1ra-970/21 — art. 190 al. 1 CP

1ra-970/21 — art. 190 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-970/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena și Toma Nadejda

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către avocatul

Bolocan Ludmila în numele inculpatului Miron Victor prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

Miron Victor xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Miron Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal, la 2 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă și s-a dispus încasarea din contul lui Miron Victor

în beneficiul lui Bejenaru Constantin, prejudiciul materia în sumă de 500 (cinci sute)

euro, convertiți în lei moldovenești conform ratei oficiale de schimb la data executării

hotărârii.

Mijloacele materiale de probă, a le păstra la materialele cauzei penale.

1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Miron Victor, la

data de 07 ianuarie 2020, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altor

persoane, acționând intenționat și conform unui plan bine determinat de a induce în

eroare persoanele prin intermediul platformei web www.bookinq.com. a identificat

anunțul privind ofertele de locațiune a imobilelor. Ulterior, contactând autorul

anunțului, a primit pentru o perioadă de două zile contra sumei de 1020 lei de la Sîrbu

Silvia în locațiune apartamentul din mun. xxxxx, iar la 08 ianuarie 2020, dându-și

seama de caracterul ilegal al acțiunilor sale, prevăzând urmările prejudiciabile și

dorind survenirea acestora, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase,

determinată de comportamentul dolosiv și viclean, precum că apartamentul menționat

aparține soției sale, fără a fi în drept să transmită imobilul în ulterioara posesie și

folosință altei persoane, a încheiat cu Bejenaru Constantin, care a identificat anunțul

1

pe platforma web www.999.md. contractul de închiriere a apartamentului în mun.

xxxxx, prin care s-a obligat să-l transmită în locațiune până la 08 ianuarie 2021,

contra sumei de 200 euro/lunar. În continuare, Bejenaru Constantin, în aceeași zi, i-a

transmis lui Miron Victor, suma de 200 euro cu titlu e plată lunară pentru locațiune și

suma de 300 euro cu titlu de garanție pentru plata chiriei și a cheltuielilor ce cad în

sarcina chiriașului, cauzându-i astfel părții vătămate, Bejenaru Constantin, daună

considerabilă în sumă de 500 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale

a Moldovei, constituie suma de 9608,40 lei.

în numele inculpatului Miron Victor, solicitând admiterea apelului și casarea

integrală a sentinței cu emiterea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prin

instanță, de achitare a lui Miron Victor de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (1) Cod penal în temeiul art. 390 alin. (3) Cod de procedură penală, deoarece

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

2.1 În motivarea cerințelor sale avocatul a indicat:

- lezarea drepturilor inculpatului pe parcursul urmăririi penale, astfel încât

lipsește dovada că acesta a fost informat despre pornirea urmăririi penale în privința

sa, ordonanța de punere sub învinuire fiind emisă in contumacie și anunțarea

inculpatului în căutare în lipsa unui mandat de arest. Respectiv, acuzatorul de stat era

obligat în termen de 48 de ore din momentul emiterii ordonanței de punere sub

învinuire de a înainta acuzarea învinuitului;

- ilegalitatea acțiunilor organelor de urmărire penală în conformitate cu art. 251

alin. (4) Cod de procedură penală. În continuare, instanța a evidențiat că inculpatului

i-a fost adusă la cunoștință materialele de urmărire penală în prezența apărătorului,

însă la acel moment careva obiecții cereri sau demersuri nu au declarat. Astfel

conducându-se de prevederile art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, iar cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestui termen impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen. In atare condiții instanța a apreciat argumentele apărării ca

fiind formale, și respectiv nu a atestat careva ingerințe în drepturile inculpatului

- că la 10.03.2020 în privința lui Victor Miron a fost emisă ordonanța de punere

sub învinuire in contumacie în temeiul art. 190 alin. (1) Codul penal la care nu a

participat apărarea și care i-a fost adusă la cunoștință la 03.06.2020. Miron Victor

nefiind informat despre pornirea urmăririi penale în privința sa și necesitatea

prezentării în fața organului de urmărire penală pentru audieri, procurorul , bazându-

se exclusiv pe declarațiile părții vătămate și ale unui martor, a emis în privința

inculpatului ordonanța de punere sub învinuire în contumacie și dispunerea măsurilor

de investigații în vederea căutării și reținerii acestuia. Acuzarea de caz a dispus

demararea investigațiilor doar pentru a crea aparențe de legalitate asupra termenului

în care se impune adoptarea ordonanței de punere sub învinuire, fără a fi examinată

această acțiune procesuală din perspectiva respectării prevederilor art.5 din CEDO;

2

- încălcarea dreptului la apărare care, potrivit art. 251 Cod de procedură penală

se referă la participarea părților în cazurile obligatorii, în împrejurările în care Miron

Victor a fost pus sub învinuire în absența sa, acest act procedural, ordonanța de

înaintare a învinuirii, trebuia să se efectueze în prezența apărătorului. Iar consecința

este nulitatea actului procedural;

- Miron Victor a fost lipsit de dreptul la un proces echitabil, deoarece prin

cererea din 16.07.2020, apărarea a solicitat, în temeiul art. 42 alin.(3) pct.2 Cod de

procedură penală, de a transmite dosarul penal de învinuire a lui Miron Victor în baza

art. 190 alin. (1) Codul penal, Judecătoarei Garștia-Bria Svetlana la care a parvenit

prima cauză în privința lui Miron Victor, spre conexare întrucât, infracțiunile de care

este învinuit inculpatul Victor Miron sunt comise de aceeași persoană, fac parte din

aceeași categorie și constituie temei de conexare. Astfel, inculpatul a putut să

beneficieze de o pedeapsă mai blândă;

- prin încheierea din 13 august 2020 instanța a dispus respingerea cererii apărării

ca fiind neîntemeiată, deoarece chestiunea conexării cauzelor o soluționează instanța

căreia îi revine competența de judecată conform prevederilor art. 42, dar nu prevede

soluția transmiterii unei cauze penale aflate pe rolul unei judecătorii altei judecătorii

pentru rezolvarea chestiunii privind conexarea cu o altă cauză.

- prin renunțarea la martorul Sîrbu Silvia acuzarea nu poate demonstra cui îi

aparținea apartamentul din xxxxx, deoarece toate probele urmează a fi apreciate în

cumul și coroborare. Iar declarațiile lui Bejenaru Constantin separat de alte probe,

care lipsesc, nu pot dovedi vinovăția lui Miron Victor;

- recunoașterea vinovăției la etapa urmăririi penale a infracțiunii ce i se

incriminează inculpatului nu poate constitui cu certitudine o probă decisivă, dat fiind

faptul că acesta nu s-a prezentat la judecarea cauzei și nu se cunoaște dacă Victor

Miron susține aceste declarații;

- referitor la cererea părții vătămate Bejenaru Constantin cu privire la încasarea

prejudiciului material și încasarea acestuia din contul inculpatului este necesar de a fi

făcută o distingere clară intre situația de recunoaștere a persoanei ca parte vătămată și

recunoașterea dreptului la reparații echitabile. Apărarea consideră că nu a fost probată

cauzarea prejudiciului și poartă un caracter declarativ, ceea ce contravine prevederilor

stipulate în art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală;

- cererea părții vătămate nu întrunește condițiile de formă și conținut, obligatori

pentru întocmirea unei acțiuni civile.

2020 a fost respins ca nefondat apelul avocatului Bolocan Ludmila în numele

inculpatului Miron Victor și menținută fără modificări sentința Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani) din 19.08.2020.

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

3

Vinovăția inculpatului Miron Victor în comiterea infracțiunii imputate se

confirmă prin următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și

veridice și coroborează între ele, cum ar fi: - declarațiile părții vătămate Constantin

Bejenaru (f.d. 190); - procesul-verbal din 15 ianuarie 2020 de prezentare spre

recunoaștere după fotografie, prin care partea vătămată Bejenaru Constantin, în poza

nr. 1 l-a recunoscut pe Miron Victor (f.d.14, vol. I); - proces-verbal din 17 ianuarie

2020 de prezentare spre recunoaștere după fotografie, prin care martorul Sîrbu Silvia,

în poza nr. 4 l-a recunoscut pe Miron Victor (f.d.16, vol. I); - procesul-verbal de

examinare din 16 ianuarie 2020, potrivit căruia au fost examinate pozele din aplicația

„Viber” a telefonului ce aparține lui Bejenaru Cnstantin, trimise lui Miron Victor,

anunțul de pe platforma www.999.md și contractul de închiriere din 08 ianuarie

2020, ridicate prin procesul-verbal din 09 ianuarie 2020 (f.d. 19-26 vol. I); - procesul-

verbal din 28 aprilie 2020, potrivit căruia a fost examinată informația de la furnizorul

de servicii de comunicații electronice SA „Orange” (f.d. 105 vol. I).

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a conchis de

a respinge poziția apărării privind achitarea inculpatului Miron Victor din motivul

lipsei probelor ce demonstrează vinovăția acestuia or, la materialele cauzei penale au

fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor încriminate.

În rezultatul coroborării probelor, instanța de apel a constatat prezența în

acțiunile inculpatului a laturii obiective cît și subiective și anume trecerea bunurilor

din proprietatea și/sau posesia părții vătămate Bejenaru Constantin în proprietatea

inculpatului Miron Vasile, ca rezultat al acțiunilor ilegale a inculpatului.

Analizând cumulul de probe administrate în cauza dată, instanța de apel a reținut

intenția directă a inculpatului Miron Vasile, la comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin.(1) Cod penal, or, acesta în mod intenționat a urmărit scopul de profit,

îmbogățindu-se ilicit prin prezentarea faptei mincinoase ca fiind adevărată, părții

vătămate Bejenaru Constantin, precum că fără a fi în drept să transmită imobilul în

ulterioara posesie și folosință altei persoane, a încheiat cu Bejenaru Constantin, care a

identificat anunțul pe platforma web www.999.md contractul de închiriere a

apartamentului în xxxxx prin care s-a obligat să-l transmită în locațiune până la 08

ianuarie 2021, contra sumei de 200 euro/lunar.

Totodată, analizând declarațiile părții vătămate Bejenaru Constantin, care au fost

date atât la faza de urmărire penală, cât și în cadrul ședinței de judecată, instanța de

apel a constatat că sunt aceleași, iar careva discrepanțe între acestea, nu sunt, ceea ce

califică drept admisibile elementele de fapt constatate prin intermediul declarațiilor

părții vătămate, iar în context a fost dovedită pe deplin varianta agravată a

componenței de infracțiune de escrocherie, incriminată la art. 190 alin.(1) Cod penal

și anume: escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, care a produs daune considerabile.

4

În aceste împrejurări, instanța de apel a constatat că, în rezultatul acțiunilor

directe și nemijlocite ale inculpatului Moraru Victor s-a cauzat un prejudiciu

considerabil lui Bejenaru Constantin în mărime de 500 euro.

Instanța de apel a respins alegațiile apelantului, referitor la faptul că cauza

penală a fost examinată în absența inculpatului Miron Victor, menționând că, la

judecarea cauzei inculpatul s-a eschivat de a se prezenta în instanță, fapt confirmat

prin rapoartele prezentate de către reprezentantul poliției, care atestă faptul că ultimul

se nu se află a domiciliu. Prin ordonanța din 10 martie 2020, în privința inculpatului a

fost dispusă inițierea investigațiilor în vederea căutării învinuitului. Ca prin urmare

fiind primit răspuns de la Inspectoratul de Poliție mun. Chișinău, conform căruia a

fost pornit dosarul de căutare în privința cet. Miron Victor, cu nr. 201930023.

Totodată cu referire la alegațiile invocate de către apelant, privind emiterea

ordonanței de punere sub învinuirea în lipsa cet. Miron Victor, instanța de apel a

relatat că, procurorul după examinarea raportului organului de urmărire penală și a

materialelor cauzei considerând că probele acumulate sânt concludente și suficiente,

este în drept de a emite o ordonanță de punere sub învinuire a persoanei.

Prin urmare, odată ce cet. Miron Victor refuza de a se prezenta în fața organului

de urmărire penală, întemeiat procurorul a emis ordonanța de punere sub învinuire în

contumacie și a dispus inițierea investigațiilor în vederea căutării învinuitului. Prin

urmare fiind reținut învinuitul i-a fost adusă la cunoștință ordonanța de punere sub

învinuire la data de 03.06.2020, ora 13:23.

A fost respins argumentul apelantului precum că instanța de judecată

neîntemeiat a respins cererea de conexare a cauzelor, or, fiind conexate inculpatul

putea să beneficieze de o pedeapsă mai blândă. Prin urmare instanța de judecată just a

apreciat ca neîntemeiat demersul privind conexarea cauzelor, or, în ședința de

judecată s-a stabilit că instanța nu este competentă de a de decide conexarea cauzelor

penale în condițiile at. 43 Cod de procedură penală, deci norma de drept clar

stipulează că chestiunea conexării cauzelor o soluționează instanța cărei îi revine

competența de judecată conform prevederilor art. 42 Cod de procedură penală, dar nu

prevede și soluția transmiterii unei cauze penale aflate pe rolul unei judecătorii altei

judecătorii pentru rezolvarea chestiunii privind conexarea cu o altă cauză.

Totodată instanța de apel a constatat că, instanța de fond întemeiat a stabilit că

nu sunt careva ingerințe în drepturile inculpatului prin refuzul conexării, or

dimpotrivă conexarea cauzelor penale ar avea efecte negative atât asupra inculpatului

cât și asupra participanților implicați în prezenta cauză penală, cu atât mai mult

instanța just a constatat că, admiterea demersului ar constitui o ingerință în drepturile

inculpatului prin privarea acestuia de judecare a cauzei într-un termen rezonabil.

De asemenea, instanța de apel nu are temei de a interveni în sentința instanței de

fond nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului Miron Victor or, la stabilirea

categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului, s-a ținut cont de toate circumstanțele

reale și personale privind individualizarea pedepsei, acestuia aplicându-i-se o

pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

5

Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța

de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile art.

7, 75 Cod penal ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, și totodată, corect a aplicat pedeapsa penală sub formă de închisoare,

care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de

pericol al infracțiunilor, care fac parte din categoria celor mai puțin grave și ușoare,

de circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpatului, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, astfel asigurând realizarea scopului

pedepsei penale de restabilire a echității sociale și a preveni săvârșirea de noi

infracțiuni, atât de către inculpați, cât și din partea altor persoane, care va constitui o

garanție și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii

Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este

contracarată și pedepsită.

Astfel, reieșind din personalitatea inculpatului, care a comis pentru prima dată o

infracțiune mai puțin gravă, luând în considerare circumstanțele cauzei și

comportamentul inculpatului până la comiterea infracțiunii, în timpul și după

săvârșirea infracțiunii care nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate și care s-a

eschivat de la prezentarea în fața instanței de judecată fiind dispusă anunțarea în

căutare a acestuia, lipsa circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante, instanța de

apel a considerat că în privința inculpatului Miron Victor, pentru comiterea de către

acesta a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, este echitabilă aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

Instanța de apel a concluzionat că, soluția adoptată de către prima instanță își va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Miron Victor, or aplicarea unei

pedepse penale sub formă de închisoare, ar duce la conștientizarea de către inculpat a

celor comise, va revizui atitudinea față de valorile sociale cu atragerea unor concluzii

corecte ce țin de comportamentul său.

Bolocan Ludmila în numele inculpatului Miron Victor care indicând temeiul prevăzut

la art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, sau

după caz dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

4.1 În motivarea cerințelor sale avocatul a indicat că:

- Miron Victor nu a fost informat despre pornirea urmăririi penale în privința sa

și acuzarea nu a îndeplinit obligația citării acestuia pentru a se prezenta în fața

organului de urmărire penală și de a fi audiat, bazîndu-se exclusiv pe declarațiile

părții vătămate și ale unui martor, a emis în privința inculpatului ordonanța de punere

sub învinuire în contumacie și dispunerea măsurilor de investigații în vederea căutării

și reținerii acestuia;

6

- Colegiul penal al Curții de Apel greșit a constatat că a fost respectată

procedura legală prevăzută de art. 282 Cod de procedură penală, deoarece există

încălcarea dreptului la apărare care, potrivit art. 251 Cod de procedură penală se

referă la participarea părților în cazurile obligatorii, în împrejurările în care Miron

Victor a fost pus sub învinuire în absența sa, acest act procedural, ordonanța de

înaintare a învinuirii, trebuia să se efectueze în prezența apărătorului;

- instanța prin încheierea din 13 august 2020, a respins cererea apărării cu privire

la conexarea cauzelor, prin ce i-a lezat dreptul inculpatului la un proces echitabil și

poartă un caracter discriminatoriu în raport cu alți inculpați cărora acest drept nu le-a

fost îngrădit și a consecințelor care rezultă din aplicarea art. 85 Cod penal;

- acuzarea renunțând la martorul Sîrbu Silvia nu poate demonstra cui aparține

apartamentul, iar declarațiile lui Bejenaru Constantin nu sunt suficiente pentru a

dovedi vinovăția lui Miron Victor;

- nu a fost probată cauzarea prejudiciului;

- potrivit rechizitoriului și a hotărârii instanței judecătorești și a deciziei

circumstanțe agravante care să se încadreze la art. 77 Cod penal în cauză nu au fost

stabilite și nici invocate, astfel fiind ignorate prevederile legale privind principiile de

individualizare a pedepsei, în mod neîntemeiat i-a aplicat lui Miron Victor cea mai

aspră pedeapsă din numărul celor alternative, stabilindu-i astfel o pedeapsă

inechitabilă;

- inculpatului nu i-a fost asigurat dreptul la un proces echitabil. Inechitabilitatea

deciziei, în așa mod și a procesului, rezultă și prin faptul că instanța de apel a adoptat

o hotărâre care în principiu este contrară jurisprudenței naționale, dar și art. 6 CEDO

sub aspectul încălcărilor procedurale și procesuale enunțate.

inculpatului Miron Victor, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.11 Cod

de procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, criticile

formulate de autorul recursului în partea enunțată nu sunt motivate sub aspectul

casării hotărârii recurate, ca fiind ilegale, or, reaprecierea probelor, soluție propusă de

autor, nu se încadrează în acest caz în prevederile art.427 alin.(1) Cod de procedură

penală.

Deci, criticile formulate de recurent nu conțin indicii erorilor de drept și,

respectiv, nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii contestate, ca fiind ilegală.

materialele cauzei, luând în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul

penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

7

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Din textul recursului Colegiul penal constată, că recurentul invocă temeiul

prevăzut la pct.6), 10) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale. Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația inculpaților.

Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul invocat și

prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare

la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel, judecând cauza

și verificând probele în ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată

în urma propriei analize și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei

pentru soluționarea laturii penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se

sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care

motive a ajuns la concluzia de menținere a sentinței de vinovăție a inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea atacată

și corect a considerat, că Miron Victor este vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la informarea inculpatului despre pornirea urmăririi penale, punerea sub

învinuire în contumacie, conexarea cauzelor, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește, fapt

ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru

Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, a statuat în

pct.37 că art.6§1 CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, și

extinderea la care se aplică.

8

Având ca suport prevederile legale sus enunțate și analizînd textul deciziei

instanței de apel, în viziunea Colegiului, această instanță și-a motivat soluția

adoptată, iar autorul recursului, de fapt, nu aduce careva argumente noi, ce ar

combate concluzia instanțelor de judecată. În principiu argumentele invocate în

recurs, sunt similare celor invocate în apel, iar instanța de apel a respectat prevederile

legale stipulate la art. 414, 417 Cod de procedură penală, pronunțându-se motivat

asupra argumentelor esențiale invocate în apel.

Referitor la argumentele recurentului precum că, Miron Victor nu a fost informat

despre pornirea urmăririi penale în privința sa și acuzarea nu a îndeplinit obligația

citării acestuia pentru a se prezenta în fața organului de urmărire penală și de a fi

audiat, bazîndu-se exclusiv pe declarațiile părții vătămate și ale unui martor, a emis

în privința inculpatului ordonanța de punere sub învinuire în contumacie și

dispunerea măsurilor de investigații în vederea căutării și reținerii acestuia, Colegiul

ține să menționeze că, instanța de apel întemeiat a reținut că, procurorul întemeiat a

emis ordonanța de punere sub învinuire în contumacie și a dispus inițierea

investigațiilor în vederea căutării învinuitului, odată ce cet. Miron Victor fiind citat

(f.d.33, 39) refuza de a se prezenta în fața organului de urmărire penală, iar potrivit

raportului prezentate de către reprezentantul poliției (f.d. 41, 43), se atestă faptul că

ultimul se nu se află la domiciliu și prin ordonanța din 10 martie 2020 fiind dispusă

inițierea investigațiilor în vederea căutării învinuitului. Ulterior fiind reținut i-a fost

adusă la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire la data de 03.06.2020, ora

13:23.

Cu referire la argumentul recurentului precum că, Colegiul penal al Curții de

Apel greșit a constatat că a fost respectată procedura legală prevăzută de art. 282

Cod de procedură penală, deoarece există încălcarea dreptului la apărare care,

potrivit art. 251 Cod de procedură penală se referă la participarea părților în

cazurile obligatorii, în împrejurările în care Miron Victor a fost pus sub învinuire în

absența sa, acest act procedural, ordonanța de înaintare a învinuirii, trebuia să se

efectueze în prezența apărătorului, iar ingerința dată poate fi invocată potrivit

alin.(3) art. 251 Cod de procedură penală, Colegiul ține să menționeze că, instanța

de apel corect a reținut că, organul de urmărire penală respectând prevederile art. 282

alin.(1) Cod de procedură penală, la data reținerii 03 iunie 2020 (f.d.123), învinuitului

Miron Victor în prezența avocatului i-a fost adusă la cunoștință ordonanța de punere

sub învinuire menționând că-i este clară (f.d. 84-84) și a fost audiat pe marginea

învinuirii declarând că recunoaște cele indicate în ordonanță (f.d. 130), astfel nefiind

constatată încălcarea a careva prevederi legale.

Subsecvent, Colegiul menționează că, atât inculpatul cât și apărătorul acestuia,

considerându-se afectați într-un drept prevăzut de lege, nu au contestat legalitatea

actelor procedural îndeplinite de organul de urmărire penală în modul și termenul

stabilit de lege, precum și, la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu

materialele cauzei, nu au avut nici o obiecție asupra actelor menționate, prezumându-

se că au acceptat situația dată.

9

La fel, conform alin.(4) al art.251 Cod de procedură penală, încălcarea oricărei

altei prevederi legale decât cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a

fost invocată în cursul efectuării acțiunii - când partea este prezentă, sau la terminarea

urmăririi penale - când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța

de judecată când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în

cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Din actele cauzei rezultă că, la terminarea urmăririi penale, când inculpatul a

luat cunoștință de materialele dosarului împreună cu avocatul, n-a invocat despre

nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, ceea ce prezumă

că au fost de acord cu legalitatea acestor acte procedurale, nefiind constatată nulitatea

a careva acte fiind .

Ce ține de critica recurentului, precum că, a fost lezat dreptul inculpatului la un

proces echitabil prin faptul că instanța prin încheierea din 13 august 2020, a respins

cererea apărării cu privire la conexarea cauzelor, instanța de recurs reține că,

instanța de apel a notat că, în condițiile at. 43 din Codul de procedură penală instanța

nu este competentă de a de decide conexarea cauzelor penale astfel nefiind constatate

careva ingerințe în drepturile inculpatului prin refuzul conexării, or dimpotrivă

conexarea cauzelor penale poate avea efecte negative atât asupra inculpatului cât și

asupra participanților implicați în prezenta cauză penală, cu atât mai mult instanța just

a constatat că, admiterea demersului ar constitui o ingerință în drepturile inculpatului

prin privarea acestuia de judecare a cauzei într-un termen rezonabil.

De asemenea, Colegiul penal consideră, că nu sunt întemeiate nici criticile

referitoare la faptul că, acuzarea renunțând la martorul Sîrbu Silvia nu poate

demonstra a cui aparține apartamentul, iar declarațiile lui Bejenaru Constantin nu

sunt suficiente pentru a dovedi vinovăția lui Miron Victor și că nu a fost probată

cauzarea prejudiciului.

La alegațiile date, instanța de recurs menționează, că relevantă în acest sens se

prezintă teoria dreptului penal privind faptul, că pentru escrocherie, după cum au și

constatat instanțele de fond, caracteristic este situația cînd inculpatul încă la

momentul intrării în stăpânire asupra bunurilor, urmărea scopul sustragerii lor și nu

avea scopul să execute angajamentele asumate. Așa a procedat Miron Victor sub

pretext camuflat despre locațiunea apartamentului pe un termen de un an, cunoscând

despre lipsa unui înscris ce ar atesta dreptul de proprietate asupra apartamentului

urmărind intenția de însușire a bunurilor, prin adresarea către partea vătămată cu

pretenții de pretindere a banilor, a primit personal suma de 500 Euro de la partea

vătămată, fapt conformat prin contractul de închiriere (f.d.23-25) nerestituind

acestuia mijloacele bănești și nici nu intenționa executarea acestei obligații.

Deci, reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal nu se poate îndepărta de la

concluziile instanței de apel privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal confirmată prin cumulul de probe

administrate cercetate prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce.

10

Cu referire la temeiul invocat de apărare și prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 10)

Cod de procedură penală care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale în raport

cu motivele invocate, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare.

Cu referire la pedeapsa aplicată, Colegiul penal menționează că, la stabilirea

pedepsei inculpatului, instanțele de fond au ținut seama pe deplin de principiile de

aplicare, prevăzute de art.7, 61 Cod penal și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, stipulate

în art.75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor mai

puțin grave, de persoana inculpatului, care s-a eschivat de a se prezenta în fața

instanței și cunoscând că este diferit justiției săvârșește intenționat alte fapte

prejudiciabile, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, de toate circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, și corect a

conchis că corijarea inculpatului va fi atinsă prin aplicarea unei pedepsei cu

închisoare.

Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în

limitele legii. Deci, analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată

conform prevederilor legale.

Cu referire la argumentul recurentului precum că, inculpatului nu i-a fost

asigurat dreptul la un proces echitabil. Inechitabilitatea deciziei, în așa mod și a

procesului, rezultă și prin faptul că instanța de apel a adoptat o hotărâre care în

principiu este contrară jurisprudenței naționale, dar și art. 6 CEDO sub aspectul

încălcărilor procedurale și procesuale enunțate, Colegiul penal consideră, că nu sunt

întemeiate nici ceste critici or, în raport cu garanțiile art. 6 CEDO și situația în speță,

garanțiile procesului echitabil revendicate de art. 6 CEDO au fost întru totul

respectate,

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de

procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

11

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către avocatul Bolocan Ludmila în numele inculpatului Miron

Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Bolocan Ludmila

în numele inculpatului Miron Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 octombrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Miron Victor

xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată integral la 22 aprilie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Toma Nadejda

12