1ra-909/2021 — art. 201-1 alin. 4 CP

1ra-909/2021 — art. 201-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-909/2021

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

06 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Olari Marin Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din or. Xxxxx, domiciliat r-nul Xxxxx

s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (4) Cod penal, la 13

(treisprezece) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea de

la inculpatul Olari Marin în folosul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 18

130 lei.

intervalul orelor 12.40- 15.00 min., Olari M., aflându-se în s. Xxxxx r-nul Xxxxx,

fiind în stare de ebrietate, în rezultatul unui conflict spontan apărut cu tatăl său,

Olari Anatolie, din cauza că, ultimul refuza să îi transmită bani pentru tratamentul

fratelui său, Olari Serghei, i-a aplicat tatălui său mai multe lovituri cu pumnii și

picioarele peste corp, cauzându-i trauma asociată vertebro-medulară a toracelui și

a membrelor inferioare și superioare, ruptura ligamentului longitudinal anterior

între vertebrele cervicale V-VI și VI-VII, hemoragii la nivelul măduvei spinării

cervicale, trauma toracelui, echimoze multiple la nivelul toracelui, hemoragii

1

multiple la nivelul toracelui și spatelui, fracturi ale coastelor V,VI, VII, VIII pe

dreapta și III, IV, V, VI, VII, VIII, IX, X pe stânga, echimoze factura osului

metacarpian II pe stânga, leziuni ce se califică ca fiind periculoase pentru viață și

ce au generat șocul traumatic și hemoragie, ce a provocat decesul.

Astfel, acțiunile inculpatului Olari M. au fost calificate de către prima

instanță conform prevederilor art. 2011 alin (4) Cod penal.

3.1 Procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea

cheltuielilor judiciare și emiterea unei noi decizii, prin care a-l obliga pe Olari M.

să achite cheltuielile judiciare în mărime de 18 130 lei, pentru efectuarea

expertizelor judiciare.

În motivarea cererii de apel a invocat că:

- sentința este neîntemeiată în partea respingerii încasării cheltuielilor

judiciare și urmează a fi casată;

- instanța de judecată, în mod eronat l-a eliberat pe Olari Marin de achitarea

cheltuielilor judiciare în prezenta cauză penală, ori în cadrul examinării cauzei

penale în instanța de judecată nu s-a constatat că, achitarea cheltuielilor de

judecată de către inculpat ar influența asupra situației sale;

- instanța de judecată, procedând în modul descris mai sus, a pronunțat o

sentință în partea ce privește cheltuielile judiciare, ce este contrară legii;

3.2 La 10 aprilie 2020, inculpatul, Olari Marin, prin care a solicitat

rejudecarea cauzei, deoarece nu este de acord cu sentința.

În motivarea cererii de apel a invocat că:

- învinuirea adusă a fost bazată pe intuiții, bănuieli și presupuneri;

- în instanța de judecată nu a fost aduse careva probe ce ar demonstra

vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, deoarece nu a fost întocmit nici

un raport de expertiză ce ar depista careva urme a infracțiunii, dar l-au

condamnat pe baza unor impresii, fiindu-i încălcate drepturile la un proces

echitabil.

decembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul procurorului și admis apelul

inculpatului, fiind casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost achitat Olari M., învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, pe motiv că

fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, indică la faptul, că probatoriul

existent la care se referă instanța în sentință, în nici un caz nu demonstrează

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (4)

Cod penal, concluzia fiind una pripită și absolut nefondată, motiv pentru care

sentința urmează a fi casată.

2

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, instanța de

apel a constatat că, instanța de fond a stabilit incorect starea de fapt, ce nu

corespunde probelor din dosar, ce au fost apreciate incorect, astfel prima

instanță eronat a ajuns la concluzia de a fi recunoscut vinovat Olari Marin, în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, adică violența în

familie, adică acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în

privința altui membru al familiei manifestată prin maltratare și alte acțiuni violente,

acțiuni soldate cu decesul ei.

Subsecvent, instanța de apel a conchis că, prima instanță nu a dat o

apreciere cuvenită normelor legale, or, concluziile primei instanțe cu privire la

condamnarea inculpatului Olari Marin sunt neîntemeiate, iar instanța de fond nu

a luat în considerare că, fapta nu a fost comisă de Olari Marin, iar concluziile

instanței de fond sunt pripite referitor la materialul probator, astfel acestea

nefiind apreciate fiecare în parte și în ansamblu din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și coroborării lor.

Deci, instanța de apel a considerat pripită concluzia instanței de fond

privind confirmarea vinovăției inculpatului Olari Marin, în comiterea

infracțiunii imputate de maltratare a unui membru al familiei, or, nici una dintre

probele administrate în instanța de fond, nu au confirmat că, Olari Marin având

scopul de a se răzbuna, a aplicat violența față de tatăl său Olari Anatolie, acțiuni

ce au dus la decesul acestuia.

În sensul declarat, instanța de apel a reținut argumentele invocate de către

inculpat în apelul declarat și anume faptul că, la cauză este omisiunea

procurorului de a acționa prompt, or, acuzatorul de stat a indicat că, inculpatul

Olari Marin avea scopul de a se răzbuna pe tatăl său, pentru că, ultimul ducea

banii la mătușa sa, dar la materialele cauzei nu a fost prezentată nici o probă care

ar confirma această ipoteză.

În viziunea instanței de apel, la caz, nu este anexată nici o probă ce ar

demonstra vinovăția lui Olari Marin în comiterea infracțiunii imputate, or,

potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului din 04.11.2019, a fost

efectuată cercetarea la domiciliu lui Olari Marin, ce aparține cu drept de

proprietate lui Olari Serghei, Olari Anatolie, Olari Marin și Olari Valentina, de

unde a fost ridicat un hanorac de culoare verde cu pete asemănătoare de sânge

pe el, un maiou, o pereche de pantaloni de culoare albastră, pe care sunt pete

asemănătoare sîngelui (f.d. 94, vol. I), însă, asupra acestor lucruri nu a fost

efectuat un raport de expertiză, ce ar clarifica dacă petele asemănătoare sîngelui

de pe aceste lucruri sunt sau nu sânge a lui Olari Marin, sau ale lui Olari

Anatolie, cui aparțin aceste pete de sînge și cui aparțin aceste haine.

Mai mult ca atât aceste lucruri nici nu au fost recunoscute ca corpuri delicte

și anexate la materialele dosarului, astfel, acest proces verbal nu are nici o

valoare probatorie, ce ar clarifica circumstanțele cauzei și ar demonstra că,

inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea imputată lui, iar faptul că, hanoracul de

3

culoare verde, un maiou, o pereche de pantaloni de culoare albastră aparțin

inculpatului, la fel nu a fost demonstrat, or, doar martorul Poiana Victor a

declarat că, „...la data de 25.10.2019, Olari Marin a intrat în casă, fiind îmbrăcat într-

opereche de blugi de jens de culoare albastră și o scurtă neagră...”, astfel nu s-a dovedit

apartenența hainelor ridicate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din

04.11.2019.

La fel, instanța de apel a reținut și faptul că, nici unul din martorii audiați

atât în cadrul urmării penale, cât și în instanța de fond nu au declarat că, Olari

M. i-ar fi cauzat vătămări corporale grave lui Olari A., care în urma acestora au

dus la decesul ultimului.

Mai mult, instanța de apel a reținut că, rapoartele de expertiză anexate la

materialele cauzei nu demonstrează vinovăția inculpatului, or, prin raportul de

expertiză judiciară nr. 201905O0354 din 04.12.2019, au fost examinate hainele

victimei pe care sunt urme de sânge și care pot aparținea ultimului, iar prin

raportul de expertiză judiciară 201912C0130 din 22.11.2019, au fost depistate

traumele ce au dus la decesul victimei Olari Anatolie, la caz, nu este anexat nici

un raport de expertiză ce ar demonstra prezența urmelor de sânge ale victimei,

pe hainele inculpatului sau careva urme ale inculpatului la locul comiterii

infracțiunii, or, prin procesul verbal de cercetare la fața locului din 27.10.2019,

rezultă că a fost supus cercetării locul, unde a fost depistat cadavrul cet. Olari

Anatolie și hainele ultimului, și s-a stabilit că, acesta era poziționat la o distanță

de 60-80 metri de la gospodăria cet. Budac Elena lângă un tufiș de măcieși, de

unde au fost ridicate hainele persoanei decedate.

La emiterea sentinței de condamnare, instanța s-a bazat pe declarațiile

martorilor, însă nici unul din martorii audiați atât în instanța de fond, cât și la

urmărirea penală nu au indicat direct că, l-ar fi văzut pe Olari Marin în ziua de

26.10.2019 cu tatăl său Olari Anatolie. Astfel, doar declarațiile martorilor date la

urmărirea penală, care sunt contradictorii cu cele din ședința de judecată, nu pot

fi suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că bănuiala este

rezonabilă, iar pentru a susține o bănuială rezonabilă că o persoană a săvârșit o

infracțiune.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a menționat faptul că, la

materialele dosarului nu există nici o probă care ar confirma concluziile

procurorului și instanței de fond precum că, la data de 26.10.2019, Olari Marin la

maltratat pe tatăl său, prin acțiuni violente, soldate cu decesul ultimului, or,

conflictele anterioare ce au avut loc între inculpat și victimă nu pot fi puse la

baza învinuirii în comiterea unei infracțiuni soldată cu decesul victimei, la caz,

învinuirea este bazată doar pe presupuneri care nu au un suport probator.

Alte probe puse la baza sentinței de condamnare a inculpatului Olari Marin,

sunt declarațiile martorilor Bordeian Galina, Poiană Victor, Bordeianu

Haralampie și Cașcaval Dumitru, însă toți acești martori au declarat că, numai

4

au auzit că, sunt conflicte între feciori cu Olari Anatolie, însă, nimeni nu a văzut

și totodată nu cred, că Olari Marin ar fi săvârșit asemenea faptă.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a pus la baza sentinței de

condamnare declarațiile bănuitului Olari Marin, date în cadrul urmăririi penale,

potrivit cărora ultimul a declarat că, „...vina în comiterea infracțiunii nu o

recunoaște, în ziua de 26.10.2019, l-a căutat pe tatăl său, pentru ca acesta să-i dea bani

pentru tratamentul fratelui său Olari Serghei, la care Olari Anatolie a început să strige,

el s-a enervat și i-a aplicat două lovituri în regiunea coastelor, la care a căzut jos, iar el a

plecat acasă...” (f. d. 183-184), fiind audiat în calitate de învinuit a declarat că,

„...recunoaște vinovăția parțial și că își menține declarațiile date în calitate de bănuit...”

(f.d. 188), dar prin aceste declarații ultimul a recunoscut că, i-a aplicat victimei

Olari Anatolie două lovituri în regiunea coastelor, dar nu a recunoscut săvârșirea

infracțiunii soldată cu decesul victimei, astfel, instanța de fond și-a motivat

sentința pe presupuneri că, inculpatul l-a maltratat pe tatăl său, iar aceste acțiuni

au dus la decesul ultimului, or, probe pertinente în acest sens nu au fost anexate

la materialele cauzei.

Prin urmare, în opinia instanței de apel, prin două lovituri în regiunea

coastelor, nu poate surveni moartea victimei, iar celelalte leziuni, ce sânt

multiple și localizate în diferite regiuni ale corpului stabilite prin raportul de

expertiză judiciară 201912C0130 din 22.11.2019, nu s-a demonstrat că, au fost

cauzate de către Olari Marin, or, acesta a recunoscut doar două lovituri, în urma

căruia victima a căzut jos, iar el a plecat acasă.

Astfel, în viziunea instanței de apel, anume declarațiile martorilor Bordeian

Galina, Poiană Victor, Racoviț Rodion, Bordeianu Angela, Bordeianu

Haralampie și Cașcaval Dumitru, Poiană Victor, stabilesc nevinovăția lui Olari

Marin și coroborează cu declarațiile acestuia, ori, toți au declarat că, Olari Marin

nu era în stare să comită așa faptă.

Tot aici, instanța de apel a considerat întemeiat argumentul invocat de către

inculpatul Olari Marin și anume faptul că, în materialele cauzei și în baza

analizei tuturor probelor administrate pe dosar, se constată că învinuirea adusă

lui, este bazată pe presupuneri, ce nu pot fi puse la baza unei sentințe de

condamnare, nu au fost administrate probe ce ar fi demonstrat vinovăția

inculpatului.

procuror, care invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel reformând total sentința, nu a luat măsurile necesare

pentru ca probele concludente și utile, prezentate de partea acuzării să fie

cercecate și apreciate la justa lor valoare, astfel ca toate elementele de fapt să aibă

5

o relevanță juridică, iar prin această inactivitate, instanța de apel a încălcat

exigențele art. 414 Cod de procedură penală;

- discrepanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte importante, au avut drept consecință

pronunțarea unei soluții pripite, or cum se explică faptul că, nemijlocit inculpatul

Olari Marin fiind audiat în calitate de bănuit (f.d.183-184 V.I), a relatat cu lux de

amănunte cum: „... în cadrul cerții care s-a iscat spontan, i-a aplicat tatălui său (Olari

Anatolie) două lovituri în regiunea coastelor de la care victima a căzut jos, conflict care

după cum susținea Olari Marin în calitatea sa de bănuit, a avut loc în jurul orelor 12.30-

13.00”;

- aceste declarații au fost menținute și în cadrul audierii lui Olari Marin, în

calitate de învinuit (f.d.188, v.I), or se constată că, atât la etapele respective, cât și

în cadrul cercetării judecătorești în ambele instanțe de judecată, inculpatul nu a

pretins că la aceste audieri, s-ar fi aflat sub influența fizică sau psihică,

manifestată prin diferite metode coercitive și opresive, din partea colaboratorilor

de poliție sau procuror, în vederea autoicriminării acestei infracțiuni, respectiv

inculpatul a beneficiat util de drepturile sale de apărare;

- faptul că inculpatul Olari M. îl căuta pe tatal său, pentru ca ultimul să îi

transmită bani pentru tratamentul fratelui său Olari Serghei, este probat prin

însăși declarațiile martorului Olari Valentina (f.d. 148-150 v.I);

- relevante în acest sens sunt și declarațiile martorului Poiana Victor, care a

concretizat în cadrul audierii că, inculpatul anterior niciodată nu întreba de tatal

său, fapt ce i s-a părut ciudat, circumstanță importantă ce indică faptul, că la data

comiterii faptei infracționale, anume inculpatul Olari Marin îl căuta pe tatăl său,

având un scop bine determinat să ceară bani pentru tratamentul fratelui Olari

Sergiu, respectiv doar inculpatul la data producerii evenimentului infracțional a

interacționat direct cu victima, aplicând violența asupra dânsului;

- faptul că, declarațiile persoanelor nominalizate coroborează cu alte probe

și ponderea acestora au o importanță majoră, reiese nemijlocit și din declarațiile

martorului Bordeianu H. (f.d.72-73 V.I), care a concretizat precum că, în

dimineața zilei de 26.10.2019, a observat victima Olari Anatolie, ducându-se cu

caprele sale spre pășunea din pădure. Acesta nu prezenta semne vizibile de

agresare, ca mai apoi în jurul orelor 12:00-13:00, observându-l și pe fiul victimei

(inculpatul Olari Marin), care la fel se îndrepta spre pădure;

- din conținutul procesului-verbal de confruntare, efectuat între martorul

Olari Valentina și învinuitul Olari Marin, se desprinde că la îndemnul dînsei

Olari Marin, a mers să-l caute pe tatăl său, pentru a cere bani (f.d. 26 V-II);

- însăși Olari Marin a confirmat inițial agresarea lui Olari Anatolie,

inculpatul justificându-și acțiunile sale prin indiferența manifestată de tatăl sau,

față de fratele Olari Sergiu, în privința căruia se impunea necesitatea internării

într-o instituție medicală;

6

- instanța de apel nu a depus efortul necesar, la studierea materialelor

cauzei penale și pripit a concluzionat precum că, fapta nu a fost săvârșită de

inculpatul Olari Marin, astfel încât a lăsat fără apreciere una din probele decisive

prezentate de către acuzare, raportul de expertiză judiciară 201912C0130 din

22.11.2019, prin concluziile căruia se constată că, pe cadavrul cet. Olari Anatolie

au fost depistate leziuni, ce se califică ca fiind periculoase pentru viață și care au

generat șocul traumatic și hemoragie, care a provocat decesul, legătura dintre

vătămările corporale și deces fiind directă, probă ce are relevanță faptică, or

însăși inculpatul inițial a relatat că, l-a agresat pe victimă, aplicându-i lovituri în

regiunea coastelor;

- instanța de apel apreciind diferit față de felul cum au fost evaluate de

prima instanță probele oferite de către acuzare, a decis asupra irelevanței

acestora deși analizându-le în mod obiectiv desprinde că, versiunile înaintate de

inculpatul Olari Marin, nu au suport logic, or acestea au fost înaintate pentru a

crea artificial o poziție de dezvinovățire, versiuni ce au fost răsturnate și

combătute de martorii acuzării, care au negat că la data de 26.10.2019, inculpatul

nu l-ar fi căutat pe victimă, sau în intervalul de timp în care a fost comisă crima,

s-ar fi aflat în localitatea Bahmut;

- versiunea aleasă de către inculpatul Olari Marin aferent faptei imputate

este combătută totalmente și prin informațiile prezentate din analiza

operațională din 18.12.2019, prin care s-a constatat că, în perioada 26-27.10.2019,

Olari Marin s-a aflat pe teritoriul s. Xxxxx raionul Xxxxx (fd.125-130 VI);

-victima Olari Anatolie, era un om liniștit și nu avea cu nimeni conflicte în

afară de fiii săi care îl agresau, fapt ce confirmă că, Olari Marin era în relații ostile

cu tatăl său;

- efectele profund dăunătoare între membrii familiei Olari, au afectat grav

existența acesteia, or acestea au avut semnificație negativă, reieșind multiple

certuri ce aveau loc, în cadrul cărora părinții (Olari Valentina și Olari Anatolie),

deseori erau supuși violenței fizice de către fiii săi, Olari Marin și Olari Sergiu;

- aceste circumstanțe precum și că Olari Anatolie se afla în relații ostile cu

fiul său, Olari Marin, au fost elucidate nemijlocit din declarațiile prezentate de

succesorul părții vătămate Olari Galina, care a relatat că, anterior Olari Marin și

Olari Serghei, au aplicat violența față de tatăl său Olari Anatolie. Mai indică

succesorul părții vătămate că, din discuțiile purtate cu Olari Anatolie pînă la

evenimentul infracțional, dânsul i-a mărturisit că, în momentul cînd familia

Olari locuiau în mun. Chișinău, inculpatul Olari Marin l-a bătut crunt pe victimă

astfel încât, i-a aplicat lovituri cu picioarele în regiunea gâtului și ca consecință

fiind traumat și vorbea foarte greu;

- declarațiile succesorului părții vătămate Olari Galina, privitor la agresarea

lui Olari Anatolie de către Olari Marin, au fost confirmate și de martorii Poiana

Victor, Cașcaval Dumitru, Olari Valentina, Bordeianu Angela, Racoviță Radion,

care au indicat că, au auzit inclusiv de la Olari Anatolie, precum că, fiul său Olari

7

M. a aplicat violența fizică față de el, relațiile fiind tensionate din cauza că,

victima nu aducea banii din pensie acasa și că facea murdărie prin casă;

- cruzimea cu care a acționat inculpatul, fac dovada motivului de răzbunare,

năzuința făptașului de a lipsi de viață victima, or cum se explică faptul prezenței

pe corpul lui Olari Anatolie a multiplelor leziuni corporale în regiuni extrem de

vitale a corpului omenesc, respectiv declanșarea decesului în rezultatul șocului

hemoragie și traumatic, era inevitabilă;

- conflictul iscat dintre partea vătămată Olari Anatolie și inculpatul Olari

Marin, în condițiile unei contrareacții ale făptașului, care a manifestat o

comportare agresivă, emoțional irascibilă, chiar și în legătură cu un pretext

obiectiv ce persista la moment, nu justifică aplicarea violenței asupra tatălui său

Olari Anatolie, care a fost victima acestei crime;

- în speță, se constatată că, instanța de apel nu a luat măsurile necesare, ca

probele concludente și utile, prezentate de partea acuzării să fie cercetate și

apreciate la justa lor valoare, astfel că, toate elementele de fapt să aibă o

relevanță juridică, iar prin această inactivitate, instanța de a apel a provocat o

stare de incertitudine și neclaritate cu privire la soluția de achitare a lui Olari

Marin, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei,

iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și

unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și

cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, când eroarea admisă nu poate fi corectată la această etapă a

procedurilor.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze total, atunci când se constată admiterea erorilor de

drept, de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut

drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii și nemotivate.

8

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază și prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în care se stipulează asupra căror chestiuni de fapt și de drept

urmează să se expună instanța, la etapa judecării cauzei în procedura de apel.

În particular, la chestiunile de fapt se atribuie următoarele aspecte: dacă

fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă

da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și

agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi

desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată situația de

fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii

temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea

juridică a faptei săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul

achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursului declarat de procuror, se constată că acesta

este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocând

următoarele cazuri de casare: hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, or motivarea soluției este expusă neclar. Criticile autorului

recursului, în esență, se referă la faptul că, instanța de apel a adoptat o hotărâre

nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care l-a achitat pe

Olari M., de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.

(4) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, fără o apreciere

corespunzătoare a totalității probelor administrate la caz, cu evaluarea acestora

în mod direct, ce confirmă vinovăția inculpatului în fapta imputată de către

partea acuzării.

Verificând criticile expuse de titularul cererii de recurs, în raport cu

lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel, judecând

9

apelul nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o

soluție pripită. În cele din urmă, de către instanța de apel au fost formulate unele

concluzii nefondate, iar prin aceasta, inter alia, fiind încălcată obligația instanței

de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din setul garanțiilor

subsecvente procesului echitabil, fapt prin care s-a admis eroarea de drept

prescrisă de pct. 6) din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, Colegiul penal lărgit evidențiază

într-un prim aspect faptul, că principala problemă adusă în discuție pe orice

cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei deferite judecății,

în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu. Prin

urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte penale și i

se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe

pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de

inculpat. Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriul administrat în

cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului, care trebuie

să se bazeze pe prevederile legii procesual-penale și pe analiza coroborată a

tuturor probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Efectuând o analiză textuală a părții motivate a deciziei instanței de apel se

deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și

întemeiate legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței

contestate de apelanți, în raport cu motivele invocate și circumstanțele reale ale

acestei cauze.

Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică

și suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu

excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în vedere că, lipsa

unei motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav

echitatea acestei proceduri.

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă, că instanța de apel

atunci când constată că, fapta nu a fost săvârșită de inculpat, urmează să-și

argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care

trebuie apreciate multilateral și obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că,

așa cum s-a punctat deja mai sus, instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului, să verifice și să

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și să constate

dacă fapta prevăzută de art. 2011 alin. (4) Cod penal, a fost sau nu săvârșită de

inculpat.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept

procesual menționate, Colegiul penal lărgit constată că, potrivit rechizitoriului,

Olari M. a fost învinuit de către organul de urmărire penală de săvârșirea

10

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin (4) Cod penal, violența în familie, adică

acțiunea sau inacțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui

membru al familiei manifestată prin maltratare și alte acțiuni violente, acțiuni soldate cu

decesul victimei.

În continuare, prima instanță a adoptat o sentință, prin care Olari M. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin (4) Cod penal.

Prin urmare, nefiind de acord cu soluția adoptată de către prima instanță,

partea acuzării și inculpatul au atacat sentința cu apeluri. La rândul său, instanța

de apel, a pronunțat o hotărâre nouă, prin care, l-a achitat pe Olari M., învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, pe motiv că

fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Astfel, instanța de apel în urma analizei și cercetării probelor a menționat

că: ”la materialele dosarului nu există nici o probă ce ar confirma concluziile

procurorului și instanței de fond precum că, la data de 26.10.2019, Olari Marin la

maltratat pe tatăl său, prin acțiuni violente, soldate cu decesul ultimului, or, conflictele

anterioare care au avut loc între inculpat și victimă nu pot fi puse la baza învinuirii în

comiterea unei infracțiuni soldată cu decesul victimei, la caz, învinuirea este bazată doar

pe presupuneri care nu au un suport probator.”

Ulterior în partea motivată, instanța de apel stabilește, că ”… instanța de

fond a pus la baza sentinței de condamnare declarațiile bănuitului Olari Marin date în

cadrul urmăririi penale, potrivit cărora ultimul a declarat că, „...vina în comiterea

infracțiunii nu o recunoaște, în ziua de 26.10.2019 la căutat pe tatăl său, pentru ca

acesta să-i dea bani pentru tratamentul fratelui său Olari Serghei, la care Olari Anatolie

a început să strige, el s-a enervat și i-a aplicat două lovituri în regiunea coastelor la care

a căzut jos, iar el a plecat acasă...” (f. d. 183-184), fiind audiat în calitate de învinuit a

declarat că, „...recunoaște vinovăția parțial și că își menține declarațiile date în calitate

de bănuit...” (f.d. 188), dar prin aceste declarații ultimul a recunoscut că i-a aplicat

victimei Olari Anatolie două lovituri în regiunea coastelor, dar nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii soldată cu decesul victimei, astfel, instanța de fond și-a motivat

sentința pe presupuneri că, inculpatul l-a maltratat pe tatăl său, iar aceste acțiuni au

dus la decesul ultimului, or, probe pertinente în acest sens nu au fost anexate la

materialele cauzei.”

Deci, reieșind din concluziile expuse mai sus, de către instanța de apel în

motivarea soluției adoptate, Colegiul penal lărgit constată că, acestea sunt

contradictorii, adică pe de o parte, se reține că, nu există nici o probă ce ar

confirma concluziile procurorului, însă ulterior instanța de apel face referire și

descrie declarațiile lui Olari M., date în calitate de bănuit, prin care a recunoscut

că, i-a aplicat victimei Olari Anatolie două lovituri în regiunea coastelor,

totodată instanța de apel menționând că, instanța de fond și-a motivat sentința

pe presupuneri și că, probe pertinente nu au fost anexate la materialele cauzei,

instanța de apel întemeindu-și concluzia pe declarațiile inculpatului, precum că

„acesta a recunoscut doar două lovituri, în urma cărora victima a căzut jos, iar el a

11

plecat acasă”, fără a aprecia declarațiile acestuia în cumul cu totalitatea probelor

administrate în cauză. Astfel, Colegiul penal lărgit consideră concluziile

instanței de apel menționate supra, ca fiind confuze și care nu se conciliază

reciproc.

În continuare, în susținerea concluziilor privind achitarea inculpatului Olari

M., învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal,

pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, instanța de apel a indicat că:

„La emiterea sentinței de condamnare, instanța s-a bazat pe declarațiile martorilor, însă

nici unul din martorii audiați atât în instanța de fond, cât și la urmărirea penală nu au

indicat direct că, l-ar fi văzut pe Olari Marin în ziua de 26.10.2019, cu tatăl său Olari

Anatolie.”

Astfel, Colegiul constată că, din declarațiile tuturor părților audiate și

materialele cauzei descrise în decizie, instanța de apel a analizat și a apreciat

doar declarațiile inculpatului și declarațiile parțiale ale martorilor, fără a evalua

celelalte probe și fără a efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe

în parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probei,

ignorând totalmente probele administrate la caz, precum și în instanța de apel.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la

proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și legătura lor cu conținutul

altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a

argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

La acest capitol Colegiul remarcă că, în instanțele de fond au fost examinate

următoarele probe și anume:

- declarațiile lui Olari Marin, date în calitate de bănuit, la data de 06

noiembrie 2019 (f.d.183-184 V.I), care a relatat că, la data de 26.10.2019, în jurul

orelor 09.00, a mers la domiciliul mamei sale, Olari Valentina, să-i ceară bani

pentru tratamentul fratelui său, Olari Serghei. Maică-sa i-a reproșat că, urmează

să ceară bani, inclusiv și de la tatăl său, Olari Anatolie. Indignat de indiferența

părinților săi, s-a deplasat la deal spre casa mătușii sale, Olaru Galina, pentru a-i

întoarce o datorie, ulterior în cadrul discuției cu aceasta a întrebat-o dacă nu l-a

văzut pe taică-său (Olari Anatolie), ca mai apoi dânsul a mers în pădure și

ajungînd în vârful unui deal, a observat victima care păștea caprele. I-a explicat

problema cu fratele său, Olari Sergiu, care urma să facă un tratament, în acest

sens cerându-i aportul său, la ce victima a refuzat categoric să-i transmită suma

de 500 lei, fapt ce l-a enervat mult, astfel încât în cadrul cerții ce s-a iscat

spontan, i-a aplicat tatălui său (Olari Anatolie) două lovituri în regiunea

coastelor, de la care victima a căzut jos, conflict ce, după cum susținea Olari

Marin, în calitatea sa de bănuit, a avut loc în jurul orelor 12.30-13.00;

- declarațiile lui Olari M., date în calitate de învinuit, la data de 06

noiembrie 2019 (f.d.188 v. I), care a menționat că, vina în săvârșirea infracțiunii

incriminate o recunoaște parțial și își menține declarațiile date în calitate de

bănuit;

12

- declarațiile martorului Olari V., date la faza urmăririi penale, la data de 08

noiembrie 2019 (f.d.150 v. I), care a indicat că, la ei a venit fiul său Olari M. și i-a

dat suma de 1000 lei, pentru tratamentul fiului său Olari S. și i-a comunicat să

meargă și la tatăl său Olari A., pentru ca ultimul să ajute pentru tratamentul

fiului lor, la care Olari M. a mers în deal în direcția gospodăriei lui Olaru G.

Ulterior, în timp ce se afla cu Olari V. și Poiana V., la domiciliul lui Olaru V., la

ei a venit fiul Olari M., care a întrebat-o dacă nu l-a văzut pe tatăl său Olari A.,

deoarece a fost la mătușa sa Olaru G., care i-a comunicat că, fără voia lui Olari A.

nu dă careva bani, ulterior Olari M. s-a ridicat din nou la deal, spre gospodăria

Galinei Olari. Bordeaianu A. i-a comunicat că, Marin i-a spus că, l-a bătut pe

tatăl său, pe drumul cum te duci la Radu. Referitor la relațiile dintre fostul său

soț Olari A. și fiul său Olari M. a comunicat că, acestea erau tensionate, din

cauza că soțul nu aducea banii acasă;

- declarațiile martorului Bordeaianu A., date în cadrul urmăririi penale, la

data de 29.10.2019 (f.d.44 v. I), care a comunicat că, Olari A. se afla în relații

ostile doar cu fiii săi, Olari M. și Olari S. Din cuvintele lui Timotei, care era

fratele Valentinei Olari, a înțeles că Olari S. a spus că omorul a fost săvârșit de

către fratele său Olari M., cu care tatăl său era în relații ostile;

- declarațiile martorului Poiana V., date în cadrul urmăririi penale, la data

de 08 noiembrie 2019 (f.d.59 v. I), care a declarat că, la ei la domiciliu a venit

Olari M., care a întrebat dacă nu l-a văzut pe tatăl său, i s-a părut stranie

întrebarea, deoarece cunoaște că, relațiile dintre ei erau proaste și Marin nu

întreba niciodată de tatăl său. De mai multe ori l-a văzut bătut pe Olari A., iar la

întrebarea cine l-a bătut, el comunica că l-a bătut ori Olari M., ori fratele său

Olari S.; la fel în ședința de judecată martorul în cauză a menționat că se mai

auzea prin sat că, Olari M. l-a bătut pe tatăl său Olari A.;

-declarațiile martorului Bordeianu H., date în cadrul urmăririi penale (f.d.73

v. I), care a invocat că, la data de 26 octombrie 2019, pe la orele 10:00, la marginea

satului, pe imaș l-a întâlnit pe Olari A. Ulterior, aproximativ la orele 12:00-13:00,

l-a văzut pe Olari M., care se deplasa în direcția pășunii din extravilanul

satului. Despre Olari M. poate comunica că, uneori îi mai agresa pe părinți;

-declarațiile martorului Cașcaval D. și Racoviță R., date în cadrul urmăririi

penale (f.d.50-52, 60-62 v. I), care au relatat că, din spusele lui Olari A., au înțeles

că, acesta era bătut de fiii săi, Olari M. și Olari S. La data de 26 octombrie 2019,

Olari M. era în gospodăria lui Olari G., după care a plecat, fiind aproximativ ora

12:00-12:30;

- raportul de expertiză judiciară 201912C0130 din 22.11.2019, conform

căruia, pe cadavrul cet. Olari Anatolie s-au depistat leziuni corporale, trauma

asociată: vertebro-medulară, a toracelui și a membrelor superioare și inferioare,

Trauma vertebro-medulară; ruptura ligamentului longitudinal anterior între vertebre

cervicale V-VI și VI-VII, hemoragii la nivelul măduvei spinării cervicale. Trauma

toracelui: echimoze multiple la nivelul toracelui, hemoragii multiple la nivelul toracelui

13

și spatelui, fracturi ale coastelor V, VI, VII și VIII pe dreapta, III, IV, V, VI, VII, IX, X și

XI pe stânga. Echimoze și excoriații multiple pe membre superioare și inferioare, fractura

osului metacarpian II pe stânga (la nivelul mâinii propriu-zise). Excoriații pe față.

Leziunile sus-indicate au fost produse prin acțiunea obiectului dur contondent, cu

aproximativ 3-4 ore până la deces și ca periculoase pentru viață se califică ca vătămări

corporale grave. Ele se află în legătură cauzală directă cu decesul. Moartea cet. Olari

Anatolie a survenit în rezultatul asocierii leziunilor sus indicate, urmate de șocul

traumatic și hemoragie. Trauma vertebro-medulară (la nivelul gâtului) se califică ca

vătămări-corporale grave, periculoase pentru viață. Trauma toracelui cu echimoze și

fracturile costale multiple se califică ca vătămări corporale grave, periculoase

pentru viață. Fractura osului metacarpian II pe stânga (la nivelul mâinii propriu-zise) se

califică vătămări corporale medii. Excoriații pe față, echimoze și excoriații pe membrele

superioare și inferioare se califică ca vătămări corporale neînsemnate. Din cauza că,

leziunile sânt multiple și localizate în diferite regiuni ale corpului, se exclude formarea

lor în urma căderii de la propria înălțime a corpului doar unele din aceste leziuni au

putut fi produse în urma căderii; de exemplu, trauma vertebro-medulară (la nivelul

gâtului) a putut surveni în urma căderii; excoriațiile pe față și membre superioare și

inferioare au putut surveni în urma târârii. Cu asemenea leziuni decedatul putea să

efectueze mișcări active (să se deplaseze, să se târâie etc.). La examenul toxicologic în

sângele și urina cadavrului alcool etilic nu s-a depistat. Semne de hipotermie pe cadavru

nu s-au depistat. Moartea a survenit cu aproximativ 12-36 ore înainte de examinare din

27 octombrie 2019, ora 18.36 (f.d. 82-86, vol. I).

Astfel, Colegiul constată că, instanța de apel nu a luat în considerație

aceste declarații, cât și probele materiale prezentate de către partea acuzării,

apreciind prioritar declarațiile inculpatului, precum că, „a aplicat lui Olari A. doar

două lovituri, în regiunea costelor în urma cărora victima a căzut jos”, care are dreptul

de a nu se autoincrimina și a făcut referire la declarațiile martorilor, în final

concluzionând, că „nici unul din martorii audiați atât în cadrul urmării penale, cât și

în instanța de fond nu a declarat cert, că Olari Marin i-ar fi cauzat vătămări corporale

grave lui Olari Anatolie, care în urma acestora au dus la decesul ultimului”, fără a lua

în considerație că, într-o cauză pot fi administrate atât probe directe, cât și

indirecte. Astfel, dacă se constată că, au fost administrate probe directe sau

indirecte relevante, ulterior se evaluează credibilitatea, fiabilitatea și forța lor

probantă. Această din urmă evaluare se realizează mai întâi cu privire la fiecare

probă în parte, iar mai apoi cu privire la toate probele administrate. Probele sunt

suficiente atunci când, evaluate în ansamblul lor, permit organului judiciar să-și

formeze o părere sau o convingere care să aibă aptitudinea să fie, la rândul ei,

convingătoare.

Ca urmare, Colegiul constată că instanța de apel pripit a ajuns la concluzia

referitor la achitarea lui Olari M. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin (4) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, în contextul

că nu există careva probe, ce ar confirma că Olari M. i-ar fi cauzat vătămări

14

corporale grave lui Olari A., ce au dus la decesul ultimului, prin ce a admis o

eroare de fapt și anume discordanța între cele reținute de instanța de apel și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul probator o

susține, instanța de apel urmând să aprecieze obiectiv toate probele.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel, ignorând un cumul de probe

administrate la dosar, a admis și a apreciat prioritar numai declarațiile

inculpatului și cele selective ale martorilor, care și au fost puse la baza hotărârii

de achitare în privința lui Olari M., fără o analiză în cumul a tuturor probelor

prezentate de părți, neilucidând faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente,

ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii nemotivate.

Rezumând cele menționate, Colegiul constată că, instanța de apel urma să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze

admiterea unor probe sau respingerea altora (art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de

procedură penală). Contrar acestor stricte prevederi legale instanța de apel

apreciat selectiv câteva probe, ignorând restul probelor, fără să le aprecieze pe

fiecare în parte, ulterior pe toate în cumul și să se expună asupra admisibilității

sau inadmisibilității lor, expunând temeiul respectiv și argumentând clar

concluziile în decizia adoptată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează, că decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de

către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se

pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul

ordinar declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu

remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

15

invocate în cererile de apel; să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,

să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță

în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea o evaluare cuvenită cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date;

să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, respectiv în caz de

adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a inculpatului, să emită o

soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară

în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, se casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe Olari Marin Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 29 aprilie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Cobzac Elena

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Guzun Ion

16