1ra-902/2021 — Art. 190 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 22 noiembrie 2018, Lavric Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. A fost admisă acțiunea civilă a părților vătămate Petreneac Petru și Ciumac Denis, fiind dispusă încasarea din contul lui Lavric Andrei în beneficiul lui Petreneac Petru a sumei de 1400 euro, echivalentul a 29.390 lei, cu titlu de prejudiciu material, și în beneficiul lui Ciumac Denis a sumei de 1700 euro, echivalentul a 32.602 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Lavric Andrei la 22.06.2015, aflându-se pe XXXXX, acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că va procura automobilul de model ”BMW 525 D” cu XXXXX de la Sorocean Ivan, a intrat în posesia automobilului menționat și prin înșelăciune, 1 promițând achitarea în termeni restrânși a banilor în sumă de 1400 euro, echivalentul a 29.390 lei, a plecat de la fața locului fără a-și onora obligația asumată, cauzându-i astfel părții vătămate o daună în proporții considerabile. Tot el, aflându-se în preajma stației de alimentare peco ”Lukoil” din apropierea pieței ”Cara Ciobanu” XXXXX, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că va procura automobilul de model ”Mercedes E 250” XXXXX de la Ciumac Denis, a intrat în posesia automobilului sus menționat și prin înșelăciune, promițând achitarea în termeni restrânși a banilor în sumă de 1700 euro, echivalentul a 32.602 lei, s-a eschivat de la fața locului fără a-și onora obligația asumată, cauzându-i astfel părții vătămate o daună în proporții considerabile.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de sub învinuirea adusă. În argumentarea apelului a menționat, că instanța de judecată eronat a constatat prezența elementelor infracțiunii, or, că ar fi în prezența unui litigiu civil, el având înțelegeri cu părțile vătămate de cumpărare a automobilelor în cauză. Inculpatul a eliberat recipise în confirmarea tranzacțiilor, ce demonstrează că s-ar fi împăcat cu victimele. Totodată inculpatul și-a exprimat dezacord și cu pedeapsa penală aplicată, or, considerînd-o prea aspră.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 11 noiembrie 2020, apelul inculpatului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în latura pedepsei, s- a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează. Lavric Andrei se consideră condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 4 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței referitor la acțiunile civile s-au menținut.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, irelevanța privitor la alegațiilor apărării referitor la împăcare, or prin reglementarea art. 109 Cod penal a momentului până când poate avea loc împăcarea părților, se consideră că legiuitorul a avut în vedere ca moment final, atunci când cauza se judecă de către instanța de fond, când completul s-a retras pentru deliberare cu adoptarea sentinței respective. Acest înțeles al legii rezultă din construcția și plasamentul procedurilor ce le parcurge cauza penală pusă pe rol. Prin urmare, părțile se pot împăca în cazul infracțiunilor prevăzute de alin.(1) art.109 Cod penal, cu excepția celor prevăzute de alin. (1) art. 276 Cod de procedură penală. Imposibilitatea de a admite împăcarea părților la următoarele căi a procesului penal, cai ordinare de atac – apelul și recursul, rezultă din prevederile art. 230 Cod de procedură penală, care stipulează în alin.(2) 2 că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Fazele următoare ale judecării cauzei sânt căi de verificare a temeiniciei și legalității hotărârii judecătorești, inclusiv și în partea aplicării procedurii împăcării părților, potrivit legii materiale și procesual penale. Împăcarea este o problemă de drept, deci ține de legalitatea sentinței instanței de fond, astfel că eroarea comisă, poate, la caz, fi examinată în ordinea căii de atac – apelul. Referințele apărării precum că, inculpatul n-ar fi fost la examinarea cauzei în instanța de fond, și de aceea ar fi în drept de a beneficia de institutul împăcării în instanța de apel, sunt nefondate, or, acesta cunoscând că în privința sa se examinează o cauză penală, a părăsit hotarele țării, fiind anunțat în căutare, cauza examinându- se în absența sa, astfel încît inculpatul a pierdut acest drept procesual. Cât privește dezacordul apărării privitor la asprimea pedepsei penale, s-a considerat întemeiat, instanța de fond corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea escrocheriei, totuși în final i-a aplicat cea mai aspră pedeapsă prevăzută la acest articol, precum și la limita maximă a acesteia, deși sancțiunea în cauză prevede pedepse alternative: amendă, muncă neremunerată în folosul comunității, închisoare de până la 3 ani. Instanța de apel a notat că, la 03.03.2012 prin sentința Judecătoriei Briceni, Lavric Andrei a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal la o pedeapsă de 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar prin sentința Judecătoriei Strășeni din 27.09.2013, a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4), art. 190 alin. (2), lit. c), 84 alin. (1) Cod penal la o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 750 u.c., pedepsele în cauză fiind executate și respectiv, antecedentele penale stinse. În cadrul ședinței instanței de apel, părțile vătămate Petrineac Petru și Ciumac Denis, fiind reprezentate, prin procură, de Grișciuc Ian, au indicat că inculpatul le-a reparat prejudiciul cauzat, pretenții la el n-au și s-au împăcat cu acesta. Astfel, fapta comisă de Lavric Andrei prevăzută la art. 190 alin. (1) Cod penal, se atribuie categoriei de infracțiuni mai puțin grave și ținând cont, că în instanța de apel inculpatul și-a recunoscut vina, căindu-se în cele comise, nu are antecedente penale, a reparat prejudiciul cauzat părților vătămate, împăcându-se cu acestea, s-a decis la aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare la limita minimă prevăzută de articol. Din motiv că sentința nu a fost contestată în latura civilă, sentința în partea dată s-a menținut fără modificări, iar faptul reparării daunelor cauzate va succeda nesolicitarea executării.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. 3 În motivare recurentul a indicat că, instanța eronat a criticat sentința instanței de fond prin prisma stabilirii pedepsei sub formă de închisoare în cuantumul minim admis de sancțiunea articolului în cauză, cu axarea doar pe faptul că inculpatul anterior a fost în vizorul organelor de drept pentru fapte similare și s-a eschivat de la instanța de judecată, cauza examenîndu-se în lipsa inculpatului. Însă a ignorat faptul că inculpatul nu a pășit pe calea corijării, comițând infracțiuni din nou.

Avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului a depus referință la cererea de recurs depusă de acuzatorul de stat, solicitând declararea cererii de recurs ca inadmisibil.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Colegiul reține că în susținerea recursului procurorul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când instanța de apel nu a individualizat corect pedeapsa. Instanța de recurs menționează însă că, prevederile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Recurentul, deși, este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea blândă, solicitând în acest sens, rejudecarea cauzei penale. În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei 4 pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. Infracțiunea imputată conform art. 16 Cod penal se atribuie categoriei de infracțiuni mai puțin grave, inculpatul și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat părților vătămate împăcându-se cu acestea, la rândul său ele pretenții față de inculpat nu au avut. Inițial acestea fiind motivele invocate în cererea de apel depusă de inculpat, iar pe parcursul ședinței instanța de apel a decis micșorarea pedepsei cu închisoare de la 3 ani la 4 luni- pedeapsă echitabilă și proporțională acțiunilor inculpatului. Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea unei pedepse mai aspre în privința lui Lavric Andrei nu s-a constatat, iar pedeapsa răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilirea echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Prin urmare, Colegiul menționează că prevederile legale în această privință au fost respectate, iar criticile formulate de recurent au fost discutate la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărârii recurate. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile invocate de recurent nu persistă în cauză, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : 5 Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul al Procuraturii de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei penal al Curții de Apel Bălți din 11 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe LAVRIC Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 aprilie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Boico Victor 6