdеvărul, totodată

declarațiile ultimei se deosebesc și de declarațiile mаrtоrului minor, Xxxx și Xxxx.

Astfel, sentința de соndаmnаrе s-a bazat numai ре declarațiile părții vătămаtе,

date lа urmărirеа penală și în instanța de fond, care sunt contradictorii, соnfirmаtе

prin declarațiile reprezentantului legal al părții vătămаtе minore.

Instanțele de fond și de арel nu аu supus unei analize profunde соmроrtаmеntul

рărții vătămate minоrе, dezvoltarea psihofiziologică а acesteia, corespunderii

dezvoltării vârstei rеаlе а victimei minоrе. Mai mult, instanța de apel nu s-a expus

referitor la motivele invocate în сеrеrеа de apel.

Prin urmare, declarațiile inculpatului date la urmărirеа реnаlă sunt veridice și

corespund realității, or ultimul, fiind în calitate de bănuit și învinuit, nu а recunoscut

vina în infracțiunile incriminate.

Astfеl, în lipsa suportului probatoriu, care a demonstrat сеrt vinovăția

inculpatului în săvârșirеа faptelor imputate, instanța de apel grеșit а respins apelul.

În conformitate cu art. 8 alin. (1-3) Cod de рrосеdură реnаlă, concluziile desрrе

vinovăția persoanei de săvârșirеа infracțiunii nu pot fi întemeiate ре presupuneri, toate

dubiile în рrоbаrеа învinuirii саre nu pot fi înlăturate, se interpretează în fаvоаrеа

bănuitului, învinuitului, inculpatului.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură

penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și reprezentantul legal al inculpatului minor,

Ceban Victor, solicitând casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că fiul său a fost judecat incorect, or, în acea zi el a fost

cu animalele la păscut, fapt care poate fi confirmat de martori. Erohin A. a fost

învinuit de Ceban Gheorghe și concubina sa, Cașcaval Ludmila pentru a pretinde

sume bănești.

Partea vătămată și reprezentantul acesteia au depus mărturii false la anchetă,

din motive necunoscute.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta

este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101

6

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este

obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2), 5) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea

cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În

corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală. Potrivit art. 395 alin. (3) Cod de procedură penală, în toate cazurile, pedeapsa

trebuie să fie precizată astfel încât la executarea sentinței să nu apară niciun fel de

îndoieli cu privire la categoria și mărimea pedepsei stabilite de instanța de judecată.

Conform art. 249 Cod de procedură penală, erorile materiale evidente din cuprinsul

unui act procedural se corectează de instanța de judecată care a întocmit actul,

pronunțând o încheiere, făcându-se mențiune și sfârșitul actului corectat.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 1., 1.1., 2. din decizie), instanța de fond:

a) în descriptiv a descris faptele imputate inculpatului și a încadrat acțiunile lui

pe art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca tentativă de viol, adică, raportul sexual

cu constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de

a se apăra și de a-și expune voința, săvârșită asupra unei persoane minore, în vârstă

de până la 14 ani, care nu a fost finisat din cauze independente de voința făptuitorului.

Totodată, în dispozitiv a dispus neîntemeiat, neclar și absolut divergent,

depășind și limitele învinuirii formulate, că: ”Erohin Alexandr se recunoaște vinovat de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 171 alin. (3) lit. a) Cod penal..., și se stabilește

pedeapsa după cum urmează: - în baza art. 171 alin. (3) lit. a) Cod penal 5 ani închisoare; - în baza

art. 171 alin. (3) lit. a) Cod penal la 5 ani închisoare; - în baza art. 171 alin. (3) lit. a) Cod penal 5

ani închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, de

stabilit pedeapsă definitivă sub formă de 6 ani închisoare”, lit. a) din art. 171 alin (3) Cod

penal atestând calificativul – violul persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea,

protecția, la educarea sau tratamentul făptuitorului, neincriminat inculpatului prin

rechizitoriu;

b) a dispus absolut neîntemeiat, divergent și neclar, prin încheierea din

17.07.2020, adoptată în baza art. 249 Cod de procedură penală, că: ”Se corectează

omisiunea și eroarea admisă în dispozitivul sentinței... Erohin Alexandr xxxx se recunoaște vinovat

de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal și i se stabilește

pedeapsa după cum urmează: - în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal 5 ani închisoare; - în

7

baza art. 27, 171 alin. (3) lit. b) Cod penal 5 ani închisoare; - în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. b)

Cod penal 5 ani închisoare”.

Ori, pe lângă faptul că la sfârșitul sentinței nu s-a făcut mențiunea respectivă și

în încheiere nu se conțin date cu privire la art. 84 Cod penal, care în dispozitivul

sentinței a fost aplicat în raport cu pedepsele stabilite pe art. 171 alin. (3) lit. a) Cod

penal, chestiunile privind încadrarea juridică a faptelor comise, recunoașterea

vinovăției și aplicarea pedepsei penale inculpatului sunt soluționate, exclusiv, doar

prin sentința de condamnare, iar afirmația că acestea pot constitui omisiuni și erori

materiale este lipsită de orice suport legal (pct. 1.1. din decizie).

Mai mult, divergențile conținute în dispozitivele sentinței și încheierii

nominalizate, denotă o neclaritate totală privind constatarea vinovăției inculpatului de

săvârșirea faptelor infracționale incriminate, încadrarea juridică a acțiunilor lui,

categoria și mărimea pedepsei aplicate, cât și pedeapsa definitivă pe care urmează să

o execute (pct. 1., 1.1. din decizie);

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și de drept

invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins probele și

versiunile apărării.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivele hotărârilor, acestea

fiind expuse neclar.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept

pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

8

instanța de fond, nominalizate supra, indicând că: ”...instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept...”, deci repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor

în primă instanță, menținând o sentință și o încheiere nemotivate și neîntemeiate legal;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și de drept,

invocate în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins probele și

versiunile apărării;

c) nu s-a expus sub nicio formă asupra încheierii din 17.07.2020 și

argumentelor apărării în acest sens;

d) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul de pe rol și repetate în

recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 3.1., cât și în felul și

esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3., 3.1. – 5., 5.1. din decizie);

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus neclar, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, și că recursurile ordinare sunt

întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Dat fiind că, decizia instanței de apel urmează a fi casată, iar conform

dispozitivului sentinței, inculpatul trebuia să execute pedeapsa : ”...din momentul punerii

în executare a sentinței. Se aplică în privința lui Erohin Alexandr xxxx măsura preventivă obligarea

de a nu părăsi țara, care va înceta de drept la punerea în executare a sentinței de condamnare”,

ultimul nu are temei legal de a fi deținut în continuare în Penitenciar, urmând a fi

eliberat din penitenciar, dacă nu execută alte hotărâri judecătorești (pct. 1., 1.1., 3., 6. din

decizie).

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

9

Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Arcadie Șchiopu și de

reprezentantul legal al inculpatului, Ceban Victor, casează total decizia Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2020, în privința inculpatului

Erohin Alexandr xxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Erohin Alexandr xxxx urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu execută

alte hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 30 aprilie

2021.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

10