1ra-225/21 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP

1ra-225/21 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-225/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Țurcan Vitalie în numele inculpatului Cobzac Tudor, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2020 și a

sentinței Judecătoriei Strășeni (sediul central) din 02 martie 2020, în cauza

penală în privința lui

Cobzac Tudor XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în sat.

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 12.12.2019 – 02.03.2020

instanța de apel: 27.03.2020 – 07.07.2020

instanța de recurs: 17.09.2020 – 24.03.2021

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Cobzac Tudor a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal

la 1 (unu) an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea din contul lui Cobzac Tudor în beneficiul statului

suma de 320 (trei sute douăzeci) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

urmărind scopul aplicării violenței fizice față de concubina sa, Gavriliță Cristina,

care potrivit art. 1331 lit. a) Cod penal, este membru de familie, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind

în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată

la atingerea scopului său, la 16.08.2019 aproximativ ora 23:00, aflându-se la

domiciliul său, situat în mun. Strășeni, satul Codreanca, în urma unui conflict,

i-a aplicat ultimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți

ale corpului, timp de aproximativ o oră. Ulterior, continuându-și acțiunile sale

criminale, forțat a scos-o din casă pe Gavriliță Cristina, și anume împingând-o,

trăgând-o, târâind-o pe jos spre ieșirea din sat spre direcția unui câmp, unde în

1

continuare a lovit-o cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului timp

de aproximativ două ore. Conform raportului de constatare nr. 201931P118

din 20.08.2019 la cet. Gavriliță Cristina s-a depistat hemoragie pe ambii globi

oculari, echimoze pe față, membre, omoplați - s-au format sub acțiunea

traumatică a unui corp contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

ce au dus la dereglarea sănătății până la 21 zile și se califică ca vătămări

corporale ușoare.

Acțiunile lui Cobzac Tudor au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (1) lit. a)

Cod penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru

al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin maltratare, alte

acțiuni violente soldate cu vătămare ușoară a integrității corporale sau a

sănătății.

Țurcan Vitalie în numele inculpatului Cobzac Tudor, prin care au solicitat

admiterea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care să fie stabilită

inculpatului o pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității .

3.1. În susținerea apelului, avocatul Zagaiciuc Victor în numele

inculpatului, a menționat că la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a ținut

cont de recunoașterea vinovăției și căinței sincere, or, în cadrul urmării penale

și a cercetării judecătorești, inculpatul a menționat că a făcut concluzii referitor

la evitarea admiterii ulterioare a încălcărilor legii, și anume, a înaintat cerere

privind examinarea cauzei prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, fapt care demonstrează că acesta a pășit pe calea corectării și

reeducării; a contribuit activ la descoperirea infracțiunii; a dat declarații în

cadrul cercetării judecătorești referitor la faptele comise, contribuind la

stabilirea tuturor circumstanțelor comiterii acestei infracțiuni și a adevărului

pe cauza penală dată; personalitatea infractorului, aceasta se caracterizează

pozitiv din materialele cauzei penale, nu se află la evidența medicului psihiatru

sau narcolog, are la întreținere 5 copii minori, fiind unicul întreținător al

familiei.

Privitor la personalitatea inculpatului, apărătorul a indicat că, din

materialele cauzei penale rezultă că inculpatul merită încrederea instanței în

vederea aplicării unei pedepse neprivative de libertate, cu anularea pedepsei

închisorii, care i-a fost stabilită de către instanța de fond.

3.1. În susținerea apelului, avocatul Țurcan Vitalie în numele inculpatului,

a menționat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului,

prima instanță nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia,

greșit ajungând la concluzia că corectarea inculpatului nu este posibilă fără

izolare de societate, cu stabilirea unei pedepse prin prisma art. 90 Cod penal

sau aplicarea pedepsei alternative cu muncă neremunerată în folosul

2

comunității.

Concomitent a indicat că norma penală încriminată inculpatului nu este

una drastică, iar legislatorul a stabilit și posibilitatea de aplicare a sancțiunii

penale cu muncă neremunerată în folosul comunității, însă prima instanță nu a

motivat din ce cauză a dispus executarea a celei mai aspre categorie de

pedeapsă și de ce nu este posibil de aplicat pedeapsa alternativă cu muncă

neremunerată sau cu suspendarea executării pedepsei potrivit art. 90 Cod

penal.

Susține că din materialele cauzei, se vede de jure și de facto, luând în calcul

personalitatea infractorului (lipsa antecedentelor penale conform art.111 Cod

penal), comportamentul acestuia în viața socială, înainte și după săvârșirea

infracțiunii (recunoașterea vinei, lipsa pretențiilor de la partea vătămată,

solicitarea procedurii simplificate, 6 copii minori la întreținere, motivul

comiterii infracțiunii), că săvârșirea faptei de către inculpatul Cobzac Tudor se

datorează unui concurs accidental de împrejurări, care a fost provocat de

comportamentul victimei, iar pentru corectarea inculpatului, nu este necesară

executarea efectivă a pedepsei cu închisoare. Menționează că în partea

introductivă a sentinței greșit este indicat că anterior inculpatul a fost

condamnat la închisoare pe un termen de 8 luni pentru comiterea unei

infracțiuni similare.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței, fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că prima

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a

fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Cercetarea

judecătorească s-a efectuat în procedură simplificată în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală. Împrejurările săvârșirii infracțiunii au

fost constatate din totalitatea de probe acumulate la prezenta cauza penală și

care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Subsidiar, instanța de apel a menționat că inculpatul și-a recunoscut vina

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, fapt

confirmat inclusiv prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate de

instanța de fond și verificate de instanța de apel, cum ar fi: conținutul

declarațiilor părții vătămate Gavriliță Cristina; declarațiile martorului Popovici

Lilia; conținutul raportului de expertiză judiciară nr. 201931D082, din

07.09.2019.

Cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului instanța de apel a

conchis că prima instanță, la stabilirea categoriei pedepsei, în conformitate cu

prevederile art. 7, 61, 75, 79 Cod penal, corect i-a aplicat pedeapsa sub formă

de închisoare, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise,

3

ținând cont de gradul de pericol al infracțiunii săvârșite, care se califică ca fiind

gravă, săvârșită cu intenție directă, de circumstanțele cauzei, personalitatea

inculpatului, astfel considerând că pentru asigurarea realizării scopului

pedepsei penale de restabilire a echității sociale și de prevenire de săvârșire de

noi infracțiuni de către inculpat este necesară stabilirea anume a pedepsei

închisorii.

Totodată instanța de apel a considerat că, stabilirea unei pedepse cu

aplicarea art. 90 Cod penal în contextul celor sus-expuse, este una neîntemeiată

și ar fi considerată prea blândă, nefiind proporțională faptei comise, urmând a

se ține cont și de faptul că inculpatul a fost anterior condamnat și nu a pășit pe

calea corijării.

în numele inculpatului Cobzac Tudor a declarat recurs ordinar prin care a

solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri

prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă alternativă închisorii, cu

muncă neremunerată în folosul comunității sau cu suspendare condiționată a

executării pedepsei, potrivit art. 90 Cod penal.

Invocând critici similare celor expuse în cererea sa de apel, apărarea, întru

susținerea recursului ordinar a indicat că:

- practica judiciară, inclusiv și internațională precizează că anularea unei

măsuri alternative privațiunii de libertate aplicate anterior, nu trebuie să

atragă obligatoriu stabilirea unei pedepse privative de libertate;

- instanța de apel, menținând pedeapsa stabilită de prima instanță, nu a

ținut cont de faptul că în familia inculpatului s-a născut al șaselea copil, or

inculpatul depune toată deligența și efortul pentru reeducarea, menținerea

unui climat normal în interiorul familiei și contribuie nemijlocit la educația

copiilor;

- în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, de către apărare s-au

prezentat probele, înscrisurile, extrasul din Spitalul Raional Strășeni, unde se

vede clar că, Cobzac Tudor a stat o perioadă îndelungată nemijlocit în staționar,

internat împreună cu copii săi minori, pe perioada când acestea se tratau de

pneumonie, din motiv că în acea perioadă Gavriliță Cristina a avut grave

probleme de sănătate (complicații după naștere), fiind spitalizată în altă

instituție spitalicească;

- nemijlocit partea vătămată Gavriliță Cristina, în cadrul ședinței de

judecată în instanța de apel a avut tentativa și-a exprimat poziția clară, că

Cobzac Tudor la moment are un comportament normal, are grija de copii și îi

este de mare ajutor la creșterea, întreținerea și educarea copiilor. A declarat că

lipsa acestuia, în cazul ispășirii pedepsei cu închisoarea, îi va afecta grav

condițiile și posibilitatea de a se întreține, afecțiune care se va manifesta direct

și asupra copiilor minori, însă în cadrul judecării cauzei, instanța de apel nu i-a

permis anexarea acestor declarații scrise;

- motivarea adusă de către instanțele de judecată în favoarea aplicării

pedepsei reale și anume, că inculpatul Cobzac Tudor anterior a comis

infracțiunii și că nu s-a corectat, o consideră neîntemeiată în coraport cu

4

prevederile legislației internaționale, mai mult, inculpatul nu are antecedente

penale, iar pentru ce a comis, inclusiv când era minor, și-a ispășit pedeapsa și

nu poate suporta consecințe duble pentru fapta comisă anterior;

- la stabilirea pedepsei cu închisoare, instanțele de judecată inferioare au

ignorat prevederile art. 75 alin. (2) Cod penal;

- inculpatul Cobzac Tudor a comis infracțiunea în concurs de împrejurări

grele pentru el, lăsându-se pradă și fiind cuprins de gelozie și de atitudinea

concubinei față de copii minori pe care i-a lăsat fără supravegherea ei până la

orele 23.00. Evident, ulterior inculpatul și-a dat seama că a greșit total, de aceia

a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, și-

a cerut iertarea de la concubină, și-a schimbat radical comportamentul.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi Sergiu, prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

În conformitate art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă, că

apărătorul critică decizia instanței de apel din punctul de vedere al prezenței

temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, Colegiul penal atestă că recurentul își focusează argumentele

recursului pe critici în privința modalității individualizării pedepsei penale de

către prima instanță și menținută de către instanța de apel, considerând că

5

soluția adoptată de acestea este greșită și ilegală, deoarece în opinia sa, o

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, ar restabili echitatea socială și

ar avea un impact pozitiv asupra corectării și reeducării inculpatului Cobzac

Tudor.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocate în

recurs, Colegiul penal atestă că eroarea de drept invocată nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile apărătorilor, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată cu privire la stabilirea

pedepsei închisorii în privința inculpatului Cobzac Tudor, hotărârea emisă

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de

recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce

este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c.

România din 16.02.2010.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Cu referire la circumstanțele speței, Colegiul penal reține că examinarea

cauzei penale în privința inculpatului Cobzac Tudor, a avut loc conform

procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul până la

începerea cercetării judecătorești, prin cerere scrisă, și-a recunoscut vinovăția

integral și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată (f.d. 70).

Recunoscându-l vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (1) lit. a) Cod penal, prima instanță i-a stabilit inculpatului Cobzac Tudor

pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 1 (unu) an, cu executare în

6

penitenciar de tip semiînchis, soluție menținută de către instanța de apel.

Potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art.

75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul

și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului

din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Având în vedere criteriile definite mai sus, Colegiul penal este de opinia că

atât prima instanță, cât și instanța de apel, corect au reținut că inculpatul a

recunoscut vinovăția, solicitând examinarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmăririi penale, conform procedurii simplificate,

precum și de personalitatea inculpatului Cobzac Tudor, care anterior a fost

supus răspunderii și pedepsei penale, pentru infracțiuni inclusiv similare,

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), art. 208 alin. (1), art. 287 alin. (1), art.

2011 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa prin închisoare și prin

amendă, precum și cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și cu muncă

neremunerată în folosul comunității, însă sancțiunile respective nu au dus la

atingerea scopului pedepsei penale, deoarece inculpatul din nou a săvârșit o

infracțiune legată de aplicarea violenței.

Cu referire la argumentele recursului prin care se invocă că instanța de

apel greșit a reținut faptul că inculpatul a fost anterior condamnat, cu toate că

antecedentele penale în privința acestuia sunt stinse, instanța de recurs ordinar

remarcă că instanța de apel nu a admis nici o eroare de drept la acest capitol,

or, circumstanța dată a fost reținută sub aspectul aprecierii personalității

inculpatului Cobzac Tudor, care nu a tras concluziile respective, nu s-a corectat

și reeducat, și din nou a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

Totodată, la stabilirea pedepsei cu închisoare, instanțele de judecată

inferioare au ținut cont și de circumstanțele invocate de recurent cu referire la

faptul că din momentul începerii urmăririi penale dânsul a colaborat activ cu

organul de urmărire penală, că are la întreținere 6 copii minori, a participat la

educarea acestora, a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite, și-a cerut

iertare de la concubină, și-a schimbat radical comportamentul.

Astfel, nu poate fi reținut argumentul inculpatului, precum că instanța de

apel nu a verificat oportunitatea aplicării în privința acestuia a unei pedepse de

7

altă categorie, ca de exemplu munca neremunerată în folosul comunității sau

închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, din motiv că

anterior inculpatul Cobzac Tudor, pentru infracțiunile comise i s-a aplicat,

printre altele, atât pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității, cât

și a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, în

temeiul art. 90 Cod penal, însă sancțiunile respective nu au dus la atingerea

scopului pedepsei penale. Prin urmare, instanța de recurs constată că instanța

de apel corect a ajuns la concluzia că corectarea inculpatului Cobzac Tudor va

fi asigurată doar prin executarea reală a pedepsei închisorii, stabilită în

concordanță cu rigorile impuse de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Față de cele ce preced, instanța de recurs ordinar constată, că pedeapsa

individualizată de instanța de apel, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabiliri echității sociale, corectării inculpatului, precum și prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia.

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei

adoptate, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în speță,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Țurcan Vitalie în numele inculpatului Cobzac Tudor, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2020, în cauza penală în

privința lui Cobzac Tudor XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

8