1ra-972/2021 — art, 27, 171 alin. 2 lit. c, 166 alin. 2 lit. d CP

1ra-972/2021 — art, 27, 171 alin. 2 lit. c, 166 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-972/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul al Procuraturii de Circumscripție UTA Găgăuzia, Fedora Gheorghieva,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din

18 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

ZADÎR Mihail XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.04.2018– 25.03.2020;

Instanța de apel: 11.06.2020 – 18.12.2020;

Instanța de recurs: 15.02.2021 – 31.03.2021.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală cu

respectarea prevederilor art. 70 alin. (31) și 81 alin. (3) Cod penal, Zadîr Mihail a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 27, 171 alin. (2) lit. c) Cod penal cu stabilirea pedeapsei de 3 ani și 6 luni

închisoare;

- art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal cu stabilirea pedeapsei de 2 ani și 6 luni

închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Zadîr Mihail pedeapsa sub

formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod penal executarea pedepsei lui Zadîr Mihail i s-a

suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani și nu va fi executată, dacă

1

condamnatul în perioada de probațiune nu va comite noi infracțiuni și prin purtare

exemplară și muncă cinstită va îndreptăți încrederea acordată.

S-a aplicat în privința lui Zadîr Mihail măsura preventivă, obligarea de a nu

părăsi localitatea, cu menținerea acesteia până la definitivarea sentinței.

S-a respins solicitarea procurorului cu privire la soluționarea chestiunii cu

privire la corpurile delicte, ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Zadîr Mihail în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în

legătură cu extrădarea în sumă de 20.082,40 lei.

În rest, în partea ce ține încasarea cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză, solicitarea procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată.

la data de 17.06.2016, în jurul orelor 02.00, împreună și în urma unei înțelegeri

prealabile cu XXXXX (ultimii fiind condamnați prin sentință definitivă și

irevocabilă), urmărind scopul de a întreține relații sexuale cu XXXXX, au invitat-o

pe aceasta în domiciliul amplasat pe XXXXX, în perioada de timp de la orele 02.00

- 07.30, aflându-se în domiciliul sus-menționat, folosindu-se de faptul că

proprietarul domiciliului nu este, au intrat în casa dată prin geam, în scopul de a

obține acordul de la XXXXX de a întreține relații sexuale, au consumat împreună

băuturi alcoolice pentru a o aduce în stare de ebrietate alcoolică. Astfel, în urma

consumului de alcool, Zadîr Mihail împreună cu XXXXX i-au propus lui XXXXX

să întrețină cu ei relații sexuale, la ce XXXXX a refuzat, astfel persoanele indicate,

acționând în urma unei înțelegeri prealabile, înțelegând caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, cu scopul de a o viola și priva de libertate pe XXXXX, au aplicat în

privința ei violență psihică și fizică, anume, au amenințat-o cu răfuială fizică, de

asemenea agresând-o fizic, rupîndu-i părul din cap, au dezbrăcat-o forțat, i-au rupt

lenjeria intimă și au lovit-o pe diferite părți ale corpului, victima opunând rezistență

fizică acestora, astfel acțiunile nu și le-au dus până la capăt, în rezultatul cărui fapt

victimei i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 223 din

17.06.2016, leziuni corporale neînsemnate sub formă de echimoze pe membrele

superioare și inferioare, pe partea stângă a corpului și în regiunea lombară stângă,

excoriații pe gât din partea dreaptă, precum și suferințe psihice.

XXXXX, opunând rezistență și refuzând să întrețină cu ei raport sexual, Zadîr

Mihail împreună cu XXXXX cu scopul de a obține acordul acesteia, au reținut-o

contrar voinței în domiciliul până la orele 07.00 dimineața, însă XXXXX a refuzat

să întrețină cu ei raport sexual, astfel nu au putut să-și ducă intenția până la capăt,

după care i-au permis părții vătămate să plece acasă, totodată amenințând-o cu

răfuială fizică în cazul care va anunța poliția.

către procuror, care a solicitat casarea sentinței pe motiv că pedeapsa aplicată

2

inculpatului este prea blândă, solicitând rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Zadîr Mihail să fie

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunilor și prin prisma art. 70 alin. (31), art.

81 alin. (3) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, să-i fie numite

următoarele pedepse echitabile:

- pe art.166 alin. (2) lit. d) Cod penal - închisoare pe termen de 3 ani;

- art. 27, 171 alin. (2) lit. c) Cod penal - închisoare pe termen de 5 ani.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (l) Cod penal, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, de a-i stabili definitiv pedeapsa cu închisoare pe termen de 6

ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii apelantul a indicat că, ceilalți trei complici/coautori a lui

Zadîr Mihail își ispășesc pedeapsa cu închisoarea stabilită prin decizia Colegiului

penal lărgit al CSJ din 09.10.2018, hotărâre irevocabilă de care prima instanță nu a

ținut cont.

Apelantul menționează că, nu a fost luat în considerație nici faptul că

infracțiunile incriminate lui Mihail Zadîr au atentat la drepturile fundamentale ale

victimei, garantate de art. 8 alin. (l) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 04.11.1950, ratificată de

Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. l298/-XIII din 24.07.1997, și

prin art.28 din Constituția RM, crimele în cauză făcând parte din categorie celor

contra libertății persoanei și privind viața sexuală a acesteia.

Deși, inculpatul a solicitat prin cererea scrisă examinarea cauzei penale vizate

în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, recunoscând în totalitate faptele

indicate în rechizitoriu, este o persoană predispusă să comită alte fapte ilicite (ținând

cont și de faptul că după săvârșirea crimelor a părăsit teritoriul RM, fiind anunțat în

căutare, reținut și extrădat), din care motiv el trebuie izolat de societate în condițiile

legii pe un anumit termen atât în vederea reeducării sale, cât și în scopul prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

2020, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără

modificări.

fond corect a stabilit că, în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele

infracțiunilor prevăzute de art.27, 171 alin. (2) lit. c) și 166 alin. (2) lit. d) Cod penal,

argumente pe care instanța de apel le-a acceptat și pentru a evita repetări inutile le-a

însușit, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența și practica CtEDO, care în pct.

37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16 februarie 2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van

3

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, s-a reținut că în acord cu art.16

Cod penal, infracțiunile în cauză se atribuie la categoria celor grave. Drept

circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 76 Cod penal, instanța de judecată just a

stabilit căința sinceră a inculpatului în cele săvârșite, lipsa antecedentelor penale și

săvârșirea infracțiunilor de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a

atins vârsta de 21 ani.

Totodată, au fost constatate ca neîntemeiate argumentele acuzatorului de stat în

apelul depus despre faptul că inculpatul este o persoană predispusă să comită

infracțiuni, (ținând cont de faptul că după săvârșirea crimelor a părăsit teritoriul RM,

fiind anunțat în căutare, reținut și extrădat), din care motiv el trebuie izolat de

societate în condițiile legii pe un anumit termen, însă instanța de fond a luat în

considerație datele despre personalitatea inculpatului.

Instanța a luat în considerație mandatul de arestare adoptat în baza încheierii

Judecătoriei Cimișlia, sediul Basarabeasca din 25 ianuarie 2017, în privința lui Zadîr

Mihail pe un termen de 30 zile a fost executat pe teritoriul Federației Ruse, fiind

admisă extrădarea lui Zadîr Mihail în Republica Moldova pentru a fi tras la

răspundere penală prin ordonanța adjunctului Procurorului General al Federației

Ruse din 21 iulie 2017 (Vol. 2, f.d. 26-27). Prin actul de predare-primire nr.AE 422

din 19 octombrie 2017, se confirmă că Zadîr Mihail a fost predat reprezentantului

Inspectoratului de poliție Basarabeasca, (Vol.2,f.d.34).

Totodată, prin decizia Curții de Apel Cahul din 09 noiembrie 2017, a fost

casată integral încheierea Judecătoriei Cimișlia sediul Basarabeasca din 25 ianuarie

2017 și s-a dispus eliberarea lui Zadîr Mihail din stare de arest preventiv din sala de

judecată. Respectiv, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul

procurorului precum că inculpatul a părăsit teritoriul RM după săvârșirea crimelor

cu scopul comiterii altor fapte ilicite și eschivării de la răspundere penală.

În același context, de către instanța de fond, corect s-a ținut cont de art. 70 alin.

(31) Cod penal, și anume s-a redus maximul pedepsei sub formă de închisoare cu o

treime pe motiv că la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul avea vârsta cuprinsă

între 18 și 21 ani.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că la determinarea tipului și măsurii

de pedeapsă, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 75-77 Cod

penal, ținând cont de pericolul social al crimei comise de Zadîr Mihail, de gravitatea

infracțiunilor care se califică ca grave și a aplicat suspendarea executării pedepsei

conform prevederilor art. 90 Cod penal, concluzionând că pedeapsa este una legală

4

și întemeiată, referindu-se la art. 3641 Cod de procedură penală, art. 81 alin. (3) Cod

penal, art. 70 alin. (31) Cod penal.

Prin soluția adoptată de către prima instanță, instanța de apel a conchis că se va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pedeapsa aplicată va duce la

conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte

ce țin de comportamentul acestuia pe viitor.

Aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului sub formă de închisoare reală,

după cum solicită acuzatorul de stat, poate genera apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege a inculpatului, fapt ce poate duce

la consecințe contrare scopului urmărit.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10, 12 Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa pe:

- art. 27, 171 alin. (2) lit. c) Cod penal –5 ani închisoare;

- art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal – 3 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal de a-i stabili pedeapsa definitivă - închisoare

pe termen de 6 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Iar restul sentinței

de a se menține fără modificări.

În motivare recurentul a indicat că, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor persoane.

În speță consideră că, instanța nu a luat în considerație faptul că infracțiunile

incriminate lui Zadîr Mihail au atentat la drepturile fundamentale ale victimei,

garantate prin art. 8 alin. (1) Contravenția pentru apărarea dreptului omului și a

libertății fundamentale. Pedeapsa stabilită este prea blândă și nu va contribui la

atingerea scopurilor pedepsei penale pentru prevenirea săvârșirii unor infracțiuni noi

și similare, atât de inculpați cît și de alte persoane, precum și la corectarea și

reeducarea inculpaților.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, în

care se relevă că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Din conținutul cererii, se constată că procurorul face trimitere la temeiurile de

casare stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 10) și 12) din Codul de procedură penală,

5

menționând că prin sentință inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă

raportată la fapta comisă de acesta, iar instanța de apel nu a intervenit în acest sens

în hotărârea contestată de acuzatorul de stat, de aceea, la caz, au fost aplicate pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, mai concret i-a fost aplicat inculpatului

art. 90 Cod penal.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează

că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care instanța de

apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal

constată că, analizând acest temei în raport cu motivele invocate, acesta nu și-a găsit

confirmare, nu este aplicabil în speța examinată din punct de vedere al prezenței

erorii de drept, care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel.

În ce privește argumentul care reprezintă temeiul prevăzut la pct.12) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,

Colegiul penal constată că analizând acest temei în raport cu motivele invocate,

acesta nu și-a găsit confirmare, or, autorul recursului este de-acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel numai la pedeapsa care i-a fost

aplicată, apreciind-o drept una prea blândă.

Astfel, Colegiul nu se v-a expune asupra încadrării juridice a acțiunilor

incriminate inculpatului, ci doar la corectitudinea instanțelor vis-a-vis de

individualizarea pedepsei.

Drept urmare, se relevă că instanța de apel a consemnat în partea descriptivă a

deciziei adoptate despre faptul că în privința inculpatului poate fi atins scopul

pedepsei penale, aplicându-i acestuia prevederile art. 3641 Cod de procedură penală

și art. 90 Cod penal și învederând lipsa circumstanțelor agravante, dar a ținut cont și

de personalitatea inculpatului, acțiunile acestuia în vederea comiterii infracțiunii cât

și urmările prejudiciabile ale faptei comise, de faptul că infracțiunea comisă face

parte din categoria infracțiunilor grave, reținând drept circumstanței atenuante căința

sinceră a inculpatului în cele săvârșite, lipsa antecedentelor penale și săvârșirea

infracțiunilor de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta

de 21 ani.

O pedeapsă non-privativă de libertate este echitabilă la caz, va atinge scopul

pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului,

precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

La individualizarea pedepsei penale în speță, instanțele au pus accentul pe

personalitatea persoanei vinovate, învederând și celelalte criterii de individualizare

6

a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei

asupra corectării și reeducării vinovatului.

În speță, corect au fost aplicate prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, prin care

s-a redus maximul pedepselor sub formă de închisoare cu o treime din motiv că la

momentul săvârșirii infracțiunilor inculpatul avea vârsta cuprinsă între 18 și 21 ani,

cât și prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs notează că, cerința de casare presupune că s-a încălcat legea

penală sau cea procesual-penală la aplicarea pedepsei și la stabilirea limitelor

acesteia, dar procurorul pe calea recursului ordinar, dorește să se ajungă practic la o

nouă analiză a circumstanțelor de fapt din sentința primei instanțe și din decizia

instanței de apel nu pentru a fi corectată vreo eroare judiciară, ci doar în vederea

stabilirii unei pedepse cu închisoare fără suspendarea condiționată a executării

acesteia în privința inculpatului, în acest sens instanța de recurs ordinar

transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce excede scopul de

funcționare a acestei căi de atac.

Totuși, instanța de apel s-a expus deja asupra aplicării pedepsei reale față de

inculpat, s-au dezbătut prin mai multe argumente criticele ce vizau pedeapsa,

circumstanțele ce au influențat asupra operațiunii de individualizare a acesteia,

totodată decizia cuprinde și temeiurile de aplicare față de inculpat a prevederilor din

art. 90 Cod penal. Criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la

judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul

probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de

drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că motivarea pe care instanța

de apel a formulat-o o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce

vine în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37) a hotărârii în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, a indicat că art. 6 §1 din Convenție deși obligă

instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte, cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinate chestiunile esențiale supuse

atenției sale, fapt ce determină inutilitatea expunerii lor repetate în prezenta decizie.

Având ca reper considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii

și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea acestui dosar în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-

419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de

acuzatorul de stat sunt vădit neîntemeiate.

7

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul al Procuraturii de

Circumscripție UTA Găgăuzia, Fedora Gheorghieva, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 18 decembrie 2020, în cauza penală privindu-

l pe ZADÎR Mihail XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 aprilie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8