1ra-921/20 — Art. 320/1 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni (sediul Central) din 01 august 2019, examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Mîrzac Petru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 3201 Cod penal, la 8 (opt) luni închisoare. În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune de 1 (un) an. A fost dispusă încasarea din contul lui Mîrzac Petru în beneficiul statului suma de 448 (patru sute patruzeci și opt) lei, cu titlu de cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale.

În sentință, prima instanță a constatat în fapt că: Mîrzac Petru, cunoscând cu certitudine că la data de 07 decembrie 2018, de către Judecătoria Strășeni, în privința sa, urmare a unor abuzuri frecvente anterior comise asupra soției sale pe nume Mîrzac Diana, a fost emisă o încheiere privind aplicarea anumitor restricții față de el, pe un termen de 90 zile și anume, obligarea de a sta departe de locul aflării victimei Mîrzac Diana, dar nu mai puțin de 2 m și obligarea de a nu contacta, inclusiv telefonic, prin 1 corespondență sau în orice alt mod cu Mîrzac Diana, la data de 09 februarie 2019, aproximativ ora 21:30-22:00, ignorând în totalitate restricțiile aplicate de către instanța de judecată față de el, aflându-se pe str. Mihai Eminescu din or. Strășeni, în apropierea consiliului raional, observând-o pe cet. Mîrzac Diana, deplasându-se cu automobilul de model „Mercedes”, la volanul căruia se afla cet. Bărbos Cătălin, apropiindu-se de automobil, manifestând un comportament violent, a inițiat o ceartă cu aceasta în rezultatul căreia, a numit-o cu cuvinte necenzurate, după care a lovit-o cu ușa automobilului în regiunea membrelor inferioare, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 201902D0522 din 13 martie 2019, vătămări corporale neînsemnate sub formă de echimoze la nivelul membrelor inferioare. Acțiunile lui Mîrzac Petru, au fost încadrate în baza art. 3201 Cod penal, și anume, neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, avocatul Budu Pavel în numele inculpatului, a contestat-o cu apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mîrzac Petru să fie liberat de răspundere penală, cu tragerea acestuia la răspundere contravențională. 3.1. În motivarea apelului a menționat că: - prima instanță a aplicat o pedeapsă prea aspră lui Mîrzac Petru, în raport cu circumstanțele cauzei, în contextul în care inculpatul se caracterizează pozitiv de la locul de trai, este angajat în câmpul muncii și este o persoană cu dizabilități; - în cadrul ședinței instanței de fond a solicitat aplicarea art. 55 Cod penal, în privința lui Mîrzac Petru, însă instanța nu s-a expus în privința acestor argumente, fapt prin care s-au încălcat prevederile art. 6 CEDO; - inculpatul urmează a fi liberat de răspundere penală și tras la răspundere contravențională, deoarece acesta anterior nu a fost condamnat, iar prima instanță eronat a concluzionat că în privința inculpatului este rațională aplicarea pedepsei cu închisoare în limitele prevăzute de art. 3201 Cod penal, deoarece acesta anterior a fost judecat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2019, apelul avocatului Budu Pavel în numele inculpatului, a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a menționat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității, corect a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 3201 Cod penal. Instanța de apel a conchis, că la stabilirea pedepsei penale inculpatului Mîrzac Petru pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal, instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitate celui vinovat, precum și de circumstanțele cauzei care 2 atenuează ori agravează răspunderea, astfel în privința acestuia fiind reținute ca circumstanțe atenuante, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, faptul că a recunoscut vina și căința sinceră de cele săvârșite, iar careva circumstanțe agravante nefiind stabilite. În opinia instanței de apel, prima instanță corect a concluzionat că scopul pedepsei penale și anume reeducarea inculpatului, va fi realizat prin stabilirea în privința lui Mîrzac Petru a unei pedepse sub formă de închisoare, care v-a fi una echitabilă, luând în considerație caracterul infracțiunii comise. Instanța de apel a menționat, că solicitarea apărării privind aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, nu și-a găsit confirmare, deoarece chiar dacă inculpatul a recunoscut vinovăția, instanța de fond a ținut cont și de personalitatea acestuia, de criteriile ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și individualizate. Verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Mîrzac Petru, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, și a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, or în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile privind aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal în privința inculpatului Mîrzac Petru. Instanța de apel a precizat, că aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, și anume liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională, nu este o obligație, dar un drept al instanței de judecată, în cazul în care persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunii prevăzute la art. 326, și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea lui este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Astfel, instanța de apel a reținut faptul că acțiunile infracționale ale inculpatului Mîrzac Petru au fost încadrate în baza art. 3201 Cod penal, care în conformitate cu prevederile art. 16 Cod penal, se califică ca infracțiune mai puțin gravă, iar conform materialelor cauzei penale, rezultă că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și a solicitat examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă și s-a căit sincer de cele comise. Instanța de apel a subliniat, că circumstanțele invocate de către apărare privind aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, în privința inculpatului Mîrzac Petru, nu pot constitui temei pentru liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională a acestuia, or, în speță, recunoașterea vinei a condiționat examinarea cauzei penale în baza art. 3641 Cod procedură penală, iar ca urmare, la stabilirea pedepsei penale se va ține cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. De asemenea, instanța de apel a constatat că recunoașterea vinovăției și căința sinceră manifestată de inculpatul Mîrzac Petru, nu poate echivala cu 3 faptul că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă în condițiile liberării de răspundere penală, deoarece acest fapt urmează a fi constatat în coraport cu toate datele din dosarul penal, or inculpatul a comis o infracțiune cu intenție, care nu poate fi considerată ca o faptă accidentală în viața acestuia, dar reprezintă intenția directă și conștientă a inculpatului, care recurgând la comiterea faptelor infracționale, și-a asumat și consecințele care pot surveni, în contextul în care acțiunile inculpatului au atentat asupra integrității corporale, sănătății, integrității fizice și psihice a unui membru de familie, iar pedeapsa penală aplicată trebuie să asigure un echilibru dintre fapta comisă și pedeapsa penală. Prin urmare, instanța de apel a conchis, că pedeapsa penală aplicată inculpatului Mîrzac Petru pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal, și anume sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de probațiune de 1 an, constituie o pedeapsă echitabilă în coraport cu circumstanțele cauzei și cu personalitatea inculpatului, fiind de natură să corespundă exigențelor individualizării pedepsei penale și care nu poate genera apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, pedeapsa fiind stabilită în limitele stabilite de sancțiunea normei penale prevăzute de art. 3201 Cod penal, care a fost redusă prin aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Nefiind de acord cu soluțiile instanțelor emise în speță, avocatul Budu Pavel în numele inculpatului, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mîrzac Petru să fie liberat de răspundere penală, cu tragerea acestuia la răspundere contravențională. 5.1. În argumentarea recursului avocatul a menționat că: - inculpatul Mîrzac Petru, se caracterizează pozitiv de la locul de trai, este angajat în câmpul muncii și este o persoană cu dizabilități; - în cadrul ședințelor de judecată a instanțelor de fond, a solicitat aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, în privința lui Mîrzac Petru, însă instanța de fond nu s-au expus în privința acestor argumente, fapt prin care s-au încălcat prevederile art. 6 CEDO; - inculpatul urmează a fi liberat de răspundere penală și tras la răspundere contravențională, deoarece acesta anterior nu a fost condamnat și este la prima încălcare de ordin penal, or instanțele de fond eronat au concluzionat că în privința inculpatului este rațională aplicarea pedepsei cu închisoare în limitele prevăzute de art. 3201 Cod penal, deoarece acesta anterior a fost judecat.

Referință asupra recursului declarat, a fost depusă de către procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi S., prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. 4

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării a invocat incidența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. În esență, argumentele recursului apărării se întemeiază pe dezacordul cu atragerea la răspundere penală a inculpatului Mîrzac Petru, fiind solicitată aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, recurentul menționând că instanțele de grad inferior nu s-au expus în privința acestor argumente, fapt prin care s-au încălcat prevederile art. 6 CEDO. În acest context, Colegiul penal menționează că, potrivit art. 55 alin. (1) Cod penal, persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunilor prevăzute la art. 1811, 256, art. 264 alin.(2), art. 2641, 303, 314, art. 326 alin. (11), art. 328 alin.(1), art. 332 alin. (1), art. 333 alin. (1), art. 334 alin. (1) și (2), art. 335 alin.(1) și art. 3351 alin.(1), poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Verificând argumentele recursului în raport cu soluțiile oferite de instanțele de grad inferior, Colegiul penal conchide că aceste instanțe au acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, și a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea 5 penală, și în consecință au motivat corespunzător respingerea aplicării prevederilor art. 55 Cod penal. Aplicarea liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională, nu este o obligație, dar un drept discreționar al instanței de judecată, or, instanța urmează să constate cumulativ că persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepțiile prevăzute la alin. (1) art. 55 Cod penal, și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, și nu în ultimul rând stabilindu-se că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. La acest capitol, Colegiul penal este solidar poziției instanței de apel care a concluzionat corect că recunoașterea vinovăției și căința sinceră manifestată de inculpatul Mîrzac Petru, nu poate echivala cu faptul că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă în condițiile liberării de răspundere penală, deoarece acest fapt urmează a fi constatat în coraport cu toate datele din dosarul penal, or, inculpatul a comis o infracțiune cu intenție, care nu poate fi considerată ca o faptă accidentală în viața acestuia, dar reprezintă intenția directă și conștientă a inculpatului, care recurgând la comiterea faptelor infracționale, și-a asumat și consecințele care pot surveni, în contextul în care acțiunile inculpatului au atentat asupra integrității corporale, sănătății, integrității fizice și psihice a unui membru de familie. În aceste circumstanțe Colegiul penal reține că, concluzia instanțelor de fond privind tragerea la răspundere penală cu stabilirea pedepsei penale corespunzătoare este corectă și motivată în raport cu toate circumstanțele cauzei. Argumentul recurentului precum că instanțele de fond eronat au concluzionat că în privința inculpatului este rațională aplicarea pedepsei cu închisoare în limitele prevăzute de art. 3201 Cod penal, deoarece acesta anterior a fost judecat, este denaturat și nu corespunde situației pe caz, întrucât din lecturarea deciziei instanței de apel Colegiul penal nu a stabilit constatări ale instanței cu privire la condamnarea anterioară a inculpatului Mîrzac Petru ca temei de respingere a aplicării prevederilor art. 55 Cod penal, or, instanța de apel a expus clar și complet motivele respingerii dispunerii liberării de răspundere penală, cu tragerea acestuia la răspundere contravențională. Analizând decizia instanței de apel prin prisma argumentelor din recurs, Colegiul penal conchide că motivele la care a făcut referire recurentul în vederea susținerii oportunității aplicării art. 55 Cod penal, nu și-au găsit confirmare, iar pedeapsa aplicată de prima instanță și menținută de către instanța de apel este legală, întemeiată și corespunde noilor limite stabilite prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, careva erori în acest sens nefiind constatate. Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar constitui necesitatea casării deciziei emise, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului 6 ordinar declarat de către avocatul Budu Pavel în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Budu Pavel în numele inculpatului Mîrzac Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Mîrzac Petru xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 13 noiembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Boico Victor 7