1ra-902/2021 — art. 190 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-902/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul Procuraturii de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 noiembrie

2020, în cauza penală privindu-l pe

LAVRIC Andrei XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.07.2016– 22.11.2018;

Instanța de apel: 02.09.2020 – 11.11.2020;

Instanța de recurs: 03.02.2021 – 31.03.2021.

c o n s t a t ă:

Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă a părților vătămate Petreneac Petru și Ciumac

Denis, fiind dispusă încasarea din contul lui Lavric Andrei în beneficiul lui Petreneac

Petru a sumei de 1400 euro, echivalentul a 29.390 lei, cu titlu de prejudiciu material,

și în beneficiul lui Ciumac Denis a sumei de 1700 euro, echivalentul a 32.602 lei, cu

titlu de prejudiciu material.

Andrei la 22.06.2015, aflându-se pe XXXXX, acționând cu intenția îndreptată spre

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

sub pretextul că va procura automobilul de model ”BMW 525 D” cu XXXXX de la

Sorocean Ivan, a intrat în posesia automobilului menționat și prin înșelăciune,

1

promițând achitarea în termeni restrânși a banilor în sumă de 1400 euro, echivalentul

a 29.390 lei, a plecat de la fața locului fără a-și onora obligația asumată, cauzându-i

astfel părții vătămate o daună în proporții considerabile.

Tot el, aflându-se în preajma stației de alimentare peco ”Lukoil” din apropierea

pieței ”Cara Ciobanu” XXXXX, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că va procura

automobilul de model ”Mercedes E 250” XXXXX de la Ciumac Denis, a intrat în

posesia automobilului sus menționat și prin înșelăciune, promițând achitarea în

termeni restrânși a banilor în sumă de 1700 euro, echivalentul a 32.602 lei, s-a

eschivat de la fața locului fără a-și onora obligația asumată, cauzându-i astfel părții

vătămate o daună în proporții considerabile.

către inculpat, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat de sub

învinuirea adusă.

În argumentarea apelului a menționat, că instanța de judecată eronat a constatat

prezența elementelor infracțiunii, or, că ar fi în prezența unui litigiu civil, el având

înțelegeri cu părțile vătămate de cumpărare a automobilelor în cauză. Inculpatul a

eliberat recipise în confirmarea tranzacțiilor, ce demonstrează că s-ar fi împăcat cu

victimele. Totodată inculpatul și-a exprimat dezacord și cu pedeapsa penală aplicată,

or, considerînd-o prea aspră.

apelul inculpatului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în latura pedepsei, s-

a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează.

Lavric Andrei se consideră condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal cu

stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 4 luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței referitor la acțiunile civile

s-au menținut.

privitor la alegațiilor apărării referitor la împăcare, or prin reglementarea art. 109

Cod penal a momentului până când poate avea loc împăcarea părților, se consideră

că legiuitorul a avut în vedere ca moment final, atunci când cauza se judecă de către

instanța de fond, când completul s-a retras pentru deliberare cu adoptarea sentinței

respective. Acest înțeles al legii rezultă din construcția și plasamentul procedurilor

ce le parcurge cauza penală pusă pe rol. Prin urmare, părțile se pot împăca în cazul

infracțiunilor prevăzute de alin.(1) art.109 Cod penal, cu excepția celor prevăzute de

alin. (1) art. 276 Cod de procedură penală. Imposibilitatea de a admite împăcarea

părților la următoarele căi a procesului penal, cai ordinare de atac – apelul și recursul,

rezultă din prevederile art. 230 Cod de procedură penală, care stipulează în alin.(2)

2

că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen. Fazele următoare ale judecării cauzei sânt căi de

verificare a temeiniciei și legalității hotărârii judecătorești, inclusiv și în partea

aplicării procedurii împăcării părților, potrivit legii materiale și procesual penale.

Împăcarea este o problemă de drept, deci ține de legalitatea sentinței instanței de

fond, astfel că eroarea comisă, poate, la caz, fi examinată în ordinea căii de atac –

apelul.

Referințele apărării precum că, inculpatul n-ar fi fost la examinarea cauzei în

instanța de fond, și de aceea ar fi în drept de a beneficia de institutul împăcării în

instanța de apel, sunt nefondate, or, acesta cunoscând că în privința sa se examinează

o cauză penală, a părăsit hotarele țării, fiind anunțat în căutare, cauza examinându-

se în absența sa, astfel încît inculpatul a pierdut acest drept procesual.

Cât privește dezacordul apărării privitor la asprimea pedepsei penale, s-a

considerat întemeiat, instanța de fond corect a ajuns la concluzia privind vinovăția

inculpatului în comiterea escrocheriei, totuși în final i-a aplicat cea mai aspră

pedeapsă prevăzută la acest articol, precum și la limita maximă a acesteia, deși

sancțiunea în cauză prevede pedepse alternative: amendă, muncă neremunerată în

folosul comunității, închisoare de până la 3 ani.

Instanța de apel a notat că, la 03.03.2012 prin sentința Judecătoriei Briceni,

Lavric Andrei a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal la o pedeapsă

de 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar prin sentința Judecătoriei

Strășeni din 27.09.2013, a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4), art. 190 alin.

(2), lit. c), 84 alin. (1) Cod penal la o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

750 u.c., pedepsele în cauză fiind executate și respectiv, antecedentele penale stinse.

În cadrul ședinței instanței de apel, părțile vătămate Petrineac Petru și Ciumac

Denis, fiind reprezentate, prin procură, de Grișciuc Ian, au indicat că inculpatul le-a

reparat prejudiciul cauzat, pretenții la el n-au și s-au împăcat cu acesta.

Astfel, fapta comisă de Lavric Andrei prevăzută la art. 190 alin. (1) Cod penal,

se atribuie categoriei de infracțiuni mai puțin grave și ținând cont, că în instanța de

apel inculpatul și-a recunoscut vina, căindu-se în cele comise, nu are antecedente

penale, a reparat prejudiciul cauzat părților vătămate, împăcându-se cu acestea, s-a

decis la aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare la limita

minimă prevăzută de articol.

Din motiv că sentința nu a fost contestată în latura civilă, sentința în partea dată

s-a menținut fără modificări, iar faptul reparării daunelor cauzate va succeda

nesolicitarea executării.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

3

În motivare recurentul a indicat că, instanța eronat a criticat sentința instanței

de fond prin prisma stabilirii pedepsei sub formă de închisoare în cuantumul minim

admis de sancțiunea articolului în cauză, cu axarea doar pe faptul că inculpatul

anterior a fost în vizorul organelor de drept pentru fapte similare și s-a eschivat de

la instanța de judecată, cauza examenîndu-se în lipsa inculpatului. Însă a ignorat

faptul că inculpatul nu a pășit pe calea corijării, comițând infracțiuni din nou.

cererea de recurs depusă de acuzatorul de stat, solicitând declararea cererii de recurs

ca inadmisibil.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului procurorul a invocat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și când instanța de apel nu a individualizat corect pedeapsa.

Instanța de recurs menționează însă că, prevederile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței

de apel.

Recurentul, deși, este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, critică decizia

contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o

prea blândă, solicitând în acest sens, rejudecarea cauzei penale.

În cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură

să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul

care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal la stabilirea felului, duratei și a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

4

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia. Infracțiunea imputată conform art. 16 Cod penal se atribuie

categoriei de infracțiuni mai puțin grave, inculpatul și-a recunoscut vina, a reparat

prejudiciul cauzat părților vătămate împăcându-se cu acestea, la rândul său ele

pretenții față de inculpat nu au avut. Inițial acestea fiind motivele invocate în cererea

de apel depusă de inculpat, iar pe parcursul ședinței instanța de apel a decis

micșorarea pedepsei cu închisoare de la 3 ani la 4 luni- pedeapsă echitabilă și

proporțională acțiunilor inculpatului.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea unei

pedepse mai aspre în privința lui Lavric Andrei nu s-a constatat, iar pedeapsa

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin.

(2) Cod penal de restabilirea echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de

prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Prin urmare, Colegiul menționează că prevederile legale în această privință au

fost respectate, iar criticile formulate de recurent au fost discutate la judecarea cauzei

în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin, ori materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea

temeiurilor de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărârii recurate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile

invocate de recurent nu persistă în cauză, iar hotărârea atacată este legală și

întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului ordinar, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

5

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul al Procuraturii de

Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei penal al Curții de Apel

Bălți din 11 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe LAVRIC Andrei

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 aprilie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Boico Victor

6