1ra-258/2021 — art. 174 alin. 1 CP

1ra-258/2021 — art. 174 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-258/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul,

Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 29 mai 2020, în cauza penală în privința lui,

Paruș Gheorghe xxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în satul xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 10.04.2019 – 31.01.2020

instanța de apel: 04.03.2020 – 29.05.2020

instanța de recurs: 25.09.2020 – 29.03.2021

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată în conformitate cu prescripțiile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, Paruș Gheorghe a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal, fiindu-i

stabilită o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal, a fost suspendată condiționat pedeapsa

aplicată lui Paruș Gheorghe, pe un termen de probă de 5 ani cu condiția că

în termenul de probă el nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare

exemplară, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea de la Paruș

Gheorghe a cheltuielilor judiciare suportate de stat în cadrul urmăririi

penale.

Gheorghe știind cu certitudine că, xxxxxxx, locuitoare a s. xxxx r. xxx este

minoră și nu a împlinit vârsta de 16 ani, aflându-se la domiciliul său, situat

în s. xxxx, r. xxx, în perioada lunii decembrie anul 2017 până la începutul

lunii iunie anul 2018, a întreținut de mai multe ori rapoarte sexuale benevole,

în formă normală, cu minora xxxxxxx.

1

Acțiunile lui Paruș Gheorghe au fost calificate în baza art. 174 alin. (1)

Cod penal, conform indicilor calificativi: „raportul sexual comis cu o persoană

despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani”.

- avocatul Barbarov Eduard în numele inculpatului Paruș Gheorghe, care

a solicitat admiterea apelului și casarea parțială a sentinței contestate,

rejudecarea cauzei și stabilirea unei pedepse mai blânde.

- procurorul în Procuratura r. Cantemir – Todos Victor, care a solicitat

admiterea apelului, casarea parțială a sentinței contestate și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

lui Paruș Gheorghe să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoarea pe un termen

de 2 ani și 4 luni și în baza art. 90 Cod penal să-i fie stabilit un termen de

probațiune de 03 ani. La fel, procurorul a solicitat și încasarea în folosul

statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 2 934 lei.

3.1 În motivarea cerințelor sale avocatul a menționat că:

- nu este de acord cu sentința atacată, deoarece consideră că la emiterea

acesteia a fost stabilită o pedeapsă prea aspră;

- în anul 2019 inculpatul s-a căsătorit cu xxxxxxx, cu care în 2017 benevol

a întreținut raporturi sexuale, iar de fapta imputată a indicat că, a recunoscut

vina și a solicitat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură

penală;

- instanța de fond, nu a luat în considerație faptul că, inculpatul nu are

antecedente penale, nu împlinise vârsta de 18 ani la momentul comiterii

infracțiunii, și nici nu a ținut cont că între acesta și xxxxxxx, diferența de

vârstă este de un an, iar conform art. 174 alin. (2) Cod penal, persoana care a

săvârșit fapta prevăzută la alin.(1) nu este pasibilă de răspundere penală

dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce privește vârsta și dezvoltarea

fizică și psihică;

- la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a acordat eficiență

prevederilor art. 70 alin. (3) Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală,

și în opinia inculpatului termenul de probațiune de 5 ani este un termen prea

mare aplicat în privința sa.

3.2 În motivarea cerințelor sale procurorul a invocat că:

- la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că

inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii avea vârsta de 17 ani și în

conformitate cu prevederile art. 70 alin. (3) Cod penal, urma ca pedeapsa

stabilită la art. 174 alin. (1) Cod penal să fie redusă cu o doime;

- nu s-a ținut cont de faptul că, la locul de trai inculpatul se caracterizează

din punct de vedere pozitiv, la momentul săvârșirii infracțiunii era minor,

anterior nu a fost tras la răspundere penală, a recunoscut pe deplin

2

învinuirea înaintată, iar toate acestea duc la admiterea apelului, în opinia

procurorului;

- în baza art. 229 Cod penal este necesară încasarea în folosul statului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 2 934 lei.

au fost admise apelurile declarate de către avocatul Barbarov Eduard în

numele inculpatului Paruș Gheorghe și de către procurorul în Procuratura r.

Cantemir – Todos Victor, casată parțial sentința primei instanțe în partea

stabilirii pedepsei penale, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Paruș Gheorghe recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) Cod penal, i s-a

stabilit o pedeapsa cu închisoare pe un termen 2 (doi) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit cu art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei cu închisoarea, stabilită lui Paruș Gheorghe a fost

suspendată condiționat, cu stabilirea unui termen de probațiune de 1 (un)

an.

4.1 Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că, instanța de fond a

stabilit corect starea de fapt și de drept, circumstanțele cauzei, just a încadrat

acțiunile inculpatului Paruș Gheorghe în baza art. 174 alin. (1) Cod penal.

Așa cum, Paruș Gheorghe știind cu certitudine că, xxxxxxx a.n. xxxxxxx,

locuitoare a s. xxxx, r. xxxxx este minoră și nu a împlinit vârsta de 16 ani,

aflându-se la domiciliul său, situat în s. xxxx, r. xxxxx, cu perioada lunii

decembrie anul 2017 până la începutul lunii iunie anul 2018, a întreținut de

mai multe ori rapoarte sexuale benevole în formă normală cu minora

xxxxxxx. Acțiuni, care corect au fost încadrate în prevederile art. 174 alin. (1)

Cod penal, conform indicilor calificativi: „raportul sexual comis cu o persoană

despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani”.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

administrate în cauza penală de instanța de fond și care au fost corect

apreciate prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

iar în ansamblu prin coroborare, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, potrivit căruia, „fiecare probă necesită să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor”.

Totodată, instanța de apel a notat că, la stabilirea pedepsei, instanța de

fond nu a pus accent pe materialul caracterizant, existent la dosar în privința

inculpatului, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, de

consecințele infracțiunii, de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului,

care la locul de trai se caracterizează din punct de vedere pozitiv, cât și de

faptul că la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul era minor; anterior

3

nu a fost tras la răspundere penală, și că a recunoscut pe deplin învinuirea

înaintată.

Instanța de apel, la fel a mai remarcat că prima instanță eronat a conchis

că, doar pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 3 ani, cu stabilirea

termenului de probațiune de 5 ani va duce la corectarea inculpatului, or,

instanța de fond eronat a considerat și faptul că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar prin aplicarea acestei pedepse.

Cu referire la apelul declarat de procuror, în latura cheltuielilor judiciare,

instanța de apel a notat că, în speță, procurorul solicitat încasarea sumei de

2 934 lei, care ar fi achitată pentru efectuarea expertizelor, însă acuzatorul de

stat la judecarea cauzei în instanța de apel nu a putut răspunde dacă fost

achitată suma dată, și de către cine anume, deci nu a fost confirmat că aceste

cheltuieli ar fi fost suportate de cineva, dar se solicită încasarea sumei date

în beneficiul statului. Astfel, nefiind prezentate acte contabile, care ar

demonstra suportarea cheltuielilor judiciare invocate, prima instanță, just a

conchis că cererea acuzatorului cu privire la încasarea sumei de 2 934 lei, este

neîntemeiată.

Suplimentar, instanța de apel a remarcat că, suma de 2934 lei care

reprezintă cheltuieli judiciare, nu se include în prevederile art. 227-229 Cod

de procedură penală, or, nefiind demonstrat faptul suportării acestor

cheltuieli, nu pot fi solicitate și nu pot fi puse pe seama inculpatului

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin

care invocând incidența pct. 6, alin. (1) a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 29 mai 2020, în partea soluționării chestiunii cu

privire la cheltuielile judiciare:

În motivarea cerințelor sale, recurentul invocă că:

- este neîntemeiată soluția instanței de apel în latura respingerii cerinței

procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul

inculpatului Paruș Gheorghe în beneficiul statului în sumă de 2934 de lei;

- în motivarea soluției cu privire la cheltuielile judiciare, instanța de apel

a menționat că, acuzatorul de stat la judecarea cauzei în ordine de apel, nu

a putut răspunde dacă a fost achitată suma suportată pentru efectuarea

cheltuielilor judiciare, și de către cine anume, nefiind confirmat că aceste

cheltuieli ar fi fost suportate de către cineva, astfel nu au fost prezentate

acte contabile, care ar demonstra suportarea cheltuielilor judiciare

menționate;

- concluzia instanței de apel precum că, „nefiind prezentate acte contabile,

care ar demonstra suportarea cheltuielilor judiciare invocate”, care a stat la baza

4

respingerii solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare

este neîntemeiată, or, faptul achitării sau achitării ulterioare a expertizelor

judiciare, nu poate fi invocat ca motiv pentru eliberarea inculpatului de

plata acestor cheltuieli;

- conform Legii nr.316 din 22.12.2017, alin. (2) din art. 143 Cod de

procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile obligatorii se face din contul bugetului de stat, a fost abrogată. Iar

la moment se solicită restituirea acestor cheltuieli statului, cheltuieli care au

fost suportate din cauza comiterii de către Paruș Gheorghe a infracțiunii;

- la soluționarea chestiunii cu privire la încasarea sau neîncasarea din

contul inculpaților a cheltuielilor judiciare, ce țin de efectuarea expertizei

judiciare, instanța de apel a omis faptul că, prin Legea nr.316 din 22.12.2017,

în vigoare din 09.02.2018 (publicată în Monitor Oficial cu nr.40-47 art. 108

din 09.02.2018), a fost abrogat alin.(2) art. 143 Cod de procedură penală,

care prevedea că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin.(l) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Totodată, se reține că alin.(l) art.l4 Cod de procedură penală, prevede cazuri

când expertiza judiciară se dispune și se efectuează în mod obligatoriu.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanțele de apel în

motivarea soluțiilor adoptate, Colegiul penal lărgit al CSJ a constat că,

acestea dispunând menținerea sentinței prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată, și în alta cauza casarea sentinței prin care s-a dispus încasarea

cheltuielilor judiciare de la inculpat, nu au ținut cont în deplină măsură de

prevederile legislației procesual penale, adoptând o soluție pripită;

- la soluționarea chestiunii cu privire la cine suportă cheltuielile

respective, trebuie soluționată reieșind din prevederile art.229 alin.(l) Cod

de procedură penală, care pe prim plan pune sarcina pe condamnat,

responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu comiterea infracțiunii. Și doar

dacă condamnatul nu este în stare să le achite din diferite motive,

invaliditate, incapacitatea juridică etc., cheltuielile sunt trecute în contul

statului;

- în final, instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii

procurorului încasării de la inculpatul sumei de 2934 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare, nu a soluționat de fapt chestiunea privind trecerea

acestora în contul statului, lipsind astfel o dispoziție referitoare la

repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin prevederile art.397

pct.5) și art.416 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea

5

parțială a hotărârii contestate, în partea cheltuielilor judiciare, din

următoarele considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar

și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea

erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de

judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are

un rol preventiv și unul reparator. Soluția instanței de recurs se

fundamentează, în drept, pe prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de

procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este

în drept să îl admită și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Potrivit art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții

legale reglementate exhaustiv de legiuitor.

Reieșind din argumentele invocate de procuror în recurs, se constată că

acestea sunt întemeiate în baza pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul

în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că în speță temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, și-a găsit confirmarea sub aspectul invocat de

6

recurent, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de respingere a solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor în speță, din contul

inculpatului.

După cum rezultă din materialele cauzei la solicitarea organului de

urmărire penală au fost întocmite două rapoarte de expertiză ce țin de cauza

penală privindu-l pe Paruș Gheorghe, și anume: raportul de expertiză

judiciară nr. xxxxxxx din xxxxxxx, (f.d. xx-xx) și raportul de expertiză

judiciară nr. xxxxxxx din xxxxxxx, (f.d. xx-xx).

Totodată, în cadrul urmării penale au mai fost suportate și alte cheltuieli

de ce țin de achitarea onorariului avocatului, precum și cheltuieli cu privire

la documentarea cauzei penale, în sumă totală de 2934 lei (f.d. 114).

Colegiul penal lărgit atestă că, la soluționarea chestiunii cu privire la

încasarea sau neîncasarea din contul inculpatului Paruș Gheorghe a

cheltuielilor judiciare, instanța de apel făcând trimitere la prevederile art.

227-229, Cod de procedură penală, art. 75 a Legii nr.68 din 14.04.2016, ,,Cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”, a omis faptul că

prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018 (publicată în

Monitorul Oficial cu nr.40- 47 art.108 din 09.02.2018), a fost abrogat alin.(2)

art.143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat.

Totodată, Colegiul penal lărgit precizează că norma prevăzută de art. 143

Cod de procedură penală, urmează a fi interpretată ținând cont de

modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din

09 februarie 2018, or prin această lege a fost exclus art. 143 alin. (2) Cod de

procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat. Astfel, se

reține că voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnaților

de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor, iar scutirea condamnaților

de la plata acestor sume reprezintă o excepție, dar nu o regulă, în dependență

de condițiile stipulate la art. 229 Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel

la adoptarea soluției referitoare la cheltuielile judiciare, nu a ținut pe deplin

cont de toate circumstanțele și prevederile legale expuse supra, prin ce, pe

cale de consecință se atestă că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, în partea respingerii solicitării procurorului cu

privire la încasarea cheltuielilor judiciare suportate în urma efectuării

rapoartelor de expertize judiciare efectuate în speța dată.

7

de procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, casează decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 29 mai 2020, în cauza penală în privința lui Paruș

Gheorghe xxxx, în partea soluționării chestiunii privind încasarea

cheltuielilor judiciare, și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile hotărârii atacate, se mențin.

Decizia în partea dispusă rejudecării nu se supune căilor de atac, în

rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 aprilie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

8