1ra-703/2021 — art.27,145 al.1 Cp

1ra-703/2021 — art.27,145 al.1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-703/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Iliescu Anatol, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2020, în cauza penală în privința lui

Iliescu Anatol xxx, născut la xxx, originar din

xxx și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.08.2019 - 09.12.2019;

Instanță de apel: 13.01.2020 - 06.10.2020;

Instanță de recurs: 12.01.2021 - 31.03.2021.

A C O N S T A T A T :ț

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Iliescu Anatol a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal, la 8 ani și 8 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

Cerința procurorului privind încasarea de la Iliescu Anatol în beneficiul statului

a cheltuielilor de judecată în mărime de 640 lei, pentru efectuarea rapoartelor de

expertiză judiciară nr.201902D1336 și nr.201902D1334, a fost respinsă.

data de 15 iunie 2019, în jurul orei 10:00, aflându-se pe teritoriul stânei amplasate în

sectorul ÎP ''Sănătatea" din extravilanul com. Dumbrava, municipiul Chișinău,

acționând în scopul omorului intenționat al unei persoane, urmare a unui conflict

spontan apărut cu Zop Ion, intenționat, cu partea ascuțită a unui topor i-a aplicat

acestuia o lovitură în regiunea capului, cauzându-i vătămări corporale și apoi,

ajungându-l din urmă l-a atacat cu un cuțit, acțiuni îndreptate nemijlocit spre

săvârșirea omorului lui Zop Ion, dar care nu și-au atins efectul, intervenind Radu

Haras, dar și victima împotrivindu-se.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima

instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive a

infracțiunii prevăzute de art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal, individualizată prin

„tentativa de omor intenționat, adică tentativa de omor a unei persoane."

1

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie încasat de la Iliescu Anatol suma în mărime de 640 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare suportate la întocmirea rapoartelor de expertiză judiciară

nr.201902D1334 și nr.201902D1336 din 24 iunie 2019.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că,în practica judiciară existentă la

aplicarea legii procesuale pe această dimensiune la nivelul instanțelor de fond se

produce o confuzie generalizată între termenii de suportare a cheltuielilor efective,

care sunt prevăzu-ți în art.art.227 și 228 Cod de procedură penală și noțiunea de

„recuperare", prevăzută în art.229 alin.(2) Cod de procedură penală. Or, potrivit

prevederilor art.227 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, cuprinzând sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

cauza penală.

La fel, a mai indicat apelantul că, urmare a acțiunilor lui Iliescu Anatol, a fost

necesară implicarea unui mecanism întreg compus din organul de urmărire penală,

procuror, care au fost nevoiți să efectueze acțiuni de urmărire penală pentru a

investiga faptele acestuia, toate aceste acțiuni generând cheltuieli din partea statului,

care în mod normal ar urma de a fi recuperate, suma de 640 lei constituind doar o

mică parte din acele cheltuieli pe care legea permite de a le restitui.

A specificat că dacă plata expertizelor judiciare efectuate în cadrul urmăririi

penale nu ar fi suportată din contul mijloacelor bugetului de stat, organul de urmărire

penală ar fi în imposibilitate de a numi expertize în cadrul urmăririi penale și de a

anexa la materialele cauzei penale rapoarte de expertiză judiciară, fapt ce ar constitui

un impediment la administrarea probelor și ar contraveni prevederilor alin.(3) al art.19

din Codul de procedură penală.

Suplimentar, a invocat că art.227 alin.(2) din Codul de procedură penală, nu

prevede cheltuieli suportate la efectuarea expertizelor judiciare, mai sunt și

prevederile art.162 alin.(2) din Codul de procedură penală, conform cărora, valoarea

obiectelor alterate, deteriorate sau pierdute în urma efectuării expertizei și a altor

acțiuni legale se atribuie la cheltuielile judiciare. Dacă aceste obiecte au aparținut

învinuitului, inculpatului sau persoanei civilmente responsabile, contravaloarea

acestora nu se restituie din bugetul de stat și poate fi încasată de la condamnat sau de

la partea civilmente responsabilă. Aceste prevederi legale, privite în coroborare cu

prevederile art.227 alin.(2) din Codul de procedură penală, indică expres că

cheltuielile suportate la efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi calificate ca

cheltuieli judiciare.

3.1. Avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată

inculpatului Iliescu Anatol o pedeapsă în limitele minime prevăzute de lege.

În argumentarea apelului, apelantul a indicat că cauza a fost examinată potrivit

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate la faza

de urmărire penală, iar Iliescu Anatol se căiește de cele comise, a dat dovadă de un

comportament adecvat pe parcursul examinării cauzei, nu are antecedente penale, la

evidența medicului psihiatru nu se află, circumstanțe agravante în cazul respectiv nu

au fost stabilite, partea vătămată a declarat că pretenții nu are, iar instanța i-a aplicat

lui Iliescu o pedeapsă mai mare decât minimum prevăzut. În situația creată susține

apelantul că instanța nu a ținut cont de art.75 Cod penal, astfel aplicându-i

inculpatului o pedeapsă prea dură.

2

2020, a fost respins apelul avocatului, ca nefondat. A fost admis apelul procurorului,

casată parțial sentința, în partea cheltuielilor de judecată și pronunțată în acest sens o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a dispus a

încasa de la Iliescu Anatol, în beneficiul statului cheltuielile de judecată pentru

efectuarea expertizelor medico-legale din 24.06.2019 - suma de 640 lei.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, analizând

materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz, a constatat că, prima instanță

a îndeplinit strict cerințele art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei

instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în

cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură

penală, fapt ce condiționează concluzia că instanța de apel nu este în drept a reține o

altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Instanța de apel, examinând probatoriul, consideră dovedită indubitabil vina

inculpatului Iliescu Anatol în temeiul art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal - tentativa de

omor a unei peroane.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art.27 Cod de procedură

penală, verificând probele administrate prin prisma prevederilor art.95 Cod de

procedură penală, adică din punct de vedere a admisibilității lor, le apreciază ca fiind

pertinente concludente și utile, ori în ședință nu s-au stabilit circumstanțe care să

indice la admiterea a careva încălcări esențiale, ce ar determina neadmiterea lor.

4.2. Cu referire la argumentele invocate în cererea de apel declarată de către

partea apărării, instanța de apel a reținut că acestea se rezumă la solicitarea aplicării

unei pedepse în limitele minime prevăzute de lege, însă la capitolul numirii pedepsei

inculpatului Iliescu Anatol, prima instanță corespunzător stării de drept și întemeiat

din punct de vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale a individualizat pedeapsa.

Instanța de apel a reținut că, la adoptarea sentinței și anume la individualizarea

pedepsei penale, prima instanță a respectat prevederile art.art.61, 75, 76-78 Cod penal,

art.art.385 alin. (1), 394 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, conform cărora

instanța este obligată să indice în partea descriptivă a sentinței/deciziei care sânt

circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care

caracterizează persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare

la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală.

Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că prima

instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile

legale, și, în conformitate cu prevederile art.art.7, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Totodată, instanța de apel a constatat în contextul art.76 Cod Penal, în calitate

de circumstanțe atenuante, în privința inculpatului Iliescu Anatol, s-au stabilit -

recunoașterea vinovăției și căința sinceră, iar în conformitate cu art.77 Cod Penal,

circumstanțe agravante nu s-au stabilit.

Așa dar, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în

viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate,

consideră că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile a faptei și

personalitatea inculpatului, constată că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă cu

3

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani și 8 luni or,

pedeapsa stabilită de prima instanță a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane.

4.3. Totodată, ținând cont de motivele invocate de procuror în apelul declarat

instanța de apel a reținut că, apelantul a invocat ca temei de casare a sentinței –

necesitatea încasării cheltuielilor de judecată pe cauza penală, în sumă de 640 lei, din

contul inculpatului.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în apel, instanța de apel

constată că, aceasta solicitare și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat și

prin urmare, există temei de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii

contestate cu privire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel în acest sens a reținu că, prin Legea RM nr.316 din 22.12.2017,

în vigoare din 09.02.2018 „pentru modificarea și completarea unor acte legislative" la

art.143 alin.(2) care prevedea că „plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat" a fost abrogat.

De asemenea, instanța de apel din materialele cauzei penale a reținut că, pentru

efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară nr.201902D1334 din 24 iunie 2019 și

nr.201902D1336 din 24 iunie 2019, au fost suportate cheltuieli în sumă de 640 lei.

Urmare celor reținute, instanța de apel conchide că, cheltuielile de judecată în

suma totală de 640 lei, suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară

urmează a fi compensate de inculpatul Iliescu Anatol în contul statului, având în

vedere că, la momentul derulării acțiunilor de urmărire penală aceste cheltuieli au fost

suportate de stat deoarece, procesul penal era guvernat de principiul prezumției

nevinovăției, iar în situația în care, în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită pe

deplin vinovăția inculpatului, motiv din care, urmează să recupereze cheltuielile

judiciare suportate de stat pentru efectuarea la caz, a expertizelor judiciare.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, a recunoscut vina solicitând examinarea

cauzei în procedură simplificată potrivit art.3641 Cod de procedură penală, căindu-se

sincer de cele întâmplate, însă de fapt a recunoscut doar circumstanțele de fapt și nu

este de acord cu calificarea faptei imputată inculpatului.

A relevat că, de fapt între inculpat și victima Zop Ion deseori se iscau conflicte,

permanent era agresat de către Zop Ion. Însă, la data de 15.06.2019 din frica de a nu fi

agresat iarăși și pentru a-l opri pe Zop Ion a luat în mână primul obiect care la văzut,

acesta fiind un topor. Ulterior, victima apropiindu-se brusc de inculpat, ultimul

întâmplător la lovit, fără a avea intenții de ai cauza careva vătămări, în deosebi să-l

omoare.

Totodată, a notat că nu a pus mâna pe nici un cuțit, iar la materialele cauzei nu

se regăsește drept probă nici un cuțit.

Inculpatul consideră că a comis o contravenție, or, vătămările cauzate victimei,

potrivit raportului de expertiză au fost apreciate ca fiind ușoare.

pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de

conținut prevăzute de art.art.429, 430 Cod de procedură penală.

4

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este

în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat inculpat, Colegiul penal constată că

titularul acestuia invocă temeiurile de casare stipulate la pct.6), 8) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanțele de fond nu au

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit, eronat

dispunând condamnarea lui Iliescu Anatol în baza art.art.27, 145 alin.(1) Cod penal.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

conchide că, acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției de

respingere a apelului și menținere a sentinței a respectat prevederile legale, adoptând o

soluție corectă și întemeiată.

Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, în conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins

versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent prezența în

acțiunile lui Iliescu Anatol a elementelor infracțiunii prevăzute la art.art.27, 145

alin.(1) Cod penal.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct.5. din prezenta decizie, sunt întemeiate și pe critica modului în care instanțele

de fond au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art.art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1), (2) Cod de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune partea

apărării este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de

5

orice temei legal.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate în coraport cu motivele invocate

de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat,

bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea

corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește,

fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că fapta întrunește toate

elementele infracțiunii incriminate.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce

ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Iliescu Anatol,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2020,

în cauza penală în privința lui Iliescu Anatol xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 29 aprilie 2021.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

6