1ra-899/2021 — Art. 152 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central, din 18 mai 2018, Demenciuc Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (l) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 ani. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de Demenciuc Ion a fost suspendată condiționat pe termen de probă de 2 ani. A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Găleanu Agafia, încasându-se de la inculpat în beneficiul acesteia, a pagubei morale în mărime de 15.000 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Demenciuc Ion la data de 23.04.2015, între orele 19.00 și 20.00, aflându-se în preajma casei de locuit XXXXX, în procesul unui conflict care s-a iscat pe fonul relațiilor ostile între el și Găleanu Agafia, acționând cu intenția îndreptată spre cauzarea leziunilor corporale, i-a aplicat ultimei multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, inclusiv și în regiunea pieptului și capului, ca rezultat cauzându-i lui Găleanu Agafia, conform raportului de expertiză medico-legală nr. l78D din 16.05.2015, leziuni corporale sub formă de fractura coastei 7 pe stânga, comoție cerebrală, edem al țesuturilor moi în regiunea temporală pe stânga, echimoză în 1 regiunea sternului, care după criteriul dereglării sănătății de lungă durată (mai mult de 21 zile) s-au clasat la vătămări corporale medii.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea integrală a sentinței, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (1) Cod penal. În motivarea apelului a invocat ilegalitatea și netemeinicia sentinței instanței de fond, menționând, că partea acuzării nu a reușit să probeze existenta componenței infracțiunii incriminate în acțiunile inculpatului. A considerat că instanța a ajuns la concluzii eronate asupra calificării faptelor sale în calitate de inculpat, iar sub aspect procedural, în mod ilegal a respins demersul avocatului Ciuru Igor privind efectuarea expertizei repetate. Apelantul a menționat că, în momentul în care stabilirea unei fracturi osoase se apreciază doar prin examinare vizuală (la ochi), fără dispunerea unei radiografieri a locului unde se suspectează existența unei fracturi, instanța avea temei de a dispune o expertiză medico-legală repetată, inclusiv din oficiu. Mai mult decât atât, faptul depistării leziunilor corporale sub forma unei vătămări corporale medii este parte componentă a laturii obiective, deoarece existența unei fracturi, conform pct. 69 din Regulamentul de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale nr. 199 din 27.06.2003, conduce la o dereglare a sănătății de lungă durată ce se subînțeleg consecințele determinate nemijlocit de vătămare (maladii, dereglări de funcții etc.), care au o durată de peste 3 săptămâni (mai mult de 21 zile). Pe de altă parte, a indicat, că instanța a susținut că a respins demersul avocatului pe motiv că ”expertiza repetată nu este întemeiată pe careva circumstanțe noi, nefiind sprijinită pe probe noi” ce contravine prevederilor art. 148 alin. (2) Cod de procedură penală. Apelantul a menționat, că anume declarațiile martorilor oculari Demciuc Silvia, Tiron Mihai Demenciuc Maria și Demenciuc Eugen au trezit dubii considerabile asupra acuzări aduse și a circumstanțelor descrise în învinuire. Instanța a menționat neargumentat că declarațiile martorilor respectivi urmau a fi apreciate critic, deoarece sunt cu inculpatul rude. Dar acestea probe a combătut în totalitate declarațiile părții vătămate, arătând că anume Găleanu Agafia a fost cea care a inițiat conflictul, a manifest agresiune fizică și verbală față de inculpat și soția sa. Martorii au indicat cu claritate că inculpatul nu a aplicat față de partea vătămată lovituri sau altă agresiune fizică.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 30 septembrie 2020, apelul inculpatului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței din alte motive, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță. 2 S-a încetat procesul penal în privința lui Demenciuc Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal. În rest s-a menținut dispozițiile sentinței instanței de fond.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, aceste împrejurări fiind constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Codul de procedură penală. Instanța de apel a arătat că, declarațiile martorilor Nedelea Violeta și Bâtco Lilia, fie că sunt rude cu partea vătămată, totuși coroborează cu declarațiile părții vătămate și probele scrise ale cauzei penale și anume rapoartele de expertiză medico-legală nr. 178 D din 11.05.2015, și raportul de constatare medico-legal nr. 160 D din 06.05.2015 în privința părții vătămate Găleanu Agafia. Necătând la faptul că inculpatul nu a recunoscut vina, prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, bazându-se pe declarațiile martorilor date în cadrul ședinței de judecată și actele cauzei penale cercetate suplimentar în instanța de apel. Declarațiile depuse de inculpat, prin care nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, au fost apreciate ca declarații ce nu corespund adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală care au fost combătute prin probele analizate și apreciate. Cu referire la invocarea de către apelant a faptului, că în sentința instanței a fost indicat un oarecare Goncearov Serghei, care nu avea atribuție la cauza dată, instanța de apel a apreciat-o ca o eroare mecanică, totodată, a menționat că în fapta reținută ca fiind dovedită persoana care a comis infracțiunea este indicat inculpatul. Ceea ce ține de solicitarea privind anularea încheierii privind refuzul de către instanța de fond de numire a expertizei repetate în privința părții vătămate, nu a fost admisă, deoarece, a considerat-o ca emisă în conformitate cu legislația în vigoare, astfel, în ședința de judecată pe marginea raportului fiind audiat expertul, totodată, la moment examinării demersului, instanța ne având careva dubii referitor la concluziile expertului. Nu s-a reținut argumentul că întru stabilirea leziunilor, nu era suficient doar audierea expertului și raportul de expertiză efectuat doar în baza fișei medicale, astfel, fiind o abordare superficială a probelor, or, conform pct.8 a Regulamentului de apreciere medico-legală a gravității vătămării corporale nr.199 din 27.06.2003, se permite efectuarea expertizei doar în baza fișei medicale. Prin încheierea instanței de apel, a fost admis demersul privind numirea expertizei repetate, care însă, nu a fost 3 efectuată pe motiv că inculpatul nu a achitat plata pentru efectuarea acesteia, ulterior ne susținând demersul dat. Ce ține de motivul indicat că, instanța de fond neîntemeiat a apreciat critic declarațiile martorilor Demenciuc Silvia, Demenciuc Maria, Demenciuc Eugen și Tiron Mihail, care au declarat că inculpatul nu a aplicat lovituri părții vătămate, poziția instanței în acest sens a fost corectă, declarațiile acestora fiind combătute prin celelalte probe ale cauzei penale descrise supra, iar faptul că Găleanu Agafia a fost inițiatorul conflictului, nu-l dezvinovățește pe Demenciuc Ion de comiterea infracțiunii incriminate. Totodată, după cum s-a menționat, toți acești martori au confirmat existența conflictului. Referitor la încasarea cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul părții vătămate a sumei de 15.000 lei, instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a dispus încasarea acestei sume, astfel cum potrivit prevederilor art. 1398 alin.(1) Cod civil, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune, or părții vătămate i s-a cauzat prejudiciu moral, iar, în ședința de judecată s-a constatat faptul acționării inculpatului în mod ilicit, cu vinovăție față de partea vătămată, suma încasată fiind rezonabilă și cu efect compensatoriu. Totodată, instanța de apel a casat sentința, considerând necesar de a înceta procesul penal în privința inculpatului, deoarece, infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, conform art. 16 alin. (3) Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave, iar în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, totodată, inculpatul nu s-a eschivat de la judecarea cauzei, s-a considerat necesar a înceta procesul penal în privința lui Demenciuc Ion.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să fie achitat. În motivare a indicat că: - el nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, iar acuzarea nu a prezentat probe concludente, pertinente și suficiente pentru a demonstra vina lui; - soluția instanței este bazată doar pe declarațiile părții vătămate și pe raportul de expertiză medico-legală nr. 178D din 11.05.2015 care constată leziuni corporale sub formă de fractură a coastei nr. 7 doar conform fișei medicale. Instanța a respins demersul avocatului pentru efectuarea expertizei repetate; 4 - declarațiile martorilor Demenciuc Silvia, Tiron Mihail, Demenciuc Maria și Demenciuc Eugen urmează a fi apreciate critic deoarece sunt rude cu inculpatul.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsite de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol. În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală. Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea procedurilor desfășurate de instanța de apel împotriva inculpatului. În speță, recurentul critică hotărârea adoptată de instanța de apel, însă nu aduce careva argumente în vederea susținerii acestei poziții, omite să formuleze careva critici plauzibile privitor la ilegalitatea hotărârii contestate, limitându-se doar la expunerea unor fraze de ordin general care nu contribuie în vreun mod la suplinirea cererii cu circumstanțe de fapt și de drept pentru a fi preluată spre examinare în fond de către instanța de recurs. Mai mult ca atât, motivele invocate în recurs au fost menționate și în cererea de apel, pe care instanța de apel le-a respins ca neîntemeiate dar a admis apelul din alte motive și a argumentat soluția adoptată. Pe aceiași linie de considerente, Colegiul evidențiază că, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu poate face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente ce ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întreg procesul penal. Având în vederea cele consemnate supra, Colegiul Penal statuează asupra 5 soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de inculpat, deoarece acesta nu întrunește condițiile legale de conținut.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de DEMENCIUC Ion XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 septembrie 2020, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 aprilie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Guzun Ion 6